Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând
Duhul Sfânt i-a descoperit Sfântului Siluan Athonitul câteva gânduri despre Maica Domnului. Sfântul Siluan le-a transcris ca să le aflăm și noi toți. Mai jos aveți o lectură audio a acestor scrieri. Filmul începe cu o cântare dedicată Fecioarei Maria iar lectura propriu-zisă începe la minutul 1:17 secunde.
Audiție plăcută:
Mai jos aveți mare parte din textul audiat:
Chiar și în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări, și cu cât este mai mare iubirea cu atât mai mari și întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată Harul. Dar și în ea au fost mari întristări. Iar când stătea lângă cruce întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul.
Maica Domnului a fost întărită de Dumnezeu ca să reziste în aceste mari dureri, văzându-și Fiul pe cruce, iar apoi L-a văzut înviat și înălțat la ceruri. Maica Domnului a rămas pe pământ pentru a fi mângâiere și bucurie apostolilor și noului popor.
Iubirea ei era desăvârșită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul și Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire și norodul. Și ce n-a trăit ea atunci, când oamenii pe care îi iubea atât de mult, și a căror mântuire o dorea până la capăt, au răstignit pe Fiul ei cel preaiubit? Nu putem pricepe aceasta, pentru că în noi iubirea de Dumnezeu și de oameni este mică.
Sufletele noastre sunt atrase să cunoască viața ta împreună cu Domnul pe pământ, dar tu n-ai vrut să așterni aceasta în scris și ai învăluit în tacere taina ta.
N-am văzut-o dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc din cuvântul ei cel plin de har și mintea mea se bucură și sufletul meu este atras spre ea cu atât iubire, că și numai chemarea numelui ei este dulce inimii.
Într-o zi pe când eram un tânăr frate sub ascultare mă rugam înaintea icoanei Maicii Domnului și rugăciunea lui Iisus a intrat în inima mea și a început să se rostească de la sine. Într-o zi ascultam în biserică o citire din proorocul Isaia iar la cuvintele „spălați-vă și vă veți curăți” mi-a venit gândul: „Poate că Maica Domnului a păcătuit vreodată, chiar și numai cu gândul.” Și lucru uimitor, în inima mea, deodată cu rugăciunea, un glas mi-a spus lămurit: „Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul”. Astfel Duhul Sfânt a dat mărturie în inima mea curăției ei, iar în timpul vieții ei pământești și în ea a fost o oarecare nedeplinătate și unele greșeli, dar fără de păcat. Se vede aceasta din Evanghelie, când nu știa unde era Fiul ei, l-a căutat prin Ierusalim vreme de trei zile.
Sufletul meu se înfricoșează când se gândește la slava Maicii lui Dumnezeu.
Maica Domnului nu și-a așternut în scris gândurile, nici iubirea ei față de Dumnezeul și Fiul ei, nici durerile ei în vremea răstignirii pentru că nu le-am fi putut nicicum înțelege, căci iubirea ei pentru Dumnezeu este mai puternică și mai arzătoare decât iubirea serafimilior și a heruvimilor, și toate puterile cerești ale îngerilor și ale arhanghelilor sunt mute de uimire în fața ei.
Chiar dacă viața Maicii Domnului este învăluită într-o tăcere sfântă, Bisericii noastre Ortodoxe, Domnul i-a dat să cunoască că iubirea ei îmbrățișează întreaga lume și că în Duhul Sfânt ea vede toate noroadele de pe pământ și asemenea Fiului ei, îi este milă de toți și miluește pe toți.
Ah! Dacă am ști cum iubește Preasfânta pe toți cei care păzim poruncile lui Hristos. Cât îi este de milă și se întristează pentru cei ce nu se îndreaptă. Am simțit acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adevărul înaintea feței lui Dumnezeu, pe care sufletul meu Îl cunoaște. Cu Duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioară. N-am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc pe ea și milostivirea sa pentru noi. Dacă n-ar fi fost milostivirea ei, aș fi pierit de mult. Dar ea a vrut să mă cerceteze, și să mă lumineze să nu mă păcătuiesc.
Ea mi-a spus: „Nu-i frumos pentru mine să mă uit la tine să văd ce faci”. Cuvintele ei erau plăcute, liniștite și blânde și ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de 40 de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci, și nu știu ce i-aș putea da în schimb, eu păcătosul pentru dragostea ei față de mine, necuratul. Și cum voi mulțumi bunei și milostivei Maici a Domnului?
Cu adevărat ea este ocrotitoarea noastră la Dumnezeu și chiar și numai numele ei bucură sufletul. Ori tot cerul și tot pământul se bucură de iubirea ei. Lucru minunat și neînțeles. Ea viază în ceruri și vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi sărmani și acoperă cu milostivirea ei tot pământul și toate noroadele.
Pe această Preacurată Maica a Sa, Domnul ne-a dat-o nouă. Ea este bucuria și nădejdea noastră. Ea este Maica noastră după duh și ca om e aproape de noi după fire și tot sufletul creștinesc este atras de ea cu iubire.
(Sfântul Siluan Athonitul)
Laura Stifter
mai 17, 2013 @ 3:56 pm
„Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărturisim noi, cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, cu cetele celor fără de trup slăvindu-te!”
Atunci când Domnul nostru Iisus Hristos era pe cruce, aşa cum ştim, i-a încredinţat-o pe Maica Sa Sfântului Ioan Evanghelistul, i-a dăruit-o lui ca mamă duhovnicească. „Din ziua aceea”, ne spune Evanghelia, „ucenicul a luat-o la sine”. Cuvintele rostite de Hristos către ucenicul Său iubit – „fiule, iată Mama ta” – ne sunt adresate şi nouă (fiecăruia dintre noi, cei care năzuim a deveni ucenici devotaţi ai lui Hristos şi, la măsurile noastre, apostoli ai iubirii Lui în lume). Astfel, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este pentru eternitate Mama noastră şi, după exemplul Evanghelistului care „din ziua aceea a luat-o la sine”, datori suntem şi noi s-o păstrăm neîncetat în inimile noastre, cu dragoste, încredere şi profundă recunoştinţă.
Măicuţa noastră, roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, Mântuitorului nostru Hristos, să nu ne părăsească niciodată pentru păcatele noastre sau, mai corect spus, să nu ne lase pe noi să-L părăsim prin păcatele noastre, ci să ne dăruiască nouă bucuria de a trăi veşnic în comuniune cu El şi cu tine, o, bucuria cea dulce a inimilor noastre!
ionut
mai 18, 2013 @ 10:04 am
Asta este blasfemie , nimeni nu este fara de pacat afara de Iisus Hristos , sper sa nu se incerce ca Maica Domnului sa fie privita ca fiind egala lui Dumnezeu , nimeni nu a fost , nu este si nu va fi fara de pacat afara de Hristos Dumnezeul si Mantuitorul nostru .
Alexandra
mai 18, 2013 @ 11:17 am
Ionut, Maicuta Domnului s-a nascut ca si noi toti cu pacatul stramosesc care i s-a transmis si ei. (nu cum zic catolicii, prin imaculata conceptie, ca ea este fara de pacatul stramosesc). Asadar a mostenit acest pacat stramosesc, asta este una, si daca a pacatuit in viata ei asta este altceva…Cu siguranta Maicuta Domnului este cea mai curata daca a fost aleasa sa poarte in pantece pe Dumnezeu. Ea n-a pacatuit, dar a mostenit de la mosi stramosi, deci nu a fost fara de pacat, ca si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. 🙂
Iertati daca am gresit cu ceva, eu asa vad lucrurile.
ionut
mai 18, 2013 @ 1:38 pm
Dar ” nici macar cu un singur gand „, aici mi se pare perfectiune chiar Dumnezeire asta este imposibil pt un om care traieste pe pamant , pana si ingerii au cazut din cer si acolo nu erau ispite , deci este imposibil, doar Mantuitorul nostru Iisus Hristos a facut posibil acest lucru , El fiind Dumnezeul nostru .
Claudiu Balan
mai 18, 2013 @ 2:36 pm
Hristos a înviat!
Ionuț, după cum observi afirmațiile vin din partea unui mare sfânt al Bisericii și nu din partea unui simplu mirean, sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă, a cărui scrieri și a cărui fapte au fost considerate conforme cu dreapta-credință (Ortodoxia).
Sfântul Siluan Athonitul vorbește de o nedesăvârșire a Maicii Domnului:
„Astfel Duhul Sfânt a dat mărturie în inima mea curăției ei, iar în timpul vieții ei pământești și în ea a fost o oarecare nedeplinătate și unele greșeli, dar fără de păcat. Se vede aceasta din Evanghelie, când nu știa unde era Fiul ei, l-a căutat prin Ierusalim vreme de trei zile.”
Una este să nu știi, și să fii pe parcurs de a învăța toate tainele lui Dumnezeu și ale oamenilor, și alta este să păcătuiești. Maica Domnului n-a păcătuit căutându-l pe Iisus, copilașul ei cel drag timp de 3 zile, dar nici nu i-a trecut prin cap să-L caute acolo unde cel mai probabil ar fi fost. Putem vorbi de nedesăvârșire, dar nu despre păcat.
Mai sunt probabil și alte aspecte ale acestei nedeplinătăți… și cu siguranță viața în trup a lui Iisus Hristos a ca Om și Dumnezeu diferă de cea a Maicii Domnului, însă Maica Domnului este prin excelență apogeul pe care-l poate atinge firea umană în relația cu Dumnezeu.
Maica Domnului de la Buna Vestire și până acum îl are pe Dumnezeu permanent în inima ei, îl are pe Duhul Sfânt pururea sălășluind în ea… așa cum nu-l poatea avea nimeni.
În inima ei sălășluiește permanent Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Treimea Cea de o ființă.
Maica Domnului n-a păcătuit pentru că Dumnezeu îi era așa de intim, îi era așa de apropiat, trăia prin Dumnezeu așa cum Pavel spunea că el trăiește prin Hristos. Cu atât mai mult Mama lui Hristos trăiește prin Hristos, iar Hristos are putere s-o ajute a nu păcătui.
Așa cum spunea și Alexandra, Maica Domnului s-a născut cu predispoziția spre păcat, cu păcatul strămoșesc, dar n-a păcătuit.
Încă de la începutul lumii Maria a fost aleasă ca fiind sălaș al Fiului lui Dumnezeu,… cea mai sfântă femeie care a exista și va exista pe acest pământ.
Mi-e greu să-ți explic în cuvinte… dar te rog să dai crezare sfinților Bisericii noastre mai mult decât gândurilor noastre lumești.
Laura Stifter
mai 18, 2013 @ 6:34 pm
[quote name=”ionut2d”]Dar ” nici macar cu un singur gand „, aici mi se pare perfectiune chiar Dumnezeire asta este imposibil pt un om care traieste pe pamant , pana si ingerii au cazut din cer si acolo nu erau ispite , deci este imposibil, doar Mantuitorul nostru Iisus Hristos a facut posibil acest lucru , El fiind Dumnezeul nostru .[/quote]
Hristos a înviat, Ionuţ!
În afară de explicaţiile teologice formulate de către Claudiu şi Alexandra, aş vrea să-ţi scriu doar câteva gânduri (m-aş bucura să discutăm mai mult, dar, din păcate, am atât de puţin timp la dispoziţie în perioada aceasta…).
În primul rând, observ că teama ta este aceea ca nu cumva Maica Domnului să fie socotită egală cu Domnul Hristos.
O astfel de exagerare nu există în învăţătura de credinţă ortodoxă pentru că, aşa cum ai spus şi tu, Hristos este Dumnezeul nostru, iar pe Măicuţa Sa şi a noastră o cinstim atât de mult tocmai pentru El în primul rând, tocmai din dragoste faţă de El, pentru că ea este cea pe care El a considerat-o vrednică de a-I fi Mamă ( de aceea, Părinţii de la Sinodul III ecumenic au numit-o cu dreptate „Născătoare de Dumnezeu”). Cred că-ţi este bine cunoscută distincţia dintre adorarea lui Dumnezeu, preacinstirea/ supravenerarea Maicii Domnului şi cinstirea/ venerarea cuvenită Sfinţilor. Dacă nu ştii la ce mă refer, putem discuta.
Oricum, evlavia şi dragostea faţă de Maica Domnului nu substituie, nu slăbeşte, ci întăreşte iubirea noastră faţă de Iisus Hristos Dumnezeu.
Ai mai scris că ea n-ar fi putut trăi fără a păcătui chiar şi cu gândul, pentru că are aceeaşi natură umană ca şi noi.
Îţi voi răspunde foarte simplu: Matei5, 48.
Oare Hristos ne-a cerut imposibilul?… Morala revelată de El este utopică, aşa cum mi-a spus cândva un ateu? Cu siguranţă, nu!
Atunci, dacă Hristos, cerându-ne desăvârşirea, ne-a poruncit ceea ce ne stă în putinţă să facem (evident, doar cu ajutorul harului Său), înseamnă că suntem capabili de a tinde neîncetat către acest ideal al perfecţiunii şi mai înseamnă că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a reuşit, cu ajutorul Fiului şi Dumnezeului ei, să se ferească de orice păcat personal şi să ajungă la un nivel de trăire spirituală cu mult mai înalt decât cel al heruvimilor şi serafimilor din ceruri!
Sfântul Siluan, în textul pe care-l comentăm, n-a oferit argumente teologice în favoarea ideii potrivit căreia Maica Domnului n-a avut păcate personale, ci a mărturisit că el însuşi, într-un anumit moment al vieţii, trăind chiar ca monah în „grădina Maicii Domnului” (Muntele Athos), a avut o îndoială în această privinţă. El nu argumentează o teorie teologică sau filosofică, ci mărturiseşte, redă fără comentarii personale, ceea ce i s-a revelat de către Duhul Sfânt. Acesta este singurul său argument: „Duhul Sfânt mi-a spus…”. El susţine, aşadar, faptul că Însuşi Duhul a dat mărturie conştiinţei sale despre nevinovăţia aceleia pe care Dumnezeu-Cuvântul a ales-o ca mamă.
Dumnezeu să fie cu tine!
P. S. Da, unii dintre îngeri au căzut fără să fi fost ispitiţi, iar ea, om fiind şi trăind pe pământ, în lumea materială, nu a păcătuit niciodată. Acest fapt sporeşte şi mai mult respectul, evlavia profundă pe care se cuvine să i-o arătăm. Mi-a venit chiar acum în minte o idee foarte frumoasă pe care mi-a spus-o un coleg de la Teologie.
Diferenţa dintre oameni şi demoni: demonii, cunoscându-L pe Dumnezeu, L-au renegat, iar oamenii, fără să-L fi văzut, Îl caută neîncetat! 🙂
Doamne ajută!
Dan Sorin
mai 19, 2013 @ 11:45 am
@ionut2d: Aș vrea să mă refer și eu puțin la ceea ce ai spus.
Mie nu mi se pare atât de greu să cred că Maica Domnului nu a păcătuit nici măcar cu gândul. Trebuie să ne gândim și la viața acestui Om adevărat. Ea s-a născut după rugăciunile de zeci de ani a doi părinți foarte înduhovniciți: Ioachim și Ana. Deci ea de la naștere s-a trezit cu un bagaj duhovnicesc destul de mare ( ca și Sf. Ioan Botezătorul de altfel ). După asta a fost dusă la 3 ani la Templu și a stat în Sfânta Sfintelor unde era hrănită și învățată de îngeri. Ea de la început a trăit în sfințenie și s-a născut în sfințenie. Hristos Însuși a luat pe Maica Domnului la dreapta Sa. Maica Domnului e mai presus de toate cetele îngerești deoarece Ea L-a purtat pe Hristos și tot Ea este la dreapta Fiului Ei. Dacă Maica Domnului păcătuia cu gândul atunci de ce să ajungă mai presus de cetele îngerești?
Iar în legătură cu acea cădere a îngerilor trebuie avută o mică discuție. Căderea îngerilor nu se aseamănă deloc cu cea a oamenilor. Îngerii au căzut în deplină cunoștință de cauză, au căzut fiind maturi din punct de vedere duhovnicesc. De asta este imposibilă ridicarea lor din starea de demoni. La om păcatele sunt mai mult din necunoștință, din faptul că nu înțelege cine este el și cine este Dumnezeu și tocmai de aceia i se permit toate hulele și grozăviile și cu toate acestea poate ajunge în Rai. Omul habar nu are pe ce lume trăiește așa că nu se pot compara păcatele oamenilor cu cele ale îngerilor.
Mihai
august 8, 2016 @ 11:15 am
Sfântul Ioan Gură de Aur, în Omilia XLIV la Evanghelia după Matei, comentând versetele 46-50 din capitolul 12 al acestei Evanghelii, scrie despre Maica Domnului şi despre rudele lui Iisus următoarele:
„Aceasta se vede mai cu seamă din cuvintele evanghelistului: „încă grăind El mulţimilor I-a spus cineva: „Mama Ta şi fraţii Tăi Te caută”. Iar El îi răspunde: „Cine este Mama Mea şi cine sînt fraţii Mei?” Domnul n-a grăit aşa ca să facă de rîs pe Mama Lui sau ca să Se lepede de Aceea care L-a născut. Dacă I-ar fi fost ruşine de Ea, nici n-ar fi trecut prin pîntecele Ei, ci ca să arate că nici Mama Lui n-are nici un folos de pe urma acestei naşteri dacă nu face tot ce trebuie. [b]Ceea ce încercase Mama Lui pornise dintr-o ambiţie deşartă.[/b] Voia să arate poporului că are putere, că are stăpînire asupra copilului Ei. Mama Lui nu-şi închipuia încă ceva mare despre El. De aceea a şi venit la El într-un timp nepotrivit. [b]Uită-te şi la mîndria Ei [/b]şi la mîndria fraţilor Lui! Ar fi trebuit, dacă au venit, sau să asculte cu poporul sau, dacă nu voiau, să fi aşteptat pînă termina de vorbit şi după aceea să se fi apropiat de El. Dar ei nu. Îl strigă de afară; şi fac asta în faţa tuturor oamenilor, [b]arătîndu-şi ambiţia lor deşartă.[/b] Vor să arate că îi poruncesc cu multă putere. [b]Aceasta o arată şi evanghelistul, învînovăţindu-i[/b]; […] Lucrul acesta arată că [b]au făcut asta numai din slavă deşartă[/b]. […] Aceasta e pricina că Hristos îi refuză; voia să le vindece [b]patima mîndriei şi a slavei deşarte[/b].”
Cine doreşte să citească întreaga omilie, o poate găsi aici:
[url]https://ia600307.us.archive.org/9/items/sfantul_ioan_gura_de_aur_scrieri_omilii_la_matei/sfantul_ioan_gura_de_aur_scrieri_omilii_la_matei.pdf[/url]