Mă mut la prietenul meu – (concubinajul)
Una dintre cele mai mari probleme ale noastre astăzi este trăirea în concubinaj. Doi tineri se hotărăsc să se mute împreună fără să fie cununaţi de Dumnezeu în Biserică şi fără să aibă acte la starea civilă. Poate visau de mult la acest lucru, şi acum e aşa simplu, nu mai au nevoie să facă nuntă, să adune atâta lume ca să se poată bucura unul de altul, ci trebuie doar să vrea şi gata.
Foarte mulţi tineri în ziua de astăzi fac lucrul acesta, mai ales pentru că a început să pară ceva normal sau chiar mai rău pare un pas firesc în viaţă pe care toată lumea trebuie să-l facă. De câţiva zeci de ani încoace numărul divorţurilor a crescut destul de mult, mai ales ca o consecinţă a felului cum privesc tinerii căsătoria.
„Şi ce dacă mă mut împreună cu prietenul meu (sau cu prietena mea), toată lumea face aşa, vremurile s-au schimbat, nu mai e ca înainte. Eu nu cred că e păcat.” Asta este ideea cu care se consolează cei care se mută împreună şi încă îi mai mustră conştiinţa.
Sfinţii ne spun că este unul dintre cele mai mari păcate, desconsinderându-L pe Dumnezeu şi ajutorul Lui.
Să ne gândim mai întâi la cei căsătoriţi: dacă cumva se ceartă din diferite motive şi ar avea gânduri de despărţire, părinţii i-ar sfătui imediat şi i-ar îndemna staruitor să se împace. Naşii lor la fel ar discuta cu ei şi ar încerca să-i ajute ca să-şi rezolve supărările. Prietenii şi colegii care ştiu că cei doi sunt căsătoriţi de ceva timp i-ar consola şi i-ar încuraja să se împace. Toată lumea ştie că ei sunt căsătoriţi, toată lumea e conştientă că în căsătorie mai apar certuri şi neînţelegeri şi e normal să le rezolvi, şi astfel toţi cei din jurul lor i-ar sfătui să se împace pentru că o familie nu se desparte aşa uşor. Majoritatea celor din jur îi vor sprijini să nu se despartă, să ierte şi să meargă înainte.
Când te căsătoreşti mergi în faţa lui Dumnezeu cu aleasa ta (alesul tău) şi auzi cum spune preotul „ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. La nunta participă zeci sau chiar sute de oameni şi sunt martori ai unirii voastre. Din acel moment în conştiinţa lor voi sunteţi împreună, voi nu mai sunteţi numai ai voştri ci sunteţi ai tuturor. Şi gândiţi-vă că dacă mulţi dintre cei ce vă ştiu vor încerca să vă ajute când vă certaţi, cu cât mai mult oare Dumnezeu? El, cel ce v-a unit şi v-a dat puterea să fiţi împreună, va fi lângă voi mereu, în fiecare secundă a căsătoriei.
Când te căsătoreşti intri într-o mare familie şi tuturor le pasă şi vor încerca toţi să dea o mână de ajutor la greu.
Când te muţi împreună cu prietenul sau prietena, la prima supărare mai mare vei avea tendinţa să pleci, să laşi totul şi să te duci la mama. Nimic nu te leagă de el (ea), îl iubeşti dar la supărare uiţi de iubire, de toate lucrurile care vă leagă şi pleci. Părinţii nu vor insista prea mult pentru că ea ţi-e doar prietenă, iar prietenele vin şi trec. Naşii nu au cum să vă ajute, căci nu există. Prietenii, la fel, nu vor interveni pentru că sunteţi doar iubiţi şi despărţiri se mai întâmplă. Ceilalţi din jur vor zice, de asemenea, că a fost doar ceva trecător. Cei ce stau în concubinaj nu se ancorează într-o familie, ci plutesc în derivă singuri. Nu vor ajutorul lui Dumnezeu sau nu-l iau în considerare şi au impresia că vor reuşi şi singuri.
Nu vă amăgiţi singuri, n-o să aveţi puterea să ţineţi o relaţie care nu e ancorată în nimic. Gândiţi-vă că sunt tineri cununaţi care abia reuşesc să iasă din problemele lor deşi primesc atât ajutor de la cei din jur. Cum credeţi că vă veţi descurca singuri ?
(Claudiu)
florinm
aprilie 2, 2009 @ 11:48 pm
Si ce daca, sunt prea tanar/a ca sa ma casatoresc! Am timp, mai incolo, acum ma dixtrez si eu!
In afara de asta, atata imi trebuie, sa auda mama ca ma insor/marit! Abia asteapta sa imi traga o mustruluiala buna!
Si inca ceva: imi e rusine. Ce-o sa zica lumea – ca am vreo problema, ca poate sunt „pe invers”?
Toti cei de-o seama cu mine sunt necasatoriti. Ma rog, majoritatea… Toti acestia isi vad de scoala, de serviciu, isi fac un rost, apoi se casatoresc. Asta daca au „noroc” si isi intalnesc perechea.
Intre timp, care e problema daca te distrezi? Eu ce-oi avea ca sa nu ma simt bine?
Am auzit si ca sunt boli pe care poti sa le faci daca nu ai relatii intime, daca nu te masturbezi, asta o spun chiar doctorii! In fine… majoritatea doctorilor. Mai sunt si dintr-aia ciudati, foarte putini, care innoata contra curentului – doctori, preoti, oameni normali care sustin contrariul – dar de unde sa stie acestia? Exista „cercetari” care dovedesc lucrurile astea, si daca majoritatea e de parerea aceea, ca ce chestie se opun acestia?
Ce abstinenta, ce post? Oricum tin post, ca nu vreau sa ma ingras, mi se vede burta…
Biserica spune altceva? Fiti domn’le seriosi! Traim in secolul 21!
admin
aprilie 3, 2009 @ 8:38 am
Cine zice asta Florine?
alystra
aprilie 3, 2009 @ 9:54 am
In necunostinta de Dumnezeu si de legea crestina, orice tanar ar sustine postarea lui Florin.
Din punct de vedere ortodox lucrurile stau cu totul altfel, o relatie nu poate rezista in pace si armonie fara binecuvantarea Lui Dumnezeu, cel putin asta consider eu.
Cei care au familii, cei care sunt casatoriti poate ne pot da mai multe sfaturi.
Doamne ajuta!
Claudiu
aprilie 3, 2009 @ 10:06 am
Alystra iti pot spune cateva lucruri din casatoria noastre de trei ani. Apar multe probleme si multe motive de suparare sau de cearta, multe mizilicuri de la care te poti certa si poti ajunge la necazuri si mai mari. Dar numai Dumnezeu te poate ajuta sa treci de ele. Cand am inceput sa ne departam de Dumnezeu, cand am inceput sa ne rugam mai putin si sa uitam de El au inceput si probleme sa se inteteasca. Cum ne cerem iertare si ne rugam Maicii Domnului, cum incepe si linistea, buna intelegere, si apare bucuria.
Maica Domnului este ocrotioarea familiei noastre, n-am putea fara ea. Eu am mai zis-o si o s-o ma zic de cate ori pot: am inteles intr-un anumit moment de disperare al vietii mele ca nici pe mama n-o pot iubi daca nu ma ajuta Dumnezeu, desi mama nu mi-a gresit niciodata.
florinm
aprilie 3, 2009 @ 10:12 am
@Admin
Cine spune asta?
Eu – la puterea (-1)
Ana
aprilie 3, 2009 @ 10:39 am
Florin, doctorii care spun ca nu poti trai fara relatie intima sau fara masturbare, nu sunt doctori adevarati.
Masturbarea in afara de faptul ca este un pacat, dauneaza grav sanatatii. In timp ea devine dependenta si atunci nu ne mai conducem noi trupul, ci trupul pe noi. Am sa revin aici cu un studiu clar.
Relatiile intime inainte de casatorie sau cele care nu sunt in cadrul casatoriei, dupa Taina Cununiei sunt pacat si crima. Crima din cauza ca nefiind in casatorie nimeni nu-si doreste copilul care poate rezulta din unirea intima a celor doi si prin urmare vor folosi prezervativ sau anticonceptionale, sterilet sau alta forma de omorare a embrionului (caci asta se intampla, se omoara embrionul).
Toate aceste tehnici de a preveni o sarcina, au efecte secundare mari. Industria farmaceutica este inretinuta la ora actuala prin vinderea prezervativelor si anticonceptionalelor. Daca populatia ar inceta maine sa le mai cumpere, ar da FALIMENT. Ei nu au nici un interes sa spuna adevarul, dincontra. La asta sa ne gandim bine!
revin
florinm
aprilie 3, 2009 @ 10:53 am
Sunt de acord cu voi.
Si in cazul meu, dragostea din familia mea nu a fost niciodata in 2, ci numai in 3.
Sunt eu, sotia si Domnul. Ca intr-un triunghi. Dragostea noastra a fost intotdeauna manifestata intr-un cadru crestin, in biserica, asta nu pentru ca asa am fost educati (nu ne tragem din familii de preoti, nici macar de cantareti bisericesti, ci parintii nostri sunt numai niste oameni simpli, cu bun simt si mai ales sinceri cu ei insisi), ci pentru ca asa am vrut si asa ne-am impus noi.
Am mers impreuna la biserica de la inceputul relatiei noastre, ne-am spovedit la acelasi duhovnic si am rezistat multor ispite mult mai usor decat daca am fi procedat altfel.
De multe ori, cand ieseam in oras si eram doar noi doi, singuri, ne asezam pe o banca langa catedrala din oras si vorbeam despre noi, despre Domnul si despre planurile noastre impreuna.
Chestia cu „statul impreuna” trebuie evitata pe cat posibil.
Pentru ca ispita este atat de mare, este imensa chiar. Grozavia pacatului o poti constientiza foarte greu si este foarte greu sa nu cazi in pacat, odata ajunsi in postura de a locui impreuna.
Cred ca aceia care au trecut prin asta pot spune ca mai ales la inceput, cand cei doi dorm impreuna primele dati, este imposibil sa „stai cuminte”.
Imi cer iertare, nu vreau sa descriu nimic necuviincios, tot ce vreau este sa-i fac pe aceia care inca n-au ajuns aici sa stie ce-i asteapta.
Primele dati este foarte greu iar dupa aceea poti zice ca te mai obisnuiesti, dar este doar o adormire a constiintei, pur si simplu o obisnuinta formala. Pacatul este acolo, la usa, asteapta sa il faci odata si este foarte greu sa rezisti.
Nu va puneti cu pacatul, adica nu va aruncati in ispita, nu va ispititi singuri pentru ca voi va credeti „rezistenti”, pentru ca nu este asa. Paziti-va curati, paziti-va de ispite pentru ca mult mai mare va fi plata. Pentru asta se pun cununiile pe cap la miri, la biserica – pentru ca au biruit, au intrat curati in viata de familie. Si dupa cum spune si Claudiu in articol, ajutorul Domnului in familie este imens, trebuie doar sa ii ceri sa te ajute si sa te lasi ajutat.
Deocamdata cam atat. Doamne ajuta!
Ana
aprilie 3, 2009 @ 10:53 am
Ce este PREZERVATIVUL:
Prezervativul este confecţionat din latex;
uneori, conţine spermicide, respectiv un adaus de 0,5 grame Nonoxinol-9 în lubrifiant;
în cadrul utilizării obişnuite, rata de eşec variază mult, între 0, 4 – 32 / 100 cupluri /an;
– în RANDUL TINERILOR, rata de eşec este mult mai mare, fiind metoda cea mai des folosită;
– latexul se poate rupe uşor, aceasta fiind una din cauzele de eşec ale acestei metode;
– latexul poate provoca reacţii alergice la femeie;
Prof. Dr. R. Ehmann: „spermicidele folosite sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor. „
„Toate sărurile, alifiile, spray-urile, tampoanele, supozitoarele anticoncepţionale conţinând Nonoxynol-9 nu produc doar reducerea mobilităţii spermatozoizilor şi a funcţiei lor acroseminale, ci au ca efect şi o „decondensare a nucleului lor celular”. Se pot produce astfel leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat, totuşi, naşteri cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină de regulă prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent”
– folosirea prezervativului în programele naţionale de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală şi în special HIV / SIDA este o metodă folosită în MOD ABUZIV, deoarece se ştie că nu se previne această boală prin folosirea prezervativului.
– eficacitatea prezervativului în prevenirea infecţiei cu virusul HIV (virusul imunodeficienţei umane) este scăzută deoarece virusul HIV trece(ATENTIE!!!) prin prezervativ! Spermatozoidul are un diametru de 50 de microni. Găurile mici care apar în mod natural în latex (materialul din care este confecţionat prezervativul), sunt de 1,0 microni. Virusul HIV are diametrul de 0,1 microni, deci este de 10 ori mai mic.
Ca să facem o comparaţie, GANDITI-VA LA O FRUNICA care trece PRINTR-UN COS DE BASCHET. Virusul poate trece liber prin găurile prezervativului.
(citate din cartea d-nei dr. Christa Todea Grosu Indrumarul medical si crestin despre viata al Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania)
mirunitza
aprilie 3, 2009 @ 11:59 am
da,este pacat,dar eu am stat 2 ani cu sotul meu in concubinaj si sa ma ierte Dumnezeu,nu imi pare rau,atunci cand ne-am casatorit ne cunosteam din toate punctele de vdere sinu am avut surprize neplacute,cunosc foarte multe cupluri care au divortat la cativa ani de canicie pe motiv de nepotrivire de caracter,tocmai ca nu se cunosteau suficient,exemplu clar parintii mei au divortat dupa 25 de ani tot pentru ca tata era un gen de om si mama alt gen dar nu au stiut asta ca nu au locuit impreuna si s-au casatorit,si au tras viata de par sa ne creasca pe noi,dar nu erau fericiti cu adevara…poate gresesc,sa ma ierte Dumnezeu…
florinm
aprilie 3, 2009 @ 1:24 pm
@mirunitza
Urmand logica ta – daca ai tai nu si-au dat seama de „nepotrivire” dupa 25 de ani, cum atunci tu poti spune ca l-ai cunoscut pe sotul tau in doi ani?
Rezulta, deci (ca si in aplicarea metodei reducerii la absurd) ca presupunerea facuta a fost gresita.
Deci nu pentru cunoastere reciproca stau doi tineri impreuna. Ci pentru placere.
Probabil ca unii ar spune ca situatia parintilor tai a fost una deosebita, dar nu este asa. Sunt enorm de multe familii in care sunt discutii, inclusiv in a mea. Ai mei au peste 30 de ani de cand sunt impreuna, in casatorie. Si sunt si certuri. Dar toate se trec prin rabdare, lasand fiecare cate putin de la el, pentru ca de obicei, adevarul este la mijloc si daca fiecare dintre soti o tine pe a lui si nu accepta nimic din ce spune celalalt, se ajunge la ruptura mult mai devreme. De asemenea, prin rugaciune se trece peste probleme.
Fara intentia de a judeca pe cineva, ci numai ca sa iti amintesc tie si celorlalti (inclusiv mie) cuvintele Lui Hristos din Sfanta Scriptura, uite ce zice in Sf. Ev. dupa Matei:
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.
Si in Sf. Ev. dupa Marcu:
5. Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.
9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.
Daca il ai pe Hristos in mijlocul familiei tale, iti va fi bine, te vei intelege cu sotul tau, indiferent de problemele care vor fi.
Concubinajul, insa, nu are nimic in comun cu Hristos. Pe cand orice casatorie din biserica, macar are un inceput, legatura dintre cei doi este binecuvantata de Dumnezeu. Prima minune a Domnului Hristos a fost la nunta din Cana Galileii, la rugamintea Maicii Sale.
De aici e simplu de dedus importanta casniciei, de cine e binecuvantata si cine o ocroteste. In deplina opozitie cu concubinajul.
Doamne ajuta!
mirunitza
aprilie 3, 2009 @ 2:34 pm
ai mei si-au dat seama de nepotrivire destul de repede,dar aveau deja copii si s-au complacut in situatie,ai perfecta dreptate,nu contest,Legea e Lege si trebuie respectata…numai ca…in ziua de azi e greu si Dumnezeu sa ma ierte,eu sunt pro casatoriei de proba atata timp cand stai cu persoana respectiva cu intentia de a te si casatorii cu ea.Stiu ca gresesc,sa ma iertati…
Gala
aprilie 5, 2009 @ 5:37 pm
cum ramane cu cei ce traiesc in desfrau si, dupa cativa ani, cand ea e cu gura la burta, se cununa in biserica? e in regula? cum e acea casnicie? dar copilul?
Gala
aprilie 5, 2009 @ 5:38 pm
(pardon, cu burta la gura, cred ca asa se zice)
mirunitza
aprilie 5, 2009 @ 8:54 pm
da,gala,ai dreptate,nu e frumos sa mergi in fata altarului gravida,dar e mai bine decat sa faci chiuretaj,nu?M-am gandit la acest subiect cred ca cel mai intelept lucru e sa-l lasam pe Dumnezeu sa judece,sa nu cadem in pacatul de a ne judeca noi intre noi[sa nu uitam ca si cei care au venit dimineata la vie,si cei care au venit mai tarziu aceeasi plata au primit]eu sfatuiesc tinerii sa aiba un duhovnic cu care sa se sfatuiasca,iar daca nu au sa-si gaseasca neaparat ca au mare nevoie in viata de dansul,sa ma iertati daca vorbesc cu pacat…
Ana
aprilie 6, 2009 @ 10:15 pm
Mirunitza, tot ce am citit pana acum la Sfintii Parinti arata ca cei care incep relatia inainte de Taina Cununiei, vor avea probleme chiar daca se casatoresc. Ce incepe din desfrau, nu merge bine.
Unii parinti ai bisericii noastre spun ca daca cei doi tineri care au trait astfel se spovedesc si incep sa traiasca o viata curata in post si rugaciune, pot sa depaseasca aceste probleme. Doamne ajuta sa ai o casnicie buna.
Parintii tai si ai multora dintre noi, nu au inteles ce inseamna Taina Cununiei. „Nepotrivirea” lor a fost rezultatul necredintei si nerespectului unuia ptr celalalt.
http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/4/Casatoria-de-proba
Merita ascultat, ce inseamna casnicia de proba, despre care tu spuneai ca e benefica. Despre casnicie sot si sotie, mai gasiti aici:
http://www.ortodoxmedia.com/autor/1/Pr-Nicolae-Tanase
PS: Mirunitza, sa asculti cat de multe poti, ca ai sa ai folos in casnicia ta.
florinm
mai 11, 2009 @ 12:03 am
Nu uita ca tu vorbesti ca un om din afara bisericii, nu din biserica…
Din pozitia asta nu ai de unde sa stii lucrurile astea.
Exact asa vorbeste oricine care n-are treaba cu biserica 🙂
florinm
mai 11, 2009 @ 9:08 pm
Robert, si faptul ca esti avocat iti creste, cumva, valoarea? 😀
Hai ca ejti simpatic, vorba lui Mitica…
Faptul ca ejti botezat nu inseamna ca, automat, orice afirmi e si adevarat. I-auzi ce zice Sf. Ap. Pavel:
Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească? (Corinteni 1, Cap. 12, v.29-30)
In afara de asta, el (Drakeflame) insusi a afirmat ca nu face parte din nici o religie.
Obiectia ta, D-le avocat, este respinsa.
Aniri
mai 31, 2009 @ 8:10 pm
Nimeni n-a lamurit-o pe Miruna, cand a spus ca vrea sa se cunoasca.. adica si din punctul ala de vedere. Sa nu aiba nepotriviri (in pat banuiesc), dupa aia. Cred ca si la asta s-a referit. Am mai auzit chestia asta.. Si singura chestie pe care o pot spune eu, e ca.. daca asta e asa important (numai faptul ca te gandesti sa fie cat mai bine, placerea cat mai mare), unde e dragostea?? Ce inseamna dragostea pentru aceia care isi fac astfel de probleme?
Si de-asta cred eu ca prea multi gasesc fericirea in sex.. Ei nu stiu pur si simplu sa se bucure altfel. Doamne, cred ca nimic nu m-ar bucura mai mult decat sa urc pe munte, sa culeg flori, sa zburd de mana cu cel iubit, sa privim rasaritul, apoi apusul, sa cantam, sa ne rostogolim la vale.. Iar apoi.. sa ne bucuram impreuna de puiuti scumpi si dulci, sa ne jucam, sa-i invatam, sa ne uimeasca, sa ne fericeasca…
Iar cealalta parte, ar fi probabil si ea o bucurie. Dar cred ca cu atat mai mare, cu cat stii ca duce la nasterea de prunci 😡 nu e nimic mai minunat decat nasterea de prunci..
Si sa nu para ca-s prea idealista etc, cu capu in nori.. Sunt constienta ca ar putea veni prea multi bebei, prea repede unul dupa altul eventual (si eu tin mult si la cum i-am creste, si pentru asta e nevoie si de timp. Dar oricum, odata ce au frati, e mai frumos si poate si mai simplu, chiar daca n-ar parea). Ideea e ca inca n-am ajuns nici eu la o concluzie, probabil o sa vad atunci.. Eu una imi doresc muuulti copii, si sa ma ocup de fiecare, si sa-i iubesc pe toti, incredibil, la fel de mult.
Si mai mult ca sigur, ajutorul in toate, e.. ca de obicei: Dumnezeu 😀
Strain
septembrie 3, 2009 @ 1:27 pm
Citesc cu interes de ceva vreme articolele de pe acest site. Cu teama si cutremur ma gandesc la toate aceste legi si reguli. Eu sunt un pacatos ce a gresit greseste si va mai gresi in multe feluri. Pentru acestea uneori ma rog pentru iertare. Sper sa ma auda Dumnezeu desi mai ales citind aceste articole imi dau seama cat de departe sunt…
Dumnezeu sa va aiba in paza
florinm
septembrie 3, 2009 @ 1:40 pm
@Strain, ce frumos vorbesti! Stii ca sfintii au fost, inainte de toate, oameni? Si ei au suferit, pana cand s-a produs „declicul”, adica la un moment dat au realizat Cine este Dumnezeul adevarat, au vazut micimea lor, pacatosenia lor si au inteles ce vrea Domnul Dumnezeu de la fiecare om in parte.
Acum, nu trebuie sa ne credem sfinti daca avem, cumva, impresia ca ne dam seama de pacatele noastre si daca putem vorbi deschis cu constiinta noastra, cea care ne mai mustra cateodata.
Pentru tine, draga @Strain, ca si pentru mine si pentru oricare, a fost rastignit Domnul Hristos Dumnezeu pe Sfanta Cruce si ne-a dat noua lumina – nadejdea, iertarea pacatelor, vindecarea si impacarea cu El.
Daca realizezi starea ta, mergi degraba la un preot duhovnic, spovedeste-te curat si Domnul te va ajuta. Daca ne ajuta in starea noastra jalnica, cand suntem in pacate multe, cum sa nu ne ajute atunci cand vrem sa scapam de pacate, cand ne luptam cu patimile?
Doamne, ajuta!
Costy
septembrie 3, 2009 @ 2:08 pm
…
Costy
septembrie 3, 2009 @ 2:20 pm
Cine poate sa a-mi dea un sfat?
Sa zicem ca doi tineri se anteleg bine,s-au hotarat sa se casatoreasca mai tarziu.Ambi frecventeaza Sf.Biserica,se spovedesc,se ampartasesc,antr-un cuvant duc o viata crestineasca.Daca stau ampreuna dar antre iei nu exzista o relatie conjugala, este placut anaintea Lui Dumnezeu aceasta vetuire pana la casatorie?
florinm
septembrie 3, 2009 @ 2:26 pm
@Costy,
Daca se spovedesc, de ce nu-si intreaba duhovnicul? Sau lucrurile astea nu le spovedesc?
Costy
septembrie 3, 2009 @ 2:34 pm
Florinm
Anca nu au ajuns la acest stadiu.Asa este e mai bine sa antrebe si duhovnicul.
jan
septembrie 3, 2009 @ 2:35 pm
Costy, fără supărare, dar ce vîrstă ai ?
florinm
septembrie 3, 2009 @ 2:48 pm
Costy, pai sa spuna duhovnicului. Dar nu ca pe un fapt divers, ci sa ia problema foarte in serios. Si daca tot intreaba, sa asculte (sa faca) ce zice duhovnicul. Doamne, ajuta!
straina
noiembrie 26, 2009 @ 2:18 pm
Locuim impreuna de 3 ani si avem si un copil.El nu vrea sa se casatoreasca din cauza ca nu avem bani.Ce sa fac?Sa astept pana se hotaraste sau sa plec cu copilul? Iertati-ma,fratilor,da nu am pe cine sa intreb.
florinm
noiembrie 26, 2009 @ 2:36 pm
Straina, mi-e teama ca vei gasi cu greu un sfat bun pt problema ta, cu exceptia celui pe care ti-l poate da parintele tau duhovnic. Ca sa zic si eu ceva: o nunta nu e greu de facut; si unde sa pleci cu copilul? De-asta spun: intreaba-l pe duhovnicul tau si roaga-te si tu, mult, cu durere. Iarta-ma, dar asta e „sfatul” meu. Doamne, ajuta!
admin
noiembrie 26, 2009 @ 2:56 pm
Fuguta la duhovnic surioara „straina”. Asta nu este o problema la care putem da noi sfaturi despre ce si cum sa procedezi fata de prietenul tau, deoarece mai mult rau ti-am face. Pentru a trece peste aceasta incercare ai nevoie de un duhovnic care sa te calauzeasca permanent. Cauta-l si-l vei gasi. Cu mila Domnului vei trece si peste asta.
straina
noiembrie 26, 2009 @ 3:01 pm
Multumesc mult pentru raspuns,Florinm.Numai Dumnezeu poae schimba si indrepta viata mea.Ce sa fac cu copilul?Asta e necazul meu cel mare.Pot sa il impartasesc?Nu pot decat sa ma invinuiesc pe mine.Nu vreau ca bebe sa aiba de suferit.Iertati-ma.
straina
noiembrie 26, 2009 @ 3:06 pm
Va rog sa-mi iertati indrazneala de a scrie aici despre problema mea.Sunt,insa disperata si credeti-ma ca nu am cu cine vorbi. Am sa urmez sfaturile voastre.IERTATI-MA
florinm
noiembrie 26, 2009 @ 3:07 pm
Bineinteles ca il poti impartasi pe copil.
admin
noiembrie 26, 2009 @ 4:00 pm
Nu este nici o problema, noi ne bucuram ca esti alaturi de noi, insa problema aceasta de care ne-ai zis ne depaseste cu mult, de aceea am fost scumpi la vorba. Singurul in masura sa te ajute, este un duhovnic. Nu stiu daca va fi usor sa-l gasesti, tinand cont ca te afli intr-o tara straina, dar oare ce lucru bun se obtine usor? Tu roaga-te cu increderea ca Domnul iti va ajuta. Pana dai de duhovnic incearca sa-ti faci un minim program de suflet, cu rugaciune de dimineata si seara, sau o randuiala pe care sa o respecti si astfel vei reusi sa-ti pui si gandurile mai bine in ordine. Important este sa nu deznadajduiesti pentru ca lucrurile se vor pune in ordine incet, incet, cu putina bunavointa si rabdare. Hai nu mai fi trista, ca lumineaza Domnul si pe strada ta surioara. Deschide-I un pic fereastra de la inimioara si-ai sa vezi!
D
noiembrie 26, 2009 @ 6:51 pm
Banuiesc ca este botezat copilul. Daca da, atunci nu ca poti, ci trebuie sa-l impartasesti (asa cum toti parintii ar trebui sa-si impartaseasca cat mai des copiii pana la varsta cand acestia merg la spovedanie).
Creste-l aproape de Biserica, caci oricum nu are un start in viata prea favorabil,tinand cont ca este nascut in afara cununiei. Si el nu are nici o vina. Deci cu atat mai mult creste-l aproape de Domnul.
lama
noiembrie 26, 2009 @ 9:28 pm
A trai in concubinaj e un pacat,caci esti in afara tainei casiciei,desi fizic esti casatorit .
Acum apar situatii ciudate .Daca ea pleaca si il paraseste se poate zice ca isi indreapta viata spre curmarea pacatului .Dar se poate si zice ca isi paraseste iubitul,tatal copilului ei,care e un pacat precum, in conditii normale ar fi divortul.
Pe moment concubinajul e usor ,dar cand se trezeste constiinta ,iata ce probleme apar.
Rezolvarea situatiei tale ‘straina’ ar fi cainta ,constiinta ca nu e bine viata ta de acum .In rest ,detaliile concrete si indreptarea vietii tale ti le-ar putea da un duhovnic,prin care iti va vorbi insusi Domnul . Dar primul pas,parerea de rau ,eu zic ca l-ai facut…
lama
noiembrie 26, 2009 @ 9:33 pm
Cat despre copil ,eu zic ca daca sa-il impartasesti sau nu, mai de graba are legatura cu nasii lui,care si-au asumat cresterea duhovniceasca a copilului.
In nici un caz nu are legatura pacatul tau cu oprirea lui de la Impartasanie,ca doar nu tu te impartasesti,ci el
D
noiembrie 26, 2009 @ 9:39 pm
nu poti astepta acum prea mult din partea nasilor; mai ales ca in zilele noastre si nasii sunt cum sunt. mama este cea care ii este mereu alaturi.
lama
noiembrie 26, 2009 @ 9:50 pm
P.S. Ma bucur ca s-a discutat pe o tema ,care altfel ramanea abstracta,cu un caz concret . Doar cine trece prin astea stie ce inseamna, cat te trage inapoi,si cat de mult dauneaza linistii spirituale
straina
noiembrie 27, 2009 @ 12:48 am
Multumesc tare mult pentru cuvintele voastre.Copilul e botezat,cu nume de sfant ocrotitor al copiilor.Il inchin in fiecare seara si l-am impartasit de trei ori de la botez.Insa imi spuneam ca poate nu ar trebui sa-l impartasesc din cauza pacatului meu.M-am intunecat asa de mult si nu am facut ce trebuia,sa-l impartasesc mai des.In privinta situatiei mele sunt trista si plang mereu.Mi-e dor de linistea pe care o aveam inainte,de pacea pe care o aveam in viata.Acum totul e dat peste cap.Rugati-va si pentru mine. IERTATI-MA
Adriana
noiembrie 27, 2009 @ 2:46 am
Straina
Acum inteleg mai bine situatia ta. Sa nu deznadajduiesti, cu rugaciunea o sa se rezolve multe. Este grea situatia in care te aflii, insa copilul este o binecuvantare de la Dumnezeu si l-ai primit spre bucurie. Fa tot ceea ce tine de tine (rugaciune, post, impartasirea copilului) si incetul cu incetul o sa se mai aseze lucrurile.
Sunt vremuri grele acum pentru Anglia, sunt multi englezi care cumparasera case in Franta si acum le vand pentru ca nu isi mai permit sa plateasca cheltuielile, se simte destul de puternic criza pe meleagurile englezesti, insa nu iti pierde increderea in ajutorul Domnului care nu vrea moartea pacatosului, ci vrea ca sa se intoarca la El si sa fie viu. Curaj!
straina
noiembrie 27, 2009 @ 3:11 am
Ce sa-ti spun,Adriana?Numai mila Maicii Domnului sa imi ordoneze viata.Stau si plang cu amar uitandu-ma la clipuri de la Manastirea Petru Voda.Acolo merg toti prietenii si familia mea.E ca Raiul pe Pamant.Of,banii astia…m-au adus in IAD.
Adriana
noiembrie 27, 2009 @ 9:55 am
Te inteleg 😐 Dar nu deznadajdui, cu rugaciune si credinta se vor reaseza toate incetul cu incetul. Important este sa sadesti Raiul in inima ta, sa-ti gasesti pacea. Si pacea o gasesti punandu-L pe Domnul in centrul tuturor activitatilor si gandurilor tale, iti spun asta din experienta mea destul de recenta :-)Ia-L pe Domnul cu tine oriunde mergi si in orice faci si o sa vezi cum o sa se schimbe toate in bine 🙂
jan
noiembrie 27, 2009 @ 12:52 pm
@straina, caută să te căsătoreşti la biserică şi legal, chindia nunţii şi petrecerile cu familia pot să aştepte pînă aveţi mai mulţi bani.
opacatoasa
noiembrie 27, 2009 @ 4:40 pm
Eu am stat 2 ani in concubinaj cu sotul meu si imi pare foarte rau.Indemn pe toata sa sa nu faca ce-am facut eu.Atat eu cat si sotul am ajuns la concluzia ca ne-ar fi fost bine si daca faceam nunta direct.Eu am iubit biserica de mica, ma rugam si tineam post.Din pacate despre lucururile care se discuta aici nu mi-a vorbit nimeni.In zona din care provin eu lumea are credinta dar cunoasterea acesteia si evlavia este sub Moldova, de exemplu.Dupa ce am terminat facultatea am luat hoatararea de a ma muta cu sotul in capitala.Privind in urma ma gandesc ce bine ar fi fost sa ma fi sfatuit si pe mine cineva.Repet..aveam credinta dar nu cunoasteam multe.Desi traiam in pacat, dar cu gandul la casatorie ma duceam duminica si nu numai la biserica, posteam si am inceput sa citesc(acum am vazut si eu ca exista carti pe intelesul omului si inca din plin)
Cumparam o carte a Parintelui Cleopa si o citeam fara intrerupere de la cap la coada si se lipea de inima mea.Am vazut intr-o librarie o carte a Parintelui Nicodim Mandita in care explica Sfanta Liturghie si am facut o obsesie din a o cumpara.Am rabdat de foame ca sa o pot lua(nu era scumpa, n-aveam noi bani).A fost momentul de rascruce.Am citit, am oftat, am plans si am hotarat……..trebuie sa ma spovedesc.
opacatoasa
noiembrie 27, 2009 @ 5:00 pm
O prietena mi-a recomandat o biserica.Am intrat in ea.Era Sfantul Maslu.Preotii straluceau.Fata actualului meu duhovnic radia lumina.Am vazut eu, a vazut si uciga-l toaca si mi-am zis:nu, nu pot sunt asa de murdara fata de ei.Am revenit la o saptamana.Acum imi dau seama cat de delicat m-a primit Parintele.”Daca stati in pacat, 2 ani fara impartasanie, asa cu pogoramant, ca ar trebui mai multi”.Deja stiam din carte ce e impartasania cu adevarat.Trist, dar inima imi spunea ca vrea cu Hristos.A trecut o saptamana si-i zic partasului la pacat.”te iubesc foarte mult dar din acest moment nu vreau sa mai avem relatii intime pana la nunta(peste10 luni).Mi-am dat seama ca este un pacat.Astept hotararea ta, dar eu vreau sa pasesc curata spre altar”.Stupoare….o zi, doua…a acceptat.Locuiama impreuna si dormeam in acelasi pat.Imparteam sarutari si atat.Cred ca m-a iubit mult.De Craciun a venit ispita…si ne-am despartit.El voia sex, eu nu.A plecat.Din pacate mama m-a tocat la cap sa cedez si am cedat, cu respectarea posturilor.Sunt ferm convinsa ca daca nu cedam ar fi cedat el.Dar nu m-a tinut mult.Din februarie i-am zis:Hai sa traim in curatie pana la nunta, hai sa facem pocainta, hai sa intram cu mai multa binecuvantare in viata de familie.Dumnezeu ne-a ajutat si am reusit.
opacatoasa
noiembrie 27, 2009 @ 5:09 pm
La sfarstitul verii am facut nunta.La un an ne-am botezat baiatul care azi merge la o gradinita cu principii ortodoxe temeinice.Privind in urma cei doi ani au fost partea inchisa a vietii.Dumnezeu nu m-a lasat si farama aceea de credinta din inima mea a framantat-o cu har si cu rugaciunea duhovnicului si azi stau in cuptorul acestei vieti pentru a ma coace pentru ospatul bucuriei din imparatia cerurilor.Mergeti pe calea lui Dumnezeu, cealalta e mai usoara dar nu duce la fericire.Dumnezeu sa ne calauzeasca pe toti.Sper sa va fie de folos povestea mea si iertati-ma fratilor, iertati-ma!
florinm
noiembrie 27, 2009 @ 6:13 pm
opacatoasa, citind „povestea” ta, parca am vazut totul ca pe un ecran.
Asemenea „filme” ne dau nadejde, de asta ducem lipsa, pe de o parte: de exemple bune.
Sa nu ne mandrim, chiar daca toti, prin faptele noastre bune, suntem exemple pentru ceilalti. Si nu ne mandrim, caci stim ca toate cele bune le avem de la Domnul, iar contributia noastra (daca o putem numi asa) e ca o picatura intr-un ocean. Dar ce spun picatura… nici macar atat! Simplul fapt de a te lasa in voia Domnului, de a pleca grumazul, smerit, in fata Cuvantului Sau, a Proniei Sale, se datoreaza tot Lui, caci ne-a lasat cu aceasta libertate de alegere.
Slava Tie, Doamne, Cel ce bati la portile inimilor noastre, precum acum 2000 de ani Preasfanta Nascatoare, purtandu-Te in pantece, batea la portile caselor locuitorilor Viflaimului!
lama
noiembrie 27, 2009 @ 8:17 pm
opacatoasa esti ofericita
elena
martie 31, 2011 @ 5:33 pm
dar daca cei doi sun cununati doar civil si stau impreuna se poate numi concubinaj?cat de mare valoare are cununia civila inaintea lui Dumnezeu?
Claudiu
martie 31, 2011 @ 5:46 pm
Nu are nicio valoare fara Taina Sfintei Cununii.
Da, tot concubinaj se numeste.
Ana
martie 31, 2011 @ 7:20 pm
O ruda care era cununata doar civil, parintele nu ia dat sfanta impartasanie, chiar daca se spovedise in prealabil. Cand a ajuns in fata potirului a intrebat-o daca intre timp s-a cununat religios. A fost tare dureros pentru ea, si asta a facut-o sa ajunga sa se cunune si religios.
Si stau si ma gandesc si tot nu inteleg cum de este posibil sa te angajezi sa-ti imparti viata cu un om sa semnezi un act si totusi sa nu pasesti si in biserica. Cum te aperi de atatea rele, de atatea incercari?
p
aprilie 12, 2011 @ 10:48 am
aveti mare dreptate
si eu tariesc in concubinaj de 7 luni iar in vara vrem sa ne casatorim religios si civil
ma doare sufletul ca se intampla asta, simt ca dumnezeu nu ne binecuvinteaza dar ma rog mereu la el sa ne tina tari pana cand vom fi cum trebuie
eu am un copil cu un alt barbat care atunci cand a aflat ca sunt insarcinata m-a lasat balta cum se spune
2 ani am stat singura nu m-am implicat in nici o relatie pana l-am intalnit pe actualul meu concubin. In fine ma rog la Dumnezeu sa ne ajute sa putem face ce n-eam propus
DOAMNE AJUTA
Popa Alex
august 2, 2011 @ 9:51 am
Salut tuturor,
Sunt constient ca parerea mea este minoritara dar nu sunt de acord cu cele scrise mai sus. Armonia in cuplu este o incercare personala si nu ar trebui sa implice presiunea sociala a rudelor si „prietenilor”. Ma indoiesc ca un cuplu ce sta impreuna pentru ca se rusineaza de gura targului este fericit.
Eu locuiesc impreuna cu prietena mea de 3 ani si sunt de parere ca aceasta perioada ne-a ajutat sa ne cusnostem mai bine si va face eventuala nostra casatorie cu atat mai puternica. Ceea ce vreau sa spun prin asta este ca legatura dintre noi a devenit mai puternica tocmai datorita faptului ca am stiut ca suntem impreuna pentru ca alegem sa facem asta, nu pentru ca ne-ar fi frica de reprosurile familiei daca ne-am fi despartit.
Bineinteles ca au existat certuri si neintelegeri, insa faptul ca am reusit sa trecem peste ele fara sa facem apel la o autoritate externa a insemnat ca problemele noatre au fost rezolvate, nu doar ingropate sub puterea unei decizii externe.
De asemenea, daca un cuplu este impreuna de mai multi ani eu nu as sfatui departirea doar pentru ca nu sunt casatoriti si au probleme.
Va multumesc pt dreptul la opinie si sper ca cei ce doresc sa imi raspunda sunt constienti ca doi oameni pot avea pareri contrare fara sa fie nepoliticosi unul cu altul.
Albinuta
august 2, 2011 @ 10:14 am
2 intrebari pentru contdegeaba2 :parintii sunt de acord cu aceasta relatie si de ce nu va casatoriti ? iertare daca am suparat .Nici eu nu as da sfatul de a se dasparti acel cuplu insa as da sfatul sa incerca sa-si rezolve problemele cu ajutorul DUHOVNICULUI PRIETENILOR SI A PARINTILOR ca in cele din urma sa ajunga la casatorie
Albinuta
august 2, 2011 @ 10:33 am
prin a nu se desparti as dori sa subliniez ca nu trebuie sa se desparta cei doi ca si cuplu insa ar fii de preferat ca cei doi sa locuiasca fiecare la casa lui si sa se hotareasca ceea ce doresc sa faca (daca se casatoresc sau nu )
Administrator
august 2, 2011 @ 12:45 pm
Salut Alex si…bun venit!
Voi incerca in cele ce urmeaza, sa raspund precizarilor facute de tine:
Ai spus ca „Armonia in cuplu este o incercare personala si nu ar trebui sa implice presiunea sociala a rudelor si „prietenilor””. Nici noi nu am afirmat contrariul, ci doar am subliniat faptul ca cei din jur au un aport la aromonia dintre barbat si femeie, tocmai in virtutea faptului ca exista destule situatii delicate in viata pe care cei doi s-ar putea sa nu le depaseasca singuri. Si tocmai faptul ca concubinajul inseamna neasumarea iubirii concura la si mai multe probleme/certuri/despartiri decat in cazul casatoriei.
Asadar un barbat si o femeie nu trebuie sa stea impreuna de rusinea targului ci pentru ca se iubesc. Numai ca oamenii nu se iubesc intotdeauna constant si mai ales ca nu se iubesc intotdeauna nepatimas. Si de aceea, de multe ori iubirea intra in criza.
Numai ca atunci cand iubirea este in criza temporara, chiar si rusinea de gura targului este salvatoare. Pentru ca ulterior lucrurile se pot redresa, iar flacara iubirii se poate reaprinde. Deci gura targului (si aici vorbim de nasi si parinti in primul rand) se poate dovedi si s-a dovedit de nenumarate ori salvatoare pentru multe relatii de iubire.
Alex, in viata nu e totul roz, nu e totul ca in filmele americane. Parintii au o contributie insemnata la temelia familiei. Nasii cu atat mai mult.
Faptul ca locuiesti cu prietena ta de 3 ani, nu reprezinta o garantie a iubirii voastre. Este adevarat, „vechimea” confera o oarecare incredere reciproca, sau cel putin o relaxare psihologica, dar cand apar adevaratele probleme in familie, atunci timpul petrecut pana atunci impreuna poate fi egal cu zero barat. Timpul singur nu este o garantie. Au fost cupluri care au trait „marea iubire” timp de 5,7, 10 ani dupa care s-au naruit cat ai clipi. Numai o relatie de iubire asumata inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor are sanse sa creasca, sa coaca si sa rodeasca frumos. Pentru ca pe de o parte iubirea creste din interior stimulata de dorinta de a se rasfrange in exterior, iar apoi este ajutata, protejata din exterior de catre cei care pretuiesc o astfel de iubire daruitoare, dar mai mult decat acestea este Dumnezeu care ajuta si din exterior si din interior ca lucrurile sa mearga inspre bine, inspre vesnicie, intrucat dragostea cere continuitatea, cere vesnicia.
Eu nu vreau sa-ti dau impresia de baba moralizatoare pentru ca sunt tanar si eu, insa am in jur nenumarate exemple de esecuri care au pornit tocmai de la gresita idee ca „ne acomodam impreuna si dupa aia vedem ce-o fi”. Mie mi-au plans prieteni pe umar dupa n ani de relatii sfarsite prost cand nici nu se asteptau. Cu ce i-a incalzit ca si-au pierdut 1,2,3-5 ani din viata lor iubind gresit si cu consecinte grele asupra lor (drama de a fi parasit, de a-ti fi irosit tineretea cu iluzii desarte, de a-ti umple sufletul cu frustrari etc).
Deci nu-i de gluma cu asa ceva. Stii tu…e frumoasa si inaltatoare figura de stil cu „flacara iubirii” dar si daca nu stii sa manuiesti flacara…mama ce te arzi.
Cam asta ar fi…pe scurt 🙂