Managementul încrederii
Din ce în ce mai des, în ultima vreme aud expresii de genul: „Să ai încredere în tine pentru a reuşi” sau „N-am avut încredere în mine suficientă, am ezitat şi de asta nu am reuşit”, acesta din urma fiind un slogan tipic pentru persoanele care au dezamăgit în anumite ipostaze.
Am sesizat că şi în unele carţi din seria „Dezvoltare personală” de provenienţă occidentală se pune mult accent pe „Ai incredere în tine”, sau „Fii sigur pe tine”. Este ceva rău în asta? în a avea incredere în mine insumi? Pai….am observat de-a lungul timpului că de multe ori, când nu mi-am pus încrederea în Dumnezeu pentru a realiza ceva, am eşuat chiar şi în cele mai simple lucruri. Dar nu de puţine ori, atunci când am fost în situaţii limită, fără a vedea o ieşire, o rezolvare, mi-am pus nădejdea în Dumnezeu pentru că nu mai vedeam nici o alternativă în mine sau alţi oameni, şi în chip minunat am reuşit să trec peste ceea ce mi se parea de netrecut.
Şi atunci am zis: De ce să am încredere în mine însumi, fiinţă supusă permanent greşelilor, păcatului, care de atâtea ori am dezamăgit, când aş putea să-mi pun nădejdea numai în Dumnezeu, cel ce ne ştie tot cugetul inimii, toate aspiraţiile, toate ofurile şi problemele de zi cu zi, şi prin care aş putea să reuşesc să fac lucrurile bine tot timpul, de la cele mai mici până la cele mai mari ?!!
Aducându-mi aminte de multele exemple de situaţii critice din istorie, mă intreb dacă Ştefan Cel Mare şi Sfânt, care a avut o domnie plină de probleme (44 de bătălii în 47 de ani de domnie) şi-a pus încrederea în el şi-n priceperea lui, sau numai în Dumnezeu, pentru fiecare lupta purată, ţinând cont că, după cum bine ştim, avea oştirea tot timpul mult inferioară numeric şi ca dotări faţă de asupritori. Şi ce victorii minunate a izbândit cu nădejdea de neclintit în Dumnezeu, care ne fascinează şi ne uimesc acum, dupa 500 de ani !
Deci, dacă ştim că există Cineva care ne ajută sa reuşim chiar şi acolo unde este peste puterea noastră, de ce să ne mai punem încrederea în noi înşine?
Aşa cum ne-am pus încrederea în parinţii noştrii atunci când eram copilaşi pentru a învăţa să facem primii paşi din viaţă, necondiţionat, plini de inocenţă şi entuziasm, aşa să ne punem nădejdea în Părintele Ceresc la fiecare pas, pentru a reuşi în orice lucru cu ajutorul Lui.
„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.” (Mt.7, 7+8)
(Dan)
Florin
septembrie 15, 2008 @ 7:23 pm
Managementul Increderii – e o problema care mi se pare mie isi are radacinile in corporatismul intalnit in multinationale. Mereu auzim indemnuri de genul”ai incredere in tine si sigur ve reusi”. Chestia asta tine la tineri. ii motiveaza. Tinerii nu au experienta vietii dar au resurse infinite de energie si sunt atrasi in capcana de mirajul succesului profesional (implicit material) si uita de adevaratele „provocari” ale vietii.
Din experinta personala si cand spun experinta personala sunt foarte constient de sensul acestor cuvinte (experienta personala) pot spune ca nu am reusit in NIMIC din ce am planuit si in care m-am bazat numai pe mine. Ba mai mult am ajuns sa abandonez acele „planuri”, am ajuns in punctul in care nu mai aveam incredere nici macar in mine (de felul meu imi place sa cred ca ma descurc singur – desi viata mi-a aratat de nenumarate ori ca nu pot). In acel moment, in care si speranta ma parasise am primit ajutorul ceresc. Am primit atat de usor si intr-un timp atat de scurt ceea ce eu nu am reusit in ani de zile.
Concluzia – a avea incredere in tine si doar in tine inseamna sa fii putin arogant si sa te crezi poate cel mai bun. Cu siguranta exista cineva mai bun decat noi.
Balan Claudiu
septembrie 15, 2008 @ 7:49 pm
Eu pot spune doar ca am inteles partial ca atunci cand Dumnezeu spune „Fara mine nu puteti face nimic” chiar inseamna nimic. Deci nici nu pot respira fara el, nu pot merge fara el, nu pot gandi fara el. Ca dovada pot sa aduc faptul ca uit sa cobor la etajul la care stau, sau mi s-a intamplat sa nu pot sta in picioare desi eram sanatos tun, sa nu pot nici macar sa scriu o propozitie coerenta fara El.
Noi ne miscam si facem totul prin El asa cum un copilas inainte de nastere in burta mamei,se misca, mananca, respira si traieste totul prin mama lui.