Mângâietorul meu!

Lucruri minunate au văzut astăzi neamurile, în cetatea lui David, când Duhul Sfânt S-a pogorât în limbi de foc, precum a spus Luca, de Dumnezeu-grăitorul. Că zice: Adunaţi fiind ucenicii lui Hristos, s-a făcut sunet ca de o suflare ce vine repede, şi a umplut casa unde ei şezând; şi toţi au început a vorbi cu străine graiuri , cu minutate dogme, cu uimitoare învăţături ale Sfintei Treimi.

Duhul Sfânt era din veac şi este şi va fi, nici început având şi nici sfârşit; ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este unit şi împreună socotit. Viaţă şi de viaţă făcător; Lumină şi de lumină dătător; Binele însuşi şi Izvor de Bunătate; prin Care Tatăl Se cunoaşte şi Fiul se preaslăveşte, şi de toţi se ştie: O putere, o unire şi o închinare a Sfintei Treimi.

Duhul Sfânt este Lumină şi Viaţă şi Izvor viu, înţeles cu mintea. Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate; Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător; grăitor, lucrător, împărţitor de daruri; prin Care toţi proorocii şi dumnezeiştii apostoli, împreună cu mucenicii s-au încununat . Uimitoare auzire, neobişnuită privelişte, foc care se împarte spre dăruirea de haruri.

Împărate ceresc, mângaietorule Duhul adevărului care pretutindenea eşti şi toate le plinesti, Vistierul bunătăţilor ş dătătorule de viaţă, Vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toata întinaciunea şi mântuieşte-ne bunule sufletele noastre.

(Penticostar – Duminica Pogorârii Duhului Sfânt)