„Mami, pot să merg și eu la Biserică?”

Ma intorceam cu sora mea de la niste prieteni si ne-am intalnit cu duhovnicul nostru. Ne-am oprit sa-l salutam, dansul ne-a intrebat ce mai facem, si chiar atunci pe langa noi au trecut o femeie si un baiat de vreo 6-7 anisori. Femeia a spus un „buna” sec si, cum mergeau asa grabiti, apuc sa-l mai vad pe copil cum se intoarce si zice: „Mami, pot sa merg si eu la Biserica? Toti copii se duc.”

Imi sunt atat de dragi copiii, mai ales cand ii vad ca vin la Biserica adusi de o mama (sau o bunica) ortodoxa „la datorie”. Sunt foarte neastamparati, mai plang, mai vor afara, dar sunt cei mai evlaviosi enoriasi. Nu e nicio gluma. Sunt atat de concentrati cand se roaga, inchid ochisorii, strang din manute, fac si ei metanii si semnul Sfintei Cruci, asa cum pot si stiu ei, se imbulzesc care sa se impartaseasca primul sau care sa ia primul anafora si bombonele. Cea mai dragalasa e Antonia, o fetita de 4 anisori care canta cu o voce pitigaiata „Cuvine-se cu adevarat”.

Imi amintesc o predica a parintelui care spunea ca se bucura ca vin copii multi la Liturghie si ca ei vor fi primii care vor mosteni Imparatia Cerurilor deoarece…stiu sa ierte. Acum ii vezi certati, si peste 5 minute se joaca impreuna, ca si cum nu s-a imtamplat nimic.

Cu toate acestea, daca nu sunt educati si invatati de mici in spiritul crestin, copiii, acesti ingeri vazuti din Biserica, devin niste adevarati dracusori. Spun asta amintindu-mi de un baietel pe care l-am vazut o singura data la Liturghie. Incepuse sa injure si sa-si loveasca mama. Aceasta l-a scos afara si de atunci nu i-am mai vazut la slujba.

Mamelor, sa stiti ca nu e greu sa va duceti copiii la Biserica. Stiu, trebuie avut rabdare cu ei pentru ca se mai plictisesc si vor sa iasa afara, mai incep sa planga, poate adorm chiar inainte de Impartasanie si va vine greu sa-i treziti, dar stiti voi oare ce minuni poate face aceasta din urma cu puiutii vostrii? Sau nu credeti in minuni? Nu ati auzit si voi de copii bolnavi care s-au insanatosit imediat dupa Impartasanie? Stiti voi cat ii fereste Dumnezeu de boala, de apucaturi rele doar pentru ca s-au impartasit?

Explicati-le credinta pe intelesul lor ca astfel Doamne-Doamne va fi in ei, si veti vedea ca se vor aprinde de credinta mai mult decat voi.

Inchei, lasandu-va niste sfaturi de la episcopul Irineu de Ekaterinburg, extrase din „Mama, ai grija”,si pe care imi doresc sa NU le urmati:

(Raluca)

Cum să vă distrugeţi, în mod practic, copilul

„De mic nu-i refuzaţi nimic. Daţi-i tot ce doreşte, tot ce cere, mai cu seamă atunci când stăruie cu încăpăţânare şi plânge. Astfel va creşte şi va crede că ceilalţi îi sunt datori mereu şi întru toate, că are doar drepturi.
Când începe să înjure şi să spună nerozii, dumneavoastră să râdeţi. Astfel îi veţi da de înţeles că este foarte deştept.

Nu-i spuneţi niciodată: „Asta-i rău!”. Aşa spun cei de modă veche, cu mentalităţi depăşite şi îngustime de minte. Când, mai târziu, va întâmpina greutăţi în viaţă şi va suferi, atunci va fi convins cu desăvârşire că societatea este cea care îl nedreptăţeşte.

Strângeţi dumneavoastră în urma lui tot ce lasă aruncat ici şi colo: cărţi, haine, încălţăminte… Nu care cumva să-i spuneţi vreodată: „Strânge-ţi lucrurile, pune-le la locul lor!”. Astfel va avea certitudinea că mama este sclava lui, şi că pentru toate sunt întotdeauna ceilalţi răspunzători.

Lăsaţi-l să vadă orice (mai ales la televizor), să citească orice, fără ca să-l îndrumaţi niciodată. Copilul dumneavoastră este supradotat şi ştie să discearnă! În acest chip instruirea şi educaţia lui va avea o gamă mai largă şi mai variată!

Nu-i daţi vreo povăţuire duhovnicească. În faţa lui, luaţi în zeflemea şi batjocură credinţa, Biserica, preoţii şi pe cei ce-i urmează. Când copilul creşte, „va alege singur”.

Daţi-i bani de buzunar cu nemiluita, ca să nu se simtă inferior celorlalţi şi „să fie în lipsă, aşa cum aţi fost dumneavoastră cândva”. Când va creşte, va fi convins că valoarea omului i-o dă banul, indiferent cum a fost obţinut.

Nu-i spuneţi niciodată: „Fă asta!” sau „Nu face cealaltă!”, căci aşa îl constrângeţi, nu-i respectaţi libertatea şi personalitatea. Ba chiar se poate să-i cauzaţi şi… traume sufleteşti! Când va creşte, va crede că viaţa înseamnă doar să porunceşti, niciodată să asculţi!

Certaţi-vă, vorbiţi-vă urât unul altuia în faţa lui, fără pic de ruşine. Nu vă neliniştiţi, astfel nu-i veţi provoca… traume sufleteşti! Mai târziu, când se va căsători, îi va părea firesc să facă la fel.

Când începe să se încurce în mrejele plăcerilor trupeşti, dumneavoastră închideţi ochii. Nu-i spuneţi nimic. Nu-l povăţuiţi. Nu-l sâcâiţi cu sfaturile dumneavoastră. Lăsaţi-l să se tăvălească în mocirla curviei, de vreme ce „asta-i ceva normal”.

Să-i ţineţi întotdeauna partea în faţa profesorilor şi vecinilor. Să nu credeţi niciodată că „îngeraşul” dumneavoastră poate să facă lucruri de ruşine şi probleme. Ocărâţi-i pe aceia ce prieteneşte şi bine intenţionaţi vă aduc la cunoştinţă ceva în legătură cu asta. Sunt… clevetitori şi invidioşi!”

***

Când veţi ajunge la secţia de Poliţie, unde l-au dus pentru că a furat sau a luat droguri, strigaţi tare de faţă cu toţi că este un nemernic şi o lichea, un golan; că v-aţi jertfit pentru binele lui, dar n-aţi reuşit niciodată să îl cuminţiţi. Astfel veţi ieşi cu obrazul curat. Pregătiţi-vă pentru o viaţă plină de suferinţă şi remuşcări. O veţi avea…