Mânia lui Dumnezeu – Pr. Stephen Freeman
Ce ne vom face de mânia lui Dumnezeu?
Avem acest citat din Evanghelia Sfântului Luca:
Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. (Luca 9:51-55).
În acest pasaj, este respinsă pogorârea focului din cer, aşa cum a făcut Ilie, pentru ca aparţinem „unui alt duh.”
Iubitorii mâniei din Noul Testament ne-ar arăta imediat pasajul din Faptele Apostolilor privind Anania şi Safira:
Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea. (Fapte 5:1-11)
Ca să fim exacţi, trebuie menţionat faptul că nu ni se spune nicăieri că Anania şi Safira au murit ca urmare a mâniei lui Dumnezeu. Ni se spune că au căzut jos morţi. Acest lucru nu este lipsit de importanţă.
Desigur, Noul Testament face referire la mânia lui Dumnezeu. Există într-adevăr 45 de versete, care fac referire la această mânie. Nu este de mirare că interpreţii Noului Testament ar vrea să accentueze un anumit punct de vedere, deşi sunt nişte versete aşa de bun simţe [simple]. Desigur, multe din aceste versete se referă la propria noastră mânie şi ne spune să o alungăm de la noi.
Dar am citit un pasaj tipic despre mânia lui Dumnezeu:
Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării (Coloseni 3:5-6) .
O întrebare normală ar fi: Cumva Duhul „a cărui suntem” s-a schimbat între capitolul 9 de la Luca şi capitolul 3 de la Coloseni? Sau aici e ceva mai profund?
Raportat la asta, voi da un răspuns ortodox. În primul rând, Hristos Însuşi este revelaţia finală a lui Dumnezeu şi această revelare nu este corectată de nici un text din Vechiul Testament (pentru „că acestea mărturisesc despre mine”), de nici o epistolă, pentru că Hristos aşa cum e în Evanghelii este revelaţie definitivă chiar şi pentru interpretarea Epistolelor. Desigur textul citat de mine din Luca capitolul 9 este adesea combătut zicându-se: „Dar cum rămâne cu schimbătorii de bani din templu?” La care nu pot spune decât că „i-a dat afară cu un bici”, care nu este acelaşi lucru cu a spune că Hristos i-a bătut, sau a chemat foc din cer pentru a-i arde.
Din diferite motive, unele persoane vor să facă legătura dintre iconomia mântuirii şi mânia lui Dumnezeu. Dacă nu te vei pocăi, atunci Dumnezeu va face, asta şi asta… Întotdeauna am considerat acestă părere având un caracter constrângător, şi contrară cu iubirea lui Dumnezeu. Am auzit feluri întortocheate în care este interpretată această mânie, ca fiind „calea iubirii”, dar eu nu le cred.
O înţelegere comună în Tradiţia Ortodoxă este ca mânia lui Dumnezeu e un termen teologic, care nu-L descrie pe Însuşi Dumnezeu, ci o stare de a fi în care te opui lui Dumnezeu. Astfel, lucrăriea lui Kalomiros, Râul de Foc, face ample trimiteri către Sfinţii Părinţi referitor la această problemă. Am putea înţelege chiar că dragostea lui Dumnezeu pentru noi este ca focul mâniei.
Dar este important să spunem, în credinţa noastră în Dumnezeul Cel ce Este, faptul că e un Dumnezeu iubitor, care nu vrea că nimeni să se piardă. El nu este împotriva noastră, ci pentru noi. Acest lucru este de o mare importanţă pentru o propovăduire corectă a Evangheliei. Cei care insista asupra manifestării mâniei Lui ca o ameninţare, în mod inevitabil, îi crează un portret greşit lui Dumnezeu şi folosesc un antropormorfism [se raportează la oameni] ca substitut pentru Evanghelia lui Iisus Hristos.
Teoriile complicate de ispăşire care implică îmblânzirea mâniei lui Dumnezeu nu sunt vrednice de Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. N-aş putea-o spune mai sincer decât atât. Cei care persistă în astfel de idei teologice nu ştiu „a cărui Duh sunt” Nu este bine să se propovăduiască o înţelegere biblică [un sistem biblic] deasupra bunului simţ pe care ni-l transmite Evanghelia. Indiferent de lanţul de versete şi explicaţii raţionale – nu-L putem înfăţişa pe Dumnezeu decât după cum S-a arătat pe Sine pentru noi în Isus Hristos. Făcând aşa punem Biblia mai presus decât pe Hristos.
Este foarte dificil, în cultura noastră, unde Dumnezeul cel mânios a fost o parte aşa de importantă din istorisirea evangheliei, să ne întoarce spatele de la astfel de portrete – dar totuşi este necesar – atât pentru credincioşia în Sfinta Scriptură, în Sfinţii Părinţi, precum şi pentru revelarea lui Dumnezeu în Hristos.
Recomand lucrarea Râul de Foc, pentru că a adunat în acelaşi loc sursele patristice referitoarea la mânia lui Dumnezeu. Deasemenea îi implor şi pe ceilalţi creştini să elimine imaginea unui Dumnezeu furios. Nu ştiu despre ce Dumnezeu vorbesc. Iertaţi-mă.
(Pr Stephen Freeman – de pe blogul sfinţiei sale tradus în limba română)
MONICA
martie 13, 2009 @ 8:44 pm
Eu nu-mi dau seama daca suferim mania lui Dumnezeu sau consecinta propriilor pacate.
MONICA
martie 13, 2009 @ 8:45 pm
In general vorbind.
admin
martie 13, 2009 @ 9:40 pm
E clar ca noi suferim consecinta propriilor pacate.
MONICA
martie 13, 2009 @ 9:53 pm
Cred ca uneori pedeapsa lui Dumnezeu vine ca si consecinta a pacatelor noastre-ma gandesc numai de cate ori Dumnezeu a pedepsit pe fiii lui Israel ptr nerespectarea poruncilor Sale si inchinarea la idoli.De multe ori se foloseste in Vechiul Testament expresia ”Domnul I-a lovit„ sau ”Domnul i-a dat in mainile vrajmasilor ”
MONICA
aprilie 28, 2009 @ 3:57 pm
NU L-AS PORTRETIZA PE DUMNEZEU CA FIIND NUMAI IUBIRE,EL ESTE SI DREPTATE TOTODATA SI NE CORECTEAZA CAND NE ABATEM.
POATE NE CORECTEZA DIN IUBIRE ,POATE DIN DREPTATE SAU DIN AMBELE .NU AVEM DE UNDE STII CU EXACTITATE .
IN APOCALIPSA SE SPUNE CA NE VA RASPLATI DUPA FAPTELE NOASTRE .PTR CEI RAI E MENTIONAT IADUL,IEZERUL DE FOC.MA INDOIESC CA DUMNEZEU STA ASA CA O FLOARE CAND NOI INTINDEM COARDA.CRED CA ARE RABDARE CU NOI SI NE ASTEAPTA SA NE INTOARCEM LA EL.DUMNEZEU E IUBITOR ,INSA NU TREBUIE SA ABUZAM.
UNII ISI IMAGINEAZA CA POT SA FACA CE VOR CA DUMNEZEU E IUBITOR SI II IARTA ,IAR ASTFEL CAD IN PACAT.(AICI NU MA REFER LA VOI ,CA SUNTETI CU CAPUL PE UMERI.)
2 EXEMPLE DE VERSETE CARE MA PUN PE GANDURI SUNT:
„Cînd iudeii făcuseră viţelul de aur şi cînd se închinaseră lui, Dumnezeu numai atunci şi-a potolit mînia, cînd fiecare a ucis pe semenul său (Ieşirea 32, 27). „
„ Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.
Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei. „(LUCA)
CUM RAMANE CU SODOMA SI GOMORA MISTUITE DE FOC ,PUCIOASA SAU CU PEDEPSELE EGIPTENILOR , A FIILOR LUI AARON CARE AU MURIT TOT MISTUITI DE FOC DIN CAUZA CA AU ADUS IN TABARA FOC STRAIN.PEDEPSELE DIN MANIA LUI DUMNEZEU APAR FOARTE DES IN VECHIUL TESTAMENT SI MULT MAI PUTIN IN NOUL TESTAMENT,
DESI HRISTOS SPUNE CA NU A VENIT SA STRICE LEGEA CI S-O IMPLINEASCA.
MARTURISESC CA UNEORI NU PREA MAI STIU CE SA INTELEG.
Claudiu
aprilie 28, 2009 @ 4:15 pm
Da Monica, in Vechiul Testament Dumnezeu vorbea altfel cu oamenii pentru ca erau cu totul alte vremuri. Astazi noi vorbim de drepturile omului si de agresiuni verbale dar acum 3000 de ani oamenii erau omorati cu pietre daca greseau, primeau ca pedepse bice pe spinare, violenta fizica era un lucru foarte normal. In legea veche functiona principiul ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Desi pare ciudat, acest principiu era doar un pas spre a trece spre legea iubirii, spre Evanghelia Mantuitorului Hristos. Desi in Biblie i se atribuie lui Dumnezeu multe actiuni omenesti (se manie; plange; se trezeste din somn; priveste spre oameni ; se odihneste; umbla prin gradina raiului, etc) acestea nu fac decat sa-i ajute pe oameni sa-l inteleaga pe Dumnezeu prin prisma propriilor lor actiuni.
Dumnezeu nu merge, nici nu doarme, nici nu se odihneste, nici nu umbla, El e mai presus de toate, si este prezent peste tot.
Daca Dumnezeu s-ar mania asta inseamna ca ceva e mai presus de El, inseamna ca exista ceva ce nu poate rezolva.
MONICA
aprilie 28, 2009 @ 4:20 pm
A ,DECI TU SPUI CA DE FAPT OAMENII II ATRIBUIAU ANUMITE STARI .
MONICA
aprilie 28, 2009 @ 4:23 pm
INTELEG PUNCTUL TAU DE VEDERE PTR CA INTR-UN ANUMIT PASAJ (PACAT CA NU IL STIU PE DE ROST) ,CHIAR ASTA SE SUGERA CA EL NU ARE SENTIMENTE ,NU E CA OMUL SA-I PARA RAU.DECI DACA NU-I PARE RAU ,ATUNCI NU AR TREBUI NICI SA SE MANIE.
DAR INTR-UNELE CARTI ORTODOXE SE SUGEREZA IDEEA CA I-AR PAREA RAU DE PACATELE NOASTRE ,DE FARADELEGILE PE CARE LE FACEM.
DUMNEZEU E PREA COMPLEX PTR MINTEA MEA.
admin
aprilie 28, 2009 @ 4:24 pm
Da exact. Sfantul Ioan Casian spune foarte frumos ca omul nu se poate supara pe alt om niciodata daca este in afara pacatului. Doar pacatul din mine ma face sa ma enervez pe celalalt, chiar daca e vina lui. Daca as fi bun l-as ierta si l-asi intelege.
Dumnezeu e in afara pacatului, si nu depinde de nimic.
Sunt unii oameni care sunt foarte calmi si rezista la multe lucruri grave fara sa se enervez. Cum sa se manie oare Dumnezeu care are toata puterea in cer si pe pamant?
admin
aprilie 28, 2009 @ 4:27 pm
Aici e capatul discutiei, ma bucur ca ai ajuns la concluzia asta Monica. Dumnezeu e mai presus de mintea noastra. Sfintii ne zic ca nu putem noi sa-i patrundem fiinta, nu putem stii cum este El la interior. Pe oameni ii poti sti partial dar pe Dumnezeu in fiinta nimeni nu-L stie. Pe El il cunoastem doar din energiile necreate care izvorasc din fiinta Lui si care ajung la noi.
MONICA
aprilie 28, 2009 @ 4:32 pm
CE FRUMOS SPUNEA EINSTEIN – „VREAU SA CUNOSC DOAR GANDURILE LUI DUMNEZEU. RESTUL SUNT DETALII .„
mihai
iunie 28, 2009 @ 8:55 pm
Admin daca nu te superi imi permiti sa te intreb de unde ai numele acesta?Esti de alta nationalitate?