Mănăstirea Cheia

Sâmbătă seară am plecat spre Ploieşti de la Braşov, pe DN1A. N-am ales să mergem pe Valea Prahovei pentru că am fost de atâtea ori şi era posibil să fie şi aglomerat.

DN1A este mai liber, mai puţin vizitat pentru că este plin de serpentine şi parcurgerea este mai anevoiasă, însă peisajul este extraordinar.

Sunt 5 mănăstiri care pot fi vizitate pe acest drum: Mănăstirea Zamfira, Mănăstirea Mălăieşti, Mănăstirea Crasna, Mănăstirea Suzana şi Mănăstirea Cheia.

Ne-am oprit la Mănăstirea Cheia pentru că nu fusesem niciodată până acum. Era seară, aproape de ora 20.00. Am intrat în cetatea mănăstirii: linişte, aer curat, flori peste tot, miros de fum de la focul de lemne şi o privelişte minunată a munţilor care înconjurau mănăstirea. În câteva clipe de când am intrat am simţit harul lui Dumnezeu în inimă, o pace şi o bucurie m-au cuprins şi nu-mi doream să mai plec. Păşeam pe iarbă şi făceam poze, vrând parcă să salvez ca amintire şi starea din suflet, nu numai imaginile.

În biserică slujba se desfăşura în taină, vocea unui monah mai în vârstă sporind şi mai mult impresia că eşti într-o altă lume.

Dumnezeiesc. Aş fi vrut să râmân acolo toată viaţa.

(Claudiu)