Mall-ul și icoana sfântă a Nașterii Domnului reinterpretată în chip modern
Aseară intrând în mall-ul din nordul Bucureștiului, mare mi-a fost mirarea ca la intrare să văd un banner imens, care m-a lăsat fără vorbe… m-a străfulgerat din cap până-n picioare. Iată-l:
Poate este și o deformare profesională, dar pentru mine colajul de mai sus, așezat exact la intrare deasupra, pe interior, îmi aduce aminte de un singur lucru: Maica Domnului cu pruncul.
Părintele Dorin Picioruș scria acum câteva săptămâni un articol și spunea că mall-ul este: ”O instituție comercială care rivalizează cu Biserica la modul conceptual, care își arogă, în mod fals, atributele culturalizării și ale emancipării populației, când ea profită de nevoia oamenilor de a-și cumpăra lucrurile de care au nevoie”.
Sfinția sa mai sublinia: „..la supermarket, la hipermarket, la mall etc. ei se adună cu toții sub aceeași cupolă…de la bun început supermarketul fiind „o biserică postmodernă”, adică un loc de adunare pentru mulți oameni…”
Au fost mai multe voci care au înțeles că mall este noua Biserică, iar oamenii în depărtarea lor de Dumnezeu și în pierderea comuniunii cu aproapele, încearcă să suplinească aceste goluri cu surogate moderne care-i dau impresia de comuniune și de fericire.
Dacă în bisericile noastre ortodoxe când intri vezi pe bolta altarului… în locul cel mai sfânt, pe Maica Domnului cu pruncul Iisus Hristos… pentru că prin ea Dumnezeu S-a făcut om și S-a pogorât pe pământ ca să ne mântuiască, în mall găsim o imagine asemănătoare din mai multe puncte de vedere:
-
În primul rând vreau să înțelegeți că aceste bannere se schimbă de la lună la lună și în funcție de marile sărbători de peste an. Imaginea de mai sus este special gândită pentru perioada Crăciunului… și fiecare detaliu are scopul lui precis, așa cum în icoana Nașterii Domnului, pe lângă Maica Domnului și pruncul, există o serie întreagă de personaje (Iosif, magii, păstorii, diavolul, măgarul, vițelul, îngerii, bolta cerească, universul, munții, peștera, mormântul, steaua, lumina Duhului Sfânt, etc.) care ajuta la o mai bună conștientizare a marii taine a întrupării lui Dumnezeu ca om.
-
Imaginea de mai sus este un colaj realizat pe computer și nu o simplă fotografie realizată în studio cu un anumit fundal. Asta înseamnă că sunt foarte multe elemente combinate pentru a da o imagine finală: fotografia cu mama și copilașul, cadourile, cristalele de zăpadă, fulgii de zăpadă, bannerul cu mall Băneasa, titlul, logo-urile, mesajul principal și cel secundar. Designerul colajului s-a comportat ca un adevărat pictor, aducând în tablou toate elementele care ar putea stimula în mintea noastră atmosfera de sărbătoare și a ne induce dorința de a dărui și implicit de a cumpăra cât mai mult.
-
De ce în acest colaj se află doar o mamă cu un copilaș, și nu o familie întreagă, mamă-tată-băiat-fată, așa zisa familie perfectă a modernității.? Asta e marea mea nedumerire. Oare întâmplător e acest lucru? Nicidecum. Colajul de mai sus are ca prin scop să aducă în prim plan iubirea de mamă – iubirea în cea mai pură formă a ei. Dar de ce? Pentru că doar din iubire poți dăruit celorlalți. Iar mall Băneasa vrea ca noi să dăruim cât mai mult, cumpărând din magazinele lor. Dar în icoana Nașterii Domnului, prezența Maicii Domnului și a pruncului arată iubirea desăvârșită a lui Dumnezeu față de lume și iubirea curată a Mariei față de propriul ei prunc, fără ca în spate să existe interese ascunse, egoiste… ci doar gânduri curate față de fiecare persoană care poartă chipul lui Dumnezeu. Icoana nașterii Domnului e o chemare blândă a păcătosului către Tatăl cel ceresc, către Biserica-Mamă, către Maica Domnului – ca ocrotitoare și rugătoare pentru întreaga lume.
-
E foarte important să observați poziția mamei din banner, care-și ține în brațe fetița și are privirea către prunc, și nu către noi. Dacă vă veți uita la toate icoanele Maicii Domnului vezi vedea aceeași atitudine: Maria are capul aplecat către prunc, adesea uitându-se la el, ocrotindu-l, arătându-L uneori cu mâna întregii lumi, spunând parcă: „Acesta este Fiul meu cel iubit, de El să ascultați”. În banner, fetița are în mâini un cadou primit de la mama sa, și multe alte cadouri în jur, sugerând trecătorilor că de fapt esența Crăciunului este darul… darul este de fapt sfânt… Shoppingul este defapt esența sărbătorilor, iar mesajul este următorul: „Dacă vrei să fii fericit de Crăciun, dacă vrei să simți iubirea celorlalți așa cum simțeai în copilărie iubirea mamei, atunci dăruiește! Cumpără!”
-
Observați și îmbrăcămintea de sărbătoare a mamei, cu tocuri mari și rochie de seară, dându-ne impresia că ei sunt de fapt prezenți la o mare petrecere… de familie… în seara sfântă de Crăciun… și toți își împart unii altora darurilor. De fapt putem înțelege din îmbrăcăminte că mama și copilul nu erau singuri în casă în acele momente, ci perspectiva imaginii ne dă de înțeles că toți cei din casă priveau către scena cea mai frumoasă a serii de Crăciun și al anului întreg: mama cum asista la bucuria pruncului ei în momentul când desface cadourile.
-
Observați vă rog și colierul mare de la gâtul mamei care dă un aer regal doamnei din imagine. De fapt dacă ne gândim bime îmbrăcămintea aduce cu costumele regale-moderne ale prințesei Kate a Marii Britanii. Nu e întâmplător nici acest detaliu, căci Maica Domnului este numită de creștini Împărăteasa Lumii… Prin urmare aliura regală a mamei din banner apelează la regalitate… la unificarea tuturor dorințelor unui popor într-o singură persoană, rege sau regină…. dorințe și idealuri comparate cu bucuria curată a Crăciunului.
-
Observați deasemenea că unicul element care sugerează puternic atmosfera de Crăciun este fetița îmbrăcată în roșu cu căciuliță de Crăciuniță, lăsându-ne de înțeles că bucuria Crăciunului e asemenea bucuriei curate și nevinovate a copiilor noștri…
-
Titlul mare sus e următorul: Orașul magic din Nord, pentru a ne sugera defapt că mall Băneasa este ca și Betleemul – orașul sfânt în care S-a născut Hristos, orașul cel mai cântat și amintit în colindele și cântecele de Crăciun. Titlul are menirea de a spori percepția mentală de sărbătoare, încadrând toată scena în locul cel mai sfânt de pe pământ, locul unde Dumnezeu a atins pământul pentru prima dată.
Titlul este detaliul care leagă tot. Din el ne dăm seama că autorul colajului a avut în cap foarte clar să copieze conștient sau nu, scena nașterii Domnului de la Betleem.
Bannerul de mai sus e o icoană a Nașterii Domnului reintrepretată în termenii modernității despărțite de Dumnezeu.
Din imensa bogăție care se revarsă peste întreaga lume din întruparea și nașterea Domnului Hristos, din această „icoană” a iubirii lui Dumnezeu față de lume, astăzi a mai rămas doar atât: shopping, bani, daruri materiale….
Ce mi se pare fascinat este că acest banner, chiar dacă este eminamente păgân, încadrându-se într-un real tablul religios din care Dumnezeu cu întreaga lui împărăție a cerurilor a fost scos afară, totuși lasă de înțeles că în om există această mare evlavie față de lucrurile sfinte, față de o lume magică / fără de păcat / curată / sfântă / în care să există doar iubire, o lume în care suferința și egoismul să nu mai existe.
Bannerul arată urmele creștinătății din ADN-ul designerului… viața sfântă a strămoșilor lui, credința în Dumnezeul Cel Adevărat, și tradițiile țăranului român care a înțeles și interpretat nașterea Domnului adesea mai frumos decât marii teologi și sfinți ai lumii.
Astăzi marele centre urbane și-au pierdut tradițiile, au lăsat la o parte colinzile extraordinare ale țăranului român, și au dat curs momelii occidentului, care a transformat Crăciunul într-o mare sărbătoare comericială…
Citiți versurile unui singur colind vechi și veți vedea ce departe este românul de azi, de românul de acum 100 de ani… O, Doamne! În colinzile românești, țăranul a adunat totul în același loc: credința în Dumnezeu, casa, masa, ograda, cerul, pământul, stelele, boul, vaca, vecinul, universul, preotul, biserica, zăpada, oile, păstorii…pruncul, Măicuța, sfinții, masa de Crăciun, ajunul, anul nou…. și le-a interpretat pe toate din credința lui curată și sfântă în Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Acest banner este un strigăt mut a românului care și-a pierdut credința în Bunul lui Creator, dar tânjește după ea prin toți porii ființei lui.
Poporul român, din orice perspectivă l-am privi dealungul istoriei, are la bază evlavia către Dumnezeu. Iar sărbătoarea Crăciunului a dat țării noastre dealungul timpului cele mai frumoase creații artistice… Dar de ce?
Pentru că sărbătoarea Nașterii Domnului ni se potrivește atât de bine sufletului nostru ospitalier!
Totuși sunt optimist și cred în continuare că în ciuda desacralizării puternice la care noi românii ne-am înhămat prin modernism, în sufletul nostru s-a transmis din mamă în fiu și din tată în fiu credința în Dumnezeul nostru adevărat.
În zadar vom căuta atmosfera Crăciunului la mall…
Crăciunul este Dumnezeu făcut om și răstignit pe Cruce pentru păcatele noastre. Crăciunul este Iisus Hristos mort și înviat, Cel care se dă Liturghie de Liturghie creștinilor prin Trupul și Sângele Lui.
Bisericile Ortodoxe sunt adevăratele case ale lui Dumnezeu.
Căitați bucuria Crăciunului și pe Dumnezeu în săracii de pe străzi și cei în suferință.
Sărbători cu bucurie!
(Claudiu Balan)
Eu
decembrie 15, 2012 @ 2:09 pm
de regula imi plac foarte mult articolele dvs dar aici simt un pic de paranoia. este un banner facut special pentru craciun, cu un target specific : copii (jocuri, cadouri), iar femeile sunt cele care cheltuie si cumpara cadourile pt toata familia. deasemenea tot femeile sunt cele care vand, indiferent ca e vorba de produse pt femei, copii sau pt barbati , ele apar in reclame.nu veti vedea prea multi tatici cu copii la shopping in mall. sunt foarte dezamagita ca in mintea dvs acea fotografie a facut legatura cu o icoana, sau ca orasul magic din nord ar fi betleemul……! daca mallul ar fi fost in S/E/V atunci ce ati mai fi zis? este o strategie de marketing care nu are nicio legatura cu nasterea Mantuitorului. imi pare rau sa afirm faptul ca o luati pe urmele lui „saccsiv”
Eu
decembrie 15, 2012 @ 2:16 pm
oraselul magic din nord face referire la polul nord unde toti copii stiu ca este resedinta lui mos craciun…… nu face nicio legatura cu betleemul sau cu sarbatoarea .
Dinita Andrei Mihai
decembrie 15, 2012 @ 4:33 pm
Buna seara! Am si eu o nelamurire cu tabara de Craciun, si anume, plecarea spre manastire se face din judetul Alba?.
Dinita Andrei Mihai
decembrie 15, 2012 @ 4:34 pm
P.S sunt din Bucuresti.
Claudiu Balan
decembrie 15, 2012 @ 8:02 pm
Doamne ajută, Roz!
Îmi pare rău că ești dezamăgită de articol.
Eu în clipa în care am văzut acest banner mi-a venit pe loc ideea asta.
Am spus și în articol… se poate datora unei deficiente profesionale, am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, și de atunci văd lumea cu alți ochi.
Sunt foarte convins că există o mare asemănare între Maica Domnului cu pruncul și această mamă cu pruncul. Pentru mine e prea evident.
Sărbători cu bucurie!
Ana
decembrie 15, 2012 @ 8:07 pm
Sunt in acelasi ton cu Roz.
Ana
decembrie 15, 2012 @ 8:15 pm
Claudiu, tu poti vedea in acea femeie o mama, o sotie? Din bunatatea ta de a vedea ortodoxia, ai comparat acea femeie cu Maica Domnului.
albinuta
decembrie 15, 2012 @ 8:28 pm
Ma bucur tare mult ca mai citesc ceva scris de tine Ana i-mi era asa de dor ce mai faci ?
Eu
decembrie 15, 2012 @ 8:31 pm
uitati aici afront http://www.semneletimpului.ro/stiri/Razboiul-impotriva-Craciunului-8281.html
Teodora
decembrie 16, 2012 @ 3:29 pm
[quote name=”Roz”]uitati aici afront http://www.semneletimpului.ro/stiri/Razboiul-impotriva-Craciunului-8281.html%5B/quote%5D
Din pacate, nu e singurul…si nici nu va fi:( Sa ne amintim si incidentul cu autobuzele din UK.
Totusi, nu stiu de ce, cred ca mult mai bine functioneaza varianta comercialului si a lumescului fata de astfel de afronturi directe. La fel cum in zilele noastre diavolul lucreaza mult mai subtil cu ispitele, stiind bine ca astfel are mai multe sanse de a ne prinde in curse. Ispitele „grosolane”, directe, pot avea ca raspuns o trezire din amorteala duhovniceasca si o ravna mai mare pentru mantuire, pe cand cele subtile…
Ana
decembrie 15, 2012 @ 8:34 pm
Albinuta draga, te imbratisez. Ma bucur sa te vad pe aici. Sunt bine Slava Domnului. Tu cum esti?
albinuta
decembrie 15, 2012 @ 8:41 pm
Te imbratisez si eu Ana ,suntem bine cu totii multumesc lui Dumnezeu
Ana
decembrie 15, 2012 @ 8:48 pm
Ma bucur Albinuta. La fel de blanda si fina ca intotdeauna. Maicuta Domnului sa te ocroteasca
Claudiu Balan
decembrie 15, 2012 @ 9:20 pm
O să vă explic mai clar cum văd lucrurile.
Suntem deacord că în acest afiș locul central îl ocupă mama și cu fiica ei (prunca ei). Prin urmare, este evident și la mintea cocoșului că autorul acestui concept (colaj) urmărește să se folosească de iubirea dintre mamă și copilul ei pentru a stimula ceva din noi… în acest caz apetitul spre shopping.
Să presupunem că nu facem analogia cu Maica Domnului și pruncul.
Atunci spuneți-mi care este scopul folosirii unei imagini atât de puternice în banner: afecțiunea dintre mamă și copilul ei?
Pentru mine este clar. Se folosesc de o iubire curată pentru atinge anumite corzi sensibile în sufletul nostru și pentru a ne păcăli și în subconștient să facem legătura între iubirea față de copiii noștri sau iubirea primită de la mama, și lucrurile pe care le putem cumpăra din magazine. Este exact ca atunci când alături o femeie goală lângă o ciocolată: bărbații vor confunda în subconștient plăcerea trupească pe care o simt uitându-se la trupul femeii și gustul ciocolății.
Bun.
Acum dacă în centrul acestui banner se află o mamă și copilul ei, pentru mine cea mai simbolică alăturare dintre o mamă și un copil… cea mai frumoasă imagine… cel mai sublim tablou al iubirii de pe acest pământ este Maica Domnului și pruncul. De aceea Maica Domnului și cu Mântuitorul în brațe este și simbolul întregii Biserici Ortodoxe pentru că în această icoană umanitatea se îmbrățișează cu Dumnezeu, omul e în apropiere maximă de Dumnezeu. Deci Maica Domnului și pruncul este prin excelență modelul mamă-fiu (fiică).
Deci nu compar merele cu șosetele ci compar mere cu mere.
Adica: femeia cu fetița ei față de o altă Mamă și Copilul ei.
Ba mai mult, compar o mamă cu fiica ei față de modelul suprem de mamă și modeul suprem de fiu/fiică.
Oare e așa de nebună comparația mea, în condițiile în care Crăciunul, pe care acest banner îl descrie, are în esența lui la bază o mamă, o naștere și un prunc.
La fel și acest banner: are în centru tot o mamă, o naștere, o pruncă și iubirea dintre ei.
Nu-l bănuiesc pe autor ca a vrut să strice icoana nașterii Domnului, sau să o deformeze, ci spun doar că pentru autor, în subconștient cea mai curată relație de iubire este cea dintre mamă și fiu… Doar că a fost nevoie să lege acest simbol de șhopping și de cele materiale, nu de cele dumnezeiești.
Nu văd în acest banner o dorința malefică de a ataca sărbătoarea Nașterii Domnului, ci văd, așa cum am și zis o dorință puternică în om de a avea ceva sfânt în viața și în sufletul lui…. Doar că pacătele noastre, ispitele lumii și ale diavolului ne-au deformat percepția asupra lumii și asupra relației cu Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu este prezent pretutindeni și nimic nu se întâmplă fără voia Lui… la fel și Maica Domnului, și sfinții, și îngerii… și ei sunt prezenți pretutindeni… de ce vi se pare ciudat să raportez ceea ce trăiesc la Dumnezeu?
Oare credem noi ortodocșii într-o lume în care Dumnezeu este la etajul 2 iar noi bine-mersi la etajul 1 și facem ce vrem? sau credem într-o lume în care Dumnezeu este Creatorul-Jucător… Antrenorul-Jucător… Arbitrul care oricând poate interveni în joc?
A asocia tot ce se întâmplă în viața noastră cu Dumnezeu și lucrarea Lui în lume este un semn al unei sănătăți sufletești și nicidecum al unei nebunii oarbe.
Citiți viețile sfinților și scrierilor lor și veți vedea cum ei asociau totul cu Evanghelia, cu poruncile lui Hristos… inclusiv viața economică, politică, socială… pentru că toate provin dintr-un singur loc: din mințile și sufletele oamenilor… locul în care Duhul lui Dumnezeu lucreză în om… dar și locul în are diavolul lucrează.
Claudiu Balan
decembrie 15, 2012 @ 9:41 pm
Recunos că nu mi-am dat seama că Orașul din nord face trimitere la Laponia… ai dreptate.
Dar totuși detaliile bannerului se învârt în jurul centrului…. adică în jurul mamei și a copilului. Prin urmare tot ce este secundar in banner ar trebuie să aibă o legătură esențială, conceptual, cu centru. Fiecare detaliu din jurul mamei și a pruncului ar trebuie să spună ceva despre ei… sau să ne ajute să ne facem o imagina cât mai largă asupra vieții și faptelor lor.
Eu cred că autorul a făcut trimitere către Laponia… dar mai cred că involuntar poate a sugerat că există o legătură între mamă și copil și acel oraș.
Ori pentru mine, când faci un banner de Crăciun și pui în mijloc mama și copilul e logic să mă gândesc mai întâi la Betleem… care este un oraș foarte cunoscut… mult mai renumit decât orașul lui Moș Crăciun.
Concluzionez: autorul a unit în același tablou lucruri pe care el le-a considerat ca puternice stimulente pentru shopping: mama și copilul, iarna, zăpada, cadourile, iubirea, orașul magic al lui Moș Crăciun, etc.
Ceea ce vreau eu să spun este că în realitate colajul autorului e un mare fals: Moș Crăciun nu există, orașul lui nu există, fericirea nu vine din a dărui ci din relația personală cu Dumnezeu și oamenii… nu doar cu oamenii și atât.
Ori dacă stați și vă gândiți: ceea ce autorul a considerat optim pentru a stimula sufletele oamenilor într-o anumită direcție, Dumnezeu a pus în practică în mod real în lumea noastră acum 2000 de ani.
Icoana Nașterii Domnului nu este artă, invenție, imaginar… ci este realitatea pură și tainică a planului de mântuirea a Lui Dumnezeu în lume.
Orice am face mama și copilul sunt un puternic simbol pentru orice epocă…pentru orice ideologie, pentru orice perioadă istorică… doar că numai Dumnezeu a putut să se întrupeze dintr-o fecioară și să se nască mai presus de fire.
Oricând vom folosi acest simbol (mamă-prunc) în orice facem ne vom izbi de model și alții vor raporta ceea ce văd la modelul suprem.
E logic… iată de ce conducătorul unei țări este adesea perceput ca trimisul lui Dumnezeu, ca omul prin care Dumnezu își face voia în popor… pentru că având atât autoritate asupra țării, oamenii știu că modelul suprem al autorității este Dumnezeu.
Claudiu Balan
decembrie 15, 2012 @ 9:50 pm
Dacă nu vedem în acest tablou care portretizează simbolic Crăciunul, o legătură cu personajele principale ale acestei sărbători: Maica și pruncul, atunci înseamnă că ne-am depărtat mult de Dumnezeu și facem multe confuzii.
Sunt mulți oameni care nu fac legătura între preot și Dumnezeu.
Sunt oameni care nu leagă propriile lor eșecuri/necazuri/boli de Dumnezeu?
Asta nu înseamnă că nu există o legătură între ele ci înseamnă doar că omul l-a scos pe Dumnezeu din ecuația vieții.
Totul se leagă de Dumnezeu! Absolut totul! E lumea Lui!
Suntem toți idei ale minții Lui… El ne-a creat pe toți! El a făcut cele văzut și nevăzute!
sdaniel
decembrie 16, 2012 @ 11:08 am
Sincer cu cred ca are legatura aceasta scena si scena sfanta a Nasterii Domnului.
Cred ca orice mare magazin incearca sa profite de aceasta perioada a Craciunului pentru a-si maximiza profiturile. Iar pentru bani, acesti oameni ar face orice.
Cred ca aceasta reclama este un fel de santaj sentimental. Adica ne arata un copil foarte bucuros, si singurul motiv pentru care e atat de bucuros e acela ca a primit o groaza de cadouri pe care mamica lui a dat o groaza de bani. Dar ce mai conteaza.
Sinistra imagine. Chiar daca nu o vad ca o pervertire a imaginii evocate de Claudiu, totusi asistam la o transformare a unei sarbatori simple, stravechi, inocente intr-o sarbatoare extrem de costisitoare, in care fara cadouri scumpe nu poti aduce bucuria nimanui.
Deja e un concurs de cadouri scumpe, nici nu poti trece pragul casei cuiva fara sa „onorezi” gazda cu un cadou, e un concurs de mancaruri cat mai sofisticate. In asta consta mai nou rangul social, asa se calculeaza mai nou „obrazul subtire”.
Chiar daca eu vad o alta imagine, in esenta sunt de acord cu Claudiu. Adevarata sarbatoare a Craciunului dispare incetul cu incetul. Motivul e simplu. Cota de piata a tuturor lucrurile de pe lumea asta (inclusiv a obiceiurilor, a traditiilor etc.) este data de capacitatea de a face reclama acelui lucru.
Ludmila Doina
decembrie 16, 2012 @ 11:34 am
[b]Intru totul de acord cu autorul articolului[/b]!
EVIDENTA SARE IN OCHII CELOR CARE VAD, NU DOAR PRIVESC !
Eu
decembrie 16, 2012 @ 11:34 am
Tot ce tine de marketing tine de explotarea emotioala/a nevoilor/ a aspiratiilor noastre, iar Craciunul a fost transformat de mult intr-o afacere si intr-o poveste. La americani de ex de la mijlocul lui noiembrie (dupa ziua recunostintei) magazinele si strazile erau deja impodobite de craciun. Nu sunt deloc de acord cu aceste lucruri, si simt o desensibilizare vis-a-vis de mesajul spiritual. Imi mentin parerea ca articolul este tras de par si ca nu face referire nici macar 1% la nasterea Mantuitorului, in acest caz este dupa cum spune daniel , un santaj emotional,- copii vad si cer, parintii se lasa induplecati mai cheltuie ceva bani , femeile lasa rafturile goale si casele de marcat pline. In orice campanie publicitara exista un public tinta.
Teodora
decembrie 16, 2012 @ 3:20 pm
In principiu si eu subscriu la ceea ce au scris Ana, Roz si sdaniel. Imaginea respectiva nu m-ar fi dus nicidecum la gandul Nasterii Domnului sau la pestera din Betleem.
Faptul ca TOATE reclamele sunt create in asa fel incat sa atinga o „coarda sensibila” in fiecare om si sa-l „santajeze” inconstient e deja un adevar pe care nu cred ca il mai poate contesta cineva.
Nasterea Domnului a devenit de mult un simplu…Christimas, eventual un „Merry Christmas” si incepe din ce in ce mai mult sa-si piarda adevarata semnificatie in sufletele oamenilor, cu atat mai mult cu cat suntem agasati din toate partile de beculete obositoare in orase, promotii si reclame pe la toate magazinele, Mosi Craciuni, spiridusi si alte creaturi asemanatoare la tot pasul, „colinde” americane care numai de Nasterea Domnului nu vorbesc si multe altele…
Reclama si mesajul ei m-au dus cu gandul tocmai la aceasta „lume de vis”, o lume din care Dumnezeu a fost alungat, o lume care macar pt o zi sau doua pe ani devine feerica.
Interpretarea pe care a facut-o Claudiu este totusi foarte interesanta si m-a pus pe ganduri, dar mai ales dupa ce am citit comentariile pe care le-a facut ulterior. Folosirea imaginii (si iubirii) dintre mama si copilul ei este destul de deasa in reclame, insa puterea ei este mult mai mare in cazul unei sarbatori cum este Craciunul.
Indiferent cum ar fi, de ani de zile se tot incearca o desacralizare a acestei sarbatori si inlocuirea ei cu ceva ce nu are nimic de-a face cu Mantuitorul, Maica Domnului si mantuirea noastra.
sebastian catalin hogea
decembrie 16, 2012 @ 11:59 pm
Oameni buni! Toate reclamele merg pe principiul arhicunoscut ”Dezbină și stăpânește”. Mai pe înțeles, în spiritul articolului de mai sus, aș traduce așa: ”Dezbină- i sufletul prin pofte și stăpânește- i buzunarul”.Ori, ce are mai sfânt un om în această perioadă? Are tocmai acea dorință de ”a fi acasă” înconjurat de acea căldură sufletească pe care a pierdut- o cu a sa voie, și căruia noi, poetic, o numim ”lumea mea de basm”. Frumos, nu? Practic, de ce nu există? Pentru că, vrem sau nu să recunoaștem, toți avem o frică de liniște, de calm, de frumos. Ei bine, esența tuturor acestora este mama. Uitați- vă sincer în sufletele dumneavoastră și veți vedea că aici avem/ aveți cu toții o problemă: MAMA.
Fiecare femeie este prototipul Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului ”administrează” inima care se dăruiește. Subtilitatea în reclame ține de pierderea harului ce nu mai există în inima unui om care s- a desprins de mama sa , care vrea să umple acest gol cu ceva. Și, atunci, magic nu?, apare nu un singur loc, ci un întreg oraș ce îți poate ”satisface” nu un gol, ci toate locurile pline cu vid din tine/ mine, etc.
Ce este greu de înțeles că nu poți fi și în car și în căruță? Dar, dacă tot nu aveți ce face cu sufletele dumneavoastră, până la urmă, de ce nu vreți să le dați lui Dumnezeu???!!!????
Boitos
decembrie 17, 2012 @ 8:35 am
Eu nu inteleg ce legatura are publicitatea de mai sus cu Maica Domnului.
Acuma fiecare cum intelege si ce intelege.
Eu cand vad o asemenea reclama ma enervez deoarece sunt atatea mamici care dau atatia bani pe jucarii si pe fel de fel de hainute incat vor sa suplineasca lipsa materna.Atat.
Ca putem face comparatie intre Maica Domnului si femeie de acolo mi se pare prea mult si prea urat.Deoarece Maica Domnului nu poate fi comparata cu nici o femeie.Doar noi sa vrem sa fim comparati cu ea e altceva.
Acuma asa cum am spus mai sus: fiecare ce vede si cum vede si mai ales ce intelesuri trage din ce vede.
Dan Tudorache
decembrie 17, 2012 @ 4:21 pm
În afară de ceea ce a spus Claudiu, mai am și eu de adăugat următoarele:
Indiferent care au fost motivațiile autorului/autorilor care au conceput acest colaj, contează duhul care i-a influiențat. Pentru că în realitatea duhovnicească, toți oamenii suntem insuflați fie de Duhul Sfânt (și aici vorbim că artistul creat ceva sub duhul blândeții, duhul păcii, duhul dăruirii de sine, etc.) ori suntem insuflați de duhurile rele (și aici vorbim că artistul a fost mânat de slava deșartă, mărirea de sine, de îmbogățire, etc).
Și în funcție de duhul care îl insuflă pe artist iese și creația lui. Iar creația de față caricaturizează modelul de mamă. Asta e problema pe care o ridic: Modelul de mamă care ni se oferă este unul artificial și profund neduhovnicesc:
Dacă suntem atenți la detalii, vedem că avem de-a face cu o mamă emanicipată, cu o mamă sexy (provocatoare), atent epilată, cu tocuri și fustă scurtuță… ca să-i pună în evidență frumusețea picioarelor, a faptului că e femeie de dorit, vrednică de toată admirația… bărbaților. Faptul că poartă colier și brățară arată că este o femeie stilată, care ”se respectă”, care știe cum să-și trăiască viața. Într-un cuvânt, femeia-mamă… cu bani, versată, fericită că s-a realizat atât pe plan profesional cât și pe plan matern. Curată utopie, cel puțin pentru româncele noastre. Dar nici asta n-ar fi marea problemă, ci faptul că modelul acesta de mamă este un afront față de modelul de femeie creștină.
Da, de parcă mama creștină (suntem o țară majoritar creștină, nu?) e o femeie proastă… că stă la cratiță… că se jertfește pentru familie și uită de ea și de ”micile” plăceri ale vieții. Că mama creștină nu știe să-și trăiască viața că nu este învăluită în strălucire ci e gri… ca o Cenușăreasă. Că nu are picioarele atât de lungi și de artistic conturate, că nu are o silueta de ”invidiat” și alte câte și mai câte.
Da, din bun simți pentru români (că doar suntem în România, nu?), cei de la Băneasa Mall ar fi trebuit să conceapă un colaj în care să se regăsească majoritatea femeilor din România. Dar nu, nu asta s-a dorit, ci s-a urmărit oferirea unui ”standard de calitate al femeii”… standard care, dacă se încearcă a fi dorit și urmat, aduce un ocean de frustrări. Adică, ca să fii femeie și mamă împlinită, musai tre să fii dichisită, scoasă ca din cutie, altfel nu ești fericită, altfel nu te respecți și nu știi să-ți trăiești viața.
Eu am o mare problemă cu aceste modele pentru că prin ele suntem reeducați în mod subliminal, pas cu pas, sistematic… în duhul acesta al artificialului, al depărtării de Dumnezeu și de normalitate.
Acum vreo două săptămâni, mă plimbam printr-un mare supermaket cu unul din finii mei, și am observat un colaj, tot în ”spiritul” Crăciunului, iar personajele erau ”familia perfectă”, cu un băiat și o fată, apoi… în spatele copiilor se aflau tinerii părinți… cam în jur de 35 de ani… iar în spatele părinților… se aflau doi tineri bunici. ”Bunica” mai, mai că o concura pe ”mămică” la capitolul tinerețe/frumusețe, căci nu avea mai mult de 40 de ani după înfățișare. Sfidarea realității și a bunului simț, zic eu. Și desigur… toate fețele erau de americani. Nu că aș avea ceva cu americanii, Doamne ferește, dar repet, e lipsă elementară de respect față de clienții tăi români, pe buzunarul cărora faci profituri uriașe, dar nu te sinchisești să faci reclamă cu personaje în care să se regăsească ca oameni și valori naționale. Că la valorile religioase deja cer prea mult.
Danut Nancu
decembrie 17, 2012 @ 6:54 pm
Autorul reclamei a știut foarte bine ce face.
Orașul magic din nord face referire la Băneasa, care este în nordul orașului București, iar Băneasa o asociază orașului magic din sud, Bethleem…
Boitos
decembrie 18, 2012 @ 6:25 am
Nu au putut face un colaj cu femeile din Romania deoarece majoritatea probabil ca nu isi permit sa mearga acolo si sa faca acele cumparaturi pt copii.Eu printre altele vad ca se face reclama la femeile care pot cumpara acele jucarii pt copii ( mai exact care isi permit ).
Puls de asta aceasta femeie are un zambet rece , perfect , care doreste sa ii ofere copilului ei un cadou material.
Iar copilul nici macar nu se uita la cadou ci undeva departe.
Adica vreau sa spun faptul ca nimeni si nimic nu poate scoate in evidenta si nici nu poate imprima pe un banner zambetul unei mame pt copilul ei.
O femeie chiar daca este crestina, ortodoxa , poate fi si mama si femeie care se respecta.
Nu o pune nimeni si nimic sa stea la cratita sau sa se jertfeasca numai pt familia ei.
Se poate respecta f bine chiar si fara multe haine, fara machiaje , fara multe zorzoane sau tot felul de cadouri.
Teodora
decembrie 18, 2012 @ 12:33 pm
[quote name=”Simona”]
O femeie chiar daca este crestina, ortodoxa , poate fi si mama si femeie care se respecta.
Nu o pune nimeni si nimic sa stea la cratita sau sa se jertfeasca numai pt familia ei.
Se poate respecta f bine chiar si fara multe haine, fara machiaje , fara multe zorzoane sau tot felul de cadouri.[/quote]
Exact la asta ma gandeam si eu, SImona, si ma bucur ca ai scris aceste ganduri. La noi lucrurile sunt ori albe,ori negre, in absolut toate domeniile si toate privintele. Inclusiv in ceea ce priveste a fi mama si a fi femeie. O femeie poate fi si ramane femeie si fara a fi mama; in schimb, o mama nu poate fi mama decat daca mai intai e femeie. As vrea sa pot explica mai bine aceste cuvinte, dar ma tem ca explicatia e undeva la un nivel mult prea profund pentru a fi pusa in cuvinte. Pentru a fi femeie nu trebuie neaparat sa fii mama (ce ziceti de monahii sau de femeile care traiesc in feciorie in lume sau de femeile casatorite care din motive medicale nu pot avea copii?). As zice ca a avea copii este un privilegiu care i se ofera femeii care alege calea casatoriei (si nu a fecioriei pentru Hristos), deci lucrul acesta nu poate nicidecum altera sau interveni in statutul ei de femeie. Este un fel de „bonus”. Multe femei sunt speriate sau se calauzesc de aceasta prejudecata, ca daca ai copii viata ta de femeie e cam terminata, la fel si viata profesionala si cea sociala…ori, nu este chiar asa. Exista intr-adevar multe discriminari care se fac (de ex, este preferata o femeie necasatorita si fara copii pt un anumit job fata de una casatorita si/sau cu copii, fiindca se considera ca prima are din start mai mult timp de a se dedica carierei), insa nu cred ca femeile, IN GENERAL, isi doresc neaparat sa devina niste mici genii in profesiile lor. Cred mai degraba ca isi doresc o profesie stabila,care sa le aduca un venit bun si o anumita satisfactie personala. Cele care doresc sa se dedice profesiei sau altor cauze in adevaratul sens al cuvantului nu se casatoresc decat f tarziu sau niciodata.
Nimeni nu a zis ca nu este mai greu atunci cand ai familie, dar atunci cand iti doresti aceste lucruri, iti gasesti timp, resurse si discernamant pt a le impaca pe toate – desigur,atata timp cat ai totusi o lista cu prioritati si nu exagerezi in nicio directie.
Eu insami sunt fata (ar trebui sa ma numesc femeie ca deja am cam trecut de varsta adolescentei 🙂 ) si cred ca o femeie care se respecta nu are nevoie neaparat de bijuterii, haine scumpe, machiaje sau prea multe artificii pentru a fi autentica. Dimpotriva, de multe ori toate aceste lucruri umbresc frumusetea feminina. Ma gandeam uneori cum mi-ar sta mie machiata sau cu cercei sau alte bijuterii si imi dau seama ca,desi in exterior as arata probabil ca o „diva” sau ca o „printesa”, dupa o ora sau doua deja as fi epuizata de aceasta masca. Fiindca s-ar pierde autenticitatea, nu as mai fi EU cea adevarata. Asadar, din pct.meu de vedere, o femeie care se respecta este cea care stie CINE este ea cu adevarat, o femeie care are demnitate si poate refuza aceste artificii care nu fac decat sa-i spuna in mod subtil ca nu este suficient de frumoasa asa cum a creat-o Dumnezeu.
Apoi, stiu ca in zilele noastre se pune accentul pe „silueta de invidiat” intr-un mod aproape patologic si cu o tendinta paranoica, dar mie mi se pare normal ca un om, indiferent ca e barbat sau femeie, sa aiba grija de sanatatea lui, asta incluzand si lipsa kg in plus. Aici nu e vorba de a incapea in marimea zero sau in anumite dimensiuni, e parte din respectul pe care il avem fata de noi insine si fata de trupul pe care Dumnezeu ni l-a daruit si fata de care avem o datorie: sa-l pastram sanatos, curat si pe dinauntru si pe dinafara, sa nu-l intinam cu pacate s.a.m.d. Cateva ore serioase de sport saptamanal sunt iarasi obligatorii pt orice persoana.Sportul si munca fizica in general este pe locul intai in ceea ce priveste importanta la categoria sanatate. In vremurile cand oamenii munceau mult fizic, la camp sau in gospodarie la tara, sportul era oarecum de prisos, dar acum,cand mai toti stam zi de zi cu orele la birou pana ne anchilozeaza umerii, spatele si mainile, el devine obligatoriu.
Stiu familii in care sotul e atat de pasionat de gatit incat in 25 de ani de casnicie nu stiu daca a lasat-o pe sotie sa gateasca de 2-3 ori 🙂 se inteleg bine, au si copii…deci „femeia la cratita” (o expresie care mie imi displace profund, ca si cand a pregati masa pt cei dragi e o injosire) nu e obligatorie. O alta familie pe care o cunosc, 2 tineri casatoriti de cativa ani, au ca si motto sa faca totul, dar ABSOLUT TOTUL, impreuna. Cand e vorba de gatit, gatesc impreuna; cand e vorba de curatenie, fac curat impreuna. Cand e vorba de spalat si lustruit masina, fac asta impreuna. Adica nu si-au divizat treburile: astea sunt pt femeie, astea sunt pt barbat… Si spuneau ca abordarea aceasta de a face totul impreuna i-a apropiat f mult, i-a facut sa invete multe unul despre celalalt, i-a ajutat sa vorbeasca si sa petreaca mai mult timp impreuna, si sa se invete unul pe altul (evident, sotia era mai buna la anumite treburi, sotul la altele, si se „instruiau” reciproc cu mult drag). Mi s-a parut fascinant modul in care au reusit sa vindece rana lasata de o veche prejudecata din cadrul familiei. Si va rog sa ma credeti,oamenii acestia chiar stiu ce inseamna lipsa certurilor,pacea si iubirea in casnicie. Se respecta asa de mult unul pe altul cum rar am vazut.
A fi femeie e greu de inteles pentru…cine nu e femeie 🙂 asadar, nu imi place nici abordarea aceasta de mass-media, imaginea pervertita a femeii care nu stie ce machiaj sa-si mai puna sau cate operatii estetice sa-si mai faca…dar nici, la extrema cealalta, imaginea unei femei care efectiv uita ca e femeie, se neglijeaza pe motiv ca are copii, crede ca nu mai are dreptul la nimic altceva care sa ii ofere satisfactie (ceva care sa nu fie neaparat legat de a fi mama si gospodina).
In ziua de astazi cred ca nu prea gasim acea cale de mijloc, numita si „cale imparateasca”. Si eu am mers ani de-a randul pe principiul totul sau nimic sau „ori e alb, ori e negru”, ceea ce nu m-a condus tocmai catre ceva bun. Cand altii incercau sa-mi explice ca lucrurile nu sunt chiar asa cum le vad eu, nici nu doream sa aud, parca eram teleghidata. Pe deasupra, judecam oamenii f des, mai ales dupa aparente – care, stim cu totii, sunt inselatoare. Dar este o etapa necesara, as spune, prin care majoritatea dintre noi trecem.
Imi cer iertare daca am suparat/deranjat pe cineva prin cele ce am scris.
Adrian Tuchendrea
decembrie 19, 2013 @ 9:05 am
Mai sunt 2 posibilitati:
1. Intentie buna. Poate ca omul care a facut afisul a vrut tocmai sa insereze o imagine religioasa intr-o imagine lumeasca (femeia reprezentata in acest mod este standard azi). Un fel de drum inapoi la icoana, pe care omul de azi nici n-o mai vede chiar daca i se intersecteaza privirea cu ea.
2. Necunostinta. E foarte usor sa ajungi la colajul acesta. Cadourile, zapada, copilul trebuiau sa apara ca asta promoveaza afisul. Apoi designerul cu tigara in mana si cola de 2 litri pe birou adauga ingredientul standard din orice reclama de azi: femeia dezbracata. Et voila, avem o reclama usor aprobata de sefi.
George
decembrie 19, 2013 @ 9:12 am
Ai dreptate Claudiu in articol. Face trimitere la Iisus dar intr-un mod comercial.
Dan Sorin
decembrie 19, 2013 @ 10:24 am
E ciudat dar recent discutam cu o prietenă când am intrat într-un astfel de mall că mă simt de parcă aș fi intrat într-un templu păgân. Nu pot să zic concret ce mi-a inspirat acea stare… cred că atmosfera de acolo.
Dan Tudorache
decembrie 19, 2013 @ 11:06 am
Asta pentru că sunt oameni, nu puțini, care caută să-și satisfacă nevoile spirituale (setea de bucurie, de comuniune) prin mijloace materiale. De aceea au înlocuit supermarketul cu biserica, in acest caz, mall-ul devenind un templu post-modern.
Și avem destui creștini botezați care se duc oricând la super-market, mai ales duminica, dar nicidecum la biserică. Biserica îi plictisește, super-marketul nu. Dintre aceștia, nu puțini sunt cei care batjocoresc pe creștinii pravoslavinici care fac metanii și închinăciuni (”habotnicii care se dau cu capul de pereți”) dar ei înșiși nu obosesc în a face închinăciuni la toate rafturile.
Se roagă în gând, ca pentru ei…”poate prind ofertă” și dau slavă propriei lăcomii când au prins vreo reducere.
Pentru noii creștinii mall-ul e doar un magazin de cumpărături, nimic mai mult. Cu cât mai mic, cu atât mai bine: cumpărături mai rapide, timp mai puțin irosit. De nevoie ne ducem și în cele mari. De pierdut timpul niciodată.
Dan Sorin
decembrie 19, 2013 @ 12:33 pm
Exact cum ai spus în ultimul mesaj. Nu e vorba neapărat de a cumpăra ci de a îți petrece timpul acolo. Și asta mă face să simt că într-un mall e ca într-un templu păgân.
Boitos
decembrie 19, 2013 @ 11:29 am
Eu nu inteleg ce gasesc oamenii in mall.
Inteleg ca pt sarbatori, te duci cu lista ce ai de cumparat,iti iei si pleci acasa.
Nu inteleg cum se pot umple mall-urile de atat lume in preajma sarbatorilor.
Tot anul se plang de bani si la sarbatori e plin.
Dar nu inteleg la ce casca ochii si ce vad atatea ore .
Avem si noi in oras un mall mare de tot.
Pur si simplu am fost de 3-4 ori ca sa il vad , dar m-am plictisit numai urcand etajele cu scarile rulante, dar sa mai merg la fiecare magazin in parte.
Dar cat sunt de scumpe produsele oare vad?
D
Dan Tudorache
decembrie 19, 2013 @ 12:09 pm
Nu e vorba de cât de scumpe sunt produsele, ci de un mod de a petrece timpul.
Cumpărăturile se fac cu un scop precis (îmi trebuie cutare, cutare, cutare… am cumpărat, am plecat) pe când shoppingul este o adevărată cultură de a… petrece (pierde) timpul în magazin.
Nu te strădui să înțelegi mai mult situația, bucură-te că nu ești ispitită și nu ai patima șopingului.