Mai lăsaţi blogurile, bucuraţi-vă de viaţă!
Mi-a plăcut foarte multe ce a spus Anca pe blogul Viaţa la ţară: Nu mai căutaţi adevărul online! Sunt foarte multe bloguri ortodoxe la nivel online, unele dintre ele foarte bune şi foarte muncite. Se scriu uneori articole superbe, se discută lucruri foarte interesante. se abordează teme actuale şi de mare importanţă. Traficul site-urilor ortodoxe arată că un număr foarte mare de cititori revin zilnic să citească ce mai e nou, dar….
Eu de când am început blogul acesta împreună cu ceilalţi prieteni care scriu aici, nu pot spune că m-am folosit duhovniceşte. De când administrez acest blog stau cel puţin 3-4 ore pe zi numai pentru asta, plus înca 8 ore pe zi cu ochii în calculator la servici.
De când am acest blog citesc mai puţine cărţi, sunt mai obosit, mă rog mai puţin, am mai puţin timp liber, îmi neglijez uneori soţia şi fetiţa, şi alteori prietenii, şi poate cel mai grav lucru este că m-am depărtat puţin de Dumnezeu. Sunt conştient că unele articole de pe acest site au fost folositoare tinerilor şi au fost cititori care ne-au încurajat şi s-au bucurat de munca noastră dar e şi o altă faţă a lucrurilor.
Sunt bloguri ortodoxe pe care intru cu bucurie mereu căutând să citesc un articol frumos, câutând bucuria sufletească pe care mi-au dat alte articole din trecut. Dar de multe ori nu găsesc această bucurie….de multe ori nu mă bucură nimic scris pe aceste bloguri ci uneori mă întristează, alteori mă obosesc.
Un părinte profesor drag nou studenţilor de la Teologie Ortodoxă din Bucureşti, ne spunea: „Băieţi citiţi mai întâi Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi şi apoi altceva.” El ne zicea că astăzi se găsesc mii de cărţi duhovniceşti, dar nimic nu se compară cu scrierile Sfinţilor Părinţi, nimic nu se compară cu profunzimea lor, cu harul lor, cu realismul lor extraordinar, cu actualitatea lor pentru fiecare vreme….
Sfinţii n-au aruncat vorbe teoretice pe hârtie ci au scris ce au trăit, au vorbit din experienţă, L-au cunoscut în mod real pe Dumnezeu, L-au simţit în inimă în fiecare zi, L-au pierdut de multe ori pe Dumnezeu şi au alergat să-L caute fiind cuceriţi de bucuria Duhului Sfânt.
Deşi blogurile sunt folositoare, şi unele articole sunt frumoase, totuşi sunt departe de măreţia şi bucuria pe care o ai când citeşti pe Sfântul Ioan Gură de Aur, pe Sfântul Efrem Sirul, pe Sfântul Ioan de Kronstadt, pe Sfântul Siluan Athonitul, pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul….
E mult mai liniştitor să citeşti dintr-o carte decât cu ochii în calculator.
Blogurile Ortodoxe ar trebui să trimită către o relaţie personală cu Dumnezeu zi de zi, către rugăciune, către ceilalţi semeni. Blogurile nu-şi pot aroga un drept de auto-suficienţă, ci trebuie să trimită mereu la a-ţi trăi viaţa, la a te bucura de Dumnezeu prin mirosul unei flori, prin adierea vântului, prin jocul unui copil, prin dragostea mamei, prin liniştea unei poieniţe, prin petrecerea împreună a timpului cu ceilalţi oameni.
Părintele Coman ne spunea cu mare drag mereu: „mă băieţi să nu rămâneţi niciodată la nivel de manual ” ci mereu mereu să vedem lucrile mult mai adânc.
Blogurile sunt doar nişte mini-manuale, nu mai rămeneţi doar la nivelul lor, ci aplicaţi şi bucuraţi-vă de viaţă.
Nu mai staţi cu ochii toată ziua în bloguri căci aşa cum zice Părintele Stăniloaie:
Bucuria vine doar din relaţia cu oamenii şi cu Dumnezeu !
(Claudiu)
florinm
februarie 11, 2009 @ 3:48 pm
Doamne ajuta!
Claudiu, tu spui ca nu te-ai folosit duhovniceste de cand ai acest blog. Nu stiu sigur de ce ti s-a intamplat asta, ar fi bine ca tu sa stii care e cauza…
In ceea ce ma priveste, de 2 luni de cand am blogul „N-am cuvinte…” m-am folosit mult si pentru asta ii multumesc celui ce mi-a (re)aprins scanteia, pentru ca am avut alte preocupari. Daca inainte doar citeam, dar nu aveam ocazia sa impartasesc si celorlalti, acum a aparut responsabilitatea cuvantului scris, si nu doar al cuvantului care imi apartine, ci si al cuvintelor altora (chiar si ale Sfintei Scripturi sau ale Sfintilor Parinti), pe care le folosesc intr-un anumit context – pozitionarea gresita a acestora e un mare pericol.
Cat despre citit blogurile, bineinteles ca nu trebuie facut abuz de lucrul asta. Aici depinde si de „nivelul” fiecaruia, adica unul care e incepator in credinta poate fi ajutat mai mult decat unul mai experimentat. Ca si incepatori, gasim multe lucruri folositoare citind blogurile, dar trebuie sa fim foarte atenti pentru ca autorii articolelor sunt si ei oameni; si ca si noi, sunt supusi greselii.
Legatura fiecaruia cu duhovnicul sau este esentiala, atat ca cititori, cat si ca autori de bloguri.
Doamne ajuta!
Balan Claudiu
februarie 11, 2009 @ 9:49 pm
Rămân la ideea că înainte de toate trebuie să citim scrierile sfinţilor….şi apoi să completăm cu restul, şi nu invers.
florinm
februarie 12, 2009 @ 12:24 am
Interesanta partea cu „apoi” 🙂
Inseamna ca avem de asteptat ceva…
Dar cu experienta cum ramane? Nici din experienta nu putem vorbi?
florinm
februarie 12, 2009 @ 12:39 am
In plus, putem citi mult si bine. Daca interpretam pe dos si nu avem binecuvantarea duhovnicului, e vai!
Eu raman la ideea ca citirea + experienta (adica sa fii „ortodox practicant” adica lucrarea faptelor bune) + relatia stransa cu duhovnicul, ascultare, spovedanie = inceput bun.
Numai citirea cartilor nu-i da nimanui nimic, in lipsa practicii, decat poate putina cultura in plus (si aceea stearpa).
Balan Claudiu
februarie 12, 2009 @ 4:14 pm
Nu e vorba de vorbit sau de nevorbit, ci e vorba de ce-i folositor pentru mine ca om ca sa stau aproape de Dumnezeu, nu ce-i folositor ca sa scriu pe blog.
Balan Claudiu
februarie 12, 2009 @ 4:15 pm
Eu ziceam doar ca decat sa stai pe bloguri mai bine ai citi ceva de la Sfintii Parinti.
florinm
februarie 12, 2009 @ 4:55 pm
Pe mine m-a ajutat sa scriu, tocmai asta. Precum am zis, datul cu parerea in public inseamna asumarea unei responsabilitati, de care aveam nevoie. A fost un exercitiu necesar pt mine, pt ca traiesc intre multi oameni unde e nevoie sa imi expun punctul de vedere, care de multe ori este opus fata de al celorlalti.
In cazul tau, sa te ajute Dumnezeu sa faci ceea ce-ti este tie de folos, in primul rand tie, pentru ca astfel vei fi si tu celorlalti de folos. Am inteles ce ai vrut sa spui, ai dreptate.
Mihaela
februarie 13, 2009 @ 5:06 pm
Ai dreptate, Claudiu, cu mesajul tau. Cunosc oameni care stau tot timpul sa citeasca ce mai apare pe blogurile ortodoxe, ce mai spune unul si altul, si prin faptul ca apare mereu ceva nou, ei traiesc cu impresia ca se intampla ceva nou si in viata lor, ceea ce e fals, dupa cum stim cu totii.
Si pe mine m-a mai ajutat ce a scris unul si altul, dar la un moment dat am avut impresia ca am ajuns la saturatie. Cred ca totusi, noi, cei ortodocsi, trebuie sa fim prezenti cumva si pe internet, din cauza asa zisului razboi informational. Sunt multi care nu isi permit sa cumpere carti, asa ca le acceseaza online, si mai sunt si alte situatii de acest fel.
Doamne ajuta!
Irina
februarie 13, 2009 @ 11:28 pm
e bine sa ai un blog, dar sa nu-ti traiesti viata pe blog 🙂
Balan Claudiu
februarie 14, 2009 @ 12:57 am
@mihaela
Imi place cum zici: „ei traiesc cu impresia ca se intampla ceva nou si in viata lor”. Blogurile tb sa trimita la Hristos si la Biserica, blogurile tb sa trimita la a sta impreuna si la te bucura cu ceilalti fata catre fata nu online.
Ana
februarie 14, 2009 @ 5:32 pm
Dumnezeu sa te binecuvanteze Claudiu!
Traiesc o drama intrand zilnic pe multe bloguri ortodoxe. Inainte ma simteam dependenta de internet si am renuntat la toate paginile, prieteniile, discutiile pe care le aveam pe net. Mi-a fost foarte bine.
Dupa ce am terminat cu netul, m-am lipit de ortodoxie, mi-am facut cunostinte dintre credinciosii ortodocsi, am inceput sa ne trimitem diferite inregistrari, pagini, etc si acum ma simt prinsa aici in ortodoxie, altfel decat ar trebui si tot pe net.
Simt ca am nevoie sa stiu ce se intampla, insa in acelasi timp pierd zilnic prea multe ore.
Ce bine imi pare ca am intrat aici azi. Da, trebuie sa pun STOP. Sunt prea mult in virtual, si prea putin cu cei dragi.
Trebuie sa spun STOP si sa ma indrept spre frumoasele cuvinte ale Sfintilor Parinti. Mi-e dor sa mai stau mult timp in fata unei icoane, in fata sfantului Vasile cel Mare, sau a sfantului Nectarie, a sfantului Sofronie, a sfantului Siluan si a multor altora care mi-au daruit atata bucurie in suflet.
Da, ai dreptate cu Sfanta Scriptura si cu scrierile Sfintilor Parinti. Spre ele trebuie sa ne indreptam mai mult. Am mare bucurie cand CITESC. Ma bucura cuvintele din Scriptura…si simt mereu ca as citi mai mult, dar nu am timp.
De azi am timp mai mult. Frumos dar am primit in ziua asta de sambata!
Doamne ajuta!
admin
februarie 14, 2009 @ 7:05 pm
Si mie mi-e dor sa citesc mai mult din Sfanta Scriptura, sa stau cu drag in fata icoanei Maicutei Domnului, sa citesc cuvintele Sfantului Ioan de Kronstadt, sa citesc din Filocalia, din Proloage…
Ma bucur ca ti-am fost de folos.
Doamne ajuta Ana !
Nimic nu se compara cu bucuria Sfintei Liturghii !
Monica
februarie 14, 2009 @ 10:27 pm
avem impresia ca accesand site-uri ortodoxe scapam de dependenta de internet, dar eu cred k stand 2 ore pe site-uri asa -zis folositoare se instaureaza dependenta, fara sa ne dam seama si vrem sa aflam mai multe terminand cu accesarea cine stie caror site-uri. acuma nu zic sa nu mai accesam site-uri folositoare pt suflet Doamne fereste, ci ca trebuie sa avem masura si cumpatare in toate.
Mary
aprilie 26, 2009 @ 9:24 pm
Se pare ca am ajuns sa vorbim unii cu altii pe bloguri mai mult decat cu Dumnezeu in rugaciuni… Ne captiveaza atat de mult, incat uitam chiar sa rostim diminetile: „Binecuvinteaza-ma, Doamne!”, iar serile: „Vegheaza asupra mea, Preasfinte!”. Cel mai adesea, netul ne fura timpul pretios mantuirii si ne departeaza de adevarata bucurie. In lipsa rugaciunii, a spovedaniei si a cumpatarii, te poate prinde in mrejele sale de-a binelea. Eu il consider aidoma unui narcotic.
admin
aprilie 27, 2009 @ 2:24 pm
Din pacate ai dreptate Mary.
o
august 1, 2009 @ 10:32 pm
Pentru mine e o experienta noua dialogul pe site, intradevar am parte si de bucurii(bucurandu-ma de bucuriile altora), dar si de neimplinirea adusa de faptul ca lumea pe care ti-o creezi este foarte fragila!
Si totusi :”Bucuria vine doar din RELATIA cu oamenii şi cu Dumnezeu” !Noi relationam , ne bucuram unii de altii, insa lipseste …..Dumnezeu!
Claudiu, poate ar fi bine sa ne rugam intr-o zi anume din saptamana, la o ora fixa, caci „unde sunt adunati doi sau trei in Numele Meu, acolo sunt si Eu”, ne zice Domnul, si poate ca si pe aceasta cale putem inmulti bucuria , din care cu cat dai mai mult , cu atat ai mai mult.
Asta nu o spun pentru a promova comunicarea pe site in detrimentul lecturarii Sfintei Scipturi sau a scrierilor Sf. Parinti ,
ci pentru a propovadui cuvantul lui Dumnezeu , cu timp si fara timp prin mijloacele pe care le avem la dispozitie
Cum am spus , pentru mine e ceva nou, insa dreapta socoteala , calea de mijloc este cea mai buna cale, si de la care de multe ori ne indepartam catre o extrema sau alta!
Apropo: Acum ma uit la ceasul de pe ecran si nici nu stiu cand au trecut DOUA ORE!!!!
Ana
septembrie 4, 2009 @ 8:38 pm
Spuneam ca am spus STOP, insa am spus doar un stop mic.
Am cerut insa ajutor de la parintele duhovnic si mi-a spus ceva simplu si fin: ortodoxia nu se invata pe internet si ca rugaciunea o sa ma invete …
Doamne ajuta
Viorel
septembrie 5, 2009 @ 10:06 pm
Aveti dreptate! Ortodoxia de blog e ca Sfanta Liturgie privita la televizor! Nu mai vorbesc de acele bloguri care au ca principal scop sa „infiereze cu sfanta manie proletara” toate greselile ierarhilor mai mici sau mai mari. Este dat jos din scaunul de judecata Hristos si se aseaza cu randul, fel de fel de „criticastri”(cum spunea genialul Eminescu), cautand paiul din ociul aproapelui si nevazand barna di ochii lor.
D
septembrie 6, 2009 @ 2:59 pm
Nu cred ca este cazul acestuia , nu ?