Ma nevoiesc „inteligent”
Se intampla uneori sa sorbim cu sete invataturi din vietile sfintilor parinti pentru a ne mai inzdraveni duhovniceste caci ne-am saturat hranindu-ne cu gunoaiele lumii lipsite de Dumnezeu dar nu de putine ori avem strania senzatie, ca vietuirea pe care o duceau ei atunci, cea a crestinilor de odinioara, este imposibila in zilele noastre. Percepem vietile sfintilor ca pe niste basme care ne uimesc cu frumusetea simplitatii lor, dar ne gandim ca au trait niste vremuri de mult apuse, vremuri in care nu aveai nevoie nici de televizor ca sa-ti umpli viata, nici macar de frigider ca sa-ti duci traiul.
Astfel ne descurajam si ne inchidem in carapacea comoditatii noastre care este una din bolile cele mai raspandite in randul crediciosilor, si care a inmuiat statura duhovniceasca a omului contemporan incat a garbovit-o cu privirea spre pamant pentru a nu mai vedea frumusetea cereasca cu care ne asteapta Domnul. Acest duh al comoditatii este extrem de periculos pentru ca de el se leaga pacatul lenei si al iubirii de sine, iar iubirea de comoditati este paralizia mantuirii.
Si a intrat acest pacat al comoditatii mai cu spor prin descoperirile tehnologice din ultimii zeci de ani. Tehnologiile care ne iau mereu prin surprindere, ne fascineaza de multe ori si ne duc spre nebanuite descoperiri facandu-ne viata mai „frumoasa” cu un plus de noutate. Din ce in ce mai putini oameni ne punem intrebari elementare de vietuire crestina: „Ma ajuta pe mine lucrul acesta la mantuire?”, „Nu cumva aceasta imi dauneaza sufleteste?”, „Imi slabeste lucrul acesta pofta duhovniceasca, pofta de rugaciune?”
Dar nu ma intelegeti gresit, nu este de vina tehnologia in sine, nici cei care o fac si o promoveaza cu spor pentru ca si ei au o scuza cat de mica in ochii nostri, caci cauta si ei raiul, dar din pacate il cauta prost, aici pe pamant pentru ca s-au rupt de Dumnezeu. De vina suntem noi pentru ca in fiecare zi ne umplem viata cu lucruri care de cele mai multe ori nu ne sunt folositoare si ne putem lipsi de ele fara probleme.
Ca sa intelegem mai bine cate lucruri sunt in plus fata de ceea ce avem nevoie cu adevarat iata un exemplu banal: Folosesc telefonul mobil pentru a putea comunica, deci am nevoie de un telefon caruia sa-i tina bateria si sa pot vorbi cand este nevoie, pentru ca doar acesta este scopul unui telefon, sa vorbesc…nimic mai mult. N-am nevoie de 500 de melodii si 10 jocuri pentru a pierde vremea cu ele. Nici de camera foto pentru a vorbi la un telefon. Pentru a ma deplasa cu o masina nu am nevoie de scaune cu incalzire, nici de geamuri cu inchidere electrica ci doar de o masina care sa nu se strice repede si sa consume putin, atat si nimic mai mult.
Dar din pacate cei mai multi incurcam notiuni de bun simt elementar. Confundam necesitatea cu moftul. Numim cu atata lejeritate mofturile drept necesitati incat suntem de-a dreptul penibili. Cautam o viata cat mai comoda in orice aspect al ei dar daca ne-am departa o clipa de toate acestea pentru a vedea o imagine de ansamblu, am constata cu uimire ca noi, pe scara istoriei, facem lucrurile contrar crestinilor de odinioara (chiar si a acelora de acum 30-40 de ani) care ar trebui sa fie un exemplu de mantuire pentru noi. In loc sa urcam pe scara nevointei noi coboram si inca mai si sapam ca niste cartite in jos spre moarte.
Sfintii parinti se nevoiau sa fie cat mai liberi de lucrurile pamantesti, dar noi ne nevoim spre a ne complica viata cu cat mai multe, ei se nevoiau cu bucurie spre mantuire…iar noi ne nevoim „inteligent”, caci asa ne invata slugarnicul diavol, magulindu-ne cu amagirea „eu stiu de toate”.
Stie el ca pierde cand lupta frontal contra mantuirii noastre asa ca denatureaza lucrurile finut, pe nesimtite, soptindu-ne de multe ori in urechi: „Tine-ti omule contemporan credinta si sarbatorile, dar i-ati si un fotoliu comod in care sa stai uitat la televizor sau calculator pana seara tarziu uitand de rugaciune. Da si un ban la saraci, dar nu prea mult ca trebuie sa strangi bani si pentru un laptop ca doar ai nevoie tot timpul sa tii calculatorul dupa tine. Duminica mai bine citeste evanghelia in liniste pe internet, decat sa te mai chinui cu dusul la biserica ca este multa inghesuiala si nu ai aer… stai mai bine acasa. Daca totusi te duci, nu uita sa tii telefonul deschis in timpul slujbei ca sa stai cu gandul ca poate este vreo urgenta de rezolvat la care sa fii de folos.”
Haideti sa ne luam fratilor fiecare la puricat ca sa gasim toate comoditatile care ne tin paralizati la pamant si sa incepem sa ne nevoim din toata puterea noastra ca sa dobandim imparatia cerurilor, iar ce nu ne este cu putinta va completa Domnul…dar numai sa facem si noi ceva. Haideti sa invata sa transpiram si noi duhovniceste, asa cum ne invata Sfintii Parinti.
florinm
aprilie 22, 2009 @ 5:37 pm
Hristos a Inviat!
Este perfect, perfect adevarat ce ati scris in articolul acesta.
Dar pe cat este de adevarat, pe atat e de greu de pus in fapta, pentru ca aceasta „comoditate” ne-a acaparat viata, incat uitam pentru ce traim. Comoditatea, confortul ne imprastie mintea in asa fel, in asa hal incat uneori uitam de noi, tolaniti intr-un scaun, intr-un fotoliu sau in pat, privind la televizor sau facand surf pe net, in cautare de explicatii, de stiri, de comori pierdute.
Cautam cu atata nesat noutatea sau sa ne satisfacem curiozitatile, incat nu mai suntem curiosi sa ne cunoastem pe noi insine. Ne inselam crezand ca ne cunoastem, dar apoi pacatuim la fel ca si inainte.
Nu se poate renunta la pacatele mari daca trecem cu vederea pe cele mici, neinsemnate, care de fapt, ne trag sufletul spre moarte. Trebuie sa transpiram si noi putin, pentru ca renuntand putin la televizor, va fi greu la inceput. Sau renuntand la orice placere, la orice comoditate, la ceva care contribuie la satisfacerea propriului orgoliu – vom vedea ca nu e usor deloc.
Un alt exemplu, pentru baieti (barbati): cum vi se pare ideea de a purta barba, macar una tunsa scurt? Cat de usor ati renunta la barbierit?
Sau pentru fete (femei): cum ar fi sa nu mai folositi rujul, fondul de ten, pudra (exceptie acelea care folosesc unele produse cosmetice din ratiuni medicale?
Cum ar fi, oare?
Doamne ajuta!
MONICA
aprilie 22, 2009 @ 5:55 pm
ASTA E ASEMANATOARE CU IDEEA PROTESTANTILOR CA FETELE NEAPARAT SA POARTE BATIC .DE PARCA BATICUL LE DUCE IN RAI ,IAR PE NOI ORTODOCSII RASUL BARBII .
STITI CA POTRIVIT CANONUL SF VASILE EU CA FATA NU AM VOIE SA PORT CERCEI SI SA AM PARUL SCURT???
DESIGUR DUPA LOGICA DE MAI SUS -MANTUIREA MEA AR STA IN ASTA .
MONICA
aprilie 22, 2009 @ 5:58 pm
PROBABIL DUMNEZEU SE IMPIEDICA DE MARIMEA PARULUI MEU SI NU DE ALTE DEFECTE MAI MARI,PE CARE DE ALTFEL LE AVEM CU TOTII.
NOI TAIEM „VARFURILE „ PACATULUI PRIN PROSTII DIN ASTEA ,IN LOC SA TAIEM RAUL CEL MARE.
FACEM ASA O SPOIALA PTR OCHII LUI DUMNEZEU ,DE PARCA EL NU OBSERVA ADEVARATELE NOASTRE PACATE.
Catalin
aprilie 23, 2009 @ 1:10 am
Hristos a inviat!
Iertata sa-mi fie indrazneala, pentru aceste cuvinte:
@ Monica
Domnul Iisus le-a spus Sfintilor Apostoli (si noua, totodata), cum vor putea fi recunoscuti crestinii: daca vor avea dragoste.
Sfintii Inchisorilor comuniste, de exemplu, s-au putut mantui fara sa aiba barba, fara sa mearga in fiecare duminica la biserica etc., datorita intaltimii trairii lor si a harului lui Dumnezeu care salasluia in ei.
Iar unul dintre paznicii mahomedani ai sf. Mormant, cu multe sute de ani in urma – care a vazut de Pasti ca sf. Lumina a strapuns o coloana de afara, unde slujeau ortodocsii – s-a mantuit intr-o clipa, dupa ce L-a marturisit de Hristos. (Fara chiar sa fie botezat cu apa, in biserica, in numele Sfintei Treimi).
Astfel de cazuri sunt extrem de departate de nivelul nostru, al celor mai multi crestiri de astazi.
Nu imi mai amintesc sursa, insa am citit pe un blog ortodox ca un crestin adevarat trebuie sa-L marturiseasca pe Domnul Iisus prin FAPTELE sale, dar si prin felul de a vorbi, de a se compora, chiar si cel de a se imbraca etc.
Sa ne ajute Dumnezeu sa nu ajungem de la o extrema (cea de a ignora sufletul si a de a respecta -cu fanatism, chiar- manifestarile exterioare) la cealalta (a fi mari rugatori, mari postitori, dar a NU avea fapte de pocainta..)
Sa nu ne jucam cu mantuirea noastra si cu Sfintele Canoane, zicand ca sunt prea neinsemnate!
In ceea ce-i priveste pe neoprotestanti, sa nu-i judecam ca oameni; probabil ca multi dintre ei (sinceri totusi in cautarea lui Dumnezeu, nestiind ca se afla in inselare..) sunt mai placuti Domnului decat suntem multi dintre noi.
Si in ceea ce priveste baticurile, si neoprotestantele si chiar si musulmancele.. isi marturisesc credinta (chiar daca este vorba aici doar un aspect exterior) prin felul de a se imbraca.
„Este uraciune in fatza Domnului ca barbatii sa poarte haine femeiesti iar femeile haine barbatesti” se spune undeva in Vechiul Testament.
Fara sa judec pe cineva as vrea sa pun o intrebare (retorica).. insa care arata starea noastra, a crestinilor din aceste zile din urma:
Cate tinere mai poarta azi fusta (si batic..) in afara bisericii (as indrazni sa zic si in interiorul bisericii)?…
Imi cer scuze pentru nepriceperea mea si pentru ce n-am scris bine.
Doamne ajuta!
florinm
aprilie 23, 2009 @ 1:13 am
Monica, chipul Domnului Hristos, chipurile tuturor sfintilor nostri (exceptie aceia care si-au dat viata in mainile Domnului de foarte tineri) – CUM SUNT INFATISATE IN ICOANE?
De unde crezi ca vine cuvantul „Barbat”? Dar cuvantul „famen”? Ce erau (sunt) famenii?
Ai vazut in icoane vreo sfanta cu buzele rosu-aprins de la ruj?
Referitor la barba, desigur ca nu barba in sine mantuieste. Dar ce e rau in a dori sa fiu conform traditiei ortodoxe? Sigur ca imi e greu in aceasta societate, (re)cladita pe valori contrar-ortodoxe sa fac asta, dar asta as vrea: sa arat si trupeste, si sufleteste, ca un urmas al Domnului.
Eu vorbesc de renuntare, de recunoasterea adevaratelor valori, de renuntarea la prostia lumeasca, la ce se promoveaza, la tendintele ce ne sunt impuse, contrar invataturilor Sfintilor Parintilor nostri. Am impresia ca tu faci reclama mai degraba acestei lumi, unei credinte ortodoxe care se adapteaza ea lumii contemporane, in loc sa aduca lumea catre lumina.
Stiu ca nu-ti e usor sa accepti sau sa intelegi ce am scris mai sus, te cred si te inteleg.
Adevarat a Inviat! 😉
MONICA
aprilie 23, 2009 @ 8:25 pm
AM IMPRSIA CA NU GANDESTI LOGIC SI JUDECI PE ALTII,PACAT MAI GRAV DECAT BARBA PE CARE VREI S-O RAZI SI PE CARE NU TE OPRESTE NIMENI S-O FACI.
SPUNEAM CA TREBUIE SA NE OCUPAM DE PACATELE NOASTRE MARI ,NU DE PROSTII ,DE LUCRURI MARUNTE ,CARE NICI NU STII DACA SUNT SAU NU PACATE.UNDE SCRIE CA A AVEA BARBA E VIRTUTE SI A O RADE E PACAT .E CUMVA PRINTRE CELE 10 PORUNCI ?
DACA TU INTELEGI CA EU FAC RECLAMA ACESTEI LUMI ,INSEAMNA CA DEJA IN MINTEA TA ESTI MAI PRESUS DE MINE SI M-AI SI JUDECAT .
ORICUM VERDICTUL TAU E GRESIT PTR CA SARI CU VORBA INAINTE DE A GANDI SI A CITI MESAJUL CELUILALT PANA LA CAPAT.
MONICA
aprilie 23, 2009 @ 8:29 pm
CRED CA AM SI EU DREPTUL SA CONSIDER PROSTIE PROPUNEREA TA – CHIAR ASTA E CEL MAI MARE PACAT AL TAU ??? MA INDOIESC .
INTREABA PE ALTII ,NU PE MINE SI ITI VOR SPUNE CE TREB SA SCHIMBI LA TINE .
MA INDOIESC CA-TI VOR SPUNE PE PRIMUL LOC BARBA.
EU RECUNOSC LA MINE PACATE MAI MARI DECAT PARUL MEU SCURT ,HAI SA NU CADEM IN PROSTIE SI IN HABOTNICIE .VREM SA FACEM, CEVA ? TAIEM RAUL CEL MARE DIN RADACINA ,NU SPOIM FATADA ,DAR INAUNTRU SUNT MARACINI SI DARAMATURI .
MONICA
aprilie 23, 2009 @ 8:48 pm
E PE ACELASI SISTEM ABSURD CA SA NU FOLOSESC ALT CUV MAI DUR – SA STINGEM LUMINA 5 MINUTE DE ZIUA PAMANTULUI ,DAR IN REST TAIEM PADURI SI ARUNCAM GUNOAIE .
ASA SI CAMPANIA PROMOVATA DE TINE ,VALORILE ORTODOXIEI SUNT CU TOTUL ALTELE -ADEVARUL ,DREPTATEA ,MILA ,IERTAREA ,BUNUL SIMT IN PRIMUL RAND PANA A TRECE LA LUCRURILE MAI MARI.
FARA SUPARARE!
„faci reclama mai degraba acestei lumi, unei credinte ortodoxe care se adapteaza ea lumii contemporane, in loc sa aduca lumea catre lumina„
L-AM INTREBAT PE DUHOVNIC DE EX DESPRE CHESTIUNEA CU PARUL SCURT SI CERCEII PE CARE-I PORT ,A SPUS CA UN CRESTIN TREB SA TRAIASCA IN PREZENT ,IN SECOLUL ACESTA ,NU IN TRECUT.
ADICA -NU SA FIM INAPOI CU UN SECOL ,DAR NICI SA MODERNIZAM CREDINTA ,CI SA JUDECAM LUCRURILE RATIONAL ,SA FIM NORMALI ,SA FIE O CALE DE MIJLOC ,NU STIU CUM SA EXPLIC CA SA FIE CLAR.
NICI HABOTNIC ,IN STRAIE CERNITE SI TRAIND CA ACUM UN SECOL ,DAR NICI DEZMATAT ,STRIDENT ,CA O PAIATA .
DECI O CALE DE MIJLOC.
SA MA IERTE DUMNEZEU DAR AICI NU PREA SE PREDICA NORMALITATEA ,FIRESCUL UNUI CRESTIN
UNII PROMOVEAZA IDEEA DE A TE CULCA ,DE A INCERCA „GAGICI „ ,ALTII IDEEA SA TRAIM CA MONAHII .
NOI SUNTEM MIRENI ,NOI TREB SA FIM PANA LA URMA NISTE OAMENI NORMALI INAINTEA LUI DUMNEZEU ,FARA A CADEA IN NICI UNA DIN ACESTE EXTREME -EU CEL PUTIN ASTA INCERC SA FAC.NU TREB SA FIM NICI HABOTNICI ,DAR NICI PREA MODERNI,CI CUMPATATI.
DECI EU SUNT PTR CUMPATARE SI NU PTR EXTREME.
PS- EU PROMOVEZ VALORI PREA „MODERNE„ PTR ORTODOXIE ??
CUV „GAGICA „ SA INTELEG CA NU E GRAV ,NU E PREA „MODERN„ PTR ORTODOXIE ?
CE INSEAMNA SA JUDECI CU DUBLA MASURA SAU DUBLU STANDARD ……
admin
aprilie 23, 2009 @ 9:12 pm
Monica, cine e credincios in cele mici este si in cele mari. Cine poate sa renunte la relele mici va renunta si la raul cel mare.
florinm
aprilie 23, 2009 @ 10:02 pm
Mai Monica draga,
intelege ca nu am obligat si nu am facut o tragedie din faptul ca cineva are barba!
Inteleg ce spui.
DAR EU VORBESC DE RENUNTARE LA CELE MICI.
La fel cum si cei care scriu aici propovaduiesc si sfatuiesc pe fiecare cititor sa renunte cate putin din cele ale sale, din placerile, din confortul care mai mult incurca decat descurca.
Tu crezi ca tu ai numai pacatele acelea, mai mari, pe care le repeti (sau nu) la spovedanie? Sunt atatea pacate de care nu ne dam seama! Mandria este una dintre cele ce ne retin sa ne vedem asa cum ar trebui, care ne orbesc simturile…
Ma jignesti prin cuvintele tale dar nu stii cat imi foloseste. Te rog sa ma ierti daca eu te-am suparat cu ceva, nu a fost cu intentie. Spui ca sunt „habotnic”, ca apartin unui „sistem absurd” ca sa nu folosesti alt cuvant mai dur, sau ca ma cred mai presus decat tine? Asta vezi TU la mine, prin lumina ta. Eu nu gandesc asa, nu sunt asa cum spui tu, dar ceva rau am si eu. Daca insa gasesti de cuviinta sa continui cu jignirile, e treaba ta, eu personal am nevoie de asta pentru ca foarte rar ma jigneste cineva tocmai pentru ca apar chipul Lui Hristos.
MONICA
aprilie 23, 2009 @ 10:35 pm
NU AM SPUS CA ESTI TU HABOTNIC ,PTR CA NU TE CUNOSC .
AM SPUS CA ACEASTA CAMPANIE A TA E O INTORCERE INAPOI SI UN P-AS CATRE HABOTNICIE ,CA TREB SA NU CADEM IN EXTREME SI SA FIM FIRESTI.
DE JIGNIT TU MA JIGNESTI (NU EU) .AI FACUT LUCRUL ASTA INSA NU NUMAI CU MINE , CI SI CU FELICITAS .
CUV „GAGICA „IL CONSIDER INSA JIGNIRE LA ADRESA FEMEILOR IN GENERAL.
ITI DAU DREPTATE IN LEG CU FAPTUL CA AVEM PACATE PE CARE NU LE CONSTIENTIZAM ,INSA A AVEA BARBA ,CERCEI SAU PAR SCURT NU MI SE PAR PACATE.NU STIU DE UNDE TIE TI SE PAR ASA.ADICA PE CE TE BAZEZI,PE CE SCRIERI SI DACA AI SI TRECUT PRIN FILTRUL MINTII CELE CITITE SI NU LE-AI LUAT CA ATARE .
CAT DESPRE APARAREA CHIPULUI LUI HRISTOS ,NU VREAU SA TE JIGNESC DAR NU-L APERI SCAPAND DE BARBA.ASTA E SLAVA DESARTA -APAR CHIPUL LUI HRISTOS ,INTRUCAT RAD BARBA.
PUTEAI SA SPUI CA APERI CHIPUL LUI HRISTOS PRIN BLOGUL TAU .ASTA DA .
MONICA
aprilie 23, 2009 @ 10:36 pm
UNDE PROMOVEZI INVATATURI SANATOASE IN HRISTOS ,ACOLO-I APERI CHIPUL ,NU IN FAZA CU BARBA.
MONICA
aprilie 23, 2009 @ 10:40 pm
„Monica, cine e credincios in cele mici este si in cele mari. Cine poate sa renunte la relele mici va renunta si la raul cel mare„
CORECT INSA MIE MI SE PARE CA TREB SA INCEPEM CU CELE MARI ,DACA TOT NE APUCAM DE O TREABA .CELE MARI SUNT MULT MAI GREU DE INFAPTUIT .
florinm
aprilie 23, 2009 @ 10:59 pm
Părintele Nicodim Măndiţă scrie, în precuvântarea la cartea sa – „Al cui chip să purtăm?” urm[toarele:
Între celelalte erezii papistăşeşti, protestante şi ale pleiadelor sectare este şi raderea bărbii şi a mustăţilor.
Acest obicei, ca şi jocurile şi prăznuirile drăceşti, credinţele deşarte, descântecele, vrăjile, proorociile mincinoase cu cărţile de joc, zodii, planete, cafea, în palmă […], – este o rămăşiţă rămasă de la păgâni, după cum reiese din scrierile Dumnezeieştilor Scripturi şi istoriile vechi.
Moliciunea desfrânată a acestui satanicesc obicei al lepădării podoabei bărbăteşti, a papistaşilor şi papistăşiţilor, a protestanţilor şi a pleiadei sectare, o vedem cu durere prinzând rădăcini adânci şi în fiinţa majorităţii creştinilor noştri Români ortodocşi.
Văzând cum mulţi dintre noi nici nu vor să ţină seamă de acest mare păcat, care-i urâciune înaintea Preasfântului Dumnezeu, fiind silit de datoria preoţească – cu toată jertfa ce mi se impune – m-am ridicat să protestez, după cuvântul Domnului care zice: „Strigă cu tărie şi nu înceta, ca o trâmbiţă înalţă glasul tău şi spune poporului Meu păcatele lor şi casei lui Iacob fărădelegile lor” (Is. 58,1)
Păcatul acesta al lepădării prin radere a bărbii şi a mustăţilor prin care partea bărbătească se coboară în rândul păgânilor ce se rădeau, a famenilor, m-a întristat mult şi mă întristează.
Această podoabă a dat-o Dumnezeu bărbaţilor ca semn distinctiv şi ca simbol al naturii lor mai puternice prin care se deosebesc de femei cărora le sunt cap. Şi ei să se lepede de ceea ce le-a dat Dumnezeu, pentru a fi asemenea femeilor lor?! Să arate ei prin păcatul acesta al lepădării podoabei bărbăteşti, că sunt mai înţelepţi decât Dumnezeu care toate câte le-a făcut sunt bune foarte? „Socotindu-se a fi înţelepţi au înnebunit” strigă Dumnezeiescul Apostol Pavel (Rom. 1,22)
Păcatul acesta izvorât din sataniceasca boală a trufiei, este un mare vot de blam adus Preasfântului Dumnezeu care ne-a zidit bine foarte, cu atotînţelepciunea Sa. […]
Rog pe iubiţii cititori, ca să citească şi această carte cu atenţie şi fără patimă şi viclenie, cu hotărârea de a-şi îndrepta viaţa după Dreptarul Ortodoxiei pentru a dobândi binecuvântare, pace şi milă de la Dumnezeu.
„Iar mie mai mult nimeni să nu-mi facă supărare, că şi eu rănile Domnului nostru Iisus Hristos pe trupul meu le port”. (Gal. 6,16-17)
florinm
aprilie 23, 2009 @ 11:16 pm
Monica, in primul rand ca n-am zis nimic de par scurt sau de cercei. Am zis de ruj si de fard. Faptul ca tu ai „retinut” ca eu am scris de par scurt si cercei este tocmai ce spuneam – ca vezi ce scriu eu prin „lumina” TA. Ai inteles de la mine ca m-am luat de cele ale tale, pentru ca acestea doua te deranjeaza pe tine, interior.
In al doilea rand, fara sa ma laud, iti spun ca scriu cu binecuvantare. Tu cum o faci?
Nu ma bag intr-un subiect decat daca il cunosc, eventual intreb si pe altii, sau am ca suport o parere autorizata (cum este cea a Protos. Nicodim Mandita). Citindu-i cartea, ai sa gasesti argumente FORTE in favoarea NEraderii barbii.
3. Si eu sunt pentru echilibru, dar IN HRISTOS, nu in lume. Nu exista si alb si negru, exista numai alb SAU negru. Albul are mai multe nuante, e adevarat, dar nu e gri niciodata. Eu stiu ca si tu esti de aceeasi parere, chiar daca nu te cunosc fata catre fata. Dar iti place polemica, iti place sa corectezi (ca si mie, de altfel).
4. Sper ca ai inteles din cuvintele Protos. Nicodim Mandita ce am vrut sa zic. Daca nu, poate citesti cartea.
MONICA
aprilie 24, 2009 @ 2:25 pm
EU AM DAT EXEMPLUL CU CERCEII SI PARUL SCURT PTR CA MI SE PARE CA E ASEMANATOR CU ACESTA CU BARBA .ADICA MI S-AU PARUT AMEBELE LUCRURI LA FEL DE NESEMNIFICATIVE .INTELEG OPINIA ACESTUI PARINTE -E SEMN DISTINCTIV AL BARABATULUI ,DAR PROBLEMA E CA ACEASTA E DOAR PAREREA LUI ,NEFUNDAMENTATA BIBLIC.
EU NU-MI ADUC AMINTE UNDE SCRIE IN BIBLIE SA NU-TI RAZI BARBA.IMI ADUC AMINTE DOAR DE FAPTUL CA FEMEIA NU ARE VOIE SA POARTE STRAIE BARBATESTI SI NICI INVERS(PARCA).
DECI MI SE PARE CA NE INGRIJIM DE LUCRURI NESEMNIFICATIVE SI PATELE NOASTRE MARI CARE TREB INDREPTATE CU PRIORITATE ,SUNT LASATE LA URMA, IN DETRIMENTUL UNOR FAPTE CONSIDERATE DE UNII DREPT PACATE ,DAR NU SI DE BIBLIE.
DUHOVNICUL MI-A DAT EXEMPLUL UNEI SCRIERI IN CARE UN CALUGAR INTERZICEA PARINTILOR SA SE CULCE ALATURI DE FIII LOR SI I SE PAREA ABSURDA ACEASTA PORUNCA.
CUM TU TATA/MAMA SA NU DORMI LANGA COPILUL TAU.
PROBABIL ACEL CALUGAR S-O FI GANDIT CA LUCRUL ACESTA DUCE LA VREO SMINTEALA .DAR LUCRUL ACESTA SINTAMA NU MAI PTYR MINTILE BOLNAVE ,NU SI PTR OAMENII SANATOSI.
Ce vreau eu sa zice urmatorul lucru- noi treb sa judecam lucrurile cu atentie.
Nu sa ingnoram sfaturile Sf Parinti ,dar nici sa le aplicam litera de lege ,fara a le cerne.
Ma intelegi?
Si cum spunea Claudiu sa ne intrebam lucrul asta ma duce la mantuire? Sau e un lucru inutil?
MONICA
aprilie 24, 2009 @ 2:38 pm
*Erata-
pacate ,
barbat
„…dar lucrul acesta este numai ptr…„
GRABA IMI STRICA TREABA .
Dan
aprilie 24, 2009 @ 3:35 pm
Hristos a-nviat fratilor!
Dupa ce am citit articolul, am observat ca s-a deviat de la subiect un pic cu comentariile, in directia barbii si a aspectului exterior in general. Pana la urma eu am inteles ca ar trebui sa renuntam la multele noastre comoditati si mofturi de tot felul incepand cu lucrurile mici, asa ca daca tot veni vorba de barba am sa va impartasesc o experienta. (Am mai citit de la cativa parinti despre problema purtatului de barba asa ca inclin sa cred ca Florin are dreptate, dar nu asta este esentialul despre care vreau sa va povestesc). De felul meu mi-e mie lene sa ma rad, si-mi este si mai lene sa-mi cumpar un aftershave sau spuma de ras atunci cand se termina. Asa ca m-am ras o perioada fara spuma. La inceput era un pic dureros cand ma radeam fara spuma deoarece pielea s-a obisnuit sa fie moale …sa simta confort. Dar spre uimirea mea dupa 2-3 saptamani m-am obisnuit sa ma rad asa, astfel incat acum ma rad fara nici o problema, fara a mai utiliza spuma de ras. Am constatat ca nici de aftershave nu mai am nevoie (il foloseam ca sa nu ma irit) iar acum ma simt mult mai usurat ca nu trebuie sa mai pierd multa vreme cu asta. Toate acestea mi-au dat de gandit si mi-am dat seama ca ma pot lipsi de foarte multe lucruri cu care imi complic existenta. Nu zic ca am facut vreun progres spre mantuire sau ca renuntatul la after shave si spuma de ras m-au facut mai bun…dar m-au facut sa-mi dau seama ca pot sa renunt la multe lucruri care ma determina sa fiu egoist, iubitor de sine si de confort… chiar daca aceasta renuntare incepe cu un pic de durere.
florinm
aprilie 24, 2009 @ 6:38 pm
Pentru ca intr-adevar, ne-am departat putin de la subiectul articolului (pe care fara sa vreau l-am extins pana la aspectul chipului si la cum poate contribui si el la nevointa noastra) as vrea sa intaresc cele scrise in articol.
Aseara am redescoperit o carte prin biblioteca mea, a lui Virgiliu Gheorghe, „Efectele televizorului asupra mintii umane” – cuprinde o sinteza a mai multor studii de specialitate – medicale, psihologice etc. facute pe acest subiect. Si citind, mi-am amintit si am inteles ce spunea Claudiu in alt articol (in momentul cand am citit articolul respectiv nu prea am fost de acord cu el) despre statul prea mult pe net. Astfel, mi-am dat seama ca statul prea mult chiar pe bloguri ortodoxe poate fi daunator inclusiv credintei, ca sa nu spun de efectele asupra creierului.
Venind la subiectul articolului nostru, la care comentam aci, va invit sa „rupeti” putin din timpul petrecut la TV sau pe internet si sa cititi o carte, poate chiar pe cea de mai sus.
Hristos a inviat!
ionutz
aprilie 24, 2009 @ 9:12 pm
Frumos articol exceptional!!!:-)
MONICA
aprilie 24, 2009 @ 10:03 pm
„In ceea ce-i priveste pe neoprotestanti, sa nu-i judecam ca oameni; probabil ca multi dintre ei (sinceri totusi in cautarea lui Dumnezeu, nestiind ca se afla in inselare..) sunt mai placuti Domnului decat suntem multi dintre noi.„
OOFFF DOAMNE , IAR NU SUNT INTELEASA.
AICI SUNTEM DE ACEEASI PARERE ,EU CHIAR AM PRIETENI PROTESTANTI.SI INTOTDEAUNA AM FOST DE PARERE ,CA GRESITA SAU NU CREDINTA LOR ,POATE UNII DINTRE EI SUNT MULT MAI CREDINCIOSI DECAT MINE.
VORBEAM DESPRE IDEEA DE A PURTA BATIC ,IAR DACA NU O FACI E PACAT.
ASTA MI SE PARE PROSTIE.
STAI LINISTIT NU-I JUDECAM EU ,EU VB DESPRE IDEEA IN SINE.
DIN NEFERICIRE EI JUDECA F . F ASPRU PE CELE CARE NU RESPECTA ACEST OBICEI.
Sa nu ne jucam cu mantuirea noastra si cu Sfintele Canoane, zicand ca sunt prea neinsemnate!„
NU AM SUGERAT LUCRUL ASTA ,AM ZIS SA NU CADEM IN EXTREME.
NU AM ZIS HAI SA NE BATEM JOC DE CANOANE.
MONICA
aprilie 24, 2009 @ 10:11 pm
„Fara sa judec pe cineva as vrea sa pun o intrebare (retorica).. insa care arata starea noastra, a crestinilor din aceste zile din urma:
Cate tinere mai poarta azi fusta (si batic..) in afara bisericii (as indrazni sa zic si in interiorul bisericii)?…„
ASTA ARATA CREDINTA NOASTRA ???
SA MA IERTE DUMNEZEU DAR PE NOI TREB SA NE FRAMANTE ALTE LUCRURI.
EU OBSERV O NESIMTIRE F,MARE IN BISERICA SI NU DIN CAUZA HAINELOR.
IAR JUDECAM STRAMB -FRATILOR – PROBLEMELE NOASTRE IN BISERICA SUNT TRANCANITUL ,VB LA TELEFON ,DATUL COATELOR SI IMPINSUL LA SF MOASTE ,ASISTAREA SLUJBELOR DE CATRE JANDARMERIE SI POLITIE ,SPARGEREA USII BISERICII (ANUL 2008-BISERICA DIN DR.TABEREI) LA O SLUJBA DE SFINTIRE ,DERANJAREA ALTORA ,PLECATUL DE LA PREDICA (CUV.LUI DUMNEZEU) SI CHIAR ARUNCAREA BUCATELOR SFINTITE IN BISERICA ,BATAIA CU ELE ,LA CARE AM FOST CHIAR MARTORA DIN NEFERICIRE.
AVEM DREAPTA CREDINTA SI NU NE PURTAM CA ATARE.
SUNT SIGURA CA NU VOI FACETI ASTFEL DE LUCRURI ,DECI NU E O ACUZA LA ADRESA VOASTRA .
DAR IAR NU SE SESIZEAZA ADEVARATELE PROBLEME ,CI NE PREOCUPAM IAR DE SPOIALA-DACA AVEM SAU NU FUSTA.
EU NU PORT ,DAR PREFER SA FIE ASTA PACATUL MEU INAINTEA LUI DUMNEZEU ,NUMAI SA FIU PERFECT IN CELELATE.
Andrei-Nicolae
ianuarie 6, 2010 @ 11:01 pm
Monicai, cu parul si cerceii si alte de acestea:
Dumnezeu vrea sa pacatuim cat mai putin. Hristos a zis ca mai degraba ar trece o camila prin gamalia unui ac decat un bogat in Imparatia cerutilor. Parul, cerceii, lipsa barbii pentru barbati poate fi privita aici ca bogatie. Tot ce facem trebuie sa facem pentru Dumnezeu, in tot timpul nostru, ca tot timpul este al lui Dumnezeu, ca nu am creeat noi nici macar o secunda din timpul pe care il traim (ca sa parafrazez pe Georgiana https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/11/nu-am-timp-de-rugaciune/). Pentru cine purtam noi acei cercei? Sau pentru cine isi tot schimba fetele si mai noi in acest cosmopolism baratii infatisarile? Pentru ce si pentru Cine? Are curajul oricare dintre aceia ca pentru Dumnezeu? Nu prea cred. Ei isi tot schimba infatisarea din dragoste de sine, din nevoia de a fi apreciati si de dragul vremurilor in care traim.
Cel mai important pentru mntuire: smerenia! A fi smerit inseamna printre altele a te multumi cu ce ti-a dat si iti da Dumnezeu. Dumnezeu iti da si cuvinte, prin alti oameni. Un cuvant bun poate veni chiar si din gura unui pacatos. Dumnezeu te mustra sau iti raspunde la intrebari prin gura altora, chiar si a dusmanului tau. Bogatia ta e parul, podoabele etc. Daca nici macar la cercei nu poti renunta, atunci la ce poti? Daca ti se pare ca Sfantul Vasile cel Mare care a fost iluminat de harul lui Dumnezeu, adica prin care a vorbit voia lui Dumnezeu, daca tu consideri un asemenea om deplasat, unde este oare smerenia? Inainte sa ii cercetezi canonul, cerceteaza-i si viata: vei fi uimita, mangaiata, impresionata i poate chiar rusinata de cuvintele tale.
Iti spun acestea cu dragoste. Nu te cunosc, dar pot sa te iubesc. Iar daca nu pot sa te iubesc vreau sa te iubesc, Doamne da-mi putere sa iubesc si pe cel pe care nu pot sa-l iubesc!
Ca si cuvant de incheiere doua citate: unul din vorbele unui parinte ortodox american Stephen Freeman. Am ales acest preot pentru ca observ ca acolo unde nu s-a primit otodoxismul prin stramosi asa cum avut noi binecuvantarea de a-l primi, credinta este mult mai vie, mult mai putin rationala si literal privita – exemplu parintele Serafim Rose.
Ciudat, simt secolul nostru (şi cele ce au trecut) nu prea încărcate cu dragoste, ci mai degrabă ciuruite de cei care cred că răutatea este justificată. Dumnezeu m-a salvat de omul care se crede drept. Nu am nici o şansă în faţa lui. Mai degrabă numără pe mine cu vameşii şi cu desfrânatele – numără pe mine cu cei mai răi păcătoşi. În acest refuz al umanităţii aş putea afla milă şi o inimă destul de blândă care să se roage pentru un om la fel de rău ca şi mine.
Al doilea citat dintr-o scriere a lui Dostoievski, inspirata din cuvintele Sfântului Tihon din Zadonsk:
„Amintiţi-vă, mai ales, că nu puteţi fi judecătorul nimănui. Nu poate exista un judecător al unui criminal pe pământ, până când judecătorul află că şi el este un criminal, exact ca cel care-i stă înainte şi că este cel mai vinovat de crima aceluia. Când va înţelege asta atunci va putea fi judecător. Oricât de nebuneşte ar părea, este adevărat. Pentru că dacă eu aş fi drept, probabil n-ar exista niciun criminal care să-mi stea în faţă acum.”
Andrei-Nicolae
ianuarie 6, 2010 @ 11:11 pm
Si ca sa completez: incearca sa faci cat de mult poti. Incepe cu cele mici ca sa le poti face pe acelea mari. Astazi fara cercei – s-ar putea sa dai piept cu cei care rad de tine, maine o rugaciune in plus, poimaine nu ma mai enervez pe mama, raspoimaine tin post negru si tot asa pana pot ajunge sa ma nevoiesc, sa iert, sa tac, sa imi iubesc dusmanii si cate si mai cate.
Sa ma compar pe mine cu altii mai rai ca sa imi justific raul nu e bine. Daca ei vorbesc in biserica, atunci am si eu pot sa port cercei, cum s-ar zice e mai important raul pe care il vaf ei decat raul pe care il fac eu. De unde stii tu asta? Si chiar de-ar fi asa, raul e tot rau, intelege draga omule. uita, iti dau cadou un pic de Savatie Bastovoi:
„Nichita Stănescu a scris cîndva un vers care, de ar fi fost singurele lui cuvinte spuse într-o viaţă, l-ar fi aşezat alături de marii poeţi ai lumii: „Tristeţea mea-i atît de mare, încît aude şi nenăscuţii cîini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”. Poate că ar trebui ca şi noi să ne întristăm mai des cu această tristeţe pentru a putea privi dincolo de aparenţele care ne împresoară viaţa.
Avem atîtea pricini de întristare şi altele care vin din urmă, încît a trebuit să inventăm televizorul, discotecile şi terasele cu muzică. A trebuit să inventăm internetul şi telefonia mobilă, avioanele şi plaja. Dacă am da toate acestea la o parte pentru cîteva zile lumea s-ar surpa, răpusă de tristeţe. Dar s-ar ridica mult mai sănătoasă şi mai frumoasă decît este.
Mă întristează mai ales lipsa de înţelegere, provenită dintr-o slăbire bolnăvicioasă a dragostei. Nu mai este bunăînţelegere nici între oamenii acestei lumi, nici în adunarea bisericească. Fiecare e mai bun doar prin comparaţie, nu prin sine însuşi. Iar atunci cînd vrem să nu mai părem răi, facem totul pentru a dovedi că există alţii mai răi ca noi. Cu alte cuvinte, murdărim totul în jur pentru a părea noi mai curaţi şi mai buni. Dar aceasta este o minciună.
A venit vremea cînd fiecare trebuie să deosebească singur binele de rău şi minciuna de adevăr. Nu mai există argumente şi dovezi pentru că nu mai există o gîndire izvorîtă din trăire. Fiecare înţelege ce vrea, dar mai bine zis ce -i place. Şi fiecare va trăi sau va muri cu înţelesurile sale.
Vai de cei care înţeleg că luptă împotriva dragostei şi nu se opresc.”