Mamă de fată sau mamă de băiat?
Nu de puține ori m-am mâhnit atunci când am văzut cum unele mame, creștine fiind, au o atitudine părtinitoare față de educația fiilor sau a fiicelor. Astfel, una dintre cele mai daunătoare atitudini pe care le poate avea un părinte față de copil, și în special o mamă față de fiu, este aceea de a-i tolera fiului apucăturile desfrânării: „lasă-l mamă că e băiat, dacă era fată era altceva”. Și astfel mamele noastre creștine umbla cu doua masuri: o masură plină de rigoare în privința fecioriei propriilor fiice, și o masură delăsătoare și mult dăunatoare in privința fecioriei propriilor fii. Așa se face că una și aceeasi mamă poate da dovadă de multă râvnă în educarea fiicei, dar se face răspunzatoare de vina unei educatii păguboase în ceea ce privește fecioria fiului. Însă să nu ne lăsăm amagiți căci așa cum măsuram, așa ni se va măsura și nouă, și cu câte măsuri măsurăm, cu atâtea ni se va măsura și nouă, căci nu există părtinire la Dumnezeu, ci mereu răsplată după cum a fost si fapta.
Dacă in privința fetelor, mamele creștine încă se mai străduiesc să le crească în frică de Dumnezeu, în privința băieților lucrurile stau cât se poate de rău. Arar mai gasești astăzi o familie în care băiatul să fie invățat să-și păzească fecioria până la căsătorie, așa cum este invățată si o fată. Apoi sunt și multe mame, care deși duc o viață apropiată de biserică, cunoscând invățătura dreptei credinte, totuși tolerează desfranarea propriilor fii sub pretextul că sunt mame de baieți și nu de fete. Insă această atitudine este cu totul necrestină și mai ales în dauna fiului căruia i se îngăduie păcatul. Din atare lipsuri ale dreptei socoteli părintesti, necazurile curg cu noianul. Băietii care nu au fost învățati cu infrânarea și paza minții, desfrânează cu prima ocazie, trăgând în propria cădere nu numai fetele care au fost lipsite de aceeași bună creștere, dar și pe cele care deși au primit buna crestere, totuși nu au stăruit în ascultare. Un băiat crescut prost și lipsit de educația fecioriei va atrage după sine căderea în desfrânare cel puțin a unei fete, dacă nu și mai mult. Iată cum îndoită si înmulțită pagubă a desfrânării se face, și toată pornită de la părinții care nu se ingrijesc de sufletele copiilor.
Apoi băiatul care este robit de patima desfrânării nu va ști să-și asume rolul de soț și de tată, și va recurge la avort atunci cand firea umana isi cere drepturile zămislirii de prunci. Iar de la desfrânare și avort mulți sunt loviți apoi de necazuri pe care abia de le pot duce, dar a căror obârșie a răutății nu o pricep, dezvinovățindu-se fără izbândă inaintea lui Dumnezeu:„oare cu ce am gresit Doamne de duc atâtea necazuri?!” și „am atatea necazuri și doar n-am omorât pe nimeni…”. Dar uite că ai greșit și uite că ai omorât. Ca părinte ai greșit în educația propriului copil, omorându-i sufletul cu veninul necredinței și al desfrânării de care nu l-ai ferit deși era in răspunderea ta să îl păzești, iar cel ce omoara sufletul se face vinovat de osanda iadului. Apoi ai gresit ca fiu cand ai ascultat sfaturile drăcesti din jur dar n-ai ascultat de glasul conștiinței, trăind după pofta trupului dar neasumându-ți si consecința care să te mai domolească: nașterea de prunci. Așa trage fiul ponoase de pe urma propriilor fapte, dar și de pe urma faptelor parintilor ce nu și-au implinit pravila crestină, crescând în schimb pui de serpi în inimă de copil. Iată fraților cum micul bulgăre de nepăsare al parintilor care nu și-au educat fiii cum trebuie, crește cu vremea, ajungând o avalanșă de poveri și căderi care cuprinde și sufocă pe toți cei care stau nepregătiți în cale.
Aceasta este drama oricărui părinte care nu a urmat în toate căile lui Dumnezeu, ci cu două măsuri a slujit și mamonei. Nepăsarea educației în privința fecioriei nu este un rău care se răsfrânge doar asupra fiilor, ci și asupra tuturor celor care pătimesc din cauza proastei creșteri a fiilor, creștere pe care aceștia o au drept zestre părintească, sau mai bine zis pagubă sufletească. Niciodată păcatul nu a afectat un singur om ci, ca o boală grea, se răspândește până-ntr-acolo unde nici nu bănuim, astfel că nespus de mult rău facem cu așa zisele noastre mici scăpări pe care le tot trecem cu vederea, dar a căror roade le vom culege negreșit.
Ca părinți și viitori parinți, este de neaparată trebuință să fim conștienți de faptul că înaintea lui Dumnezeu nu există mamă de fată sau mamă de băiat ci mamă creștină sau mamă necreștină. De asemenea, nu există nici tată de fată sau tată de băiat ci tată creștin sau tată necreștin. De aceea, pe fiii noștri, indiferent dacă sunt parte femeiască sau parte bărbătească, se cade să-i creștem în aceeași cucernicie și evlavie față de Dumnezeu, ca la vremea potrivită să aducă și roadă potrivită. Să luăm aminte la indemnul Sfântului Ioan Gură de Aur in ceea ce privește părtinirea în educație:
Guest
septembrie 1, 2010 @ 2:58 pm
e mai bine sa fii mama de fata
cineva zicea ca daca ai baiat pierzi un copil,insa daca ai fata castigi un copil
Guest
septembrie 1, 2010 @ 6:07 pm
majoritatea spun „mai bine mama de baiat, fetele aduc belele” , cu baietii e mai usor pecand de fete trbuie sa ai grija mare.
Cati oare mai gandesc asa, precum autorul articolului?! baietii sunt indemnati sa schimbe prietenele , dar sa gaseasca o fata cumnite la vremea casatoriei… nu gasesc corect. daca nici in fam crestine nu se mai tine cont de acest aspect, dar in celelalte…..
foarte frumos articolul! felicitations
anonim 2 🙂
Cristina
septembrie 1, 2010 @ 8:25 pm
Doamne ajuta , asa cum am mai spus sunt mama a doi copii, baiat si fata deocamdata sunt mai mititei si nu se pune aceasta problema la ei ,totusi ma gandesc de pe acum ca peste cativa ani va trebui sa avem si discuti despre pastrarea fecioriei si multe altele care apar … Stiu ca este destul de greu in aceste vremuri sa mai reusesti sa-ti pastrezi fecioria ,totusi o sa incerc pe cat o sa pot sa-i educ la fel ambii copii ,restul cred ca tine de copil in parte ,de anturajul in care este ,de prieteni pe care ii are si de ravna pe care o are fata de Domnul si de indeplinirea poruncilor .Dupa parerea mea rolul parintelui este de a-lpovatui si ajuta pe copil sa reuseasca sa se formeze ca persoana,uneori este destul de dificil sa explici copilului de ce nu este bine sa faci anumite lucruri cand majoritatea tinerilor o fac ,totusi apropiindui de mici de Biserica, de duhovnic ,de Sf taine ,cred ca va fii un pic mai usor sa inteleaga aceste lucruri ,nu cred ca baietii trebuie sa aiba o alta educatie fata de fete deoarece TOTI avem aceleas indatoriri ,poruncile care trebuie respectate sunt aceleas pentru toti indiferent daca suntem barbati sau femei ,iar daca educam copiii in functie de sexul pe care il au mai tarziu noi o sa suportam consecintele ,e bine sa-iexplici copilului toate aceste probleme ,sa-l ajuti sa si faca cum este placut Domnul iar daca reuseste sau nu depinde in mare masura de copil si de voita lui .Ar mai fii multe de scris pe aceasta tema dar ma opresc aici avand nadejdea ca la momentul respectiv ,cu ajutorul Domnul o sa reusesc impreuna cu sotul meu sa le dam sfaturi cat mai folositoare si in acelas timp sa si tina seama de ele .Rog pe Domnul ca toti parintii sa primim intelepciune si pricepere ca sa reusim sa ne crestem copii astfel incat sa reuseasca prin ceea ce fac sa fie placuiti Domnului
somebody
decembrie 29, 2010 @ 9:18 pm
Ideea ca e mai bine sa fii mama de baiat decat mama de fata e absurda si e inca una din conceptiile lumesti,degradante,la care a ajuns lumea de-a lungul timpului (pt ca nu e ceva de ieri,de alalteieri). Un copil, un suflet omenesc, este un DAR de la Bunul Dumnezeu,indiferent ca e fata sau baiat! Sunt de acord cu ceea ce a spus Cristina in comentariul precendent.Indiferent ca suntem baieti sau fete,toti avem datoria de a lupta cu pacatul si patimile,de a lupta pt sfintirea sufletelor noastre si pt mantuire,asa ca o mama trebuie sa-si educe toti copiii cu aceeasi strictete,dar totodata cu discernamant, tinand cont de faptul ca baietii tind sa fie inclinati spre anumite pacate,iar fetele spre altele.
Ana
decembrie 29, 2010 @ 9:51 pm
Somebody, ai spus tot ce era de spus:-)
Frumos si adevarat.