Skip to content

10 Comentarii

  1. sdaniel
    martie 24, 2014 @ 8:05 pm

    Felicitari pentru campania „Marsul pentru viata”. E un act de curaj si de responsabilitate civica, si dovediti ca va pasa de viitorul nostru. Sper ca lumea sa se trezeasca din letargie si sa va sustina!

    Reply

  2. Stefan Viorel Cristian
    martie 25, 2014 @ 6:39 am

    La mine in Giurgiu a fost mai mult un spectacol oferit celor mici care a inceput prin slujba religioasa, premierea de catre prea Sfintitul Episcop Ambrozie a elevilor de la olimpiada de religie, cateva povesti hazlii spuse celor mici, desene s.a. toate avute loc la Biserica Buna Vestire numita si Biserica Tinerilor.
    Intr-o poza din cele publicate am vazut o doamna ce transmitea mesajul „Fii curajos, pastreaza copilul!”. Eu le-as mai fi transmis si mesajul „fii mai cu cap, gandeste inainte de a alege sa-l faci”. In orasul meu vin la usie bisericilor multe mamici cu copilasu’ de cateva luni in brate iar pe ceilalti mai mari (3-5 anisori) ii trimite pe la toti crestinii sa cerseasca. Pe multi dintre acesti oameni care au venit sa-mi ceara i-am mustrat punandu-le intrebarea „unde v-a fost capul inainte sa-l nasteti? Ati fost chiori si n-ati vazut ca n-aveti conditii bune de trai sau v-a durut in spanac si i-ati facut pe post de angajati ai casei pusi la cersit (made in Craica s.a. regiuni pline de rromi)?”
    Moartea nu doare, nu arde, nu ustura, nu inteapa… dar sa-i nasti si sa le oferi o viata (inclusiv copilaria) plina de saracie si chinuri inseamna sa creezi suflete pe care-ti place sa le ranesti. De cand am inceput a citi „Vietile Sfintilor” mi-am spus de mai multe ori ca mai usor i-ar fi unui om crestin sa fie chinuit 2-3 saptamani sau poate chiar o luna si apoi sa moara in numele Domnului decat sa traiasca zeci de ani plangand in sinea sa cu sufletul ranit. Spun asta pentru ca, dupa spusele Pr.profesor Dumitru Staniloae, omul de azi e mai slabit in puteri decat protoparintii nostrii (Adam si Eva) inainte de a fi izgoniti din Gradina Edenului. Astfel riscul de a cadea in pacat si de a se indeparta de Dumnezeu e mai mare, mai ales cand omul are dureri mari in suflet.

    Reply

  3. Dan Tudorache
    martie 25, 2014 @ 10:19 am

    Cristi, acolo unde se înmulțește sminteala, înmulțește și Domnul Harul.
    Degeaba ne plângem că azi suntem mai slabi decât protopărinții noștri ca și cum a intrat Dumnezeu în pană de ajutor. Suntem slabi pentru că așa vrem noi să fim, jonglând între două lumi, pentru că atât e credința noastră.
    Pe de altă parte, dacă moartea nu doare, nu arde, nu ustură și nu înțeapă, înseamnă că avortul e o alternativă mult mai bună decât să fii sărac și să naști copii.

    Reply

  4. Dan Tudorache
    martie 25, 2014 @ 10:21 am

    Mulțumim Daniel pentru gândurile frumoase.
    Zic și eu ca și sărmanii care cerșesc pe la biserica unde îmi oblojesc rănile: să te îmbucure Dumnezeu!

    Reply

  5. aurelian
    martie 25, 2014 @ 10:32 am

    Viorel, din mesajul tau rezulta ca tu ca si crestin ortodox practicant accepti metodele contraceptive?

    Reply

  6. Boitos
    martie 25, 2014 @ 11:44 am

    Nu cred ca Xiorel se refera la contraceptie sau la avort, ci la responsabilitatea de a aduce copii pe lume.Nu mi-i se pare normal sa faci copii si pe urma sa ii trimiti la cersit.
    Daca ai respecta toate posturile si zilele de post, sigur nu poate o femeie sa ramana insarcinata cu atatia copii.Eu personal nu cred.Probabil ca ma insel.
    Daca vad ca o duc rau, apoi mai abtine-te, si fi resposabil de ce se poate intampla.
    Oare cei de aici care au copii asa fac?Sunt sigura ca nu.
    Sigur ca nu bietii copii sunt de vina ci parintii care ii pun sa faca asa ceva.
    Oare parintii nostrii sau bunicii nostrii asa au facut?
    Nu.Pt ca am avut ocazia sa cunosc o batrana care a facut 14 copii, din care doar 10 ii traiesc.Si pe nici unul nu i-a trimis la cersit ci i-a crescut pe langa ea cu ce a avut.Dar au muncit toti ca sa aiba ce manca.
    In rest acuma, bine ca se dau ajutoare de la stat si de la UE.

    Reply

  7. Stefan Viorel Cristian
    martie 25, 2014 @ 3:56 pm

    Uite cine m-a inteles… 🙂 Multumesc Simona, parca mi-ai citit gandurile! Nu incurajez nici avortul nici metodele contraceptive, afirmatiile celor de mai sus banuiesc ca sunt facute nu cu capul ci cu o inima rece datorata unor contraziceri avute loc intre noi cu ceva timp in urma. Ceea ce e si normal, firesc, omenesc… :)) Pe cat de corect e sa spui ca daca un boxeur n-ar avea adversar pe ringul de box atunci ceea ce ar trai el nu s-ar numi campionat de box, pe atat de corect e sa spun ca daca-n viata mea n-as intalni astfel de oameni atunci ceea ce as trai eu nu s-ar numi viata.

    Reply

  8. Dan Tudorache
    martie 25, 2014 @ 6:01 pm

    Cristi, acele paranteze care simbolizează râsul cred că reprezintă un uz de fals emoțional prin care simulezi răbdarea și înțelegerea omenească. Stai liniștit, nu ai dat dovadă de așa ceva în ultimul timp.
    Eu nu am insinuat că ai susține contracepția sau avortul, ci am spus că în contextul în care discutăm, dacă dacă moartea nu doare, nu arde, nu ustură și nu înțeapă, înseamnă că avortul e o alternativă mult mai bună decât să fii sărac și să naști copii. Ce să-l doară pe sărmanul copil nenăscut dacă în viziunea ta moartea nu doare, nu arde, nu ustură, nu înțeapă.
    Spui că nu fac afirmații cu capul ci cu inima rece, când tocmai tu ai făcut o afirmație irațională.
    Dacă ”Moartea nu doare, nu arde, nu ustura, nu inteapa…” înseamnă că moartea lui Hristos pe cruce este piesă de teatru. La fel și moartea tuturor oamenilor. Înseamnă că moartea este cu adevărat o fericire.
    Asta e consecința logică a afirmației tale.
    Și te simți lovit ca un boxeur.

    Reply

  9. Stefan Viorel Cristian
    martie 25, 2014 @ 8:48 pm

    „Cristi, acele paranteze care simbolizează râsul cred că reprezintă un uz de fals emoțional…”-hai fii sincer: crezi sau speri? :))
    „Spui că nu fac afirmații cu capul ci cu inima rece, când tocmai tu ai făcut o afirmație irațională”-e si normal sa declari asta din moment ce tu preferi a-l cunoaste pe Tatal bazandu-te doar pe cunoasterea catafatica nu si apofatica, asa cum fac eu.
    „Înseamnă că moartea este cu adevărat o fericire.”- ia mai omule si citeste „Vietile Sfintilor” si ai sa vezi cata fericire si mandrie era pe chipurile lor ca scapau de trupul asta trecator iar sufletul le ramanea nemuritor in bratele Domnului. Daca traiesti cu impresia ca moartea e asa cumplita inseamna ca tu nu ai depasit timpul si distanta dintre tine si Dumnezeu, asa cum spune Pr.profesor Dumitru Staniloae ca trebuie sa faca un crestin pentru a se apropia de Domnul si a-L cunoaste. Asa deci omul in realitate nu moare. Un crestin adevarat ar folosi vb-ul „a muri”in sensul figurat al lui, in sinea sa gasindu-se revelatia supranaturala ce-l ajuta mai mult in a intelege lumea in care traim si a-L cunoaste pe Dumnezeu.
    Stiu ca sunt irational, irealist, cu capul in nori si ca sunt mari sanse sa fi devenit cretin in urma sustinerii unor idei sustrase din cartile crestine sau de teologie, pentru ca daca n-as fi asa ar insemna ca sunt un eretic, asa cum spunea Ion Creanga: „stiu ca sunt prost dar cand ma uit in jur prind curaj”.
    Numai bine!

    Reply

  10. Dan Tudorache
    martie 25, 2014 @ 9:16 pm

    Frate Cristi, dialogul cu tine este o adevărată provocare!
    Simt că-mi irosesc timpul degeaba dar hai să mai încerc odată.
    Vorbești în cuvinte alese și înalte precum cunoașterea apofatică sau catafatică a lui Dumnezeu dar ție îți lipsește elementarul realității. Pentru că declari cu atâta seninătate că ”Moartea nu doare, nu arde, nu ustura, nu inteapa.. ” doar pentru că așa ai citit în viețile sfinților.
    Eu te invit frumos, la căpătâiul unui muribund, să vezi cum moare un om. Și să spui atunci că moartea nu doare. Pe lumea asta au murit și mor toți oamenii, nu doar sfinții. Deci a generaliza experiența morții lor, înseamnă a anula o realitate întreagă. Nu mai zic că Hristos, Dumnezeu Omul, a murit în chinuri, în agonie și l-a încercat și cumplita deznădejde. Ba dacă mai vedem și filme înregistrate cu mucenicia creștinilor de azi, de cuprinde groaza de realitatea morții. Numai tu o ții morțiș pe-a ta.
    Ai citit din Viețile Sfinților și ai rămas cu o viziune romanțată a lucrurilor, pentru că ți-ai închipuit că moartea te invită la o cafea, doar pentru că unii cuvioși s-au învrednicit de un sfârșit blând. Sfinții sunt de multe feluri și au murit în multe feluri. Foarte puțin au murit cu zâmbetul pe buze.
    De aceea, viziunea aceasta a ta asupra morții nu-i din Viețile Sfinților ci din imaginație.

    Somn ușor!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *