Skip to content

18 Comentarii

  1. ionutz
    ianuarie 18, 2009 @ 1:46 am

    Ceea ce pot sa iti zic este ca mi-a lasat un zambet larg spre visare…..

    Reply

  2. Balan Claudiu
    ianuarie 18, 2009 @ 1:13 pm

    Mi-au lasat si mie o bucurie aparte aceste desene, de aia le-am si pus aici.

    Reply

  3. Amalia
    martie 25, 2009 @ 5:02 pm

    Nu pot visa….:sad:(am impresia ca visele nu se indeplinesc…ori de cate ori am visat…nu mi s a implinit( nu ma refer la bani sau alte cele) ci la fericire, nu sunt fericita, nu zambesc…traiesc zilele ptr ca le am…si atat..se spune sa TRAIM FICARE ZI CA SI CUM AR FI ULTIMA, daca as muri maine..as muri nefericita…:sad:((
    Mult as da ca sa fiu micuta, protejata de tata care numai e …si de mama si sa ma bucur de lucrurile marunte ale vietii;-)
    Paradoxul e ca traim inconjurati de atatia oameni, teoretic nu suntem singuri…insa in PRACTICA….lasa de dorit
    Ma simt foarte singura…ca in un abis sau labirint sau tunel….si nu am decat 20 de ani…stiu pacat…………….
    Sunt batrana cu inima, sufletul….
    Iarta ma, Doamne!!!

    Reply

  4. MunteanUK
    martie 25, 2009 @ 5:36 pm

    @ Amalia

    poate ca de aceea ai si intrat pe acest site, ca sa te lamuresti ca nu esti atat de singura precum ar vrea vrajmasul mantuirii noastre sa te convinga ca esti!

    absolut toti trecem prin momente in care sa ne simtim dezolant de singuri, caci inclusiv Mantuitorul nostru S-a simtit singur si parasit de Tatal ceresc, insa tocmai de aceea a trecut prin acea crunta durere („Pentru ce M-ai parasit?”), incat sa poata alina suferinta oricui se increde in El, sa nu ne paraseasca niciodata!

    eu cred ca foarte multi (daca nu chiar toti) din cei care intra pe acest site au avut momente dureroase de singuratate, in care s-au simtit batrani, ca nimic in viata lor nu mai are sens, ca nu mai au ‘resurse’ ca sa continue… unii poate s-au aflat incoliti de demonii sinuciderii si ai altor forme de disperare… nimeni din cei ce-L cauta pe Hristos – sensul existentei noastre! – nu a fost scutit de disperare, in doze mai mari sau mai mici…

    stiu ca simplele ‘vorbe’ cu greu ajuta la ceva, dar ti le transmit cu drag. fie ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa aline tulburarea sufletului tau si sa te aduca la limanul increderii, la bucuria credintei!

    Reply

  5. Claudiu
    martie 25, 2009 @ 5:47 pm

    Eu cand mi-e frica sau cand sunt trist incep sa zis rugaciunea „Doamne Iisus milueste-ma pe mine pacatosul” si astept pe Domnul sa-mi raspunda, sa-mi dea un gand bun, sa-mi zica ceva in suflet…
    Amalia striga la Dumnezeu si zi-i ca esti singura

    Reply

  6. Amalia
    martie 29, 2009 @ 12:02 pm

    Mersi!!

    Reply

  7. admin
    martie 29, 2009 @ 10:07 pm

    Cu placere Amalia.

    Reply

  8. Ileana
    martie 29, 2009 @ 10:29 pm

    e foarte grea singuratatea,dar uneori e mai bine sa fii singur decat prost intovarasit…

    Reply

  9. sorin
    martie 31, 2009 @ 7:30 pm

    Mi-au placut desenele. Intr-adevar te duc cu mintea la visele pe care le-ai pierdut in incercarea de a gasi un loc in lumea asta. Niciodata nu e tarziu sa mai visezi :-).

    Reply

  10. Aniri
    mai 31, 2009 @ 4:26 pm

    He he, eu cuprind cumva, visele alaturi de amintiri.. Cred ca amandoua darurile astea ne completeaza, ne contureaza.. Fara ele nu am fi aceiasi..
    Amalia, daca mai intri pe aici, poti sa-mi lasi cumva adresa de mail, te rog? Sa mai vorbim.. vreau sa vorbim:P

    Reply

  11. Sorin M.
    decembrie 21, 2009 @ 11:36 pm

    Astăzi cineva într-un dialog amical mi-a spus:
    – ” Eşti un visător incurabil, nu pricepi nimic din ce se petrece pe lume, trăieşti într-un vis, deschide ochii!”
    – „I-am deschis de mult” i-am spus „Sunt fericit ca sunt aşa cum spui tu, pentru că visul meu mă obligă să nu judec pe aproapele meu. În schimb, tu nu visezi la nimic?”
    – „Ba da” mi-a răspuns el „visez să-mi construiesc o casă”
    – „Unde?” l-am întrebat eu
    – „Aici la Simeria” a răspuns el
    – „Aaaa” am spus eu zâmbind „credeam că sus în cer!”
    – „Ti-am spus eu că eşti incurabil!” spuse amicul meu şi plecă.

    Eu, recunosc, îmi place să visez, sunt un visător, îmi place să cred în puterea iubirii, a sincerităţii, deşi sunt rănit adeseori de lipsa lor, din cei pe care mi-i credeam aproape, am o grămada de vise, multe dintre ele sunt conştient că vor rămâne doar vise… Dar, sunt înconjurat de pace, de o pace pe care nu o pot descrie în cuvinte, atunci când visez, adică am nădejdea, nădăjduiesc, că într-o zi ceva minunat o să se întâmple, ceva care să-mi dea aripi, să zbor spre marele albastru şi să mă întorc apoi împăştiind iubire..Pot spune că sunt un visător, dar oare cine nu visează?
    În fond şi la urma urmelor visele sunt un fel de candela a nădejdilor noastre în ziua de mâine… cu toţii dorim ceva frumos, mai alfel, ca ziua de ieri. Visele… ne scapă uneori de grijile de zi cu zi…
    Ne dorim cu toţii ca visele să devină realizabile, …şi totuşi, uneori e mai bine sa rămană vise…uneori…că e frumos să visezi.. visul nu-l poate răni nimeni…

    Un vis frumos e ca şi soarele ce ne luminează dimineţile….iar pentru vremurile friguroase, când în luminiş nu mai sunt flori, visul … numai visul, păstrează la loc de cinste parfumul şi frumuseţea luminişului…

    De unde veniţi voi, dragii mei fraţi şi surioare?
    Din ce nebănuite poieniţe?
    Din ce vis?

    Reply

  12. D
    decembrie 21, 2009 @ 11:48 pm

    Sorin, totusi crestinii nu sunt visatori, sa stii; dimpotriva, sunt pragmatici; e adevarat,nu cum inteleg oamenii astazi termenul, dar sunt cat se poate de pragmatici. nu traiesc cu capul in nori, ci cu inima in cer .

    Reply

  13. Mariana
    decembrie 21, 2009 @ 11:54 pm

    …raţiunea de a exista a visului este să fie mereu prezent aproape de fiinţa noastră…
    Prin vise ne arătăm dorul nostru de mai bine, de mai frumos, de mai ca în Cer…
    Necazul meu e că visele mele au prea multe detalii…sunt adevărate scenarii care îşi aşteaptă punerea în ,,scena” vieţii…
    Încă de când eram adolescentă m-au fermecat şi mi-au dat speranţă două versuri dintr-o cântare de Traian Dorz:

    ,,Ce minunat mi-a fost cu Tine
    tot lungul drum călătorit,
    ca-n dimineţile senine
    trăirea unui vis dorit!”

    E minunat să trăieşti împlinirea unui vis dorit într-o dimineaţă senină!

    E clar!!! Sunt o visătoare…Visez tot ceea ce pare imposibil…relaţii armonioase între toţi oamenii…creştini autentici purtători de Hristos…pace peste tot…flori…soare…curcubeu…îngeraşi…oameni zâmbind sincer…Visez Iubirea ,,la ea Acasă”…

    Visez mereu…şi uneori ,,ajut” la împlinirea visului…Oare greşesc?!

    Reply

  14. Sorin M.
    decembrie 21, 2009 @ 11:55 pm

    Ai dreptate „D”, asa este. Visele ni le facem, le avem şi acesta este un lucru minunat, dar părtăşia cu Dumnezeu este vitală Toate visele noastre se clădesc pe ajutorul lui.
    Emerson spunea odată: “Dacă stelele ar apărea într-o singură noapte la o mie de ani, cât de mulţi oameni ar crede şi ar adora şi ar păstra pentru multe generaţii amintirea acelei nopţi unice de mister magic.”

    Noi ne-am obişnuit însă cu ele, poate că este doar o părere personală dar, cele mai frumoase vise i-au viaţă seara când priveşti bolta plină de stele, când te gândeşti la Creatorul tău şi al lor şi când încerci să cuprinzi cu privirea ceea ce este dincolo de stele…

    „Orice om are un vis: de bunatate, de frumos, de sinceritate, de iubire. Dar incearca numai sa-l trezesti din visul sau, si abia atunci il vei cunoaste cu adevarat.”

    Reply

  15. D
    decembrie 22, 2009 @ 12:03 am

    Ai fire de poet . 🙂

    Reply

  16. Sorin M.
    decembrie 22, 2009 @ 12:16 am

    Multumesc, o fire de poet…ce vis frumos!!!

    Pe fila albă din caiet,
    Dorind să scriu un mic sonet,
    visând eu m-am trezit deodat’
    un vis ce îl credeam uitat…

    Adânc era în mine-ascuns,
    Şi suspina de-un dor nespus…
    Credeam că-n zori visele pier,
    dar el era legat de Cer.

    Iar dorul meu înaripat,
    că pot iubi mi-a arătat…
    Şi-atunci când eu timid iubesc,
    uit de necaz…simt că plutesc…

    Te iubesc, sora mea în Hristos!
    Te iubesc, fratele meu în Hristos!
    Vă iubesc!… Voi sunteţi vis din visul meu
    Va iubesc cum Îl iubesc pe Dumnezeu!

    Reply

  17. D
    decembrie 22, 2009 @ 12:17 am

    Sa nu-mi spui ca ai scris-o acum ! 🙂

    Reply

  18. Sorin M.
    decembrie 22, 2009 @ 12:31 am

    A, nu, nu este scrisa acum. A fost scrisa prin luna octombrie anul acesta, doream doar sa arat ca desi sunt visator, nu traiec cu capul in nori, ci asa cum se vede si in versuri, sunt cu inima legata de cer.
    Am inteles cele spuse de tine, sunt adevarate, chiar foarte adevarate.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *