Maica Domnului:”Îndrăzniţi lumea e a lui Hristos!”
După cum ştiţi Valeriu Gafencu este unul din mărturisitorii martiri de pe timpul comunismului! În cartea care v-o recomand să o citiţi: „Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide este povestită minunea arătării Maicii Domnului, mai multe aflaţi acum când voi reda pasajul minunii:
„- Ioane, tu îmi eşti cel mai bun prieten. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca să îţi cer sfat, să mă supun ţie. Vrei să mă asculţi? (Valeriu Gafencu)
-Te ascult, am răspuns eu (n.n. Ioan Ianolide), dar nu ştiu dacă voi fi vrednic de încrederea pe care mi-o arăţi. Valeriu a plecat ochii şi mi-a spus liniştit:
– În noaptea asta am privegheat! Aşteptam să vină cântecul colindei mele. Doream să fie foarte frumos. Îl cântăm în minte. Îl desluşeam din cercurile înalte din care cobora. Cam greu pentru mine, căci nu cunosc notele muzicale şi trebuie să o fac după ureche.
Eram deci treaz senin şi lucid, când deodată am văzut că am în mâna mea fotografia Setei (n.n. fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare am ridicat privirea şi la capul patului meu, am văzut-o pe Maica Domnului îmbrăcată în alb, în picioare, vie, reală! Era fără prunc! Prezenţa ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Atunci Ea mi-a spus:
– Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului Meu. El a sfinţit locul acesta (n.n.Maica Domnului vorbeşte de centrul de la Târgu Ocna unde erau „îngrijiţi” medical) acum pentru cele viitoare! Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fii întunericului, decât fii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai există credinţa pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi lumea e a lui Hristos!”
Minunea aceasta m-a impresionat destul de mult! Fraţi creştini dacă citiţi „Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide veţi vedea prin ce torturi au trecut creştinii ortodocși adevăraţi trăitori în legea ortodoxă. Veţi fi uimiţi cât de satanic a fost sistemul comunist. Unii din ei erau torturaţi la pielea goală, alţii erau aruncaţi în beci unde era permanent întuneric şi erau dezbrăcaţi la temperaturi foarte mici, iar pe jos erau materii fecale. Unii erau luaţi prin surprindere şi bătuţi cu ciomege până la inconştiență, alţii erau batjocoriţi în faţa altora, alţii erau puşi să se bată.
Evenimentele din Evanghelie erau „reproduse” sub nişte scene scârboase la care nu puteai să priveşti măcar nici ca un ateu declarat, căci erai dezgustat, alţii erau împuşcaţi, alţii se sinucideau, mulţi se trădau în închisoare, însă alţii primeau şi mai mult har prin suferinţă şi răbdare, mărturisind pe Hristos. De aceea închei prin îmbărbătarea Maicii Domnului: Îndrăzniţi lumea e lui Hristos!
(Adrian)
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 5:56 pm
Cata ura la cei care torturau 🙁 Sper ca Domnul sa ii aduca si pe ei la lumina, la dragostea de aproapele si de Dumnezeu…
Icoana in schimb este foarte frumoasa 🙂 De unde este luata?
D
noiembrie 11, 2009 @ 9:25 pm
probabil ca nu mai traiesc. oricum,desi nu imposibil,putin probabil ca asemenea oameni sa se intoarca. adancirea in rau te intuneca din ce in ce mai rau.
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 11:10 pm
Of, din pacate asa este, adancirea in rau te intuneca tot mai mult, si cu de la sine putere nu te poti ridica, mai ales ca nu prea iti dai seama de intunericul in care te zbati. Cum a zis si Domnul ca celui care are i se va mai da, iar celui care nu are, i se va lua si putinul pe care il are 😐
Dar am mereu speranta ca rugaciunea face minuni. De aceea este important sa ne rugam si pentru cei care nu au pe nimeni ca sa se roage pentru ei…
florinm
noiembrie 11, 2009 @ 11:25 pm
Adriana, iti dai seama cat de rau trebuie sa fii ca sa torturezi pe cineva care nu doar ca nu ti-a facut nimic, dar te mai si binecuvinteaza? Si sa iti bati joc de episoadele din Scriptura, cand aceea era si credinta inaintasilor tai? Sa calci in picioare totul, in asa hal? Cum a murit Irod, imparatul pagan care a ucis pruncii nevinovati? 😐
D
noiembrie 11, 2009 @ 11:34 pm
deja cred ca putem vorbi de un stadiu de demonizare, in cazul lor.
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 11:42 pm
Florin,
Imi dau perfect seama, dar imi dau seama si de mila lui Dumnezeu. Iti dau un exemplu: martirizarea crestinilor din primele secole nu cred ca era mai putin cruda, asa-i? Si atunci era ca si la comunisti: „sa torturezi pe cineva care nu doar ca nu ti-a facut nimic, dar te mai si binecuvinteaza”, asa-i? Si unul dintre cei care ii prigonea pe crestini a fost Saul, viitorul Sfant Apostol Pavel. Iata ca Dumnezeu ii poate ridica macar pe unii dintre cei care au torturat, si nu este singurul exemplu. Au fost destui calai care s-au convertit vazand rabdarea si dragostea de Hristos a crestinilor in mijlocul celor mai grozave chinuri…
D
noiembrie 11, 2009 @ 11:55 pm
Nu cred ca este acelasi lucru.
Cu Saul este ceva aparte si nu poate intra in discutia asta (ca sa nu mai zic ca el NU tortura, ci doar prindea crestini si-i trimitea in inchisoare,ceea ce e altceva)
Iar in privinta calailor din primele secole, ei erau PAGANI , ceea ce nu se prea poate spune de tortionarii comunisti(care erau apostati, deci majoritatea probabil botezati).
Adriana
noiembrie 12, 2009 @ 12:08 am
D,
Nu vreau sa te contrazic, intr-adevar Saul o facea pentru ca asa considera ca apara Legea, din dragoste de Dumnezeu, si era dintre cei mai temuti dupa cum scrie in Biblie. Si atunci nu-i de mirare ca a zis mai tarziu ca:
„Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.”
Sa inteleg insa ca cei care trimiteau in inchisoare erau mai putin cruzi decat cei care torturau propriu zis? Poate ca asa si este, poate ca daca ar vedea ce torturi primesc apoi aceia, nu i-ar mai arunca in inchisoare.
Cat despre botez, eu nu cred ca este apostat cel care nu a crezut niciodata, chiar daca a fost botezat, cred ca apostat este doar cel care a crezut si abia apoi s-a lepadat.
D
noiembrie 12, 2009 @ 12:20 am
Nu am citit pe nicaieri ca pe timpul lui Saul evreii TORTURAU crestinii inchisi. Sa nu confundam lucrurile. Iar Saul era cel mai temut pt. ca era cel mai eficient: prindea multi crestini si ii intemnita; intre actiunile lui Saul si modul de manifestare al tortionarilor nu vad legatura. Saul nici macar nu a ucis crestini, cu atat mai putin sa-i tortureze (care actiune mi se pare mai sadica,mai demonica). Daca ar fi facut-o, s-ar fi scris, si ar fi recunoscut chiar el, tot asa cum s-a considerat mereu vinovat de complicitatea morala la uciderea Sf.Stefan.
Iar apostazia asta presupune: lepadarea de Hristos a celor botezati; nu inventam noi acum termenii …
florinm
noiembrie 12, 2009 @ 12:42 am
Eu propun sa-L lasam pe Cel de Sus sa-i judece pe aceia, chiar daca pacatele lor sunt de neimaginat pentru un om normal, nu neaparat dpv al violentei fizice, ci mai ales din punctul de vedere al violarii sufletului. Am citit ca-i puneau, in puscariile comuniste gen Aiud, Gherla, dar mai ales Pitesti, sa recunoasca in mod repetat fapte pe care nu le-au comis, mai ales de natura perversiunilor sexuale. Se practica asa-numita „autodemascare” sau spovedania pe dos, adica recunoasteau pacate inexistente, in scopul de a ajunge sa creada ca asa sunt ei, de fapt!
Din confesiunile lui Ioan Ianolide si Dumitru Bordeianu, aflam despre niste experiente care nu se intalnesc decat, asemanator, in scrierile ortodoxe despre vamile vazduhului (fara sa vreau sa deschid din nou, discutia despre vami). Sufletul ce trece prin vami este asaltat de multime de draci care se napustesc asupra sa acuzandu-l de pacate niciodata facute, pe langa cele facute si nemarturisite. “Tactica” este ca omul, persoana, sa cedeze din frica si sa “accepte”, in mod nefiresc, “acuzele” aduse de draci, sa isi improprieze acele pacate care nu sunt reale si nu sunt ale sale. Scopul este ca, cedand prin frica si necredinta, omul sa inceapa sa creada ca “ala este el”, ca chiar a facut acele lucruri dracesti. Motivatia cedarii este de a scapa de teroarea exercitata de diavol/tortionar asupra sa, si mijlocul ales este de a incerca sa imblanzesti rautatea dezlantuita si dementa a lor prin complicitate. Dar astfel devii propriul lor complice in asaltul pe care il poarta asupra ta. Diavolul exercita asupra omului o teroare prin care el ii smulge o “spovedanie” rasturnata, perversa. Asa cum se va putea vedea mai limpede din pasajele extrase din Ioan Ianolide si Dumitru Bordeianu.
Despre cativa dintre tortionari am citit ca s-au pocait… Pana la urma, orice pacat se iarta, cu conditia POCAINTEI. Ce cuvant mare si greu de descris si de inteles: POCAINTA!
In timp ce ii putem lasa pe aceia in seama Domnului, nu putem face acelasi lucru in ce priveste comunismul, pe care e bine sa-l cunoastem si ca istorie recenta dar mai ales de a-l recunoaste la nevoie.
Adriana
noiembrie 12, 2009 @ 12:59 am
Ce lucruri teribile, nu am stiut ca au mers atat de departe 🙁
Si m-am mai intrebat cateodata cum de s-au intamplat atatea grozavii intr-o tara cu dreapta credinta? Dar apoi am inteles ca tocmai de aceea ura dusmanului a fost mai mare 😐
Cata bucurie insa trebuie sa fi fost in cer la pocairea calailor! Slava Domnului ca macar o parte au acceptat in inima lor dragostea lui Dumnezeu pentru ei!
Adriana
noiembrie 12, 2009 @ 1:02 am
D,
Daca evreii nu i-au torturat pe crestini, cu atat mai bine, bine ca mi-ai lamurit aspectul asta, ca intr-adevar nu imi era prea clar pana unde au mers evreii si pana unde paganii.
dana
noiembrie 15, 2009 @ 11:49 am
O alta carte in care este relatat acest pasaj este ‘Sfantul Inchisorilor’. Absolut superba si din punct de vedere duhovnicesc si al prezentarii vietii din inchisorile comuniste. O alta carte ar fi ‘Fenomenul Pitesti’, dar nu spune nimic despre lupta dihovniceasca, in schimb prezinta procesul de tortura. Dupa ce am citit-o, nu i-am mai invinovatit atat de mult pe cai torturati care au ajuns sa tortureze la randul lor. Daca as fi fost in locul lor probabil ca as fi cazut la fel de tare, daca nu mai rau.
Dar exista pocainta, pana in ultima clipa, si dintre cei care l-au pironit pe Iisus pe cruce au fost care s-au pocait si au fost iertati.
D
noiembrie 15, 2009 @ 12:53 pm
A fost o generatie care a putut sa duca,prin varfurile ei, acea cruce. De acea poate Dumnezeu i-a trecut prin acele incercari. In plus, au avut o perioada de timp inainte foarte fertila pentru formare duhovniceasca si intarire. Mare parte din ei cam stiau ce-i asteapta cand au fost luati (chiar daca nu-si imaginau pe de-ntregul amploarea a ceea ce va urma)
Sa ne uitam la noi. Cum suntem noi pe langa cum erau ei(inainte sa fie inchisi) ?
Praf si pulbere … slabiciune si imprastiere …
D
noiembrie 15, 2009 @ 12:56 pm
POST USOR si cu FOLOS DUHOVNICESC !
Guest
octombrie 7, 2010 @ 6:45 am
cate greutati avem in viata nu le putem invinge numai daca il rugam pe bunul fiu al lui Dumnezue sa ne ajute
Ana
octombrie 7, 2010 @ 8:04 am
Cu bucurie citesc din nou un pasaj din cartea lui Ioan Ianolide. M-a atins iar. Multumesc Adrian. Multumesc si tie anonimule caci datorita mesajului tau, eu am trait din nou bucuria asta si credinta ca numai cu Hristos biruim.
@ Anonim
„cate greutati avem in viata nu le putem invinge numai daca il rugam pe bunul fiu al lui Dumnezue sa ne ajute” Am vazut cum rugaciunea face minuni si parca timpul are alta dimensiune si lucrurile se rezolva parca de la sine. Si am vazut lenevirea in rugaciune si chinuri peste chinuri. Am mai vazut ca sunt perioade cand trebuie sa multumim pentru incercari si atunci trecem prin ele mult mai usor.
Totusi, poate greul tau este mare, dar poate e mai bine sa explici mai mult. Pana atunci totusi roaga-te cu Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa.
Laura-optimista
octombrie 8, 2010 @ 10:53 pm
„Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!” Ce cuvinte minunate! :love:
Pentru rugăciunile tuturor martirilor lui Hristos, care s-au nevoit şi au câştigat cununa muceniciei în perioada dictaturii comuniste, Mântuitorul să ne întărească pe toţi în dreapta credinţă, iar pe cei rătăciţi, sau deznădăjduiţi să-i ridice şi, prin puterea iubirii Sale, să învingă învârtoşarea inimilor lor, pentru ca şi aceştia, împreună cu noi, să se bucure veşnic de slava lui Dumnezeu!
Doamne ajută!