Mănăstirea Cocoş
A venit primăvara, afară e cald şi frumos, iar ninsoarea a incetat. Duminica am plecat cu familia într-o mică excursie peste Dunăre. Noi acum locuim în Galaţi şi ne-a venit ideea să trecem cu bacul peste Dunăre şi să mergem la Tulcea pentru că ştiam că in drumul nostru sunt patru mănăstiri foarte frumoase la care nu fusesem niciodată dar de care auzisem: Mănăstirea Cocoş, Mănăstirea Celic Dere, Mănăstirea Saon şi Mănăstirea Dinogeţia. Am ajuns la Mănăstirea Cocoş, ascunsă la vreo 10 km de drumul european, într-un loc liniştit şi frumos. Soarele strălucea pe cerul senin, vântul bătea uşor iar în aer simţeam o mireasmă aparte de primăvară. Trecuseră luni de zile de când nu mai trăisem aşa o bucurie… Simţeam prezenţa Duhului lui Dumnezeu peste tot în incinta mănăstirii. Vroiam doar să stăm şi să ne odihnim în linişte pe o băncuţă din curtea mănăstirii. (Claudiu)
Lucia
martie 23, 2010 @ 8:41 pm
Har divin la „puterea” a IV-a (4 Sfinţi Mucenici, întregi, la un loc) !
admin
martie 23, 2010 @ 9:05 pm
Da Lucia, aici sunt moastele celor 4 sfinti romani de la Niculitel…ne-am inchinat cu smerenie si bucurie lor.
gabriela tudor
martie 25, 2010 @ 12:16 pm
Am fost vara trecuta acolo! E superb..