Recomandare de carte: „Măria Sa, Neagoe Basarab” – o comoară duhovnicească dedicată tinerilor români
Doamne ajută, dragilor.
Sâmbătă, 7 decembrie, asociația noastră și-a sărbătorit ocrotitoarea, pe Sfânta Muceniță Filoteia. Deși nu am reușit să postăm nimic pe site legat de această sărbătoare, v-am purtat în gândurile noastre.
În Mitropolia Munteniei și Dobrogei ziua de sărbătorire a Sfintei Mucenițe Filoteia este trecută în calendar ca sărbătoare cu cruce roșie, și în toate bisericile se săvârșește Sfânta Liturghie, pentru că ea, la fel ca și Sfântul Dimitrie Basarabov și ca Sfânta Parascheva, are moaștele întregi pe teritoriul țării noastre, la Curtea de Argeș, și se roagă pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu, ocrotindu-ne.
Pentru noi este o zi specială, în care ne uităm în urmă și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ajutorul primit. De dimineață am fost la Sfânta Liturghie și apoi ne-am dus la Librăria Lumina din orașul nostru, unde s-a organizat o mică întâlnire a copiilor care au împodobit brăduțul cu decorații făcute de mânuțele lor (decupate, colorate și lipite). Fiind o librărie ortodoxă, ochii îmi fugeau pe rafturi, râvnind să plec cu ceva folositor sufletului. M-am hotărât inițial să cumpăr două cd-uri cu colinde, dar înainte de a le plăti mi-am aruncat ochii pe raftul din stânga în ideea de a mai găsi și alte cântări la Crăciun. Ochii mi-au sărit deodată, fix și foarte clar spre cartea: „”Măria Sa, Neagoe Basarab – Însemnările Monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești.”
În timpul Sfintei Liturghii mă gândeam la Sfânta Filoteia și apoi la Mănăstirea Curtea de Argeș și la faptul că e o ctitorie a Sfântului Neagoe Basarab, Domn al Țării Românești și îmi doream să citesc ceva legat de viața acestui om politic, acestui voievod ajuns sfânt. Ce minune! Așa că, în momentul în care am văzut cartea am și cumpărat-o cu bucurie.
Prima impresie a fost că am în mână o cartea de o calitate grafică excepțională, cu coperți cartonate, cu pagini lucioase groase, de calitate, cu elemente de decor inspirate din iconografia bizantină. Începând s-o răsfoiesc am observat că este o lucrare alcătuită și îngrijită de Maicile de la Mănăstirea Diaconești. Tot ce fac maicile de acolo este dumnezeiesc și plin de harul lui Dumnezeu: icoane, cântări, colinde, poezii, cărți și alte creații… toate sunt parcă venite din mâna Maicii Domnului. Nu le-am cunoscut pe aceste maici, nu am vizitat mănăstirea, dar văzând ce iese din mâinile și sufletul lor nu pot decât să dau slavă lui Dumnezeu pentru ce mare lucrare săvârșește prin ele.
Și ca prima impresie să fie fără cusur, cartea are și binecuvântarea Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, și a fost consultată științific de prof. Univ. dr. Ioan Caproșu de la Facultatea de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași.
Toate premizele ca această lucrare să fie una reușită. Am început s-o citesc cu sufletul la gură. Dintru început aflăm că:
“„Măria Sa, Neagoe Basarab…” este un jurnal construit literar, inspirat din cronici și documente istorice, înfățișând viața unui sfânt care a fost, în vremea petrecerii sale pământești, domn al Țării Românești, soț al prințesei Despina Milița, descendentă din familia țarilor sârbi și părinte a șase copii. Isihast, voievod și tată – o îngemănare din care cititorul de orice vârstă și stare va putea afla, pentru propria-i viață, un strop de învățătură…”
Cartea m-a captivat din primele pagini și nu am mai putut s-o las din mână. Fiind scrisă sub forma unui jurnal, exprimarea e una personală și te introduce repede în lumea secolului al XVI-lea din care ni se istorisește.
Din primele pagini o să aflați o poveste de dragoste dintre doi tineri curați înaintea lui Dumnezeu, cu o viață așa de frumoasă: Neagoe Basarabov, descendent din boierii Craiovești și prințesa Despina Milița venită din Serbia, pe meleaguri românești, trăind smerit alături de bunica ei la Mănăstirea Bistrița.
Viața acestor doi tineri așa de frumoși, pictați în cuvinte ca-n povești, de Maicile de la Mănăstirea Diaconești, este îndrumată de Nifon, fost Patriarh al Constantinopolului, adus de blândul domnitor Radu cel Mare în 1504 ca mitropolit al Țării Românești, care va ajunge primul sfânt canonizat în țara noastră.
Neagoe fiind mare postelnic la curtea domnitorului, s-a apropiat de Sfântul Nifon și adesea mergea împreună cu Despina și ascultau sfaturile lui. Atât de minunat îi povățuia, cu atâta răbdare și iubire încât sfaturile Sfântului Nifon pot fi lesne primite astăzi de orice cuplu de tineri care se iubesc și râvnesc să-și întemieze o familie, cuvintele lui fiind la fel de actuale ca și acum 500 de ani.
Neagoe și Despina se căsătoresc, își întemeiază o familie sub bincuvântarea lui Dumnezeu, și jurnalul descoperă dorul și iubirea curată dintre cei doi.
„… pe cât mă pot întinde cu mintea, nu știu să mai fi fost prin aceste locuri vreun domn așa de evlavios și fără prihană precum a fost Măria sa și-mi pare că multă vreme va trebui să treacă până ce Dumnezeu va ridica pe altul asemenea lui. Alături de Domnul Neagoe am aflat mărgăritarul cel mai scump și singura vistierie ce nu se poate fura de nimeni: dragostea lui Dumnezeu. Căci aceasta este bucuria statornică și plinătatea cea fără lipsă a inimii. Măria sa a avut un suflet sfânt. Viața lui scurtă s-a trecut mistuinud-se ca o lumânare de ceară curată ce arde în sfeșnic și luminează tuturor. A fost un om care, iubind pe Dumnezeu mai mult decât pe sine, și-a petrecut zilele vremelniciei sale într-o necurmată pocăință. Fiecare faptă a sa era una a evlaviei, fiecare gând era o rugăciune, cugentând la Legea lui Dumnezeu, ziua și noaptea. Din viața Măriei sale am învățat că nu este sfârșit al pocăinței, nici dragostei dumnezeiești și că sufletul însetat după Domnul se vede pururea la începutul căii și nu știe că se înalță din putere în putere și că pune suișuri în inima sa.”
Au avut împreună 6 copii, crescuți atât de frumos de Despina și de bunica lor după tată. S-au lovit împreună de multele necazuri ale vieții, dar au stat mereu lângă Dumnezeu, acceptându-i voia și mustrarea adusă poporului pentru nelegiuri.
„Vremurile erau tulburi și în afara de milostivirea lui Dumnezeu, de crestele munților și apele Dunării, nimic nu putea apăra Țara Muntenească de lăcomia marilor Puteri.”
Au fost mereu conștienți că sunt chemați de Dumnezeu la o mare misiune:
„O de-ar ști oamenii de rând câte frământări și neliniști se ascund dincolo de zidurile de nepătruns ale palatelor domnești, atunci nimeni n-ar mai râvni vreodată să ajungă printre cei mari, ci s-ar bucura de smerenia celor săraci și simpli!”
Și au fost conștiență că adevărații conducători vor suferi multe din partea lumii, așa cum a suferit și Mântuitorul nostru Iisus Hristos:
„…soarta adevăraților păstori a fost dintotdeauna prigoana.”
“Câte lacrimi n-au fost în viața mea și câte viscole aprige n-au suflat peste sufletul meu, după îngăduința și voia lui Dumnezeu! Căci adânc mare sunt judecățile Lui. Și în toate amărăciunile am aflat scăpare la mila negraită a Preacuratei Sale Maici. Chiar și numai pomenirea numelui ei aduce sufletului bucurie, căci ea a venit în această lume pustiită de iarnă păcatelor ca o primăvară veselitoare ce a odrăslit mântuirea lumii.”
Cartea este o dedicație pentru toți tinerii români, mai ales pentru noi cei care încă ne mai denigrăm neamul și țara. Lucrarea aceasta este un regal duhovnicesc, o comoară de folos sufletesc care poate însufleți mulți români fără repere, fără modele adevărate de viață.
Citiți-o cu drag din scoartă! Recitiți-o! Aplicați cu bucurie ce ați învățat de acolo! Luminați-vă cu învăturile dumnezeiești și gustați din Harul lui Dumnezeu care vine prin sfinții Lui.
Faceți cadou această cartea celor dragi. Credeți-mă este una dintre cele mai frumoase și mai pline de Duh Sfânt cărți care mi-au căzut în mână.
Cartea este o pledoarie pentru o viață curată a tinerilor până la căsătorie, pentru o familie întemeiată după rânduiala lui Dumnezeu, cu mulți copii, pentru o viață secundă de secundă lângă Domnul Dumnezeul nostru Cel care ne-a rânduit totul de la începutul lumii. Cartea este o pledoarie pentru vitejie, responsabilitate, pentru mărturisirea Adevărului, pentru credință puternică și neclintită în Hristos Dumnezeu Cel Adevărat. Cartea este o pledoarie pentru sfințenie, pentru iubirea neamului, pentru zidirea de biserici, pentru acceptarea suferinței mântuitoare.
Cartea aceasta promovează tot ce are neamul nostru mai sfânt și mai bun: credința în Hristos, o viață de familie lăsată cu totul în voia lui Dumnezeu, și o viață ancorată puternic în Biserică alături de Dumnezeu.
Cartea este o pledoarie pentru sprijinirea vieții Bisericii în toate aspectele ei, ca singura care poate lumina viața oamenilor și le poate aduce fericire.
Nu cred că exagerez când spun că această lucrare aduce folos duhovnices cât un milion de cărți la un loc. Face cât toate manualele de istorie predate copiilor în școli.
O Doamne! Ce lucrare minunată! Un adevărat tratat de istorie punctată duhovnicește de viețile sfinte ale unor mari români. După ce vei citi această carte nu vei mai avea putere să-ți denigrezi neamul, ci vei dobândi mult respect față de înaintașii noștri.
Costă puțin mai mult, dar asta doar datorită calității grafice excepționale.
V-o recomand din suflet, așa cum nu am recomandat altă carte până acum.
Dumnezeu să ne lumineze.
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)
sharbinsk
decembrie 10, 2013 @ 3:06 pm
Da, e bună cartea mai ales că sunt rari astfel de domnitori români, din vreo 300 care s-au perindat la tron dacă au fost 20-30 cucernici și neturciți, e bine.
De aceea acești campioni ai creștinismului merită un rol aparte în memoria românilor.
Ar merita fiecare câte un film distinct în care să li se readucă aminte românilor că țara asta are oameni de calibru.
Chiar și țările din Occident își aduc aminte de domnitorii lor,de exemplu englezii cu un Richard Inimă de Leu (Lionheart 2014).
Doar că regizorașii români sunt prea ocupați să facă filme despre avort 4.3.2, filme cu înjurături, cu finaluri seci și comedii imbecilizante în genul celor scoase de media pro.
Omul când n-are istorie, devine un alienat spațial fără conștiință de apartenență la o țară și o cultură și atunci bineînțeles că emană dictoane gen „țară de rahat” preferând globalizarea și ce vine de pe coductă de la stăpânii trusturilor prin divertismentul strident.
sharbinsk
decembrie 10, 2013 @ 3:15 pm
[quote]Faceți cadou această cartea celor dragi. Credeți-mă este una dintre cele mai frumoase și mai pline de Duh Sfânt cărți care mi-au căzut în mână.[/quote]
Merci că mi-ai dat o idee de cadou acum de Crăciun, citind și descrierea amănunțită de pe războiîntrucuvânt, cartea asta chiar se prefigurează a fi ceva deosebit în calitate grafică inovatoare.
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/09/26/maria-sa-neagoe-basarab-insemnarile-monahiei-platonida-doamna-despina-a-tarii-romanesti-diaconesti-marcel-petrisor/
Claudiu Balan
decembrie 10, 2013 @ 3:27 pm
Ioan, chiar mă gândeam, citind-o, că merită un film… Ar ieși ceva excepțional.
Ar avea nevoie de un buget destul de mare: castele, cai, costume, arme, multe persoane ca figuranți.
Sergiu Nicolaescu a făcut acele filme cu ajutorul armatei.
Doamne ajută!
sharbinsk
decembrie 10, 2013 @ 4:16 pm
Într-adevăr Sergiu Nicolaescu a avut și ajutorul statului atât finanțe cât și costume, actori bine pregătiți.
Totuși acele filme aveau multe scene de luptă, pe când într-un film despre Neagoe Basarab și Nifon s-ar putea pune accent pe evoluția lor și pe felul cum au biruit intrigile de la curte prin smerenie și bărbăție creștinească.
N-ar fi nevoie de prea mulți figuranți, mai mult de costume, cai și castele.
Un film gen Ostrov a costat 2 mil de dolari, dar a avut ceva ecou, plus că un film produce încasări mult timp de când e lansat.
Dacă s-ar face o treabă bună, filmul ar avea răspândire în minim 3 țări ortodoxe România,Grecia,Serbia, poate chiar s-ar putea face în co-producție.
Apoi, ar captiva interesul Occidentului pt că acolo e o sete după cuvântul lui Dumnezeu și pt că Occidentul a pierdut ascetismul și va fi bucuros să-l descopere pe cel răsăritean.
Ar fi interesant dacă un Gigi Becali care folosea în campaniile electorale filme cu Amza Pellea, în rolul lui Mihai Viteazul, s-ar încumeta să investească la un asemenea proiect.
Sau poate chiar un Adrian Porumboiu care are un copil regizor și pierde mult mai mulți bani în fotbal.
Finanțatorii și-ar amortiza pierderile, pt că un film rămâne și continuă să producă încasări mult timp de la lansare, plus că ar fi redifuzat în multe țări.
Dar și mai important, ar fi mesajul care rămâne și faptul că ți-ai pus numele finanțând o producție care va exista și după ce vei muri.
Evident, că ar trebui scris și jucat de oameni care au o minimă trăire creștinească, altfel s-ar compromite mesajul.
Dacă nu producem cultură vom dispărea încet, încet.
marcel
decembrie 11, 2013 @ 8:26 pm
Imi plac recomandarile tale Claudiu, dupa ce am citit recomandarea vizavi de cartea Am iubit patimirea, am si citit-o, si sa stii ca n-am regretat 😀
Dan Tudorache
decembrie 12, 2013 @ 8:22 am
Eu am primit cartea cadou (oare de la cine?) și abia aștept să o citesc în vacanța de Crăciun. Hihi…
marcel
decembrie 12, 2013 @ 9:31 am
Hei m-ati putea ajuta cu niste recomandari de carti? Eu la scoala eram cam paralel cu istoria, si acum vreau sa stiu macar cateva lucruri din istoria romanilor. Cineva mi-a zis ca nu ma pot considera roman daca nu stiu istorie sau ceva de genul asta, si ii cam dau dreptate. Pana acum mi-am cumparat ceva din perioada comunista, de ex:
Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. O viata de marturisitor al neamului romanesc
Crucea reeducarii. O istorie a reeducarilor in temnitele comuniste din Romania (1948-1964)
Intoarcerea la Hristos. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori
20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă, de Aniţa Nandriş-Cudla
Si mai urmeaza sa-mi iau Jurnalul fericirii
Alte sugestii?
Dan Tudorache
decembrie 12, 2013 @ 9:45 am
Marcel, când am citit că dorești o recomandare de carte, imediat am scos ”fulgerul” din inimă: ”Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”
…dar dacă ai citit-o deja…. este foarte bine. Crucea reeducării, la fel… este o sinteză extraordinară, o recomand tuturor celor care vor să-și facă o imagine absolut necesară despre perioada comunistă, dintr-o singură carte.
Din punctul meu de vedere, dacă ai citit toate acele cărți, stai foarte bine și faptul că vrei să mai aprofundezi e cu atât mai îmbucurător.
Dacă vrei să-ți iei Jurnalul Fericirii… atunci n-ai nevoie prea curând de recomandări 🙂 E destul de groasă.
marcel
decembrie 12, 2013 @ 10:00 am
Ideea e ca din lista care am pus-o nici una nu am reusit s-o citesc :)) mi-a placut faza cu fulgeru’. Si eu iti recomand tie si altora 20 de ani in Siberia, nu stiu de ce dar am impresia ca este o carte extraordinara
Dan Tudorache
decembrie 12, 2013 @ 10:22 am
Păi cum așa Marcele? Vrei recomandare de carte deși ai atâtea necitite, nou nouțe? Tu nu de recomandare ai nevoie ci de: SPOR LA LECTURĂ!
Auzi tu la el… 🙂
Boitos
decembrie 12, 2013 @ 11:16 am
Marc3I, daca tot ai tu ,,20 de ani in Siberia”, fa bine si anul viitor spune-ne ce ai citit, ca sa nu mai cumparam si noi cartea.
Ca si noi o sa iti povestim alte carti.
jora
mai 17, 2018 @ 1:44 pm
Te gresesti prietene, exagerezi prea mult