Viaţa călugărească în Mănăstirea Bujoreni
Un documentar minunat despre viaţa smerită a unor călugări, care zi de zi au un singur scop: trăirea în iubire alături de întreaga obşte mănăstirească. Filmuleţul prezinta activităţile de zi cu zi ale monahilor şi felul în care privesc ei viaţa trăită aici.
(Visited 108 times, 1 visits today)
maria
ianuarie 26, 2011 @ 1:38 pm
dragul meu frate claudiu iti multumesc de-un infinit de ori pt ac postare,acum ma simt si mai tare in hotararea pe care am luat-o.ce rai acolo,ce minune,ce dor!mi-a alinat sufletul,cand cei din jurul meu tind sa ma traga in jos ac postare ma intarit.sa te ajute Dzeu,mi-ar fi placut si mi-as fi dorit sa am un frate ca tine asa nebun dupa IIsus a meu,dar Domnul a binevoit sa vad si macar asa iubirea ta pt El si nu numai eu ci noi toti care alcatuim familia ortodocsilor.
Doamne ajuta tie si familiei tale!
Slava Lui Dzeu pt toate!
somebody
ianuarie 26, 2011 @ 1:50 pm
E minunat filmuletul,o adevarata mangaiere pentru suflet!
Maria,sa te intareasca Hristos si Maica Domnului! Intreaga lume,prin duhul ei lumesc,incearca sa ne traga in jos,dar uite ca Dumnezeu nu ne lasa si ne daruieste putere in nenumarate feluri!
niculina
ianuarie 26, 2011 @ 1:55 pm
extraordinar de frumos documentarul,,am ramas fara cuvinte va multumesc din suflet,doamne ajuta
Admin
ianuarie 26, 2011 @ 2:01 pm
Prietena noastra Andreea, ne-a trimis documentarul. Ei trebuie sa-i multumim.
Doamne ajuta!
Si mie mi-a placut in mod deosebit, m-a uimit simplitatea calugarilor si dorinta lor sincera de a dobandi smerenia.
gaceu daniel
ianuarie 26, 2011 @ 3:10 pm
mai astept filmulete
RDF
ianuarie 26, 2011 @ 3:11 pm
Doamne ajută! Am rămas surprinsă încă de la început:D Şi totuşi…MINUNILE sunt lângă noi! Dumnezeu e atât de discret şi de normal…numai că noi preferăm să ne complicăm viaţa, ca apoi să ne putem plânge de viaţa grea ce o ducem…şi să ni se pară o cruce grea…Nimic nu e greu cu ajutorul lui Dumnezeu! El să ne întăreasvă în toate lucrurile cele bune şi să ne descopere Calea pe care trebuie să mergem!
maria
ianuarie 26, 2011 @ 4:16 pm
da RDF, ce bine ai spus!
multumim andreea pt film!
http://www.ortodoxia.md/video/3774-pelerin-prin-mnstiri-romanetivideo
va recomand din tot sufletul acest link tare drag mie unde sunt mare parte din manastirile din Romania,filme cam de 25min ,realizate extraordinar de bine.sa vedeti ce-i acolo,ce avem noi in acesta tara,istoria tarii noastre,ce minuni.toti domnitorii acestei tarii au fost ctitori de zeci de biserici sau manastiri,mama lui Stefan cel mare calugarita la manst Probota(date despre aceasta -http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/jurnalul-national/doamna-fara-titlu-domnesc-print-31298.html),mama lui Mihai Viteazu calugarita la manastirea Cozia iata ce scrie pe lespedea ei:" Pisania în piatră de pe mormântul mamei lui Mihai Viteazul: “Prastavise roba Bajia (a răposat roaba lui Dumnezeu) călugăriţa Teofana, mama răposatului Mihai Voievod şi fie-sa doamna Florica şi fiul său (N)icolae Vod(ă) au nevoit şi au scris vă dni (în zilele lui) Io Radu Voievod 7414 (1605)”.
de asta nu au reusit sa ne cotropeasca altii,atunci porneau la lupta cu Iisus si crucea acum………..Dumnezeu sa ne intareasca!
maria
ianuarie 26, 2011 @ 4:21 pm
multumesc somebody din inima,si pe voi sa va ajute Maica noastra draga si prea dulcele Iisus in toate ale vietii! fara El nimic nu putem!
andreea
ianuarie 26, 2011 @ 4:25 pm
Minunat!!!Felicitari realizatorilor acestor filmulete cu adevarat mangaietoare de suflet.
RDF
ianuarie 26, 2011 @ 7:12 pm
pt „maria”
Dragă MARIA(dacă tu te semnezi cu litere mici , eu le ador pe cele mari căci e cel mai sfânt nume), nu neapărat am spus bine sau rău, ci depinde de cum interpretează fiecare…dar asta e realitatea în mijlocul căreia ne-am OBIŞNUIT să trăim…dacă putem folosi verbul A TRĂI…O horă a eternităţii, un joc neîntrerupt de căderi şi ridicări…asta e viaţa…dar mai bine zis, asta e LUPTA…Domnul să ne întărească pe toţi! Doamne ajută! Mila Lui peste capetele noastre! Şi pe tine să te lumineze şi să-ţi dăruiască toate cererile cele către mântuire!
maria
ianuarie 27, 2011 @ 9:28 am
Este har…
– sa iubesti fara sa fii iubit…
– sa slujesti fara sa fii pretuit…
– sa daruiesti fara sa ti se multumeasca…
– sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca…
– sa ierti fara sa fii iertat…
– sa-l sustii pe cel care te-a lepadat…
– sa ramai linistit, desi esti nedreptatit…
– sa crezi desi nu vezi fata in fata…
– sa crezi desi nu esti deplin lamurit…
– sa investesti cladind fara sperante…
– sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
– sa vorbesti de dragul adevarului…
– sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti….
– totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti…
Lupta-te, suflete, ca să primeşti acest har!
Stareţ Protosinghel Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru-Vodă, judeţul Neamţ
Albinuta
ianuarie 27, 2011 @ 1:16 pm
Doamne ajuta foarte frumoase filmuletele ,multumesc de mii de ori pentru ele ,de asemenea azi trebuie sa multumesc unei tinere care scrie foarte fumos ….multumesc mult de tot Maria pentru ceea ce ai scris in ultimul timp (NU numai azi ),au fost cateva zile mai dificile si prin ceea ce ai scris ai reusit sa ma indepartezi de problemele mele si sa reusesc sa gandesc putin mai optimist de aceea rog pe Domnul sa-ti dea tarie si intelepciune asfel incat sa reusesti si pe viitor prin ceea ce faci sau spui(scri )sa aduci o raza de lumina in sufletul celor di jur …Multumesc tuturor pentru tot ceea ce gasesc AICI
maria
ianuarie 27, 2011 @ 1:44 pm
of,sora mea draga Albinuta, nu sunt demna de cuvintele pe care mi le-ai scris.of,si eu cad de nenumarate ori,stiu binele,vreau sa fac binele dar "reusesc" sa fac numai raul.(si nu sunt ca iubitul meu apost Pavel care spune" Hristos Iisus a venit sa mantuiasca pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu"-)acum sunt intr-un moment al vietii mele cand trebuie sa iau o hotarare radicala,si chiar nu stiu cum sa fac,stiu ca Domnul asteapta sa aleg,nu vreau sa-l mai pierd,l-am pierdut de atatea ori cu mizeriile mele,nu e usor,dar am invatat sa-mi dau suturi singura(stii tu proverbul ala romanesc "un sut in f..d un pas inainte),nu-mi dau voie sa stau prea mult jos,tot inainte cu Domnul.
sf Ioan Gura de Aur zice:"cel mai cumplit lucru al pacatului este a petrece in pacat iar cel mai cumplit lucru al caderii in pacat este a nu se scula din pacat"
eram tare necajita cand am inceput sa merg la biserica si gaseam acolo din pacate mai multi oameni peste 50-60 de ani ,la multe slujbe ca de ex acatistele de miercuri sau vineri sunt eu de 29 ani,dascalul de ac aprox varsta, si restul o mana de oameni(max 14) ,peste 50 ani,si suntem o parohie f mare.in familie nu prea am pe nimeni asa "mai bisericos" cum mi se spune mie,dar atat de fericita am fost sa vad aici pe ac sitte ca sunt atat de multi tineri iubitori de Iisus.am invatat atat de mult datorita celor scrise aici,
sa nu ne lasam draga mea sora Albinuta,asta vrea vicleanu’,sa ne rugam Lui Iisus sa ne ajute sa facem doar voia Lui,asta tre’ sa ne intereseze,restul are El grija:"cautati mai intai imparatia Lui Dzeu si dreptatea Lui si toate celelalte vi se vor adauga voua".
Slava Lui Dzeu pt toate!sa nu uitam ca Iisus a venit SA SLUJEASCA NU SA I SE SLUJEASCA!sa cautam simplitatea,umilinta,smerenia,acestea ridica,cele complicate……complica tot.
RDF
ianuarie 27, 2011 @ 1:50 pm
Daaa, Maria…cu adevărat aici mă simt şi eu ca într-o familie:D…Dar deşi aici suntem mai mulţi, dincolo ne pierdem…suntem răsfiraţi, şi nu putem avea iniţiativa corespunzătoare…Mă refer la simplul fapt că noi, creştinii, cei ce ar trebui să fim modele de urmat, suntem inexistenţi pt societate,dar mă "linişteşte" gândul că pt Hristos trebuie să fim prigoniţi…Roagă-Te şi Maicii Domnului să-ţi arate Calea…ea e Maica tuturor! Doamne ajută! Fii binecuvântată şi să te lumineze Dumnezeu să faci tot ce e bineplăcut înaintea Lui!
Maria. L.
ianuarie 27, 2011 @ 2:10 pm
Slava lui Dumnezeu pt toate!
Încă un documentar referitor la viaţa plină de smerenie din acest colţ de rai: http://www.youtube.com/watch?v=JRPIm517k14&feature=related, iar informaţii despre istoria sa: http://www.studentie.ro/campus/MANASTIREA_BUJORENI/c-657-a-33486
maria
ianuarie 27, 2011 @ 2:14 pm
stii draga RDF Sf Talasie Libianul zice "taci tu,faptele tale sa vorbeasca" sau sf Isaa Sirul ;"mustra si cearta pe cei de-aproape cu tine dar nu prin vorbarie multa ci prin puterea lucrarii".nu se stie cum prin rabdarea si purtarea noastra(a celor cu adv intru Iisus) aducem macar unul la Hristos.asta-i mare lucru!mare bucurie e acolo sus!nu mai zic ce bucurie o sa fie pt noi!
apost Pavel zice:"nu sunt vrednice suferintele de acum fata de bucuriile ce ni se vor descoperi noua".fara lupta si fara jertfa nu merge.
si in ceea ce priveste prigoana crestinilor,cu rusine ma gandesc cat am prigonit si eu pe altii,pe Iisus si cate "-)ude" mai fac inca.
Doamne ajuta!
RDF
ianuarie 27, 2011 @ 2:49 pm
Doamne ajută! Aşa cum scoatem un cui dintro bucată de lemn şi urma(gaura) rămâne, urmă ce e rană pt lemn,rană ce se vindecă peste timpuri, tot aşa şi noi, păcătuind, prin pocăinţă putem să astupăm rănile sufletului şi…deşi locul va "-)urea" noi , în aceste spital care e Biserica, avem parte de cel mai bun tratament, deşi e unul simplu, dar măreţ în toată splendoarea Sa: VACCINUL asupra morţii!!! adică Sf Împărtăşanie!
RDF
ianuarie 27, 2011 @ 2:49 pm
dintr-o*
Marie. Maria. L
ianuarie 27, 2011 @ 7:18 pm
Dumnezeu este lumina si iubire
Dupa mai multe invataturi ale sfintilor parinti, citirea literaturii duhovnicesti-patristice imbogateste sufletul, scoate mintea din inghetul ratiunii moderne si incalzeste inima spre rugaciune, evlavie si pocainta.
Cineva l-a intrebat odata pe batranul sau daca a mai ramas ceva de scris in cele duhovnicesti, pentru ca de la revolutie pana astazi s-au publicat aproape toate lucrurile stiute si nestiute, talcuite in chip teologic si dogmatic de o intreaga pleiada de ganditori teologi.
Cugetand mai mult asupra acestei idei am ajuns la concluzia ca publicatiile teologice pot fi impartite in doua categorii : scrieri teologice simple si scrieri teologice inalte si adanc talcuite.
A devenit aproape traditie scrierea vietilor tuturor staretilor si parintilor imbunatatiti din ortodoxia romaneasca precum si ai bisericilor ortodoxe surori, astfel alcatuindu-se bogata colectie de paterice pline de invataturi si pilde ale sfintilor si parintilor imbunatatiti. Dar, in ciuda existentei tuturor acestor carti si modele sfintite, Ortodoxia de astazi se indeparteaza cu pasi marunti de originalitatea patristica autentica a parintilor de odinioara.
Precum in viata cotidiana se pot distinge diferite categorii sociale si in Biserica lucrurile stau cam la fel : gasim credinciosii, clerul si catehumenii sau ucenicii (incepatorii). Se observa insa cu ochiul liber ca societatea traverseaza un progres artificial, se trece prin globalizare, prin secularizare, prin modernism si alte ideologii asemanatoare, intr-o etapa noua, a sincretismului ideologic religios. Confuzia aceasta, din pacate, produce valori fara etalon, tot asa cum societatea moderna naste false valori fara parametri autentici.
Daca in societatea laica functiile profane se dobandesc prin studii si titluri, in Biserica lucrurile nu mai stau la fel. Nu putem raporta valoarea duhovniceasca, rezultatul lucrarii Duhului Sfant, la etalonul cunostintelor teologice acumulate prin studiul intelectual, caci indiferent de gradul didactic universitar al cunoasterii teologice, crestinul in Ortodoxie se inalta in planul vertical al urcusului duhovnicesc numai prin intensitatea trairii spirituale.(…)
Daca in vremurile de demult lumea era nerecunoscatoare slovei scrise, astazi aceeasi lume, acum moderna, plina de cultura cunoasterii, este in ipostaza penibila de a nu sti ce trebuie citit si ce trebuie scris. Acest lucru se explica fara indoiala prin lipsa de experienta si cunoastere sau, in limbaj po***r, oamenii au pierdut duhul intelepciunii (scoala vietii). Altfel spus, pierzand duhul « cugetarii si al alegerii » amesteca binele cu raul, atat in mod voluntar cat si involuntar. (…)
A fi crestin autentic nu inseamna doar a trece indiferent de vointa personala prin taina Sfantului Botez, a fi cununat, a te numi ortodox si a te impartasi o data sau de 2- 3 ori pe an, formal sau traditional. A fi crestin autentic presupune scoala aspra a nevointei personale. Vrem minuni ! Pai le vedem la tot pasul dar nu le intelegem !
Vedem zilnic soarele rasarind si asfintind ! – Oare cine s-a bucurat vreodata de acest lucru minunat? Nu mai avem timp, ni s-a terminat. Doar sfintii au contemplat aceasta minune ! Cine a scris mai frumos despre soare si lucrarea lui, decat Davis proorocul in Psalmi ? Si ce fel de om era David ? Era plin de Duhul Sfant !
Omul modern primeste si cugeta simplist : « e o miscare de rotatie matematica a astrelor conform cu legea gravitatiei ». Totusi ! Cine a randuit aceasta miscare a astrelor ? Singur, Dumnezeu este autorul acestor opere cosmice !
Oare a reusit cineva sa se bucure de izvoarele apelor care adapa pamantul ? Nu, nu mai avem timp, totul este normal si firesc, ce nu se cuvine ?
Apa cade pep amant, conform legilor fizice se infiltreaza in pamant, dar iata ca izvorul vine la suprafata din adancuri spre exterior : Cine il trimite ? Cine ii porunceste ? Singur Dumnezeu. Doar parintele nostru David, psalmistul a stiut sa cante acest susur de ape care dau viata planetei. Daca intrebi hidrologul sau biologul iti vor raspune rational, sec si rece : « circuitul apei in natura ». Dar cine a poruncit apei sa circule, sa implineasca acest circuit ? Doar Dumnezeu, cel ce pe toate cu intelepciune le-a facut.
Am dorit sa infatisez doar cateva lucruri mari, descoperite in lucruri mici si poate neinsemnate la vederea ochilor nostri. Pentru a putea vedea minunile lui Dumnezeu in jurul nostru, prima conditie este sa avem deschisi ochii sufletului si ai mintii. Dar de unde suflet cand unii oameni nici macar nu cred in suflet ? De unde ochi ai mintii cand majoritatea crestinilor nici macar nu banuiesc ca mintea lor poarta ochii cunoasterii ! Iata asadar mutilarea sufletului modern si a teologiilor indulcite cu fraze si iar fraze si cuvinte. Lipseste cultura Duhului, lipseste duhovnicescul din noi.
Unde este ingerul din umbra lumanarii care veghea rugaciunea sfintilor parinti ? Unde este Dumnezeu din mireasma pustiei si parfumul tamaiei ? Toate s-au desacralizat odata cu modernismul : rugaciunea la lumina corpului de iluminat aduce moleseala sau plictiseala prin obosirea celulei nervoase iar noi le punem pe seama diavolului. De ce nu oboseste sihastrul citind pravalia de rugaciune ore in sir ? De ce nu oboseste monahul in priveghere sau in slujbe de noapte de 5, 6 sau 8 ore ? Pentru simplu fapt c alumina lumanarii si izul parfumat de tamaie da confort sufletului in atmosfera de rugaciune, de evlavie si de dor de sfintenie. Intre televizor, radio si frigider nu poti stabili o relatie cu Dumnezeu, Duhul Sfant sufla unde voieste. El nu sufla unde voim noi.
Dumnezeu, ca un finut si delicat, vazand toata viteza progresului s-a resemnat in a privi si a astepta « intoarcerea pacatosului si sa fie viu ». Nu-l mai gasim in oras, in stiinta, in scoala. Tinerii se deruteaza de El in drumul problemelor stiintei, teoriilor si teoremelor. S-a retras din mediile universitare din armata, din institutiile statului si S-a resemnat smerit in casele unor crestini evlaviosi care l-au primit prin respect si mila crestina. Sta cuminte in cate o icoana mai veche sau de suflet, in cate un ungher de casa taraneasca, cu candeluta si perdele, torcand caierul asteptarii prin bunatatea sa infinit dumnezeiasca.
Doar prin Biserici si Manastiri mai afli locul de odinioara unde cartile, bibliotecile, altarele, picturile stau marturie si aduc aminte ca totusi El este mare si este Domn si « nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor sale. (…)
Sfantul Apostol Ioan ne indeamna sa cercetam duhurile daca sunt de la Dumnezeu, sa nu uitam ca alegerea, discernerea, cumpatarea, simplitatea, smerenia sunt pietrele de temelie ale adevarului revelat. Dintotdeauna poporul ortodox a cautat si cauta modele. Falsele modele sunt pretutindeni. Astazi exista « prooroci », « inainte- vazatori » sau vestitori de cele viitoare. Cele false sunt in afara Bisericii, departe de realitatea absoluta. Adevaratii traitori au multiple calitati care-i aduc la aceste trepte inalte :
1.Pentru trup fecioria sau curatia in familie si nasterea de prunci, caci trupul nu este instrumentul placerilor, ci este templu al Duhului Sfant.
2.Pentru inima, bunatatea si simplitatea sau omenia si smerenia ; de la sectarul plin de lingusire si « piosenie »pana la Pavel cel simplu care scotea diavolii cu smerenia sa este mare diferenta.
3.Pentru minte, cugetarea la Dumnezeu, teama iubitoare de Dumnezeu, evlavia, rugaciunea, dorinta de mantuire, lipsa de cele materiale.
Intr-un cuvant fie calugar, fie laic, viata omului trebuie sa fie intr-un acord perfect al faptelor cu vorbele, adica al practicarii cu teoria : « taci tu, sa vorbeasca faptele tale »
Dupa doctrina ecumenista toate religiile duc la mantuire si la eliberarea sufletului dar harismele sunt certificatele de calitate ale Duhului Sfant, ce ne invata ca singurii care vor gusta mantuirea sunt oamenii care vor avea legatura cu Dumnezeu prin biserica in Duhul Sfant. Fara preotie, Sfanta Liturghie, arhierie, biserica, altar si pastrarea curata a valorilor mistice si ascetice, suntem pe o cale gresita, care nu duce la mantuire. Inselarea, amagirea sufleteasca, pierderea dreptei credinte, lipsa rugaciunii, a Sfintei Euharistii ne vor conduce spre modele false, trecatoare si care, in final, vor impinge sufletul spre pierderea mantuirii. Iadul ramane locul celor care se departeaza de harul si lucrarea Preasfantului Duh.
In finalul acestui cuvant, doresc doar sa arat ca mult mai ziditor de suflet este sa iti cauti linistea in Dumnezeu si in sfanta rugaciune. Sa nu treaca zi sau seara sau dimineata sa nu ingenunchem in fata sfintelor icoane, a candelei aprinse, a Ceaslovului, a Bibliei, a Acatistierului si a Vietilor Sfintilor. Citind zilnic o istorioara ortodoxa patristica si traind-o real in viata de zi cu zi vom face din sufletul nostru cel mic sfant altar viu ortodox. Iar mintea noastra va fi ca o biserica pregatita pentru picture in care fiecare istorioara se va picta precum o fresca iconica in noi pentru a deveni mai buni, frumosi, curati, simpli, iubitori si detasati de balastul murder al acestei lumi care ca o mare prelungita ne scoate toate relele pentru a fi incercat pe calea acestei vieti, in carmuirea corabiei sufletesti printer aisberg-uri si stanci satanice de poticnire. Asa sa va ajute Dumnezeu.
( Protos. Euharist- staret Manastirea Bujoreni)
http://manastireabujoreni.blogspot.com
maria
ianuarie 28, 2011 @ 7:58 am
Sf Ioan Scararul :"cata necinste i s-ar parea unui imparat sa lase imparatia si sa se faca calugar de mii de ori mai mare rusinea ar fi pentru un calugar sa lase calugaria si sa se faca imparat."
Mi-a placut foarte mult deasemenea si ce spunea Sf Nicodim Aghioritul si care cred ca se potriveste si cu a vietui intr-o manastire :"mintea este preot,inima este altar,jertfa care se aduce pe acest altar este alegerea si buna vointa,ca de buna voie aleg sa ma rog Lui Dumnezeu,iar mirosul de buna mireasma,tamaia,care se ridica de pe altarul inimii este rugaciunea.Omul este un fel de Biserica in Biserica."
Sf Teodor Suditul :"ascultarea si taierea voii(baza manastirilor)este cea mai inalta postire din lume".
slava Lui Dumnezeu pt Sfintii pe care ni i-a dat!
pau
ianuarie 31, 2011 @ 11:09 pm
suuperrrrrrrrrrb!!!! pe unii dintre calugari ii cunosc, unul este chiar duhovnicul meu, cu mila lui Dumnezeu. da n-am stiut ce frumusete este acolo!! e superb numa din cate se vede d-apoi….. numai bucuri, dragii mei !>:D
andrei
februarie 1, 2011 @ 9:51 pm
am fost aici..cu adevarat e un colt de rai..Doamne ajuta!
AncaMarina
februarie 2, 2011 @ 1:07 pm
Sublim!
Este o alta lume..
LILIANA
martie 4, 2011 @ 7:30 pm
re:
Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru realizarea ‘documentarului’foarte frumos.Frate calugare,invaluie pe oameni cu dragostea ta cea din multa rugaciune si vei vedea trezindu-se in necunoscutii cu care stai devorba si o scinteie dumnezeiasca,pe care ei nu si-o pot exprima ci numai o SUSPINA. Doamne ajuta.
Selena
mai 9, 2011 @ 4:47 pm
Ce bine ar fi…daca ar fi adevarat,
Din punct de vedere duhovnicesc filmuletele sunt bine realizate,dar eu i-am cunoscut ,i-am iubit ,si am fost cumplit de dezamagita.
Predica frumos..vorbesc frumos…te cuceresc .Dar nu stiu sa IUBEASCA, nu stiu sa IERTE…si din pacate le-am vazut ura,dispretul cu care vordesc despre fratii lor.
Dumnezeu sa-i ajute…sa nu mai minta ,sa le dea putere sa nu mai joace TEATRU,sa nu mai arunce la animale hrana de la credinciosi(sa o de-a de pomana daca le prisoseste)si ..pr.Euharist…nu-ti mai teroriza calugarii.[/b][b][/b[/b]]
Ma doare cumplit….am cunoscut multi credinciosi care au indraznit sa-si spuna parerea si au fost jigniti de Pr.Euharist.(Bataii in altar a preotilor de care Pr.Calistrat…si cine nu stie de alungarea calugarilor care cad in dizgratie… scadalurii)
Nu va urasc…ma rog pentru voi….dar pentru NUMELE LUI DUMNEZEU …nu mai mintitii credinciosi care va iubesc…va idolizeaza si cauta PACEA.
DUMNEZEU SA VA AJUTE
CriCri
mai 9, 2011 @ 5:22 pm
mai Selena, mai
stau si ma gandesc cu cata iubire si pace ai scris tu mesajul precedent. inainte de a le reprosa altora lipsa dragostei, trebuie sa ne uitam in ograda proprie.
nu cred ca e crestineste sa scrii asemenea cuvinte despre niste calugari pe un sit ortodox, poate admin o sa ia atitudine. nu iti spun ca spui prostii pentru ca nu stiu situatia, am fost o singura data la manastirea bujoreni si m-am simtit bine acolo. problema este ca ai ales sa calomniezi niste oameni care nu se pot apara aici, caci doar nu citesc dansii neaparat situl acesta.
tu scrii:
‘.nu mai mintitii credinciosi care va iubesc…va idolizeaza si cauta PACEA.’
pai a cui e vina ca acesti calugari sunt idolizati, ai calugarilor sau ai ‘credinciosilor’ respectivi. din cate stiam eu, Unul este Dumnezeu si nu avem voie sa idolizam pe nimeni si nimic altceva. daca tu iti faci anumite asteptari de la niste oameni si ei nu ti le implinesc, nu e vina lor ci a ta, pentru ca ti-ai faurit in mintea ta un idol fals in sensul ca le-ai facut oamenilor respectivi un calapod de comportament si daca nu il respecta, iti pierd increderea. daca intr-adevar crezi in Dumnezeu, te rog mult, nu mai vorbi asa despre calugari, despre orice calugari. au si ei problemele lor, oameni sunt, dar nu ii ajutam cu nimic calomniindu-i pe situri ortodoxe, fara sa le dam posibilitatea macar sa se apere. mai bine sa vedem parul din ochiul nostru.
CriCri
mai 9, 2011 @ 5:36 pm
tot pentru Selena
Mantuirea noastra personala nu e responsabilitatea nimanui, e in intregime responsabilitatea noastra, si o sa dam socoteala pentru felul in care ne-am petrecut timpul si ne-am folosit talantii. nu e responsabil niciun calugar, nicio maicuta, niciun preot de mantuirea noastra mai mult decat suntem noi.
Asadar, te rog mult, uita-te mai mult la tine, mergi la spovedanie, incearca sa fii tu mai aproape de Dumnezeu. si o mie de alti oameni in jurul tau se vor mantui. ce asteptam de la altii, sa asteptam in primul rand de la noi.
Doamne Ajuta!