„Maria, minunea din viața noastră, pentru care am așteptat 7 ani”

Dragii mei vroiam de multă vreme să vă scriu dar din fericire ultimele 7 luni de zile mi le-am dedicat în întregime, zi şi noapte, minunii din viaţa noastră. Da, şi când zic minune nu e un simplu apelativ, fiica noastră, Maria (o să înţelegeţi mai târziu de ce) e o dovadă a milei lui Dumnezeu faţă de noi.

E greu să descrii în cuvinte toată dragostea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, pe care le-am simţi timp de 7 ani, perioada în care am aşteptat o minune în viaţa noastră.

E greu să descrii în cuvinte, sentimentele pe care le ai în momentul în care medicii îţi dau şanse aproape zero, fertilizarea şi însemințarea fiind ultimele şi singurele opţiuni; când cei de lângă tine, familie şi prieteni au aşteptări şi tu nu poţi să faci mai nimic; când majoritatea cunoştinţelor se bucurau de venirea unui nou membru în familie şi noi însetam să ne manifestăm dragostea de părinte.

În toată această perioadă au fost suişuri şi coborâşuri dar pe toate le-am trecut cu ajutorul lui Dumnezeu şi a duhovnicului meu. Îmi aduc şi acum aminte, că el a venit în viaţa mea, exact când aveam mai mare nevoie, când simţeam că sunt sub pământ din punct de vedere duhovnicesc (deşi eram o credincioasă practicantă) şi nu mai aveam puterea să mă ridic şi să strig după ajutorul LUI.

Întâlnirea cu el, a fost momentul în care Dumnezeu mi-a trimis sprijin pentru a mă ridica. El a fost cel care m-a făcut să înţeleg că e bine să fac totul din punct de vedere omenesc dar cu o limită (datorită lui am reuşit să îmi păstrez sănătatea şi să nu iau toate “încercările medicamentoase” ale medicilor). El reuşea mereu să îmi şteargă lacrimile din ochi şi durerea din suflet. Mereu intram la el plângând şi ieşeam cu o poftă de viaţă incredibilă, cu încredinţarea că mai devreme sau mai târziu Dumnezeu se va milostivi spre noi.

Au trecut 4 ani de la această întâlnire în care am făcut ascultare desăvârşit faţă de el. Am renunţat la vizitele la medici şi la speranţa că medicamentele vor face minuni. A fost clipa în care am zis: “dacă Doctorul suprem va vrea să avem un urmaş cu siguranţă aşa va fi”. În toată această perioadă, principala mea preocupare erau pelerinajele în ţară, postul, curăţenia sufletească şi trupească şi împlinirea canoanelor. Totul până într-o zi când duhovnicul meu, răsfoind revista Familia Ortodoxă, a dat peste un articol foarte frumos, legat de minunile Icoanei Făcătoare de Minuni (Adormirea Maicii Domnului) de la Panaghia Malevi, Grecia. Mi-a dat să citesc articolul şi am simţit că trebuie să ajung acolo.

Iată că în vara anului 2012, cu ajutorul lui Dumnezeu, împreună cu naşii noştri am plecat spre Grecia. Am avut mai multe obiective dintre care cele mai importante au fost Panaghia Malevi, Sf. Ioan Rusul (faţă de care am avut şi am o deosebită evlavie, am simţit multă mângâiere citindu-i Acatistul) şi Sf. Ierarh Nectarie din Eghina (liniştea simţită în Eghina a fost dumnezeiască).

A fost atât de înălţător acest pelerinaj, dar pe cât de înălţător pe atât de multe ispite ne-au “lovit”.

Ne-am întors încărcaţi la maxim, din punct de vedere sufleteşte dar şi foarte odihniţi trupeşte, deşi făcusem în total 4000 de km (paradoxal nu?).

Viaţa noastră şi-a reluat cursul şi am încercat să o continuăm la fel, cu: rugăciune, maslu, pelerinaje…

Totul până într-o zi de 15 August 2013, ziua Adormirii Maicii Domnului (cu 4 zile înaintea zilei mele de naştere), când am primit cea mai frumoasă veste: eram însărcinată (fără tratament, fără să calculăm, fără să ne programăm).

Şi atunci am zis: SLĂVIT SĂ FIE DUMNEZEU PENTRU CĂ NE-A DAT-O ÎN DAR PE MAICA DOMNULUI!

Am simţit atâta bucurie, atâta mângâiere, Dumnezeu ne-a cercetat prin EA… ce ne puteam dori mai mult?!

Şi ca să vedeţi cum se leagă toate: hramul Sf. Mănăstirii, unde duhovnicul meu vieţuia (momentan nu mai e acolo) e Adormirea Maicii Domnului.

Icoana Făcătoare de Minuni din Panaghia Malevi, izvorâtoare de mir, întruchipează Adormirea Maicii Domnului. Eu am aflat “întâmplător” de minunată veste în 15 august, Sărbătoarea Adormii Maicii Domnului. Ne-am căsătorit în 9 septembrie, de Sf. Părinţi Ioachim şi Ana.

Maria, este rodul rugăciunilor Maicii Domnului, ale Sfinţilor, ale duhovnicului meu şi nu în ultimul rând ale minunatei mele familii (un alt minunat dar primit de la Dumnezeu), motiv pentru care îi poartă numele (e o infimă mulţumire şi recunoştinţă pe care i-o aducem Maicii Domnului).

Simţeam nevoia să împărtăşesc cu voi această bucurie. Ştiu că sunt femei care trec poate prin aceiaşi situaţie… Vreau doar să le zic atât: NU AŞ SCHIMBA PENTRU NIMIC ÎN LUME TOT CE AM TRĂIT, NICI MĂCAR O SECUNDĂ DE DURERE SAU DE TRISTEŢE, ELE NE-AU CRESCUT BUCURIA FINALĂ. DUMNEZEU ARE UN PLAN PENTRU FIECARE, TREBUIE DOAR SĂ ÎL LĂSĂM SĂ LUCREZE CU NOI. ATUNCI CÂND NE-AM ÎNCREDINŢAT 100% LUI, ATUNCI S-A ÎNTÂMPLAT MINUNEA. EL INTERVINE ATUNCI CÂND OMUL NU MAI POATE FACE NIMIC.

Astea fiind spuse dragii mei, vă mulţumesc că existaţi! Voi ne mai aduceţi prin articolele voastre un strop de bucurie în suflete, sorbind fiecare cuvânt din ele.

SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

(Oana Ciolpan – Maramureș)