Maica Domnului este vistierie și administratoarea bogăției dumnezeirii în veacul de acum și în veșnicie
„Deci aşa cum numai prin Ea a venit la noi Acesta, a fost văzut pe pământ şi a petrecut împreună cu oamenii [Bar 3, 38], întrucât înainte de Ea era nevăzut pentru toţi, tot aşa şi în veacul nesfârşit care urmează orice emanare a unei arătări a luminii dumnezeieşti, orice descoperire a unor taine dumnezeieşti şi orice formă de harisme dumnezeieşti sunt de necuprins într-un loc [achoretos] fără Ea. Ea prima primind plinătatea Celui ce plineşte/umple toate şi care vine prin toate, o face cu putinţă de cuprins într-un loc [achoretos] pentru toţi, distribuind fiecăruia proporţional şi după mãsura curăţiei fiecăruia, ca ea să fie şi visterie şi administratoare a bogăţiei dumnezeirii.
Dat fiind că în ceruri există această lege: ca cele mai mici să participe la Cel aşezat dincolo de fiinţă prin cele mai mari, iar Fecioara Mamă e incomparabil mai mare decât toate, de aici urmează că prin Ea vor participa toţi la Dumnezeu, pe Ea o vor cunoaşte loc de cuprindere a Celui neîncăput [tau Achoretou choran] câţi Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Ea o vor lăuda în imne după Dumnezeu cei care-L laudă în imne pe Dumnezeu.
Ea este şi cauză a celor dinaintea ei, şi patroană a celor de după ea, şi procurătoare a celor veşnice. Ea este tema profeţilor, obârşia apostolilor, temelia martirilor, postamentul dascălilor. Ea este slava celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba întregi creaţii. Ea este început, izvor şi rădăcină a bunătăţilor negrăite. Ea este pisc şi desăvârşire a tot ce-i sfânt.”
Sfântul Grigorie Palama – La Atotvenerata Adormire a Maicii Domnui (Omilia 37).
Sursa: Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 431.
Mihai
iulie 8, 2016 @ 10:39 am
Noi creştinii Îl propovăduim pe Adevăratul Dumnezeu, un Dumnezeu întreit în persoane, care ne promite că în viaţa viitoare ne vom bucura de El. Totdeauna mi-am imaginat această bucurare de Domnul ca fiind una nemijlocită sau oricum una nemijlocită de ceva sau cineva din universul creat. Scriptura pare că spune acelaşi lucru, şi anume că vom petrece nemijlocit cu Dumnezeu Însuşi:
„Iatã, [b]cortul lui Dumnezeu este cu oamenii[/b] și [b]El va sãlãșlui cu ei[/b] și ei vor fi poporul Lui și [b]însuși Dumnezeu va fi cu ei[/b].” (Apocalipsă 21:3)
„Nici un blestem nu va mai fi. Și tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea și slugile Lui Îi vor sluji Lui. Și [b]vor vedea fața Lui[/b] și numele Lui va fi pe frunțile lor. Și noapte nu va mai fi; și nu au trebuințã de lumina lãmpii sau de lumina soarelui, pentru cã [b]Domnul Dumnezeu le va fi lor luminã[/b] și vor împãrãți în vecii vecilor.” (Apocalipsă 22:3-5)
„Vedeți ce fel de iubire ne-a dãruit nouã Tatãl, ca sã ne numim fii ai lui Dumnezeu, și suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaște, fiindcã nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu și ce vom fi nu s-a arãtat pânã acum. Știm cã dacã El Se va arãta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcã [b]Îl vom vedea cum este[/b].” (1 Ioan 3:1-2)
Autorul acestui articol o prezintă însă pe Maica Domnului ca mijlocitoare a bucurării de Dumnezeu în veşnicie: „… în veacul nesfârşit care urmează orice emanare a unei arătări a luminii dumnezeieşti, orice descoperire a unor taine dumnezeieşti şi orice formă de harisme dumnezeieşti sunt de necuprins într-un loc [achoretos] fără Ea. Ea prima primind plinătatea Celui ce plineşte/umple toate şi care vine prin toate, o face cu putinţă de cuprins într-un loc [achoretos] pentru toţi, distribuind fiecăruia proporţional şi după mãsura curăţiei fiecăruia, ca ea să fie şi visterie şi administratoare a bogăţiei dumnezeirii.”
Iar în al doilea paragraf: „…prin Ea vor participa toţi la Dumnezeu …”.