Mai ştim să mai visăm?
Am aflat pe blogul Viaţa la ţară o carte aşa frumoasă, făcută doar din poze.
Noi azi nici să visăm nu mai ştim. Lumea materialistă în care trăim ne-a luat şi acestă bucurie de a visa la tot ce-i mai frumos…
Am ajuns să visăm la telefoane şi maşini, în loc de vise de poveste, în loc de împăraţi şi zâne, de cai înaripaţi şi zmee, în loc de grădini dumnezeieşti ca-n rai ! Oare cine mai visează că zboară neîncetat?
Oare cine mai visează la raiul cel de sus? la păsări minunate, la flori îmbălsămate…. la îngerii curaţi…la sfinţii luminaţi? Oare cine mai viseză la tot ce-i sfânt şi dulce? la al nostru Dumnezeu, ce s-a urcat pe cruce?
Mai ştiţi să mai visaţi?
O carte extraordinară
de Dallas Clayton
(traducerea e fără rimă, originalul în engleză e mult mai de efect)Sunt locuri în lumea aceasta unde oamenii nu visează…
…la unicorni purtaţi de rachete
şi la maşini de făcut acadele,
la bărcuţe magice din pepeni
la maimuţe cântătoare,
la cântăreţi minusculi la trompetă care antrenează ratoni de casă.
Da, sunt locuri în lume unde oamenii visează vise…. pur şi simplu ne-fantastice, şi practic par că…
…au pierdut posibilitatea să gândească super gânduri:
animale dansatoare cu aripi de diamant acoperite.
În schimb ei se gândesc la mobilă, la o nouă pălărie
sau la tacâmuri de argint…vă puteţi imagina ?
În schimb stau noaptea nedormiţi dorindu-şi o maşină….nu una ce merge pe bomboane, ci una pe benzină
Visează la sandvişuri pentru micul dejun, visează la telefoane, câteodată visează chiar vise care nu le aparţin
Da, sunt locuri pe pământ unde visele sunt aproape moarte, aşa că te rog copilul meu, ţine minte! înainte de a adormi…
Visează un vis, aşa cât ar putea fi un vis de mare
Apoi visează un vis de zece ori mai mare, şi după ce…
ai acest vis în minte, te rog mai visează la încă un milion de vise
Un milion de vise aşa de tare ţipă….aşa de tare încât cântă şi strigă!
Aşa de super mare….şi zic: „Hei lume! ghici la ce visez!
Visez la tot ce nimemi nu s-a gândit să se întrebe…vise aşa de mari încât au vise şi vise pe deasupra!
Te rog visează şi pentru cei care au încetat să mai viseze, şi pentru cei ce nici măcar n-au încercat…
Te rog fă din visele tale alte noi vise, pentru toate visele ce au murit
Căci eşti acela a cărui vise pot fi orice vrei
pot schimba şi felul de a fi a lucrurilor, şi felul în care nu sunt lucrurile
Şi dacă-ţi spun că visele tale sun prea mari să se-ndeplinească, spunele că eu ţi-am zis:
„Pentru asta sunt visele făcute. Sunt făcute să pari că nu ştii sus-ul de jos
Pentru că visele sunt vise, şi de aia merită să le avem
Şi când crezi că visele-s pe terminate, aminteşte-ţi ce ţi-am spus:
Închide ochii, dragul meu, şi visează…acel vis perfect din mintea ta
Sfârşit.
ionutz
ianuarie 18, 2009 @ 1:46 am
Ceea ce pot sa iti zic este ca mi-a lasat un zambet larg spre visare…..
Balan Claudiu
ianuarie 18, 2009 @ 1:13 pm
Mi-au lasat si mie o bucurie aparte aceste desene, de aia le-am si pus aici.
Amalia
martie 25, 2009 @ 5:02 pm
Nu pot visa….:sad:(am impresia ca visele nu se indeplinesc…ori de cate ori am visat…nu mi s a implinit( nu ma refer la bani sau alte cele) ci la fericire, nu sunt fericita, nu zambesc…traiesc zilele ptr ca le am…si atat..se spune sa TRAIM FICARE ZI CA SI CUM AR FI ULTIMA, daca as muri maine..as muri nefericita…:sad:((
Mult as da ca sa fiu micuta, protejata de tata care numai e …si de mama si sa ma bucur de lucrurile marunte ale vietii;-)
Paradoxul e ca traim inconjurati de atatia oameni, teoretic nu suntem singuri…insa in PRACTICA….lasa de dorit
Ma simt foarte singura…ca in un abis sau labirint sau tunel….si nu am decat 20 de ani…stiu pacat…………….
Sunt batrana cu inima, sufletul….
Iarta ma, Doamne!!!
MunteanUK
martie 25, 2009 @ 5:36 pm
@ Amalia
poate ca de aceea ai si intrat pe acest site, ca sa te lamuresti ca nu esti atat de singura precum ar vrea vrajmasul mantuirii noastre sa te convinga ca esti!
absolut toti trecem prin momente in care sa ne simtim dezolant de singuri, caci inclusiv Mantuitorul nostru S-a simtit singur si parasit de Tatal ceresc, insa tocmai de aceea a trecut prin acea crunta durere („Pentru ce M-ai parasit?”), incat sa poata alina suferinta oricui se increde in El, sa nu ne paraseasca niciodata!
eu cred ca foarte multi (daca nu chiar toti) din cei care intra pe acest site au avut momente dureroase de singuratate, in care s-au simtit batrani, ca nimic in viata lor nu mai are sens, ca nu mai au ‘resurse’ ca sa continue… unii poate s-au aflat incoliti de demonii sinuciderii si ai altor forme de disperare… nimeni din cei ce-L cauta pe Hristos – sensul existentei noastre! – nu a fost scutit de disperare, in doze mai mari sau mai mici…
stiu ca simplele ‘vorbe’ cu greu ajuta la ceva, dar ti le transmit cu drag. fie ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa aline tulburarea sufletului tau si sa te aduca la limanul increderii, la bucuria credintei!
Claudiu
martie 25, 2009 @ 5:47 pm
Eu cand mi-e frica sau cand sunt trist incep sa zis rugaciunea „Doamne Iisus milueste-ma pe mine pacatosul” si astept pe Domnul sa-mi raspunda, sa-mi dea un gand bun, sa-mi zica ceva in suflet…
Amalia striga la Dumnezeu si zi-i ca esti singura
Amalia
martie 29, 2009 @ 12:02 pm
Mersi!!
admin
martie 29, 2009 @ 10:07 pm
Cu placere Amalia.
Ileana
martie 29, 2009 @ 10:29 pm
e foarte grea singuratatea,dar uneori e mai bine sa fii singur decat prost intovarasit…
sorin
martie 31, 2009 @ 7:30 pm
Mi-au placut desenele. Intr-adevar te duc cu mintea la visele pe care le-ai pierdut in incercarea de a gasi un loc in lumea asta. Niciodata nu e tarziu sa mai visezi :-).
Aniri
mai 31, 2009 @ 4:26 pm
He he, eu cuprind cumva, visele alaturi de amintiri.. Cred ca amandoua darurile astea ne completeaza, ne contureaza.. Fara ele nu am fi aceiasi..
Amalia, daca mai intri pe aici, poti sa-mi lasi cumva adresa de mail, te rog? Sa mai vorbim.. vreau sa vorbim:P
Sorin M.
decembrie 21, 2009 @ 11:36 pm
Astăzi cineva într-un dialog amical mi-a spus:
– ” Eşti un visător incurabil, nu pricepi nimic din ce se petrece pe lume, trăieşti într-un vis, deschide ochii!”
– „I-am deschis de mult” i-am spus „Sunt fericit ca sunt aşa cum spui tu, pentru că visul meu mă obligă să nu judec pe aproapele meu. În schimb, tu nu visezi la nimic?”
– „Ba da” mi-a răspuns el „visez să-mi construiesc o casă”
– „Unde?” l-am întrebat eu
– „Aici la Simeria” a răspuns el
– „Aaaa” am spus eu zâmbind „credeam că sus în cer!”
– „Ti-am spus eu că eşti incurabil!” spuse amicul meu şi plecă.
Eu, recunosc, îmi place să visez, sunt un visător, îmi place să cred în puterea iubirii, a sincerităţii, deşi sunt rănit adeseori de lipsa lor, din cei pe care mi-i credeam aproape, am o grămada de vise, multe dintre ele sunt conştient că vor rămâne doar vise… Dar, sunt înconjurat de pace, de o pace pe care nu o pot descrie în cuvinte, atunci când visez, adică am nădejdea, nădăjduiesc, că într-o zi ceva minunat o să se întâmple, ceva care să-mi dea aripi, să zbor spre marele albastru şi să mă întorc apoi împăştiind iubire..Pot spune că sunt un visător, dar oare cine nu visează?
În fond şi la urma urmelor visele sunt un fel de candela a nădejdilor noastre în ziua de mâine… cu toţii dorim ceva frumos, mai alfel, ca ziua de ieri. Visele… ne scapă uneori de grijile de zi cu zi…
Ne dorim cu toţii ca visele să devină realizabile, …şi totuşi, uneori e mai bine sa rămană vise…uneori…că e frumos să visezi.. visul nu-l poate răni nimeni…
Un vis frumos e ca şi soarele ce ne luminează dimineţile….iar pentru vremurile friguroase, când în luminiş nu mai sunt flori, visul … numai visul, păstrează la loc de cinste parfumul şi frumuseţea luminişului…
De unde veniţi voi, dragii mei fraţi şi surioare?
Din ce nebănuite poieniţe?
Din ce vis?
D
decembrie 21, 2009 @ 11:48 pm
Sorin, totusi crestinii nu sunt visatori, sa stii; dimpotriva, sunt pragmatici; e adevarat,nu cum inteleg oamenii astazi termenul, dar sunt cat se poate de pragmatici. nu traiesc cu capul in nori, ci cu inima in cer .
Mariana
decembrie 21, 2009 @ 11:54 pm
…raţiunea de a exista a visului este să fie mereu prezent aproape de fiinţa noastră…
Prin vise ne arătăm dorul nostru de mai bine, de mai frumos, de mai ca în Cer…
Necazul meu e că visele mele au prea multe detalii…sunt adevărate scenarii care îşi aşteaptă punerea în ,,scena” vieţii…
Încă de când eram adolescentă m-au fermecat şi mi-au dat speranţă două versuri dintr-o cântare de Traian Dorz:
,,Ce minunat mi-a fost cu Tine
tot lungul drum călătorit,
ca-n dimineţile senine
trăirea unui vis dorit!”
E minunat să trăieşti împlinirea unui vis dorit într-o dimineaţă senină!
E clar!!! Sunt o visătoare…Visez tot ceea ce pare imposibil…relaţii armonioase între toţi oamenii…creştini autentici purtători de Hristos…pace peste tot…flori…soare…curcubeu…îngeraşi…oameni zâmbind sincer…Visez Iubirea ,,la ea Acasă”…
Visez mereu…şi uneori ,,ajut” la împlinirea visului…Oare greşesc?!
Sorin M.
decembrie 21, 2009 @ 11:55 pm
Ai dreptate „D”, asa este. Visele ni le facem, le avem şi acesta este un lucru minunat, dar părtăşia cu Dumnezeu este vitală Toate visele noastre se clădesc pe ajutorul lui.
Emerson spunea odată: “Dacă stelele ar apărea într-o singură noapte la o mie de ani, cât de mulţi oameni ar crede şi ar adora şi ar păstra pentru multe generaţii amintirea acelei nopţi unice de mister magic.”
Noi ne-am obişnuit însă cu ele, poate că este doar o părere personală dar, cele mai frumoase vise i-au viaţă seara când priveşti bolta plină de stele, când te gândeşti la Creatorul tău şi al lor şi când încerci să cuprinzi cu privirea ceea ce este dincolo de stele…
„Orice om are un vis: de bunatate, de frumos, de sinceritate, de iubire. Dar incearca numai sa-l trezesti din visul sau, si abia atunci il vei cunoaste cu adevarat.”
D
decembrie 22, 2009 @ 12:03 am
Ai fire de poet . 🙂
Sorin M.
decembrie 22, 2009 @ 12:16 am
Multumesc, o fire de poet…ce vis frumos!!!
Pe fila albă din caiet,
Dorind să scriu un mic sonet,
visând eu m-am trezit deodat’
un vis ce îl credeam uitat…
Adânc era în mine-ascuns,
Şi suspina de-un dor nespus…
Credeam că-n zori visele pier,
dar el era legat de Cer.
Iar dorul meu înaripat,
că pot iubi mi-a arătat…
Şi-atunci când eu timid iubesc,
uit de necaz…simt că plutesc…
Te iubesc, sora mea în Hristos!
Te iubesc, fratele meu în Hristos!
Vă iubesc!… Voi sunteţi vis din visul meu
Va iubesc cum Îl iubesc pe Dumnezeu!
D
decembrie 22, 2009 @ 12:17 am
Sa nu-mi spui ca ai scris-o acum ! 🙂
Sorin M.
decembrie 22, 2009 @ 12:31 am
A, nu, nu este scrisa acum. A fost scrisa prin luna octombrie anul acesta, doream doar sa arat ca desi sunt visator, nu traiec cu capul in nori, ci asa cum se vede si in versuri, sunt cu inima legata de cer.
Am inteles cele spuse de tine, sunt adevarate, chiar foarte adevarate.