Manipularea din mass media privind proiectul minier de la Roşia Montană (V) – Cum suntem păcăliţi

Ar fi greşit să se creadă că prezenta serie de articole despre manipulările legate de exploatarea de la Roşia Montană are drept obiectiv culpabilizarea în întregime a presei. Dimpotrivă, ţinta nu-s oamenii (jurnalişti, patroni media, analişti etc) care, din diferite motive, or fi ajuns “în solda” companiei înregistrate în Canada. În privinţa responsabilităţii politice, şi, eventual, chiar de natură penală, există deja o listă de suspecţi – însă noi nu suntem organe de anchetă şi Îi lăsăm lui Dumnezeu rolul cuvenit de Judecător.

Ceea ce am încercat să demascăm sunt minciunile în sine, ele având de când lumea picioare scurte, dar care se “alungesc” pentru o vreme, atunci când sunt propagate prin mass media.

Cine o fi avut răgazul şi răbdarea să acceseze hyperlinkurile a putut vedea cum diferite instituţii media nu şi-au vândut onoarea. Totuşi, în aceste vremuri tot mai tulburi, exemplele de verticalitate au devenit tot mai rare – fericite excepţii care confirmă o tristă regulă.

N-ar ajunge un singur articol pentru a surprinde toate capcanele întinse publicului de-a lungul ultimelor săptămâni de proteste şi ani de dezinformare, dar putem sublinia o parte dintre ele:

[1] Prezentarea companiei Gabriel Resources (acţionarul majoritar la RMCG) drept un investitor integru, care va avea grijă de patrimoniul cultural de la Roşia Montană (prin strămutare?!), de mediu (prin cianurare?!) şi de bunăstarea localnicilor (prin exproprieri?!). Acesta este scopul campaniei de promovare care durează de câţiva ani – iată un material TVR despre cum s-au realizat clipurile publicitare.

Dincolo de faţa zâmbitoare de pe ecrane şi postere a acestor firme multinaţionale care extrag minerale, adevărul este mult mai sumbru. Exploatările se fac, cu precădere, în ţări sărace, unde oamenii nu se pot apăra contra abuzurilor, iar autorităţile sunt complice cu “investitorii” lipsiţi de scrupule. Un profesor universitar din Canada detaliază aceste practici abuzive şi descrie proiectul de la Roşia Montană drept unul “înspăimântător”. []

[2] Referirile repetate la un proiect minier… inexistent. Nu vor exista galerii, nu se va face minerit în sens tradiţional, ci se vor arunca în aer şi toca munţi, pentru a extrage minereuri. Aceste uriaşe cariere de suprafaţă nu vor avea de-a face cu ceea ce se înţelege de mii de ani prin minerit.

Prin urmare, aşa-zisul protest printr-o coborâtea în subteran a 33 de angajaţi ai RMGC (presupuşi “mineri”) nu a fost decât o ridicolă punere în scenă propagandistică. 

[3] Reprezentanţii Statului Român se comportă precum avocatul lui Nicolae Ceauşescu. Celor care nu ştiu de falsul proces din 24-25 decembrie 1989 le aduc aminte că respectivul avocat desemnat din oficiu nici măcar nu a păstrat aparenţa unui proces corect, ci s-a dovedit o “prelungire” a acuzării. Tot astfel, în loc să fie “de partea mediului”, Ministrul de profil, Rovana Plumb, susţine că “nu există în toată lumea altă tehnologie decât cea bazată pe cianură” pentru exploatarea aurului.

Nimic mai fals! Chiar în Parlamentul României au fost prezentate soluţii alternative. Însă nici nu este nimic care să ne mai mire, câtă vreme funcţionari ai Statului (implicaţi în procesul de decizie privind exploatarea de la Roşia Montană!) s-au plimbat pe banii Gabriel Resources în destinaţii exotice precum Las Vegas (SUA) şi Rio de Janeiro (Brazilia). 

[4] Dezinformările privind folosirea în siguranţă a cianurii în Finlanda au fost lansate chiar de către premierul Victor Ponta şi ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu. Numai că un europarlamentar din această ţară le-a demontat imediat.

Cianurarea nu se foloseşte ca regulă generală (ci doar la câteva din 52 de exploatări aurifere), iar cantitatea de cianură descoperită în apele din jurul carierelor a depăşit limitele permise, aşadar exemplul finlandez nu este tocmai unul “de succes” privind siguranţa mediului. Mai mult, respectivele zone miniere din Finlanda sunt semnificativ mai puţin populate decât Munţii Apuseni.

[5] Decredibilizarea protestatarilor. Când Adolf Hitler a declanşat războiul împotriva URSS (iunie 1941), deja trecuseră mulţi ani în care denunţase Comunismul. Asemenea, înainte ca SUA să intervină în Iugoslavia (1999), Afganistan (2001), Irak (2003) şi Libia (2011), s-au dus campanii bine orchestrate de “demonizare” a adversarilor: Slobodan Miloşevici, Osama bin Laden, Saddam Hussein, respectiv Moammar Gaddafi.

Atacul la persoană (folosirea de argumente ad personam) este o veche strategie a celor care pierd teren într-o dispută, fie o gâlceavă în curtea şcolii, fie o dezbatere electorală. Iar campania RMGC nu stă bine deloc, indiferent de sumele pompate în ea. 

Tabăra favorabilă RMGC a ajuns la fundul sacului de palide argumente favorabile exploatării miniere. Cine se mai lasă convins de “câştigul” adus României sau de “siguranţa” proiectului care va umple mii de hectare cu sute de milioane de tone de rocă îmbibată cu cianură şi metale grele? Probabil că din ce în ce mai puţini…

Prin urmare, s-a trecut la etichetarea protestatarilor drept “legionari” (de către Antena 3) şi “eco-terorişti” (de către Ionel Blănculescu, fost ministru în Guvernul Adrian Năstase). Mai subtil, însuşi directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), George Maior, a dat o mână de ajutor campaniei de manipulare, referindu-se la tentativele “unor structuri extremiste eco-anarhiste de a exploata sau de a deturna mişcările protestatare”. 

Bogdan Munteanu – MunteanUK