Mama,… tata,… nu au mai sunat acasa de o lună
Îi mângâiam parul blond care-i cădea moale pe fruntea plecată. La început nu mi-a spus nimic. Statea doar aplecată deasupra mesei, cu feţiţoara ei de copil trist şi degeţelele ei cautau să cureţe masa de urmele de ceară picurată în timpul vreunei pomeniri. Intrebându-o ce are pe sufleţel, şi-a ridicat uşor privirea. Ochii ei mici şi albaştri luceau acoperiţi de lacrimi. Mama,… tata,… nu au mai sunat acasa de o lună…Mi-e dor de ei…şi vocea fetiţei era plină de durere. Am simţit mult dor în glasul ei, dar şi necaz,… necaz pe părinţii care parcă au uitat de ea…
Din strană se ivi deodată chipul unui băieţel. Privirea-i timidă mă evita şi cu fruntea încruntată asemenea unui om mare plin de probleme se aşeză lângă surioara lui, fetiţa cu părul blond. Ea a început să-mi povestească cum şi-a uitat frăţiorul ei bucăţica de brânză primită la şcoală în ghiozdan şi cum şoarecii i-au ros ghiozdanul făcându-i două găuri mari. El, însă, nu se plânge de lipsa părinţilor, nici de găurile din ghiozdan… Le-a strâns pe toate în inimioara lui şi acum …este doar încruntat.
Înainte să plece, un băiat le-a dat câteva dulciuri. Pentru câteva momente, băieţelul îşi descreţi fruntea. Bucuroşi au mulţumit şi s-au pregătit să iasă. Fetiţa rămasă singură cu mine a băgat mânuţa în buzunar şi scoţând 10 lei mi i-a arătat. Ii strâng să-mi iau de încălţat… mi-a zis ea privindu-mă cu ochişorii încă nezvântaţi de lacrimi şi-apoi ieşi.
Am rămas în urmă cu inima strânsă de dor,…de dorul ei de părinţi, de dorul de un ghiozdănel nou, de dorul de bucurie…de tot dorul ei pe care acum îl port şi eu în inimă. Am rămas în urmă şi mi-am simţit ochii plini de lacrimi…lacrimi de copil trist.
(Tallita)
ionutz
februarie 5, 2009 @ 1:26 am
frumos imi aduce aminte din descrierile tale de naivitatea mea!
culy
noiembrie 22, 2009 @ 1:20 pm
din pacate, multi copii s-au pierdut in hatisurile acestei lumi datorita lipsei parintilor; poate cei care au scris la sectiunea „Cautand fericirea peste hotare” au timp sa citeasca si acest articol …
stefania
noiembrie 22, 2009 @ 8:23 pm
nimeni din parinti sau simplii tineri care ies de pe bancile scolii si nu au serviciu si nu ajung la sfarsit de luna,sau n au sa plateasca apartamentul si poate ca in exemplu de sus nu poate oferi ,absolut nimeni din punctul meu de vedere nu pleaca pt a se imbogatii si numai cei care muncesc si se injosesc in strainatate sa fie judecati?sa fim realisti cine vrea sa nu stea in tara lui,cu oamenii si traditiile care sunt, sa poata merge la biserica,cui crezi ca i place sa se duca in strainatate ,se duc siliti si copii care raman acasa sau cei de acasa o duc mai bine cacei de departe,si e posil sa se rataceasca in credinta da si cand se intorc…mantuirea e pt pacatosi si mai multa bucurie in cer este de cei care se intorc la credinta
Adriana
noiembrie 22, 2009 @ 9:32 pm
La inceput eu nu ma gandeam sa plec din tara, si a fost mama cea care mi-a repetat mereu ca ar trebui sa plec, ca va fi mai bine pentru mine. Dezamagiri acumulate in tara m-au facut pana la urma sa imi doresc eu sa plec, independent de dorinta mamei, si nu imi pare rau nici o secunda. Dumnezeu se afla peste tot in lumea asta, ca nimeni nu ar sta in picioare daca nu ar fi Dumnezeu, iar daca nu ar fi atata judecata a aproapelui la drept credinciosi, cu siguranta ar fi mai putini cei care se leapada de credinta lor pentru a-L gasi pe Dumnezeu in alta parte. Ar trebui sa va dea de gandit si sa va ajute sa o lasati mai usurel cu judecata celuilalt pe care nici nu-l cunoasteti.
annes
februarie 13, 2010 @ 1:04 am
N-am putu stapani lacrimile e cumplit!Multi au ajuns sa-si lase copiii cu fietecine si sa mearga in alte tari in cautarea unui trai mai bun iar cei mici raman marcati pe viata :sad:(
Daniel
octombrie 5, 2010 @ 5:37 pm
Adriana, corect. Probabil ca tu nu ai copii. Chiar si pentru cei care au …e problema lor. Lasa-i sa faca ce vor ca daca le spui adevarul iti spun ca ii judeci sau ca esti invidios pe traiul lor indestulat. Lasa-i sa stea acolo, daca acolo le place…
Eu am cunoscut un baiat care lucra in Italia si care mi-a spus privindu-ma de sus in jos ca are salariul de 1400 de euro si alti care au o parere foarte prosta despre cei din tara, le ie rusine sa spuna ca sunt romani si li se pare ca tot ce tine de Romania si romani este ceva de trista amintire.
Noi suntem saraci si stam aici cu saracia noastra si cu problemele noastre. Un prieten mi-a spus ca primii care parasesc vaporul cand se scufunda sunt sobolanii. Lasa-ti-ne pe noi cu ale nostre, o sa razbim noi pana la urma nu murim de foame, cu ajutorul lui Dumnezeu asa cum am facut de 2000 de ani noi si strabunii nostrii nu ca vesticii aia pe care ii pupati in dos care l-au uitat pe Dumnezeu ca ei sunt prea destepti. Sanatate fratilor si sper sa va fie si voua bine! Numai bine!
Semnat: un baiat din Romania
Lilii
iulie 25, 2011 @ 6:40 pm
@daniel: apreciez ca esti optimist,esti printre putinii romani care mai sunt asa,dar te-as ruga sa nu ii bagi pe toti in aceasi categorie pt ca nu toti sunt „sobolani”,e adevarat sunt unii care merg in alte tari doar pt ca vor sa castige multi bani,vor sa faca cariere puternice(stiu astfel de oameni),dar stiu si oameni care merg doar pt ca sa poata trimite bani in tara(economia Romaniei..asa cum este ea,se bazeaza mult pe banii trimisi de romani din Spania,Italia,etc),altii merg doar cu un rucsac si niste visuri(si printre aceia ma numar si eu).Nu sunt adepta a oamenilor care vin din Romania si spun strainilor ca Romania e o tara de nimic.Din contra,incerc si imi doresc sa reusesc,ca macar cu oamenii de-aici cu care voi intra-n contact sa le vorbesc despre partile frumoase ale Romaniei,sa le arat ca Roamania nu inseamna doar saracie si oameni rai.
Si cum spuneam,te rog,nu-i baga pe toti in aceeasi categorie,e urat si nu e corect sa spui ca toti vesticii L-au uitat pe Dumnezeu,e ca si cand ai zice ca toti romanii sunt hoti,violatori,nenorociti,ceea ce stim foarte bine ca nu este asa.
Mie nu mi-e rusine sa spun ca sunt din Romania,pt ca chiar daca mi s-ar spune intr-un anumit fel( jignitor),in loc sa ma plang strainilor de Romania,as incerca prin felul meu de a fi sa le arat ca sunt si romani buni,de treaba,muncitori,etc.:)
Eu am invatat ceva: e un lucru important si mare sa nu uiti de unde ai plecat !;)