Skip to content

3 Comentarii

  1. sharbinsk
    decembrie 8, 2015 @ 6:15 am

    Într-un interviu recent starețul Iustin Miron sublinia că [i]„în niciun caz nu ne propunem să creăm o „mișcare” exterioară”[/i].
    Un rol formator îl au și conferințele ținute în țară și-n tabere care [b]catehizează[/b] și [i]„religiozitatea populară”[/i] asumând totodată valorile naționale.

    Binecuvântare a fost de la prima ediție organizată de părintele Teofil, cine știe dacă au fost 20 de oameni atunci dar e interesant cum perseverența peste ani a dus la popularitatea actuală,când sute de mii au văzut probabil emisiunea de Paști cu Alex Dima.

    Sunt aproape 2 decenii de rugăciune și muncă și o colaborare funcțională cu A.S.C.O.R. prin care s-a popularizat mănăstirea și această formă de voluntariat a format spiritual tineri.

    Farmecul acestor tabere e că erau oarecum unice, nu cred că a fost un program în genul taberelor de la Durău sau campaniei Hristos Împărtășit Tinerilor sponsorizate de Patriarhie și Mitropolia Moldovei, ci mai degrabă obiceiul s-a cristalizat fără prea mult sprijin, în chip tainic.

    Nu știu însă în ce măsură e repetabilă campania, pentru că și mănăstirea Oașa are o arie de răspândire în câteva orașe mari, dacă ar fi mai multe tabere și la alte mănăstiri [b]în aproximativ același interval[/b] probabil că nu ar mai fi aceeași participație pentru că baza de selecție e restrânsă și oboseala ar fi mare.
    Cam jumate din cei care participă anual la aceste tabere sunt mereu aceeași tineri, cine merge mai mult timp ajunge să-i cunoască.

    Pe langă asta vin foarte mulți tineri ca simpli pelerini în afara taberelor, aici cred că este un indice despre succesul campaniei de imagine a unei mănăstiri greu accesibilă rutier și relativ necunoscută la nivelul anilor 90′ în comparație cu vechile ctitorii voievodale care au format în fiecare secol figuri patristice populare ortodoxiei universale.

    Reply

  2. Claudiu Balan
    decembrie 8, 2015 @ 8:50 am

    Ioan,

    Să știi că nici părintele Ioan Iovan la Mănăstirea Vladimirești, nici Oastea Domnului așa cum pornită ea prin Pr. Iosif Trifa și Traian Dorz, nici părintele Arsenie Boca, și nici Frățiile de Cruce, nu au fost mișcări exterioare Bisericii ci dimpotrivă, mișcări de reînnoire a duhului creștin în sânul Bisericii și a țării. Firește, dacă comparăm aceste focare de trăire duhovnicească cu ce se întâmpla în jur, ies puternic în evidență, dar asta doar pentru râvna și bucuria de a-L regăsi pe Hristos în mijlocul lor, prezent în oameni.

    [b]Taberele de la Oașa sunt deasemenea o mișcare de reînnoire în Biserica Ortodoxă Română, care prin duhul ei curat și frumos, pașnic și echilibrat păstrează unitatea Bisericii, redându-i pe tinerii veniți în tabere parohiilor lor.[/b]

    Cât privește Oașa ca model de misiune, eu mă refeream în primul rând ca duh al ei, nu obligatoriu în formă. La Oașa tinerii au găsit monahi care caută sincer să trăiască în Hristos, și autenticul e ușor de recunoscut. Pe acest duh curat au zidit părinții aceste tabere, care promovează credința în Dumnezeu, viața de familie, viața monahală, iubirea de țară și neam, iubirea de frumos, și toate virtuțile evanghelice.

    Orice formă de misiune poate părea plictisitoare / neatrăgătoare când în spatele ei nu stau oameni care să ardă pentru Hristos, și invers: orice formă de misiune care are deja statutul de plictisitoare în mentalul colectiv, poate deveni foarte atrăgătoare când e împuternicită de oameni care-L caută sincer și permanent pe Dumnezeu.

    Reply

  3. Claudiu Balan
    decembrie 8, 2015 @ 8:51 am

    Ioan,

    Să știi că nici părintele Ioan Iovan la Mănăstirea Vladimirești, nici Oastea Domnului așa cum pornită ea prin Pr. Iosif Trifa și Traian Dorz, nici părintele Arsenie Boca, și nici Frățiile de Cruce, nu au fost mișcări exterioare Bisericii ci dimpotrivă, mișcări de reînnoire a duhului creștin în sânul Bisericii și a țării. Firește, dacă comparăm aceste focare de trăire duhovnicească cu ce se întâmpla în jur, ies puternic în evidență, dar asta doar pentru râvna și bucuria de a-L regăsi pe Hristos în mijlocul lor, prezent în oameni.

    [b]Taberele de la Oașa sunt deasemenea o mișcare de reînnoire în Biserica Ortodoxă Română, care prin duhul lor curat și frumos, pașnic și echilibrat, păstrează unitatea Bisericii, redându-i pe tinerii veniți parohiilor lor.[/b]

    Cât privește Oașa ca model de misiune, eu mă refeream în primul rând ca duh al ei, nu obligatoriu în formă. La Oașa tinerii au găsit monahi care caută sincer să trăiască în Hristos, și autenticul e ușor de recunoscut. Pe acest duh curat au zidit părinții aceste tabere, care promovează credința în Dumnezeu, viața de familie, viața monahală, iubirea de țară și neam, iubirea de frumos, și toate virtuțile evanghelice.

    Orice formă de misiune poate părea plictisitoare / neatrăgătoare când în spatele ei nu stau oameni care să ardă pentru Hristos, și invers: orice formă de misiune care are deja statutul de plictisitoare în mentalul colectiv, poate deveni foarte atrăgătoare când e împuternicită de oameni care-L caută sincer și permanent pe Dumnezeu.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *