Machiajul, dușmanul realității
Machiajul este o practică vicleană şi o tehnică de manipulare. Nu judec în mod habotnic acest lucru. Prin machiaj iau naştere lucruri false, străine de realitatea vie a persoanei umane, care este şi trebuie să rămână unică şi irepetabilă.
Luaţi aminte la următoarele două titluri: „Cum să te machiezi ca să-ţi ascunzi defectele” şi „Machiajul care te întinereşte cu 10 ani”. Primul titlu naşte un complex de inferioritate şi adânceşte acea suferinţa psihică şi neodihna interioară care-i urmăreşte pe toţi aceia care au anumite trăsături fizice socotite de unii drept „neplăcute”. Al doilea titlu întunecă mintea, anulează firescul vieţii (maturizarea şi îmbătrânirea) şi împinge sufletul pe marginea unei prăpăstii: teamă psihică de moarte şi deznădejdea.
Cum este definit machiajul?
Machiaj reprezintă aplicarea pe fața a unor cosmetice (farduri, gene false, rimel, ruj, fond de ten etc), mai ales în zona ochilor şi pe buze, pentru a modifica aspectul fizic. La rândul său, dicţionarul defineşte machiajul drept „operaţia de grimare a unui actor, făcută în scopul de a-i da înfăţişarea cerută de un anumit rol”.
Pictură este un dar al lui Dumnezeu. Dovada sunt frescele bisericilor, care înalta sufletul, şi operele de artă care împodobesc cele mai mari muzee ale lumii. Omul, însă, care foloseşte darurile lui Dumnezeu într-un mod greşit, a stricat şi scopul dintâi al picturii.
Machiajul rămâne o artă, în calitatea lui de „fiu risipitor” al picturii. Această artă, însă, când slujeşte trupului, ca unui idol, iar nu sufletului, spre înălţare, şi lui Dumnezeu, căruia i se cuvin toate, devine vătămătoare şi pierzătoare de suflet.
Nu pictura, culorile şi artă sunt rele, ci numai modul întrebuinţării lor.
„Femeia trebuie să se machieze!”, suna imperios în mintea omului contemporan. Însă, cine propovăduieşte acest „trebuie”, pe care femeia este constrânsa să-l împlinească? Societatea, mass-media, lumea! Dar, între noi fie vorba, cine este „lumea”? Este „lumea” atât de curată şi sfântă încât să ne-o luăm drept învăţător?!
Astăzi, lumea este populată de o turmă impersonală. Pe cât de mult şi-a dorit omul să fie liber şi „special”, pe atât a ajuns de înrobit şi uniformizat. Astfel, o femeie machiată trece neobservată prin mulţime, pe când o femeie nemachiată iese mai uşor în evidenţă.
Adevărul! Machiajul strigă în gura mare o slăbiciune sufletească, de cele mai multe ori identificată cu un complex de inferioritate sau cu teamă de a nu plăcea celorlalţi.
Omul duhovnicesc îşi împodobeşte mai întâi sufletul, cu virtuţi, iar apoi se îngrijeşte de trupul său, cu smerenie. Omul trupesc, legat mai mult de pământ decât de cer, îşi împodobeşte trupul atât de mult încât uită aproape total de sufletul său, care îi mişcă trupul.
Sfântul Isaia, căutând spre mândria poporului, în dorinţa sa de a-i învăţa pe oameni pocăinţă şi smerenia, spune: „Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor”. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunițe, cercei, brăţări, valuri, cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme (parfumuri), talismane, inele, verigi de nas, veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi, oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune; în loc de cingători, frânghie; în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie; în loc de veşmânt preţios, zdrenţe; în loc de frumuseţe, pecete de robie” (Isaia 3, 16-24).
La vremea judecăţii fiecărui suflet, Dumnezeu va descoperi zădărnicia modului de viaţă descris de Sfântul Isaia, acum aproape trei mii de ani, şi încă atât de întâlnit în vremea noastră.
Împodobirea trupului, mai înainte de curăţirea sufletului, nu poate fi decât vrednică de osândă. Abia un suflet împodobit cu virtuţi va şti cum să-şi cinstească şi să-şi înfrumuseţeze şi trupul, spre slava lui Dumnezeu şi a lui mântuire.
Machiajul s-a practicat încă din cele mai vechi timpuri, în triburi dintre cele mai primitive. În acest caz, pe lângă semnificaţiile religioase, unul dintre scopurile de bază ale machiajului îl constituia nevoia de siguranţă a oamenilor, manifestată în dorinţa tribului de a părea violent şi sălbatic în faţa străinilor. Bărbaţii se vopseau pe trup şi fata în forme cât mai violente, iar străinii, văzându-i, se speriau şi fugeau departe de tribul lor.
Dacă, la început, prin machiaj, se căuta îndepărtarea celorlalţi, în timp, însă, machiajul a ajuns să se întemeieze tot mai mult pe dorinţa omului de a atrage atenţia în mod „pozitiv” asupra lui însuşi. Femeile, în special, caută să se înfăţişeze mai atrăgătoare (provocatoare) decât sunt. Deşi, în ultima vreme, şi bărbaţii au început să folosească o serie de farduri (alb-negru), pentru a se asemăna cu anumite personaje din filmele science-fiction.
Prin machiaj, omul caută să pară „mai…” decât este cu adevărat. Nemulţumit de înfăţişarea sa fizică, ori lacom după mai multă cinste lumească, omul caută să fie „tot mai…” în ochii săi şi ai celor din jurul său. Realitatea trupului, însă, nu poate fi modificată, căci omul are tot timpul în minte lucrul pe care doreşte să-l schimbe.
Omul machiat, însă, pentru a fi odihnit de rezultat, trebuie să se mintă pe sine până acolo încât să ajungă să creadă ce spune oglindă, mai mult decât ce spun duşul şi baia, care readuc înfăţişarea reală a trupului. Când fiecare spălare a feţei îl trezeşte pe om la realitate, atunci el ar trebui să caute să înţeleagă acea realitate şi să o iubească.
Machiajul naşte o lume aparentă.
Care om sănătos prefera aparenţele, în locul realităţilor?!
Femeile se machiază fie pentru a-şi ascunde unele defecte, dintr-un complex de inferioritate, fie pentru a-şi scoate în evidenţă unele calităţi fizice, adică pentru a părea mai frumoase decât sunt în realitate. În ambele cazuri, femeia prefera minciună şi falsul.
Spun unii: „Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place!”, amuzându-se pe seama desfrânării lor, în loc să plângă. Vai lor, că, peste păcatul curviei, mai iau în râs şi numele lui Dumnezeu.
Arta machiajului slujeşte mult desfrânării.
Când un bărbat este atras de chipul „retuşat” al unei femei, ori de clipirile ei seducătoare, el nu cade prada frumuseţii ei, ci desfrânării care îl ţine. Pentru a-şi împlini poftele, bărbatul pătimaş caută femei „înfrumuseţate”, iar apoi, pentru căsătorie, el caută o femeie cât mai serioasă şi cuminte. Ce răsplată va avea unul ca acesta?!
„Femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfiala şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu” (I Timotei 2, 9-10).
Teodor Danalache
Sursa: CrestinOrtodox.ro | Machiajul, dusmanul realitatii
sdaniel
ianuarie 27, 2014 @ 10:40 pm
Observ ca autorul articolului cu sarutul este o cerere in casatorie nu se dezminte. Acum infieram machiajul. Eu sunt barbat si poate ar trebui sa vorbesc mai putin despre acest subiect. Voi spune doar ca imi plac femeile machiate inteligent (cu o anume simbolistica). Machiajul pe care si-l aplica este un semn al stimei, al curateniei si atentiei de care este capabila, pe care si-o acorda. Nu inseamna ca nu exista, dar va spun sincer ca nu cunosc vreo femeie care sa nu se machieze (nu am nimic impotriva femeilor care nu ar dori sa se machieze).
Sper ca autorul articolului sa fie mai tolerant pe viitor cu semenii sai si sa scrie despre probleme sociale cu adevarat grave (droguri, avort, crime, legi strambe, nedreptate etc.) in societatea de azi si nu despre sarut si machiaj.
Alex
iulie 7, 2023 @ 12:48 pm
Sunt totuși multe femei care nu se machiază.
sharbinsk
ianuarie 28, 2014 @ 12:26 am
…
Boitos
ianuarie 28, 2014 @ 6:40 am
Adica voi barbatii preferati femeile machiate usor decat nemachiate?
Machiajul nu consider ca este un semn al curateniei.Apa si sapunul este simbolul curateniei.
O femeie poate sa puna pe ea machiaj si pudra ca sa isi acopere murdaria si nespalarea.
Odata ce te dai , de exemplu, cu fixativ de par, automat parul tau a 2-a zi arata jalnic.Numai daca il dai in toata ziua cu fixativ sau sa il speli zilnic, asa scapi de murdarie.
Oare toate femeile se demachiaza asa cum trebuie seara?
Oare toate femeile se spala seara si dimineata pe fata cu apa si sapun ?
Oare toate femeile isi piaptana parul dimineata sau il dau cu fixativ si gata?
Din punctul meu de vedere un machiaj se aplica din 2 motive:
– fie nu iti poti accepta anumite trasaturi ale tenului tau,
– fie ai ceva probleme cu tenul si vrei sa nu se vada- in acest caz acestea trebuie remediate.
Persoana care e langa tine si nu te accepta asa cum esti atunci nu te merita.
De multe ori problema incepe de la mama.Cum e mama asa e si fiica.
Daca fiica a vazut la mama ca se machiaza asa va face si ea, daca nu, nu.
Nu am treaba cu cei care se machiaza ( exista si barbati si femei ), dar cand vad asa ceva ma gandesc oare ce ascund, de ce fac lucrul acesta, ce semnal vor sa transmita.
Intotdeauna va prima ceea ce ai in cap nu ceea ce ai pe cap.
Stefan
ianuarie 28, 2014 @ 7:08 am
Nu sunt de acord cu atitudinea autorului in articolul in care analizeaza sarutul.
Dar sunt cu totul de acord ca machiajul este o pacaleala.Fetele se pacalesc singure ca pot fi mai frumoase.Nu este un semn al curateniei si al atentiei de care este capabila o fata. Trebuie sa facem neaparat diferenta intre ingrijire si tencuiala. Una este sa ai grija de darurile lui Dumnezeu(ma refer la frumusetea fiecaruia) si alta este sa incerci sa le modifici.
O fata frumoasa este frumoasa oricand. Chiar si fara machiaje.Chiar si dimineata cand se trezeste.
Boitos
ianuarie 28, 2014 @ 7:43 am
Iarta-ma Stefan ca intervin.
Dar orice om este frumos, depinde cum il vedem noi.
Dumnezeu pe toti ne-a facut frumosi, ca noi vrem sa ne schimbat dupa chipul si asemanarea unora , este gresala noastra.
Faptul ca nici unul nu semanam fizic intre noi, exact aici este frumusetea.
Oare cum ar fi ca oamenii sa fie toti la fel? Groaznic.
sharbinsk
ianuarie 28, 2014 @ 8:46 am
…
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 28, 2014 @ 9:05 am
„Machiajul pe care si-l aplica este un semn al stimei, al curateniei si atentiei de care este capabila, pe care si-o acorda”- ideea asta ma face sa ma intreb: Dumnezeu a prezentat urme de dispret cand a creat femeia nemachiata?
Am avut candva curajul sa-i spun unei tipe profund machiate ce se bataia foarte tantos prin fata mea ca eu, cu un servetel umed, i-as sterge toata frumusetea de pe fata. Desigur, asta i-am spus la ureche ca sa nu dau nastere unor discutii si certuri.
In varsta mea inaintata
Astazi imi doresc o fata
Cu caractere vetuste
Ca nu-s vanator de fuste.
Sunt de acord cu Simona: „apa si sapunul este simbolul curateniei”.
Imi aduc aminte de replica unui preot la adresa unei fete machiate care-i spunea ca Dumnezeu dupa ce-a creat intreaga lume (inclusiv barbatul si femeia) toti din ceruri admirau frumusetea creatiei Sale si atunci de ce femeile moderne vor sa strice frumusetea creatiei Lui?
Daca am fi putini atenti am vedea ca si Sfantul Petru cere femeilor sa nu se complice, sa fie cat mai simple iar frumusetea lor sa fie cea a sufletului nu a trupului. Asta o puteti vedea in Epistola intai soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, cap.3: „Podoaba voastra sa fie nu cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu”-astfel, care sa fie motivul pentru care majoritatea femeilor moderne recurg la machiaj? Raspunsul va las sa-l dati voi.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 28, 2014 @ 9:10 am
@Simona, da-mi voie sa comentez ceva: „Oare cum ar fi ca oamenii sa fie toti la fel? Groaznic”- pe bune groaznic!Imi plac chinezoaicele deoarece au o privire mai naiva si sunt mai mici de statura dar ma intreb: de m-as casatori cu o chinezoica, cum mi-as da eu seama ca seara dorm cu nevasta mea si nu cu alta chinezoaica? Nu vreau sa las urme de rasism, deoarece n-am nimic cu ele, vreau doar sa va spun ca mie cel putin mi-ar fi greu sa le diferentiez.
Boitos
ianuarie 28, 2014 @ 9:59 am
Probabil asa ne vad si asiaticii pe noi: toti la fel.
Dar daca te uiti atent la ei: sunt diferiti .Ce imi place la ei este ca au respect, bun simt, si zambesc.Au un zambet asa de larg si din suflet.
,,femeie e de fapt victima unei întregi industrii de cosmetice care s-a dus împotriva ei, din fragedă pruncie ar trebui să-ți genereze o clemență față de ea și să faci astfel discursul încât să n-o anulezi cu totul din prima ci s-o lași să înțeleagă, treptat,pas cu pas ca și cum un copil de grădi învață să meargă.”
-de ce sa am clementa fata de ea?
O femeie se machiaza atunci cand iese din casa pt ca :
-ori asa a invatat de la parintii ei,
-ori cauta sa atraga viitori parteneri sau pt partenerul ei( sot, prieten, amant ).In acest caz, daca nu te machiezi si nu iti infoi capul nu se uita nimeni la tine.
Nu te admira, nu iti face nimeni complimente, sotul incepe sa se uite dupa alte femei ( machiate).
O mare cantareata de-a noastra, despre care se spunea ca este frumoasa a spus odata ca: ea nu se considera ca este frumoasa si nici nu era, doar ca a profesoara ei i-a spus sa aiba o anumita tinuta cand merge pe strada si cand este in spectacole.Exact asa si era, toata lumea o lauda pt tinuta ei.
Plus de asta : oare ce zice sotul unei femei cand se scoala dimineata si o vede nemachiata, iar in restul timpului este machiata?
Cateodata nu se sperie de cum arata?
Dan Tudorache
ianuarie 28, 2014 @ 10:13 am
Mulțumesc Simona că m-ai surprins plăcut, deși ești fată și tentația ar fi la tine în teren teoretic. Și ce bine că nu este! Bravo ție că ai scăpat de complexul ”lipsei de frumusețe” sau bravo că poate nu l-ai avut niciodată… și nu te-ai legat la cap fără să te doară.
Machiajul e fals și uz de fals fraților, nu ”curățenie”, ”îngrijire” și alte pseudo-argumente. Când te machezi mergi cu altă față decât aceea reală. Deci e o mască care oricât de frumoasă ar fi, rămâne o minciună purtată pe chipul omului.
Apropos, dacă fetele/femeile se machiază, mă întreb de ce nu s-ar machia și bărbații? Nu că unii dintre ei nu s-ar machia, dar dacă tot e machiajul ”îngrijire” și ”înfrumusețare”, atunci de ce să fie bărbații discriminați în caz că și-ar vopsi unghiile, părul, ochii, etc? De ce să nu fie și ei ”îngrijiți”?
Observați vă rog și câtă uniformizare/șablonare/depersonalizare aduce fardul!
Uitați-vă la prezentatorii tv, la tot felul de emisiuni…. cum femeile au fața ca de perete! Nu au nuanțe pe chip și pe gât, nu au alunițe (da, alunițele care sunt semne particulare ale frumuseții fiecăruia), nu au nimic… ci doar un strat mat și uniform de fard!
Fața lor, în loc să fie nuanțată, în loc să preia luminile și umbrele exteriorului, în loc să arate emoția obrajilor îmbujorați… arată doar un chip rece/lipsit de viață… ca mulajele de ceară din muzee.
Cuvintele sunt de prisos.
Boitos
ianuarie 28, 2014 @ 10:37 am
Da , Dan, nu ma lauda prea mult ca mi-o iau in cap.
Si la alt articol sa vezi cum ne impungem ca doi berbeci.
Am glumit.
sharbinsk
ianuarie 28, 2014 @ 10:42 am
Eu am mai spus-o că există tot felul de nuanţe în abordarea problemei, în funcţie de labilitatea psihică a fiecăruia, chiar dacă machiajul creează o faţă făinoasă ca o mască japoneză vorba lui Pleşu către Gâdea.
Eu pot să-ţi dau exemplu Simona de femei marginalizate de alte femei pt că nu se machiau sau miştocărite la job pe tema asta sau chiar de mame.
Machiajul o fi o ceramică, dar până să convingi o femeie care-l practică de 10-20 de ani îţi ia timp.
Eu am înţeles şi ce zicea Filotheu Zervakos.[b]
Ideea e că dacă tu te apuci să cerţi nişte păcate sau să le observi atent s-ar putea să te aprinzi de ele şi să-ţi colonizezi mintea cu ele.[/b]
Citeam într-o carte a lui Danion Vasile, cum un duhovnic făcuse muci o femeie pt că a curvit cu un poliţist, toată comunitatea ştia asta şi canonul îi dădea dreptate.
Pleacă femeia plânsă toată şi după vine chiar pe acel duhovnic un val de căldură.
Dă cu dalta să-şi desprindă o bucată de carne din picior doar ca să nu mai simtă căldurile şi tot degeaba.
Până când şi-a dat seama că i se trage de la mustrarea aspră şi n-a pus pocăinţă pt acea faptă n-a scăpat de ispită.
[b]În momentul în care ai ajuns la un nivel de rugăciune încât nimic să nu mai provoace mişcări în corpul tău poţi să te apuci să mustrii la baionetă fiecare chichiţă dar şi asta cu dragoste şi rugăciune.
[/b]
Nu mai zic de faptul că de multe ori nici duhovnicii nu conving femeile pe tema asta, d’apăi mirenii.
Dacă-i zici unei femei neduhovnicite, din prima că e o ceramică doar reuşeşti s-o enervezi şi să-ţi discreditezi eventualele mesaje creştineşti pe care ai vrea să i le transmiţi.
Eventual îi mai dai şi impresia că nu te preocupi de rugăciune ci de bârfă şi de studierea cu de-amănuntul a sexualităţii ei.
Mustrarea învinge dar nu convinge vorba lui Arsenie Boca.
Boitos
ianuarie 28, 2014 @ 1:51 pm
Sharbinsk, iarasi nu ne intelegm.
Sa iti explic: eu nu am de gand nici sa judec , nici sa acuz, nici sa dau sfat unei femei cu atat mai mult sa mustru pe cineva.
De cand ma stiu nu am mustrat pe cineva in legatura cu machiajul, sau cum se imbraca.
Pur si simplu asta cred eu despre machiaj.
Dar asta nu inseamna ca nu imi pun intrebari oare ce asunde o femeie dupa machiaj.
Tu ai vazut cum arata o parte din casele femeilor prea machiate?
Tu ai vazut cum vorbesc in mare parte acestea?
Din cate am vazut eu, in casa e cam dezastru, nu pun mana sa faca mare lurcu prin casa, si o parte dintre ele cum deschid gura au un limbaj catastrofal.
Sunt convinsa ca exista femei marginalizate pt ca nu se machiaza.
Ei si ce?
Ce au de pierdut? Un anturaj prost care este interesat doar de exterior.
Plus de asta, la cat de vehemet sari tu la alte articole, am fost sigura ca tu vei fi primul care spune ca nu esti de acord cu machiajul: atat la femei cat si la barbati.
pantelimon
ianuarie 28, 2014 @ 2:08 pm
Eu consider ca subiectul cu machiajul e un fleac pe langa pacatele pe care suntem tentati sa le facem .Sau, poate traiesc eu intr-un mediu pacatos, si nu am reusit sa ajung la nivelul de credinta care sa-mi permita sa percep altfel lucrurile. Concluzia mea este ca daca o persoana nu se machiaza, nu se epileaza, nu se parfumeaza, pentru ca-i slujeste lui Hristos, atunci acea persoana nu face nici pacate mai mari tot datorita credintei . In acest caz nu pot sa spun decat ca ma simt foarte pacatos.
Boitos
ianuarie 28, 2014 @ 2:18 pm
Pantelimon , eu consider ca toti suntem la fel.
Probabil gresesc.
Nu se stie cine ce pacate are mai mari.Inaintea lui Dumnezeu , cred ca fiecare pacat este la fel.
Deci nu te mai judecat tu cat de pacatos esti, ca are cine sa ne judece si pe mine si pe tine si pe toti.Tot ce conteaza este ca sa nu stam in mocirla pacatelor: de cate ori omul va cadea de atatea ori sa se ridice.
Dumnezeu ne iarta prin taina spovedaniei, dar trebuie sa ne iertam si noi, si sa incercam sa nu mai facem.
sharbinsk
ianuarie 28, 2014 @ 2:25 pm
…
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 28, 2014 @ 2:30 pm
„Ce imi place la ei este ca au respect, bun simt, si zambesc.Au un zambet asa de larg si din suflet.”- ai dreptate, Simona. Nu numai d.p.d.v. fizic ci si moral sunt diferiti fata de noi ceilalti. Poate ca o sa exagerez dar eu (cel putin) vad pe chipul europenilor urme de tristete, negativism, egoism, interes, foame de suprematie si multe altele, lucruri care cu siguranta nu va asigura o relatie pasnica si calduroasa. Ceva naivitate si spirit de om harnic si crestin am putut intalni prin maramures (mai exact in drum spre manastirea Barsana) dar in restul tarii mai putin.
O intrebare pentru barbati: cum ati reactiona daca dimineata plecand la servici ati vedea ca toate femeile de pe strada si de la servici sunt imbracate si machiate intr-un stil asemanator lu’ Lady Gaga in videoclipul Alejandro? :))
Eu unul m-as speria, as zice ca o forta negativa (m-as gandi la necuratul) le-a intunecat mintile ori chiar a pus stapanire pe mintile lor.
Boitos
ianuarie 28, 2014 @ 2:47 pm
Stai linistit, ca nu citesc tot ce scrii.E prea mult si timpul nu imi permite.
Dar citesc pe sarite.
Mai ales cand ati inceput tu si Carol la alt articol , am renuntat.Am stiut ca nici unul nu va lasati si bine ca v-a stopat Dan, ca de nu si peste 2 saptamani tot acolo erati.
Asa e xiorel, suntem tristi, si suparati, de parca traim in cea mai neagra perioada din omenire.In loc sa fim veseli , fericiti,si sa intoarcem fila istoriei la anii razboaielor.Sa ne uitam la alte popoare cat de rau o duc, cat de mult muncesc altii pt painea lor.Atunci am fi foarte fericiti, si am zambi si noi.
sharbinsk
ianuarie 28, 2014 @ 4:37 pm
Ok, înțeleg, acolo era nevoie de discuții laborioase.
Singurii pe care îi poți analiza ce au făcut bine și rău sunt politicienii care apelează la votul tău și pt a vedea cu ce te-ai ales după ideologiile lor, de aia am comentat acolo cu privire la unii dintre ei.
Asta nu mai e judecata aproapelui pt că-ți influențează destinul și e de interes public.
Dacă nu se vorbește despre personajele care au luat-o la extreme se va repeta istoria, iar cultul personalității va reînflorii.
E foarte amuzant să conduci trupele de ocupație și să te aflii de partea învingătorilor, dar nu mai e amuzant când tu ești victima altora și cel cosit de un aparat represiv.
În rest îmi cer scuze pt exprimarea de la postarea cu războiul din Syria aia a fost o vorbă aruncată aiurea, iar pe dan-s l-am supărat la postarea cu femeia supusă bărbatului dar era vorba de valoarea patriarhatului acolo.
ana
ianuarie 28, 2014 @ 8:41 pm
Stimate autor, intradevar, machiajul exagerat strica si mass media promoveaza o imagine falsa a femeilor. Femeile din ziua de azi nu mai stiu ce inseamna naturalete si incearca mereu sa arate precum in reviste. DAR, hai sa-ti spun ceva. Eu cand eram mica, aveam probleme mari cu anemia, motiv pentru care eram foarte palida, iar mama mea imi spunea mereu cat de frumoase sunt fetele cu „rosu in obrajiori” si ca eu arat oribil ca nu-s ca ele. In prezent pot sa spun ca ma doare undeva de ce-mi spunea ea si am reusit sa trec peste aceste nesigurante care-si au radacinile in copilarie. Mai nou ies din casa nemachiata si nu am nicio problema cu asta. Am si zile in care vreau sa fiu cea mai buna varianta a mea, deci ma machiez natural.
Ce vreau eu sa spun este ca sunt multe fete ca mine, carora in copilarie li s-a tot spus ca nu sunt frumoase, lucru care se fixeaza in subconstient la asa o varsta si ajunge sa ne afecteze mult la maturitate. Nu stiu cati dintre voi sunteti constienti ca multe traume pornesc din copilarie si ca faptul ca unele femei nu se simt bine cand ies din casa nemachiate chiar este o problema pentru ele si ca au nevoie de ajutor. Asa ca mai bine, in loc sa criticati, ii explicati frumos femeii care se machiaza exagerat si cu care intrati in contact ca este frumoasa si fara machiaj si in felul asta o faceti sa aiba mai multa incredere in ea.
„Machiajul strigă în gura mare o slăbiciune sufletească, de cele mai multe ori identificată cu un complex de inferioritate sau cu teamă de a nu plăcea celorlalţi.” da, asa este, dar asta nu inseamna ca trebuie sa aratati cu degetul si sa judecati pentru ca in opinia voastra femeile prefera falsitatea si automat daca se machiaza curvesc. Parca ai inceput articolul prin a spune ca nu vei judeca in mod habotnic.
Dan Sorin
ianuarie 29, 2014 @ 3:38 am
@ana-a: Sunt de acord cu tine. Îmi povestea o prietenă de o tipă care după ce s-a întors spre Biserică a renunțat la machiaj și se chinuia foarte mult. Așa că până la urmă a revenit la machiaj. Și îmi spune acea prietenă, care e o persoană ce nu se machiază și dorește să se călugărească, că s-a bucurat că a revenit la machiaj deoarece nemachiată fiind Îl simțea pe Hristos o povară.
Unele lucruri ce sunt criticate la femeia de azi cred că ar fi rezolvate mai ușor dacă bărbații din jurul lor le-ar face să se simtă iubite indiferent de cum arată. Cum spunea păr. Arsenie Papacioc: femeia se face frumoasă pentru bărbat așa că dacă a ajuns să se machieze și celelalte e din cauza bărbatului.
Boitos
ianuarie 29, 2014 @ 6:21 am
Sharbinsk, sunt convinsa ca scuzele ti-au fost acceptate de mult, inainte ca tu sa le ceri.
Da, asa e ana-a, mamele de multe ori strica in loc sa faca bine.
Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare cu a ta, dar daca noi ne consideram frumosi cu ce avem totul este ok.Conteaza impacarea cu tine insuti , ceilalti dau sfaturi si atat.
Boitos
ianuarie 29, 2014 @ 6:27 am
Dan-s, daca un barbat nu face o femeie sa se simta iubita si apreciata atunci aceasta se considera urata sau mai putin frumoasa?
Eu cred ca o femeie trebuie sa aiba o parere buna despre ea ( in legatura cu fizicul) indiferent daca cineva e langa ea sau nu, indiferent daca sotul sau prietenul o face sa se simta iubita.
Asta este partea a 2-a , daca nu te face sa te simti iubita , nu il tii langa tine, dar nu sa te simti tu prost din cauza unuia care nu te apreciaza.
Dan Tudorache
ianuarie 29, 2014 @ 9:17 am
Ana, din fericire nu există ”machiaj natural”. E doar o expresie manipulatorie a limbajului consumerist. E doar un machiaj mai aproape de natural… dar niciodată natural.
Naturali suntem așa cum arătăm după ce ne-am spălat cu apă și săpun. Altfel, începem să denaturăm sensul cuvintelor.
Deci machiajul strică naturalețea, oricât de ”fin” ar fi. În acest caz e doar o fină minciună.
Revenind la problema ta de suflet, înțeleg că mama ta ți-a inoculat un complex de inferioritate în loc să te ocrotească cu dragoste ca să nu simți toate efectele bolii. Și spuneai că unele fete se machiază pentru că au astfel de complexe formate în copilărie.
Dar eu sunt de părere că toate fetele/femeile care se machiază, indiferent de vârstă, au un complex de inferioritate!
Pentru că motivația esențială pentru care fetele/femeile se machiază este că în mintea lor consideră că nu sunt destul de frumoase așa cum le-a făcut Dumnezeu (sau ”mama natură” pentru cele care nu au vreo raportare la Dumnezeu).
Desigur că mai sunt și unele diabolice, care sunt conștiente de frumusețea lor naturală dar vor să cucerească doar din priviri.
Dar complexul de inferioritate este doar o parte a problemei (inoculat în special de industria cosmeticelor) pentru că practica machiajului este alimentată și de mândrie, ba chiar și de desfrânare după cum am arătat mai sus. Desigur, de la caz la caz.
Fiecare femeie care se machiază își știe resorturile interne pentru care apelează la machiaj dar la toate numitorul comun este complexul de inferioritate.
Cele care nu se machiază, nu au un asemenea complex, și prin urmare nu intră în panică că nu arată bine, că nu au avut timp să se machieze, etc.
Pur și simplu se au încredere de frumusețea lor și nu-și complică viața, pierzându-și timpul (oare cât timp într-o viață Doamne?), în fiecare zi cu machiajul.
Spuneai și faptul că ”Asa ca mai bine, in loc sa criticati, ii explicati frumos femeii care se machiaza exagerat si cu care intrati in contact ca este frumoasa si fara machiaj si in felul asta o faceti sa aiba mai multa incredere in ea.”
Ei bine… din proprie experiență îți spun că nu funcționează acestă rețetă dacă femeii respective îi place pur și simplu să se machieze.
Nu în ultimul rând practica repetată a machiajului arată că este vorba de o patimă. Și dacă îți par exagerat Ana în ceea ce spun, te sfătuiesc să te lași o săptămână de machiaj (sau să te duci la o ocazie nemachiată) și să-și analizezi cu atenție starea sufletească. Dacă vei avea pace în suflet atunci păcatul nu a devenit patimă, dar dacă te vei simți ”ștearsă”, nesigură pe aspectul tău, deci blazată de naturalețea ta, atunci sigur e patimă.
Știu că nu ești de acord cu ceea ce ți-am scris și te rog să nu te tulburi, am scris cu cele mai bune intenții!
alma
ianuarie 29, 2014 @ 4:40 pm
daca nu te machiezi,nu inseamna neaparat ca esti multumita de tine si nu ai complexe.
Lisa
ianuarie 29, 2014 @ 6:49 pm
machiajul in ziua de azi a devenit atat de comun si de accesibil tuturor fetelor..eu ma machiez zilnic , o fac pt ca am vazut la sora mea cand eram mai mica farduri,rimel.etc si asa am inceput sa ma machiez..mama mea nu se da cu absolut nimik..nu m as machia daca nu as avea cosuri, oricum am pielea mai vanata d la circulatie si tot as folosi,poate daca as fi bronzata nu m as da cu fond d ten..si la cati bani am dat p toate ..mi ar parea si rau..plus ca mie imi place sa ma machiez si sa machiez p alte pers.e o pasiune!nu buna..machiajul te face frumos dar nu mereu..d multe ori dupa c ma demachiez
.imi zic ca c frumoasa sunt fara rimel si farduri..daca ar fi scoase d p piata..sa nu se mai gaseasca farduri ..cred ca asa s ar lasa toate fetele involuntar..si pana la urma nici parfumul nu e bun. ca ispitesti..sau multe alte lucruri..import e ce exemple ne raman in minte..educatia religioasa..si schimbarea care poate sa vina cu maturitatea..spovedania..si cred ca cel m important smerenia..sa t multumesti cu c ai.. cum arati..si sa zici ca nici c ai nu meriti..oricum cei m frumosi oameni sunt cei care sunt aproape deDumnezeu pt ca Dansul le infrumusetea sufletul si templul duhului sf adica trupul..
Uivari
iulie 27, 2014 @ 10:43 am
Impuscati-va! Voi si dumnezeul care considera machiajul un pacat!
Incultilor, sunteti spalati pe creier!
sdaniel
iulie 27, 2014 @ 7:44 pm
[quote name=”AlinaElena”]Impuscati-va! Voi si dumnezeul care considera machiajul un pacat!
Incultilor, sunteti spalati pe creier![/quote]
Pai nu ar trebui sa generalizezi, ca nu toti de pe site considera ca machiajul este ceva nociv. Si oricum esti prea dura in mesaj, chiar daca unii oameni ar gresi considerand machiajul ca fiind pacat, poate ar trebui sa le explici unde gresesc.
Eu
iulie 28, 2014 @ 9:06 am
personal ma machiez foarte rar, as putea sa aproximez la 85% din luna sunt nemachiata si consider ca nu am nevoie de farduri. cand o fac de regula ma duc la un eveniment (nunta/petrecere) sau pur si simplu am chef sa ma ”rasfat ” un pic. pt mine si pt multe altele, machiajul este un joc, asa cum femeile schimba des garderoba si sunt interesate de moda (spre deosebire de barbati). este o trasatura a firii sa doreasca sa fie frumoase si tinere cat mai mult timp.
Eu
iulie 28, 2014 @ 9:10 am
la salonul la care merg intalnesc din ce in ce mai multi barbati, care nu vor doar tuns, ci si vopsit / cosmetica (pensat, epilat) / manichiura.
Dan Tudorache
iulie 28, 2014 @ 12:55 pm
….. care ”bărbați” mai nou, nu vor doar pensat, epilat și manichiură… ci și se dau cu rimel la ochi.
Adică duc o luptă, constantă și sistematică împotriva propriei firi.
Dar problema de fond e alta, Roz:
Ce te faci cu cei 15% din lună când te răsfeți un pic, după cum spuneai că știi doar cuvintele sfântului Isac Sirul: ”Calea lui Dumnezeu e Crucea de fiecare zi, căci nimenea nu s-a suit la cer cu răsfăţul”.
Eu te sfătuiesc să lași deoparte cei 15% o singură lună ca să testezi dacă pierzi ceva sau nu. Și dacă te hotărăști să faci testul, te rog să ne spui și nouă ce concluzii ai tras.
sdaniel
iulie 29, 2014 @ 9:41 am
[quote name=”Dan”]….. care ”bărbați” mai nou, nu vor doar pensat, epilat și manichiură… ci și se dau cu rimel la ochi.
Adică duc o luptă, constantă și sistematică împotriva propriei firi…
[/quote]
Mare dreptate ai. Vad si eu tot mai mai multi efeminati sau androgini. Ce-i drept nu i-am vazut dati cu rimel la ochi, dar pensati, epilati si cu manichiura facuta (profesionist), vad din ce in ce mai multi (foarte tineri). Nu mai vorbesc de o imbracaminte barbateasca din ce in ce mai mulata pe corp. Ghinionul meu e ca locuiesc foarte aproape de un mall, iar acolo pare zilnic o defilare a extravantei si luxului (corpului).
De obicei respect alegerile fiecaruia fara sa le critic, dar, imi vine sa zic ca bunica-mea: „maica a innebunit lumea de tot”
Eu
iulie 28, 2014 @ 1:37 pm
inca nu am vazut in oras barbati care sa foloseasca rimel, si sper sa nu vad vreodata.
la sfaturi suntem buni toti, rasfat este si berea cu prietenii, sau popcorn & film, nu cunosc oameni care sa traiasca in lume si sa nu isi satisfaca micile placeri ( iar femeile sunt inclinate catre grija fizicului ).
ideea pe care vroiam sa o transmit este ca sunt femei care nu folosesc machiajul in exces/ pt ca sunt complexate/desfranate, sau nu pot iesi din casa fara el, nu imi place ideea de extremism.
” machiajul slujeste desfranrii” la fel cum cutitul slujeste crimei…. depinde pt ce folosesti , iar femeile libertine nu au nevoie de machiaj sau de haine deocheate ca sa fie recunoscute.
nu cred ca ai citit atent, pt ca am scris ca nu am nevoie de machiaj, nu castig si nu pierd nimic prin el, e ca un accesoriu – pt mine e ca si cand as pune o bluza mai frumoasa 🙂
alex
iulie 28, 2014 @ 6:35 pm
Toate mi sunt ingaduite dar nu toate sunt de folos la fel e si cu machiajul.Oare fetelor le trebuie machiaj sau le trebuie ceva folositor.Va las sa trageti concluziile.O seara buna fratilor.
Dan Tudorache
august 5, 2014 @ 8:41 am
Daniel, mai înainte de toate îți urez ”bine ne-am reîntâlnit frate”!
Am fost și eu plecat în concediu cu familia o săptămână, Claudiu a fost plecat și el în tabără… de asta a fost așa liniște în ultimul timp.
Acum să trec la subiect: cei rimelați desigur că sunt tineri, în general 16-20 de ani. Am văzut astfel de exemple cu totul accidental, fără să ”vânez”, în timp ce eram la ora de joacă cu cel mic, în parc.
Foarte bună observația cu hainele din ce în ce mai mulate la băieți. De vreo 3 ani am sesizat și eu moda asta care pune din ce în ce mai mult accent pe trup, pe forme. Asta este hipersexualizarea în ansamblul ei. Este alimentată de cultura libertinajului care ia naștere pe acest fond sufletesc: educație morală precară în familie, lipsă de afecțiune din partea părinților cu rezultat în atitudinea rebelă față de părinți, dezinteresul față tradiție (de oricare fel), lipsa de respect față de profesori și sistemul de învățământ. Pe acest fond proliferează vectorii dezumanizării treptate: interes sexual prematur, adesea finalizat în consum de pornografie; modă exacerbată și cultul trupului (idolatria): machiaj, vopsire, tatuaje, piercing, etc, etc.
Ieri, în fața blocului, în timp ce mă duceam spre casă, doi tinerei frumușei (maxim 18 ani), îndrăgostiți foc, se sărutau fără cea mai mică jenă. Nu asta era problema cea mare, toți am fost la vârsta asta și toți ne-am dorit să iubim și să fim iubiți.
Problema era contrastul grotesc între vârstă și înfățișare.
După vârstă chipul le era frumos, cu trăsături delicate, copilăroase, inocente, așa cum e și firesc să fie însă băiatul avea un tatuaj mare pe braț, frizură cu păr ras în părți și lung în creștet iar fata era cu părul vopsit, unghiile făcute, cu țigara în mână și alături o poșetă ”șic”.
Pur și simplu erau în răspăr cu vârsta și cu trupurile lor. M-am gândit cât de mult se înstrăinaseră de firea lor, și cum deși purtau încă inocența vârstei, cu timpul vor deveni de-a dreptul sălbatici și în sentimente dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu.
Păcat de ei, de frumusețea lor fizică și de talanții cu care au fost hărăziți.
Însă cel mai tragic mi se pare că cu astfel de porniri nu se poate întemeia o familie. Familia, pentru a putea fi întemeiată și purtată până la adânci bătrâneți presupune jertfă de sine, ori cultura trupului este inversul jertfei de sine. Nu știu sărmanele fete câtă legătură este între ojă și sarcinile ”nedorite” și nu știu sărmanii băieți câtă legătură este între epilare și înșelare!