Recomandare de carte: „Măria Sa, Neagoe Basarab” – o comoară duhovnicească dedicată tinerilor români

Doamne ajută, dragilor.

Sâmbătă, 7 decembrie, asociația noastră și-a sărbătorit ocrotitoarea, pe Sfânta Muceniță Filoteia. Deși nu am reușit să postăm nimic pe site legat de această sărbătoare, v-am purtat în gândurile noastre.

În Mitropolia Munteniei și Dobrogei ziua de sărbătorire a Sfintei Mucenițe Filoteia este trecută în calendar ca sărbătoare cu cruce roșie, și în toate bisericile se săvârșește Sfânta Liturghie, pentru că ea, la fel ca și Sfântul Dimitrie Basarabov și ca Sfânta Parascheva, are moaștele întregi pe teritoriul țării noastre, la Curtea de Argeș, și se roagă pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu, ocrotindu-ne.

Pentru noi este o zi specială, în care ne uităm în urmă și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ajutorul primit. De dimineață am fost la Sfânta Liturghie și apoi ne-am dus la Librăria Lumina din orașul nostru, unde s-a organizat o mică întâlnire a copiilor care au împodobit brăduțul cu decorații făcute de mânuțele lor (decupate, colorate și lipite). Fiind o librărie ortodoxă, ochii îmi fugeau pe rafturi, râvnind să plec cu ceva folositor sufletului. M-am hotărât inițial să cumpăr două cd-uri cu colinde, dar înainte de a le plăti mi-am aruncat ochii pe raftul din stânga în ideea de a mai găsi și alte cântări la Crăciun. Ochii mi-au sărit deodată, fix și foarte clar spre cartea: „”Măria Sa, Neagoe Basarab – Însemnările Monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești.”

În timpul Sfintei Liturghii mă gândeam la Sfânta Filoteia și apoi la Mănăstirea Curtea de Argeș și la faptul că e o ctitorie a Sfântului Neagoe Basarab, Domn al Țării Românești și îmi doream să citesc ceva legat de viața acestui om politic, acestui voievod ajuns sfânt. Ce minune! Așa că, în momentul în care am văzut cartea am și cumpărat-o cu bucurie.

Prima impresie a fost că am în mână o cartea de o calitate grafică excepțională, cu coperți cartonate, cu pagini lucioase groase, de calitate, cu elemente de decor inspirate din iconografia bizantină. Începând s-o răsfoiesc am observat că este o lucrare alcătuită și îngrijită de Maicile de la Mănăstirea Diaconești. Tot ce fac maicile de acolo este dumnezeiesc și plin de harul lui Dumnezeu: icoane, cântări, colinde, poezii, cărți și alte creații… toate sunt parcă venite din mâna Maicii Domnului. Nu le-am cunoscut pe aceste maici, nu am vizitat mănăstirea, dar văzând ce iese din mâinile și sufletul lor nu pot decât să dau slavă lui Dumnezeu pentru ce mare lucrare săvârșește prin ele.

Și ca prima impresie să fie fără cusur, cartea are și binecuvântarea Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, și a fost consultată științific de prof. Univ. dr. Ioan Caproșu de la Facultatea de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași.

Toate premizele ca această lucrare să fie una reușită. Am început s-o citesc cu sufletul la gură. Dintru început aflăm că:

“„Măria Sa, Neagoe Basarab…” este un jurnal construit literar, inspirat din cronici și documente istorice, înfățișând viața unui sfânt care a fost, în vremea petrecerii sale pământești, domn al Țării Românești, soț al prințesei Despina Milița, descendentă din familia țarilor sârbi și părinte a șase copii. Isihast, voievod și tată – o îngemănare din care cititorul de orice vârstă și stare va putea afla, pentru propria-i viață, un strop de învățătură…”

Cartea m-a captivat din primele pagini și nu am mai putut s-o las din mână. Fiind scrisă sub forma unui jurnal, exprimarea e una personală și te introduce repede în lumea secolului al XVI-lea din care ni se istorisește.

Din primele pagini o să aflați o poveste de dragoste dintre doi tineri curați înaintea lui Dumnezeu, cu o viață așa de frumoasă: Neagoe Basarabov, descendent din boierii Craiovești și prințesa Despina Milița venită din Serbia, pe meleaguri românești, trăind smerit alături de bunica ei la Mănăstirea Bistrița.

Viața acestor doi tineri așa de frumoși, pictați în cuvinte ca-n povești, de Maicile de la Mănăstirea Diaconești, este îndrumată de Nifon, fost Patriarh al Constantinopolului, adus de blândul domnitor Radu cel Mare în 1504 ca mitropolit al Țării Românești, care va ajunge primul sfânt canonizat în țara noastră.

Neagoe fiind mare postelnic la curtea domnitorului, s-a apropiat de Sfântul Nifon și adesea mergea împreună cu Despina și ascultau sfaturile lui. Atât de minunat îi povățuia, cu atâta răbdare și iubire încât sfaturile Sfântului Nifon pot fi lesne primite astăzi de orice cuplu de tineri care se iubesc și râvnesc să-și întemieze o familie, cuvintele lui fiind la fel de actuale ca și acum 500 de ani.

Neagoe și Despina se căsătoresc, își întemeiază o familie sub bincuvântarea lui Dumnezeu, și jurnalul descoperă dorul și iubirea curată dintre cei doi.

„… pe cât mă pot întinde cu mintea, nu știu să mai fi fost prin aceste locuri vreun domn așa de evlavios și fără prihană precum a fost Măria sa și-mi pare că multă vreme va trebui să treacă până ce Dumnezeu va ridica pe altul asemenea lui. Alături de Domnul Neagoe am aflat mărgăritarul cel mai scump și singura vistierie ce nu se poate fura de nimeni: dragostea lui Dumnezeu. Căci aceasta este bucuria statornică și plinătatea cea fără lipsă a inimii. Măria sa a avut un suflet sfânt. Viața lui scurtă s-a trecut mistuinud-se ca o lumânare de ceară curată ce arde în sfeșnic și luminează tuturor. A fost un om care, iubind pe Dumnezeu mai mult decât pe sine, și-a petrecut zilele vremelniciei sale într-o necurmată pocăință. Fiecare faptă a sa era una a evlaviei, fiecare gând era o rugăciune, cugentând la Legea lui Dumnezeu, ziua și noaptea. Din viața Măriei sale am învățat că nu este sfârșit al pocăinței, nici dragostei dumnezeiești și că sufletul însetat după Domnul se vede pururea la începutul căii și nu știe că se înalță din putere în putere și că pune suișuri în inima sa.”

Au avut împreună 6 copii, crescuți atât de frumos de Despina și de bunica lor după tată. S-au lovit împreună de multele necazuri ale vieții, dar au stat mereu lângă Dumnezeu, acceptându-i voia și mustrarea adusă poporului pentru nelegiuri.

„Vremurile erau tulburi și în afara de milostivirea lui Dumnezeu, de crestele munților și apele Dunării, nimic nu putea apăra Țara Muntenească de lăcomia marilor Puteri.”

Au fost mereu conștienți că sunt chemați de Dumnezeu la o mare misiune:

„O de-ar ști oamenii de rând câte frământări și neliniști se ascund dincolo de zidurile de nepătruns ale palatelor domnești, atunci nimeni n-ar mai râvni vreodată să ajungă printre cei mari, ci s-ar bucura de smerenia celor săraci și simpli!”

Și au fost conștiență că adevărații conducători vor suferi multe din partea lumii, așa cum a suferit și Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

„…soarta adevăraților păstori a fost dintotdeauna prigoana.”

“Câte lacrimi n-au fost în viața mea și câte viscole aprige n-au suflat peste sufletul meu, după îngăduința și voia lui Dumnezeu! Căci adânc mare sunt judecățile Lui. Și în toate amărăciunile am aflat scăpare la mila negraită a Preacuratei Sale Maici. Chiar și numai pomenirea numelui ei aduce sufletului bucurie, căci ea a venit în această lume pustiită de iarnă păca­telor ca o primăvară veselitoare ce a odrăslit mântuirea lumii.”

Cartea este o dedicație pentru toți tinerii români, mai ales pentru noi cei care încă ne mai denigrăm neamul și țara. Lucrarea aceasta este un regal duhovnicesc, o comoară de folos sufletesc care poate însufleți mulți români fără repere, fără modele adevărate de viață.

Citiți-o cu drag din scoartă! Recitiți-o! Aplicați cu bucurie ce ați învățat de acolo! Luminați-vă cu învăturile dumnezeiești și gustați din Harul lui Dumnezeu care vine prin sfinții Lui.

Faceți cadou această cartea celor dragi. Credeți-mă este una dintre cele mai frumoase și mai pline de Duh Sfânt cărți care mi-au căzut în mână.

Cartea este o pledoarie pentru o viață curată a tinerilor până la căsătorie, pentru o familie întemeiată după rânduiala lui Dumnezeu, cu mulți copii, pentru o viață secundă de secundă lângă Domnul Dumnezeul nostru Cel care ne-a rânduit totul de la începutul lumii. Cartea este o pledoarie pentru vitejie, responsabilitate, pentru mărturisirea Adevărului, pentru credință puternică și neclintită în Hristos Dumnezeu Cel Adevărat. Cartea este o pledoarie pentru sfințenie, pentru iubirea neamului, pentru zidirea de biserici, pentru acceptarea suferinței mântuitoare.

Cartea aceasta promovează tot ce are neamul nostru mai sfânt și mai bun: credința în Hristos, o viață de familie lăsată cu totul în voia lui Dumnezeu, și o viață ancorată puternic în Biserică alături de Dumnezeu.

Cartea este o pledoarie pentru sprijinirea vieții Bisericii în toate aspectele ei, ca singura care poate lumina viața oamenilor și le poate aduce fericire.

Nu cred că exagerez când spun că această lucrare aduce folos duhovnices cât un milion de cărți la un loc. Face cât toate manualele de istorie predate copiilor în școli.

O Doamne! Ce lucrare minunată! Un adevărat tratat de istorie punctată duhovnicește de viețile sfinte ale unor mari români. După ce vei citi această carte nu vei mai avea putere să-ți denigrezi neamul, ci vei dobândi mult respect față de înaintașii noștri.

Costă puțin mai mult, dar asta doar datorită calității grafice excepționale.

V-o recomand din suflet, așa cum nu am recomandat altă carte până acum.

Dumnezeu să ne lumineze.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)