august 20, 2009

Mărturii despre patima masturbării

Mai jos am extras o parte din mărturiile celor care s-au luptat cu această patimă. Specificăm că toate mărturiile le găsiţi la rubrica de comentarii a articolelor: Cum scap de patima masturbarii?, Cum am scapat de masturbare? Efectele masturbarii intre mit si realitate si Masturbarea – boala tinerilor de astazi. Din motive lesne de înțeles am preferat să nu divulgăm identitatea acestor persoane, care au avut curajul să relateze întâmplări din viața lor intimă.

Persoana nr. 1:

„De ce credeți că am nimerit şi eu pe acest site?! Am deja 27 de ani… nu-mi vine să cred! Nu sunt căsătorit şi nu am o relaţie stabilă încă. Sunt un exemplu viu a ceea ce înseamnă consecinţele masturbării (o experienţă pe care n-aş fi dorit s-o am, şi deseori mă întrebam de ce altora nu le-a fost dat ci doar mie… e crucea mea… dar văd că mai sunt oameni care au devenit conştienţi şi cer ajutorul lui Dumnezeu).

Şi vă rog mult, pe toţi ceilalţi: nu mai comentaţi aşa uşor dacă nu aţi gustat din „bucuriile” acestei boli trupeşti şi sufleteşti, şi sper să vă păziţi… Nici cu gândul să nu gândiţi la cât de plăcut ar fi, sau nici măcar să nu încercaţi asta vreodată!

Îmi amintesc, că mi se întâmpla să mă „scap” în mod inconştient poate când eram mai mic, dar am conştientizat că e un păcat abia pe la 12 ani când nişte băieţi mai mari mi-au zis că ei fac în mod voit asta, că e un lucru bun şi mi-au explicat cum se face! Şi de atunci viaţa mea a început să se întunece treptat. Erau perioade în care făceam de mai multe ori pe zi, săptămâni întregi la rând… şi în timpul bacalaureatului! Cum să te mai poţi concentra la examen?! Consecinţele?

Examene pierdute sau rezultate foarte slabe la facultate, izolare socială, mi s-a accentuat egoismul, şi am probleme cu memoria aşa cum am găsit scris pe site! De asemenea îmi place să fug de orice responsabilitate, sufăr de dublă personalitate, mă ascund, mă furişez! Să mai spun şi de relaţiile cu fetele! Foarte, foarte dificil. Ajunsesem să văd fetele ca pe nişte adversare! Iar internetul a contribuit enorm de mult la “dezvoltarea” acestei patimi. De prin 2000 până astăzi cred că am ajuns să văd cele mai scârboase spurcăciuni sexuale pe care le poate face fiinţă umană în această lume fizică. Dar bineînţeles eu stau la adăpostul ecranului LCD, nu mă pot murdări. Oare?”

Persoana nr. 2:

„Ajutaţi-mă şi pe mine vă rog să scap de acest cumplit păcat! E foarte greu să mă las de el; a devenit o patimă care mă macină de multă vreme. Îl practic de la 17 ani şi au trecut ani buni de atunci. Off! Nu ştiu ce să mă mai fac, au fost perioade de câteva săptămâni şi chiar luni când am renunţat dar apoi am început iar să păcătuiesc.

Mă simt atât de inutil, de murdar şi gol în suflet. Am fost şi la preot şi m-am spovedit, îmi părea tare rău, nici nu vă imaginaţi câtă ruşine mi-a fost şi cu toate astea diavolul a reuşit din nou să mă corupă. Am renunţat la multe păcate, la băutură și la altele…, dar la asta simt că mi-e imposibil.”

Persoana nr. 3:

„Sunt fată şi pentru prima dată recunosc că mă masturbez aproape zilnic. Practic acest obicei de la 13-14 ani şi pot spune că sunt dependentă. Nu reuşesc să am o relaţie normală cu un bărbat. M-am izolat aproape complet de lumea reală. Trăiesc într-o lume imaginară şi nu las pe nimeni să se apropie de mine. Am început să cad în depresii tot mai des. Plâng aproape zilnic. Vreau o mână de ajutor, pentru că simt că explodez. Recunosc că mi-am pierdut încrederea în Dumnezeu în adolescenţă. Am fost un copil traumatizat şi tot timpul îl acuzam pe Dumnezeu pentru tot ceea ce mi se întâmplă. Nu mi se părea drept ca toţi ceilalţi copii să aibă o copilărie normală şi eu nu. Mă rugam în fiecare seară la Dumnezeu să se termine calvarul de acasă, dar nimic. Îl învinovăţeam pentru tot ceea ce mi se întâmplă.

De un an de zile exista un prieten în viaţa mea care încearcă să-mi întindă o mână de ajutor. El a reuşit să mă facă să încep să am din nou încredere în Dumnezeu, dar cred că este prea târziu. Simt că sunt pierdută şi că niciodată nu voi putea păşi în lumea reală. Cât despre masturbare, îmi afectează viaţa. Din cauza asta nu pot avea o viaţă normală. Vreau să scap de acest viciu, mă străduiesc şi sper să reuşesc. Cred că acesta este primul pas. Recunoaşterea! E un lucru mare ce am făcut azi, dar chiar vreau să schimb ceva în viaţa mea şi sper, cu ajutorul lui Dumnezeu să reuşesc”.

Persoana nr. 4:

„Am citit articolul, la o oră, două după ce m-am masturbat. Şi eu ca şi majoritatea tinerilor creştini ortodocşi ce au problema asta (şi sunt conştienţi că e o problemă) nu reuşesc să mă las. De la vreo 12 ani am găsit joaca asta şi atunci nici nu eram cu Biserica. Acum am 22 ani. Când L-am găsit pe Hristos am avut o perioadă de linişte de aproximativ un an după care din obsesia mea după o fată şi frică de singurătate, patima asta iarăşi m-a biruit şi s-a întâmplat cum spune Hristos în Evanghelie că a devenit mai năvalnică. Spovedit, rugăciune, luptă şi nimic. E drept că momentan am şi alte necazuri pe cap dar… m-am săturat de asta. Deja am început să am şi probleme trupeşti de la patima asta, aşa că şi bucuria de a avea o familie e pusă în pericol. Nu ştiu ce mă voi mai face…”

Persoana nr. 5:

„Masturbarea este una din rădăcinile marilor frustrări din viaţa mea. Când s-a întâmplat prima oară aveam 13-14 ani. De atunci am simţit cum mă degradez mereu, cum liniştea mea e roasă de acest păcat. După câţiva ani au început să apară şi „roadele”: memorie scurtă, pierderea puterii de concentrare, nervozitate, anxietate, ruşine, nelinişte, scârbă de mine. Nu trebuie să fii intelectual ca să-ţi dai seama că de fapt, ce faci este rău. Conştiinţa e cea care te îndruma în viaţă. Am aflat mai apoi ca ea este vocea lui Doamne Doamne sădita în noi. Citind scrieri ale Sfinţilor Părinţi, învăţăminte ale urmărilor nefaste ale masturbării, am realizat starea dezolantă de degradare în care mă aflam.

Am început să lupt încă de la 14 ani cu acest păcat, pentru că odată săvârşit, ştie el Aghiuţă ce să facă să te atragă din nou în el. Cinci ani mi-au trebuit să am curajul să-l mărturisesc, însă sentimentul ruşinii a fost incomparabil cu cel al eliberării pe care l-am simţit, ca o binecuvântare. În nemărginita Lui bunătate, Dumnezeu m-a ajutat deşi ştia că o să mai cad. Șase ani s-au scurs de atunci şi când îmi zic că am scăpat şi sunt puternic, El mă lasă de capul meu să-mi arate cât de slab sunt şi neajutorat, pentru că mândria este o altă patima ce-ţi descompune sufletul.

E greu să te lepezi de această patimă ruşinoasă şi e dureros să vezi cum societatea de azi promovează gunoaie morale ca valori adevărate. Să ne dea Domnul răbdare să plătim pentru faptele noastre aici pe pământ şi să ne rugăm unii pentru alţii.”

Persoana nr. 6:

„Doamne, ajută! Vreau să vă mărturisesc că şi eu am fost stăpânit de patima aceasta timp de aproape 15 ani. Conştientizam că nu este în regulă ceea ce fac dar niciodată nu am reuşit să mă las. Pe vremea aceea nici credincios nu eram, deci nu percepeam ca de fapt ceea ce fac, este un păcat. Probleme din această cauză cu duiumul, s-au spus deja toate mai sus. La prima spovedanie de acum câţiva ani, evident că am fost biruit de ruşine şi nu am spus păcatul. Dumnezeu a fost blând cu mine, după obicei, dar totuşi a permis să urmeze o perioadă de câteva luni în care conştiinţa m-a făcut harcea-parcea. Am ajuns în situaţii de genul că mă masturbam şi plângeam iar apoi cădeam la icoana şi mă rugam Maicii Domnului şi Sfintei Maria Egipteanca să mijlocească pentru mine.

Cu ajutorul Domnului am primit curaj şi am spovedit păcatul. Au trecut de atunci mai bine de un an şi cu ajutorul lui Dumnezeu nu am mai căzut. Ispite au fost şi sunt în continuare cu duiumul dar m-a ajutat Dumnezeu şi nu am căzut. Am în continuare vise erotice, îmi poposesc ochii pe formele femeilor, am gânduri… ce mai!, meniul complet. Nădăjduiesc, cu pocăinţa curată, canon şi ajutor de la Domnul şi de la sfinţii Săi, să mă mântuiască şi pe mine, păcătosul. Nu este uşor să cureţi atâta amar de ani de vieţuire în păcat, trupul şi mintea este obişnuită deja cu fel de fel de anomalii. Precum spune Cuviosul Paisie, am dat drepturi diavolului şi el are acum portiţe pe unde să mă atace.

Nu deznădăjduiţi şi iertaţi-mă”.

Persoana nr. 7:

„Da, şi eu mă lupt cu acest păcat. Am 28 de ani, nu sunt măritată. Mi se pare că nici nu am conştientizat când a apărut, cam la 6 ani, apoi a trecut. apoi în clasa a 9-a, apoi după ce am terminat facultatea şi lucram, eram deja de 25-26 de ani. Cred că, deşi creştină, gândul să spun la spovedanie aşa ceva era complet străin de mine. Nu m-am gândit niciodată să spovedesc acest păcat, decât în ultimii 2 ani. Acum, cad şi mă ridic, nu ştiu ce va fi. Îmi pun în fiecare clipă dorinţa de a nu mai face acest păcat. Dar citind articolul şi comentariile, îmi spun că mă regăsesc în toate şi am ceva aparte. Trec luni întregi şi nu am nicio ispită şi brusc, din senin, apare. Pe când credeam că am scăpat, apare.

Ştiu, devin conştientă că nu va dispărea niciodată şi e mai bine pentru mine să fiu mereu în gardă. Să nu-mi dau voie să cred că am dreptul să fiu relaxată la acest subiect. Trebuie să fiu mereu conştientă că sunt susceptibilă de acest rău.

Şi apoi mi-am propus să fug, când se întâmplă să vină ispita să ies din casă, să fug în locuri cu lume unde mi-ar fi imposibil să fac acest păcat. Să ies pe scara blocului, să fug în stradă… nu ştiu, să-mi bag mana în foc, ca Sfântul Martinian, şi să mă întreb de pot răbda, că tot aşa nici focul iadului, unde voi ajunge dacă păcătuiesc, nu-l voi putea răbda. Atât. Dumnezeu în mijlocul nostru! Acum şi în veci. Amin.”7

Persoana nr. 8:

„Fraţi întru suferinţa, nu deznădăjduiţi! Singura scăpare este la Dumnezeu! Vă scriu acestea ca unul care am practicat acest păcat mai mult decât toţi cei care aţi scris mai sus! Ştiu ce înseamnă, ştiu cât de greu este să lupţi cu el, dar nu deznădăjduiţi! Spovediţi-vă oricât de des, dar sincer!

Dumnezeu oricum ştie ce aţi făcut, iar preotul duhovnic atât de des aude de astfel de lucruri, că nu are de ce se miră. Medicamentul vindecării este Sfânta Taină a Spovedaniei. Apoi canonul dat de duhovnic pe care trebuie să-l faceţi neabătut, rugăciune către Maica Cea Preacurată, către sfinţii lui Dumnezeu, adică o viaţă autentic creştin ortodoxă. Căutaţi-vă duhovnici iscusiţi, prin mănăstiri încă mai sunt, şi pe care să-i cercetaţi periodic. În acelaşi timp trebuie să aveţi şi un duhovnic în apropiere la care să alergaţi ori de câte ori e nevoie. Spovedania o puteţi face oricând şi în orice condiţii. Evident că indicat ar fi cu câteva zile de post.

Singura condiţie e să fiţi sinceri şi să nu cădeţi în capcana ruşinii pe care v-o întinde diavolul. Când vă vine ruşinea la mărturisit, aduceţi-vă aminte că aţi săvârşit păcatul înaintea Îngerilor din cer, înaintea sfinţilor dar mai ales înaintea lui Dumnezeu. Unde ne putem ascunde de ei? Şi atunci ce rost mai are ruşinea la spovedanie?

Eu sunt bunic deja şi încă mai am atacuri pe tema aceasta şi cred că voi mai avea până la groapă. Nu învinovăţiţi pe Dumnezeu pentru păcat. Citiţi Patericul şi alte cărţi unde se arata vieţuirea sfinților părinţi şi veţi vedea că au fost unii care s-au luptat crunt şi mulţi ani cu patima desfrâului, căzând şi ridicându-se, plângând înaintea sfintelor icoane. Gândiţi-vă că atunci când săvârşiţi acest păcat lucrarea se face de fapt în imaginaţie. Acolo ne apare chipul unei femei, sau al unui bărbat (după caz) cu care se săvârşeşte păcatul. Acela este diavolul care se arata sub acest chip, şi ceea ce faceţi este o desfrânare cu însuşi diavolul.

Gândiţi-vă încă o dată dacă sunteţi dispuşi să „faceţi dragoste” cu dracul! Aşa cum ne învaţă şi sfinții părinţi imaginaţia este „pod al dracilor”, calea pe care ei pot da război minţii. Feriţi-vă deci de imaginaţie şi de a sta de vorbă cu gândurile! Un ajutor puternic puteţi primi de la Sf. Ioan Botezătorul! Rugaţi-vă lui, citiţi-i acatistul.

Dar mai ales trebuie să vă ajutaţi singuri prin hotărârea de a părăsi această patimă şi prin răbdarea cu care trebuie să duceţi lupta, timp îndelungat, până la capăt! Fie ca Bunul Dumnezeu, Maica Cea Preacurata împreună cu toţi sfinţii să ne izbăvească de toată patimă şi să ne întâlnim cu toţii la Poarta Raiului!”8

Persoana nr. 9:

„Doamne, ajută! Dragii mei fraţi şi surori! Iertaţi-mă că vă scriu, crezând că poate vă pot fi de folos, ca unul ce mă lupt de mult timp cu acest păcat.

Am început să cad în acest păcat când eram adolescent, la început neştiind că e păcat, iar apoi neputându-mă lăsa. Urmările au fost cele menţionate şi de ceilalţi: izolare, nesiguranţa, deznădejde.

În timpul facultăţii nu credeam că aş avea vreo şansă să mă las. Mă rugam lui Dumnezeu să mă ajute să mă las, să mă tragă din păcat aşa cum un cal este tras de căpăstru. Am avut atunci probleme cu coloana şi, din deznădejde, am început să am atacuri de panică. Suferinţa a fost ca un leac amar pentru boala mea. De atunci nu am mai fost stăpânit de această patimă. Am mai căzut de atunci, ca un netrebnic ce sunt, însă m-am ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Sfaturile pe care le pot da, şi care sper să vă ajute sunt:

Să ne ferim de orice ispită. Să ne ferim de imagini, filme, situaţii care ne pot ispiti. Să ne luptăm cu păcatul de cum apare ispită. Mai târziu este mult mai greu. Să nu acceptăm gândurile de desfrânare. Părintele Cleopa spunea despre aceasta: „Aţi auzit că spune în Scriptură aşa: În dimineţi am ucis pe toţi păcătoşii pământului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea! Ai auzit când trebuie ucişi păcătoşii – adică gândurile rele? În dimineţi! Gândurile păcătoase răsar din minte, că mai înainte pruncii fetei Babilonului, care se nasc dintr-însa. Şi nu arată Scriptura să-i ucidem când ar fi pe la amiază sau seara, ci când au răsărit, în dimineţi ucide pe păcătoşii pământului! Gândurile păcătoase, cum au răsărit în minte şi imaginaţie, trebuie ucise prin rugăciunea lui Iisus9, ca să pierzi din cetatea Domnului – cetatea este sufletul – pe toţi cei ce lucrează fărădelegea. Dacă am ucis pe păcătoşii pământului, adică gândurile păcătoase, când răsar din minte, am pierdut din cetatea Domnului, pe toţi cei ce lucrează fărădelegea. Că doar prin gândurile pătimaşe vin faptele pătimaşe. Ce zice dumnezeiescul Părinte Maxim: „Stăpâneşte-ţi gândurile, o, monahule!

Că dacă nu-ţi vei stăpâni gândurile, îndată vei ajunge să nu poţi stăpâni lucrurile!”

Să ne gândim că persoană despre care ne imaginăm lucruri necuviincioase este rob al lui Dumnezeu Care S-a răstignit pentru păcatele noastre. Imaginaţia noastră astfel pătează chipul lui Hristos din noi. Să postim şi să nu mâncăm seara târziu.

Dacă am căzut, să ne spovedim cât mai repede şi să ne punem în gând să nu mai păcătuim.

Să nu deznădăjduim. Cu binecuvântarea duhovnicului, să citim psaltirea ca să nu deznădăjduim. Iarăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, să rostim cât mai des rugăciunea Domnului nostru Iisus Hristos.

Să ne ferim de mândrie şi de judecată, ca acestea ne pot agrava patima. Iertaţi-mă că vă dau sfaturi pe care nici eu nu le urmez. Dumnezeu să ne ajute şi să ne păzească!”

Persoana nr. 10:

„Fraţilor, am 17 ani şi de pe la vârsta de 13-14 ani mă masturbez aproape în fiecare zi. Încerc de vreo 2 ani să mă las de acest „sport”, dar nu reuşesc. Nu am spus nimănui despre faptul că mă lupt zilnic cu acest „uriaș” (pornografia și masturbarea). Știu că este un păcat destul de mare şi de fiecare dată după ce mă termin de masturbat îmi pare rău şi încep să mă rog. Este prima oară când public ceea ce fac. Nu am spus nimănui deoarece mi-e ruşine de ceea ce fac.

Am citit că mulți spun că e ceva normal dar nu cred. Am înţeles şi de problemele care pot să urmeze din cauza acestui „uriaş”, probleme de care nu ştiam că pot interveni. Vreau să mă las de „sportul” ăsta şi de fiecare dată când o să-mi treacă prin minte acest gând am să-mi pun întrebarea următoare:”Ce ar face Iisus în locul meu?” şi am să mă gândesc chiar dacă nu mă vede nimeni, El din ceruri de sus mă vede și nu ar face ceea ce vreau eu să fac. Ajută-ne, Doamne, Dumnezeule, să putem birui şi învinge acest „uriaş” cu ajutorul Tău, cum l-ai ajutat şi pe David să-l învingă pe uriaşul Goliat, şi întoarce-ne pe calea cea dreaptă.

„Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este poarta – şi lat este drumul ce duce la pieire şi mulţi sunt cei ce intră prin el; şi strâmtă este poarta – şi îngust este drumul ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce îl află.”(Matei 7, 13-14)” .

Persoana nr. 11:

„Am început cu păcatul ăsta absolut oribil la 12 ani. Eu habar nu aveam ce fac, nu conştientizăm. Şi pe atunci mergeam la biserică, aşa că, din mila lui Dumnezeu, am aflat că e păcat. Păcat mare. Sincer, eu pe atunci nici nu ştiam cum se cheamă până când am văzut un interviu cu un psiholog într-o revistă „cool”, parcă Bravo. Doamna zicea că… nu contează, nu vreau să citez nişte spurcăciuni.

Atunci l-am spovedit. Ei, darse putea ca Aghiuţă să mă lase în pace? Nu se putea. Şi iar. Iar l-am spovedit. Şi aşa de multe ori. De multe ori nu m-am împărtăşit de acest păcat din cauza lui, şi am regretat enorm, şi acum regret. Ultima oară a fost în Postul Adormirii Maicii Domnului. Anul acesta. În post. M-am spovedit greu. Permanent îmi venea să amân spovedania. „Hai că las pe săptămâna viitoare, săptămâna viitoare plec în lună, peste două săptămâni, etc.”

Noroc cu mama, că a văzut că am întârziat cu spoveditul şi m-a trimis val-vârtej.

Bun. M-am spovedit. După ce m-am spovedit şi m-am împărtăşit (De data aceasta m-a iertat părintele şi m-a lăsat să mă împărtăşesc, probabil că a bătut multe mătănii pentru mine, săracul. Să-i dea Dumnezeu sănătate!), am dormit vreo oră, înainte de slujbă. Era duminică. Am visat numai câini. Câini mari, care se repezeau la mine. Dar era un gard şi îi oprea (Sfânta Împărtăşanie). Toată săptămâna viitoare am visat numai motociclişti în negru care alergau după mine să mă omoare şi nu mă prindeau şi scoteau răgete înfiorătoare, preoţi îmbrăcaţi numai în negru (tot diavoli înseamnă) care erau lupi în piele de oaie, cumplit. Nu mai spun despre visele erotice pe care le aveam. Tentaţiile când vedeam o fată, încercam să le alung.

Eh, cu mila lui Dumnezeu uite că am făcut două săptămâni şi o zi de când m-am împărtăşit.

Dar e greu acum, permanent sunt iritabil, am o stare de frică şi de ruşine care nu se mai termină, sper doar că, trecând timpul, să îmi revin la normal… la copilul care eram înainte de vârstă de 12 ani. Anul în care diavolul a avut cea mai mare victorie asupra mea. Şi apoi, victoriile s-au ţinut lanţ.

Să ne ajute Dumnezeu, să trecem cu bine peste toate acestea. Pentru că vine vremea să ne pocăim, Judecată este aproape, şi ne jucam cu veşnicia. Doamne ajută!”13

Persoana nr. 12:

„Dragii mei, citind mărturiile voastre, am realizat încă o dată cât de mult vrea cel viclean să ne murdărească şi să ne îndepărteze de Dumnezeu. Şi eu m-am luptat cu malahia mult timp şi încă mă lupt. M-am şi spovedit, şi dragostea părintelui m-a ajutat să îmi plec urechea la cuvintele Domnului, şi împreună cu El, am scăpat de această patimă o vreme. Însă bineînţeles că cel rău nu m-a lăsat şi am mai căzut de câteva ori.

Trebuie doar să cerem putere de la Dumnezeu, şi când suntem ispitiţi, să ne rugăm şi să spunem numele Domnului, iar diavolul va fugi. Din păcate, nu prea reuşim să ne împotrivim păcatului din toate puterile. Lumea este plină de sminteli, dar aşa cum spunea profesorul meu de religie – ori de câte ori am cădea, să ne ridicăm.

Doamne, ajută!”

(Visited 1.076 times, 1 visits today)

84 Comentarii

ionutz
august 20, 2009 @ 10:22 am

Dupa parerea mea acest articol nu lezeaza cu nimic sinceritatea celor care au cerut ajutor!Dar prin marturiile lor pot fi ajutati alti adolescenti sa nu mai cada in acest greu pacat si poate intr-un sfarsit vor constientiza si altii ca acest pacat nu e normal…!Doamne ajuta!

Reply
D
august 20, 2009 @ 10:54 am

Domnul sa ne ajute pe toti !

Reply
admin
august 20, 2009 @ 12:00 pm

Pai asta e exact motivul pentru care le-am ales si le-am unit intr-un articol, ca sa fie si altora de folos, sa vada cat de grave sunt consecintele acestei patimi.

In niciun caz nu avem vreun cuvant de spus impotriva celor care ne-au marturisit sincer problema lor, ci dimpotriva, ii laudam ca au avut puterea sa zica si altora ce simt.

Reply
Viorel
august 20, 2009 @ 6:49 pm

Frati intr-u suferinta! NU DEZNADAJDUITI! Singura scapare este la Dumnezeu! Va scriu acestea ca unul care am practicat acest pacat mai mult decat toti cei care ati scris mai sus! Stiu ce inseamna, stiu cat de greu este sa lupti cu el, dar nu deznadajduiti! Spovediti-va oricat de des dar sincer! Dumnezeu oricum stie ce ati facut. Iar preotul duhovnic atat de des aude de astfel de lucruri, ca nu are de se mira. Medicamentul vindecarii este Sf. Taina a Spovedaniei. Apoi canonul dat de duhovnic pe care trebuie sa-l faceti neabatut. Rugaciune catre Maica Cea Preacurata, catre sfintii lui Dumnezeu. Adica o viata autentic crestin ortodoxa. Cautati-va duhovnici iscusiti, prin manastiri inca mai sunt, si pe care-i cercetati periodic. In acelasi timp trebuie sa aveti si un duhovnic in apropiere la care sa alergati ori de cate ori e nevoie. Spovedania o puteti face oricand si in orice conditii(evident ca indicat ar fi cu cateva zile de post). Singura conditie e sa fiti sinceri si sa nu cadeti in capcana rusinii pe care v-o intinde diavolul. Cand va vine rusunea la marturisit aduceti-va aminte ca ati savarsit pacatul inaintea tuturor Sf. Ingeri, Sfintilor dar mai ales inaintea lui Dumnezeu. Unde ne putem ascunde de Ei? Si atunci ce rost mai are rusinea la spovedanie? Eu sunt bunic deja si inca mai am atacuri pe tema aceasta si cred ca voi mai avea pana la groapa. Nu invinovatiti pe Dumnezeu pentru pacat. Cititi Patericul si alte carti unde se arata vietuirea Sf Parinti si veti vedea ca au fost unii care s-au lupat crunt si multi ani cu patima desfraului, cazand si ridicandu-se plangand inaintea Sf. Icoane. Ganditi-va ca atunci cand savarsiti acest pacat lucrarea se face de fapt in imaginatie. Acolo ne apare chipul unei femei, sau al unui barbat( dupa caz) cu care se savarseste pacatul. Acela este diavolul care se arata sub acest chip, si ceea ce faceti este o desfranare cu insusi diavolul. Este ceea ce se numeste preacurvie duhovniceasca! Ganditi-va inca o data daca sunteti dispusi sa „faceti dragoste” cu dracul! Asa cum ne invata si Sf. Parinti imaginatia este „pod al dracilor”, calea pe care ei pot da razboi mintii. Feriti-va deci de imaginatie si de a sta de vorba cu gandurile! Un ajutor puternic puteti primi de la Sf. Ioan Botezatorul! Rugati-va lui, cititi-i acatistul. Dar mai ales trebuie sa va ajutati singuri prin hotararea de a parasi aceasta patima si prin rabdarea cu care trebuie sa duceti lupta, timp indelungat, pana la capat! Fie ca Bunul Dumnezeu, Maica Cea Preacurata impreuna cu toti Sfintii sa ne izbaveasca de toata patima si sa ne intalnim cu totii la Poarta Raiului!

Reply
D
august 20, 2009 @ 7:09 pm

Mai bine dincolo de poarta Raiului ,inauntru !

Reply
Viorel
august 21, 2009 @ 11:11 pm

@D
Parintele Cleopa se ruga sa ne intalnim cu totii la poarta Raiului. Pentru ca-spunea cuviosia sa-daca ajungem pana acolo, milostivirea lui Dumnezeu ne baga inauntru.

Reply
florinm
august 21, 2009 @ 11:21 pm

Comentul precedent era adresat, de fapt Alexandrei.
Alexandra, cu batista se rezolva problema aia! 🙂

Reply
Adriana
august 21, 2009 @ 11:58 pm

Ce frumos a zis parintele! Insa se vede bine ca fara ajutor de sus, si pana la poarta ne cam impiedicam…

Reply
Viorel
august 23, 2009 @ 5:51 pm

@Adriana
Pai tocmai in asta consta toata greutatea mantuirii, sa ajungem pana la poarta Raiului.

Reply
Marius
august 26, 2009 @ 10:30 pm

Doamne ajuta!

Dragii mei frati si surori! Iertati-ma ca va scriu, crezand ca poate va pot fi de folos ca unul ce ma lupt de mult timp cu acest pacat.
Am inceput sa cad in acest pacat cand eram adolescent, la inceput nestiind ca e pacat, iar apoi neputandu-ma lasa. Urmarile au fost cele metionate si de ceilalti: izolare, nesiguranta, deznadejde.
In timpul facultatatii nu credeam ca as avea vreo sansa sa ma las. Ma rugam lui Dumnezeu sa ma ajute sa ma las, sa ma traga din pacat asa cum un cal este tras de capastru. Am avut atunci probleme cu coloana si, din deznadejde, am inceput sa am atacuri de panica. Suferinta a fost ca un leac amar pentru boala mea. De atunci nu am mai fost stapanit de aceasta patima. Am mai cazut de atunci, ca un netrebnic ce sunt, insa m-am ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Sfaturile pe care le pot da, si care sper sa va ajute sunt:
– Sa ne ferim de orice ispita. Sa ne ferim de imagini, filme, situatii care ne pot ispiti.
– Sa ne luptam cu pacatul de cum apare ispita. Mai tarziu este mult mai greu. Sa nu acceptatam gandurile de desfranare. Parintele Cleopa spunea despre aceasta:

Aţi auzit că spune în Scriptură aşa: In dimineţi am ucis pe toţi păcătoşii pămîntului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea! Ai auzit cînd trebuie ucişi păcătoşii – adică gîndurile rele? In dimineţi! Gîndurile păcătoase răsar din minte, ca mai înainte pruncii fetei Babilonului, care se nasc dintr-însa. Şi nu arată Scriptura să-i ucidem cînd ar fi pe la amiază sau seara, ci cînd au răsărit, în dimineţi ucide pe păcătoşii pămîntului! Gîndurile păcătoase, cum au răsărit în minte şi imaginaţie, trebuie ucise prin rugăciunea lui Iisus, ca să pierzi din cetatea Domnului – cetatea este sufletul – pe toţi cei ce lucrează fărădelegea. Dacă am ucis pe păcătoşii pămîntului, adică gîndurile păcătoase, cînd răsar din minte, am pierdut din cetatea Domnului, pe toţi cei ce lucrează fărădelegea. Că doar prin gîndurile pătimaşe vin faptele pătimaşe. Ce zice dumnezeiescul Părinte Maxim: „Stăpîneşte-ţi gîndurile, o, monahule! Că dacă nu-ţi vei stăpîni gîndurile, îndată vei ajunge să nu poţi stăpîni lucrurile!”.

– Sa ne gandim ca persoana despre care ne imaginam lucruri necuviincioase este rob al lui Dumnezeu, care S-a rastignit pentru pacatele noastre. Imaginatia noastra astfel pateaza chipul lui Hristos din noi.
– Sa postim si sa nu mancam noaptea tarziu.
– Daca am cazut, sa ne spovedim cat mai repede si sa ne punem in gand sa nu mai pacatuim.
– Sa nu deznadajduim. Cu binecuvantarea duhovnicului, sa citim psaltirea ca sa nu deznadajduim.
– Iarasi, cu binecuvantarea duhovnicului, sa rostim cat mai des rugaciunea Domnului nostru Iisus Hristos.
– Sa ne ferim de mandrie si de judecata, ca acestea ne pot agrava patima.

Iertati-ma ca va dau sfaturi pe care nici eu nu le urmez.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne pazeasca!

Reply
D
august 26, 2009 @ 10:36 pm

Domnul sa te ajute si pe tine; cei care au un trecut in spate in patima asta (ca de altfel in orice patima)sunt cei mai credibili si cei mai de folos pentru ceilalti.

Reply
calin 17
august 31, 2009 @ 1:40 am

fratilor am 17 ani si d p la varsta de 13-14 ani ma masturbez aproape in fiecare zi. incer de vreo 2 ani sa ma las de acest „sport” dar nu reusesc.nu am spus nimanui despre faptul k ma lupt zilnic cu acest”urias”(pornografia si masturbare) stiu k este un pacat destul de mare si de fiecare data dupa ce ma termin de masturbat imi pare rau si incep sa ma rog. este prima oara cand public ceaa ce fac. nu am spus nimanui dearece mie rusine de ceea ce fac. am citt k mlti spun k ii cv normal dar nu cred. am inteles si de problemele care pot sa urmeze din cauza acestui”urias” probleme de care nu stiam k pot interveni. vreau sa ma las de „sportul” asta si de fiecare data cand o sami treaca prin minte acest gand am sami pun intrebarea urmatoare:”WHAT WOULD JESUS DO?” adica” CE AR FACE ISUS…IN LOCUL MEU?” si am sa ma gandesc k chiar daca nu ma vede nimeni EL din CERURI DE SUS MA VEDE SI NU AR FACE CEEA CE VREAU EU SA FAC. Ajuta-ne Doamne Dumnezeule sa putem birui si invinge acest”urias” cu ajutorul TAU cum l-ai ajutat si pe David sa-l invinga pe uriasul GOLIAT, si intoarcene pe calea cea dreapta „caci ingusta-i calea care duce la ISUS,si lata-i calea care duce la pieire si multi se gasesc pe ea”

Reply
Dan
august 31, 2009 @ 12:43 pm

Salutare Calin!…si bun venit! Ma bucur mult ca ai constientizat cat rau iti face aceasta patima. Constientizarea este primul pas spre indreptare. Pe site gasesti 4-5 articole special facute pentru pacatul malahiei (masturbarii), in care poti afla aproape tot ceea ce trebuie stiut. Insa cel mai important este sa-ti gasesti un duhovnic la care sa te spovedesti si care sa te indrume, ca sa scapi de patima aceasta. Pentru ca fara duhovnic si fara spovedanie nu scapa nimeni de orice patima ar suferi. Roaga-l pe Domnul sa iti scoata in cale in un duhovnic iscusit, de care sa faci ascultare, si-atunci lucrurile se vor schimba in bine. Pana iti gasesti in duhovnic, sterge toate filmele murdare de pe calculator si roaga-te cat mai mult maicii Domnului, care este grabnic ajutatoare si astfel ai sa simti usurarea si odihna de care ai nevoie. Doamne ajuta.

Reply
alexandra
septembrie 2, 2009 @ 9:55 pm

dar masturbarea intre doi soti este permisa? adica ea il masturbeaza pe el si el pe ea.

Reply
D
septembrie 2, 2009 @ 10:01 pm

Vad ca ai luat toate articolele la studiat. Faci cumva vreun studiu jurnalistic despre cat de incuiati sunt ortodocsii ? Sau vrei doar sa vezi cata rabdare putem avea cu tine ?

Reply
D
septembrie 2, 2009 @ 10:02 pm

Rectificare: la citit, nu la studiat

Daca le-ai fi si studiat, poate ti-ai mai fi schimbat conceptiile, macar pe ici-colo

Reply
cabira
septembrie 3, 2009 @ 8:26 am

Mai Alexandra, cum ai ajuns tu pe site ul asta? Presupun ca din intamplare…
Iti dau un sfat prietenesc – incearca sa nu postezi tot ce ti trece prin minte aici.
Daca vrei sa afli mai multe lucruri despre credinta, Biserica, etc, te putem sfatui cu ce sa incepi sa citesti, dar hai sa nu transformam site ul asta in „Cine stie, raspunde!” prin astfel de intrebari.

Reply
Tiberiu
septembrie 4, 2009 @ 8:33 am

Alexandra,nu vreau sa jignesc sau sa spun un lucru urat.Ceea ce vreau sa spun este faptul ca prin acest mesaj postat de tine nu faci altceva decat sa ne arati ca nu ai citit articolele de pe site.Evident ca nu,Alexandra.Masturbarea este un pacat groaznic.Este cu adevarat o boala de care cu greu am scapat si eu

Reply
Eduard
septembrie 12, 2009 @ 8:42 pm

Si eu am acest pacat si incerc sa scap de el il am de la 12 sau 13 ani ma puteti ajuta acesta patima masturbare ii insuportablila dupe ce fac acest pacat ma mustra constiinta si ma simt ca un nimic ca un gunoi am 16 si e greu nu fac asa des dar tot ma preseaza si vreau sa scap de acest pacat foarte mare

Reply
D
septembrie 12, 2009 @ 9:08 pm

Gaseste-ti duhovnic si mergi la spovedit. Dumnezeu te poate scapa de acest pacat (ca de altfel de orice pacat). Practicandu-l de cativa ani, deja a devenit patima. Singur, e putin probabil sa poti scapa. Ai nevoie de ajutor duhovnicesc. Cuta-ti duhovnic !

Reply
D
septembrie 12, 2009 @ 9:09 pm

Domnul sa-ti ajute !

Reply
Eduard
septembrie 12, 2009 @ 10:18 pm

nu dar pot sa ma aptin in zile de post sau de sarbatori sau duminica dar vreau sa scap definitiv multumesc pentru intelegere si ajutor

Reply
D
septembrie 12, 2009 @ 10:32 pm

Spui de parca ar fi vorba de a avea legaturi trupesti cu sotia- pot sa ma abtin duminica si in post …

E bine ca te abtii macar atunci, dar problema nu e nicidecum rezolvata. Cum am spus, poti scapa doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Daca nu vei constientiza acest lucru …

Reply
Eduard
septembrie 12, 2009 @ 10:37 pm

da stiu dar ca taicamiu el tot isi ia reviste tot felulu de chestii si eu cred si din cauza lui se trage

Reply
D
septembrie 13, 2009 @ 11:14 am

Atunci ai o greutate in plus,dar nu te da batut.

Va trebui insa sa eviti materialele pornografice de orice fel. Cu ispita sub nas nu pot rezista nici cei mai imbunatatiti duhovniceste, d-apai noi.

Reply
ionutz
septembrie 13, 2009 @ 11:26 am

Daca doriti sa discutam detalii de contact:ionut.ortodoxiatinerilor@gmail.com

Reply
boddyca 16
septembrie 21, 2009 @ 11:45 pm

Am inceput cu pacatul asta absolut oribil la 12 ani. Eu habar nu aveam ce fac, nu constientizam. Si pe atunci mergeam la biserica, asa ca, din mila lui Dumnezeu, am aflat ca e pacat. Pacat mare. Sincer, eu pe atunci nici nu stiam cum se cheama Pana cand am vazut un interviu cu un psiholog intr-o revista ” cool „, parca Bravo. Aia zicea ca… nu conteaza, nu vreau sa citez niste spurcaciuni.
Atunci l-am spovedit. Ei, dar se putea Aghiuta sa ma lase in pace? Nu se putea. Si iar. Iar l-am spovedit. Si asa de multe ori. De multe ori nu m-am impartasit din cauza lui, si am regrtat enorm, si acum regret. Ultima oara a fost in Postul Adormirii Maicii Domnului… anul asta. In post. M-am spovedit greu. Permanent imi venea sa aman spovedania. ” Hai ca las pe saptamana viitoare, saptamana viitoare plec in luna, peste doua saptamani, etc „
Noroc cu mama, ca a vazut ca am intarziat cu spoveditul si m-a trimis val-vartej.
Buun. M-am spovedit. Dupa ce m-am spovedit si m-am impartasit ( de data aceasta m-a iertat parintele si m-a lasat sa ma impartasesc, probabil ca a batut multe matanii pentru mine, saracul… Sa-i dea Dumnezeu sanatate! ), am dormit vreo ora, inainte de slujba ( era duminica )
Am visat numai caini. Caini mari, care se repezeau la mine. Dar era un gard si ii oprea ( Sfanta Impartasanie ). Toata saptamana viitoare am visat numai motociclisti in negru care alergau dupa mine sa ma omoare si nu ma prindeau si scoteau ragete infioratoare, preoti imbracati numai in negru ( tot diavoli inseamna ) care erau lupi in piele de oaie, cumplit. Nu mai spun despre visele erotice pe care le aveam. Tentatiile cand vedeam o fata, incercam sa le alung.
Eh, cu mila lui Dumnezeu uite ca am facut 2 saptamani shi o zi de cand m-am impartasit.
Dar e greu acum, permanent sunt iritabil, am o stare de frica si de rusine care nu se mai termina, sper doar ca, trecand timpul, sa imi revin la normal… copilul care eram inainte de varsta de 12 ani. Anul in care diavolul a avut cea mai mare victorie asupra mea. Si apoi, victoriile s-au tinut lant.
Sa ne ajute Dumnezeu, sa trecem cu bine peste toate acestea. Pentru ca vine vremea sa ne pocaim, Judecata este aproape, si ne jucam cu vesnicia…
Doamne ajuta!

Reply
Viorel
septembrie 22, 2009 @ 12:00 am

@boddyca16
Fiule nu deznadajdui, Hristos e langa tine permanent, e mai aproape de tine decat propria ta respiratie de tine insuti! Multi sfinti au avut ispite de genul acesta pana la moarte! Tu fereste-ti ochiul, urechia de „informatii” spurcate! Imagini(popze, tv, reviste, filme), vorbe(nu sta nici din intamplare in preajma celor ce vorbesc obscen). Nici la filme de actiune nu te uita, caci fiind pline de violenta, mintea ta lucreaza ceea ce vede ochiul si aude urechia. Apoi odata intrat(cu lucrarea) in mintea ta, cel rau te duce si la cele odscene, ca nu-i decat un pas. Iar rugaciunea sa-ti fie lucrarea de capatai. Altfel cum te aperi?

Reply
ana-maria
octombrie 3, 2009 @ 7:54 pm

un duhovnic spunea ca se poate scapa de aceasta patima daca va spovediti constant( o data la 2 sapt.),nu mancati lunea,miercurea si vinerea decat o data in zi dupa ora 15 paine si apa si in posturile mari la fel(sambata si duminica se mananca cu ulei),nu va uitati la filme pornografice,si incercati sa cititi mai mult pe carti sfinte( in special par.Arsenie Boca,PATERICUL,etc.).Domnul nostru IIsus Hristos,Maica Domnului si toti sfintii sa va dea putere sa va ridicati din aceste cadere! Sfintii Parinti invata ca daca vrajmasul iti aduce aminte chipul unei femei frumoase sa te gandesti cum ar arata ea dupa trei zile dupa ce trupul ei a fost asezat in mormant.cu siguranta ca nu te-ai mai gandi la frumusetea ei trecatoare.

Reply
Thunderer
octombrie 3, 2009 @ 11:09 pm

Aici e mult de discutat. Nu este un pacat care se invinge usor asta. E unul dintre cele mai puternice pacate de pe lumea asta, si el este responsabil pentru majoritatea caderilor oamenilor in iad(asta cred eu). Dar gandeste-te cel care s-a desfranat cu o fata inainte de casatorie,este intr-o situatie mult mai grava decat tine.

Acest pacat nu poate invins usor, inca o data repet, e nevoie de mult antrenament, si nici atunci nu stiu daca vei reusi. Nu vreau sa descurajez pe nimeni, dar asta este adevarul.

Recomand urmatoarele lucruri:

1.Cel mai important cand ai aflat cat de periculos este acest pacat este sa te duci cat se poate de repede la preot sau duhovnic si sa te spovedesti!
2.Spune rugaciunile in fiecare zi, tine post macar vineri.
3.Incearca sa il reduci de la 3 ori pe saptamana, la 1 data pe saptamana , o data la 2 saptamani, la 1 data pe luna pana va disparea.

Dar nu toata lumea trebuie sa ajunga in rai, numai cei puternici sunt alesi, ce zici? te numeri printre ei?

Reply
ionutz
octombrie 4, 2009 @ 11:49 am

Hmmmm nu stiu ce sa zic nu prea suna crestineste partea 3…thunderer..nu renunti la pacat prin comiterea lui „din ce in ce mai putin”…Ca sa te izbavesti de un pacat il tai de la radacina….nu il lasi inradacinat in tine….facand „din ce in ce mai putin”….

Reply
Tavi
octombrie 4, 2009 @ 6:24 pm

Thunderer, ce fel de intrebare e asta „Dar nu toata lumea trebuie sa ajunga in rai, numai cei puternici sunt alesi, ce zici? te numeri printre ei?”

Sper ca e una retorica. Stii ca „Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari”

Nu stiu daca ai observat dar nu trebuie sa ai studii de specialitate ca sa poti crede in Dumnezeu, nu trebuie sa ai functii sau sa fii bogat. Pentru ca e in firea omului.

In schimb, ca sa fii ateu, iti trebuie ceva scoala + ceva rautate sau mandrie.

Ce zici, talharul de pe cruce era unul dintre cei „puternici”?

Reply
Saurian
octombrie 4, 2009 @ 7:25 pm

@Tavi: Şi totuşi în Apocalipsă spune că laşii nu au ce căuta în Împărăţia Lui iar Hristos spune că Împărăţia Lui o iau doar silitorii. Oricum din ce am trăit eu în viaţa duhovnicească nu ştiu cum ar putea supravieţui cei slabi să nu renunţe. Sunt ispite mari sau cel puţin aşa le-am simţit eu.

Reply
Silvia
octombrie 4, 2009 @ 8:53 pm

Saurian, esti/ai fost calugar?

Reply
Viorel
octombrie 4, 2009 @ 9:03 pm

@ Tavi
„In schimb, ca sa fii ateu, iti trebuie ceva scoala + ceva rautate sau mandrie.”
De unde deducem ca liceul si universitatea sunt lacasuri ale pierzarii intrucat sunt fabrici de ateism! Ce chestie dom’le! Nu simti ca spusele acestea te plaseaza „inaintea” lui Thunderer?

Reply
george
octombrie 4, 2009 @ 9:27 pm

Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul… Rugandu-ma – pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici – aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: „Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant”…”

Totul tine de fiecare, il poti taia cu vointa si nadejde la Dumnezeu: spunea un parinte : daca stii ca acel lucru iti face rau, nu-l mai face, cu atat mai mult pacatul care ne impatimeste, constientizand ca este faradelege, deci impotriva legii lui Dumnezeu,te opresti, nu -l mai faci, faptic, taie-l din scurt.

Sa-l preamarim pe Dumnezeu,sa ne intelepteasca si sa ne de-a putere sa luptam impotriva ispitelor.

Reply
anda
octombrie 13, 2009 @ 4:50 pm

da,…si eu ma lupt cu acest pacat. Am 28 de ani, nu sunt maritata. Mi se pare ca nici nu am constientizat cand a aparut,cam la 6 ani, apoi a trecut, apoi in clasa a 9-a, apoi dupa ce am terminat facultatea si lucram…eram deja de 25-26 de ani. Cred ca , desi crestina, gandul sa spun la spovedanie asa ceva era complet strain de mine. Nu m/am gandit niciodata sa-l spovedesc acest pacat , decat acum. in ultimii 2 ani. Acum,cad si ma ridic, nu stiu ce va fi. Imi pun in fiecare clipa dorinta de a nu mai face acest pacat. Dar citind articolul si comentariile , imi spun ca ma regasesc in toate si am ceva aparte. Trec luni intregi si nu am nicio ispita si brusc, din senin, apare. Pe cand credeam ca am scapat, apare.
Stiu, devin constienta ca nu va disparea niciodata si e mai bine pt mine sa fiu mereu in garda.
Sa nu/mi dau voie sa cred ca am dreptul sa fiu relaxata la acest subiect. Trebuie sa fiu mereu constienta ca sunt susceptibila de acest rau.
Si apoi mi/am propus sa fug, cand se intampla sa vina ispita sa ies din casa, sa fug in locuri cu lume unde mi/ar fi imposibil sa fac acest pacat. Sa ies pe scara blocului, sa fug in strada…nu stiu, sa-mi gab mana in foc, ca Sf. Martinian, si sa ma intreb de pot rabda, ca tot asa nici focul iadului, unde voi ajunge daca pacatuiesc nu-l voi putea rabda.
atat.
Dumnezeu in mijlocul nostru!
Acum si in veci. Amin.

Reply
UnPacatos
octombrie 13, 2009 @ 10:27 pm

Despre pornografie, poluţii şi monahism
Raspuns catre un anonim, care poate fi oricine

Daca va mai amititi de mine, ma plangeam ca ma stapaneste patima internetului, dar nu v-am scris ce anume. As incepe prin a va scrie putin despre mine, pentru a va face cunoscute anumite aspecte ale vietii mele de pana acum:
– Inca din timpul liceului, fiind o fire introvertita, complexata de propria sexualitate (ca multi adolescenti) am inceput sa ma uit la filme si reviste erotice. Nu a durat mult si am inceput sa ma si masturbez. Dupa ce am intrat la facultate, am cunoscut pe cei din ASCOR, unde m-am si inscris, integrandu-ma repede intre ei. In pelerinajele facute cu ei, am avut ocazia sa cunosc multi monahi pe la diferite schituri si manastiri din tara.
– Cand m-am spovedit pentru prima oara, dupa mult timp, am renuntat deodata la fumat si la masturbat. Nu a fost chiar usor. Ca repercusiuni, au urmat polutiile nocturne care dureaza si pana in ziua de astazi. Drept sa spun, m-am saturat, nu se mai opresc (este stiuta starea de indispozitie care urmeaza in urma polutiilor).
– De aproape 2 ani ma gandesc la monahism. Mai exact, ma atrage viata monahala. Dar interior, am o stare permanenta de agitatie.
– Revenind la internet, pot sa zic ca a devenit o patima, deoarece m-am uitat si ma uit la „obscenitati”. Cu toate ca m-am spovedit destul de des, continui sa repet acest pacat. Am inceput prin a ma uita la tot felul de vulgaritati, dar m-am saturat repede si am trecut la un erotism mai „artistic”. Am inceput sa-mi cultiv o astfel de senzualitate si nu e bine, sunt constient de asta. Acum nu ma mai satisface orice, in limbajul freudian, s-ar zice ca asta duce la o crestere a libidoului.
Problema e alta: inainte de a ma uita, in mintea mea am posibilitatea de a alege, ori ma abtin si nu ma uit, ori ma uit si-mi satisfac poftele trupesti. De ce in momentele alea uit si de Dumnezeu si de toate? De ce trebuie sa fac toate poftele trupului? Sunt sclavul lui si nu-mi place. In acelasi timp, uitandu-ma la toate acestea, consider ca curvesc cu gandul, deci traiesc in pacat, si nu-mi vine chiar bine.
M-am saturat sa repet la nesfarsit acest pacat. Incep sa ma descurajez cand vad ca nu mai fac fata. Am inceput sa abandonez gandul de a alege viata monahala, mergand pe ideea ca mai bine e sa raman in lume si sa ma gandesc la manastire, decat sa fiu in manastire si sa ma gandesc la lume. Mai am de terminat o facultate si ma voi decide, dar la ora actuala sunt foarte dezorientat. Pe o parte, ma chinuie patima trupului (polutiile nocturne si faptul ca ma uit la poze si filme erotice), pe de alta parte, lupta cu toate gandurile care-mi vin.
Acum sunt complet dezorientat, nu mai stiu ce sa mai cred si ce sa mai fac. O sa ma tin cat pot de duhovnic. Insa si aici e o problema. Vorbesc cu sfintia sa doar la spovedanie, iar eu mi-as dori sa vorbesc mai mult, mai pe indelete, sa-i spun tot ce fac si tot ce simt.
Daca vreti si puteti sa ma ajutati cu ceva, va raman recunoscator.

Framantarile tale mi-aduc aminte o intamplare patericala, de care, de altfel, este plina viata manastireasca. Intr-o seara, dupa trapeza, un frate m-a invitat de-o parte, zicand ca are sa ma intrebe ceva. Fratele acesta avea de acum vreo cinci ani petrecuti in manastire, dar inca nu era calugarit, ca era tanar. Cand ne-am indepartat pe aleile intunecoase si nu mai era nimeni sa ne auda, fratele zice: „Ce sa fac, ca ma chinuie patima curviei si ma gandesc ca poate nu trebuie sa ma calugaresc, poate Dumnezeu vrea sa ma insor?” Eu n-am stat mult pe ganduri si-i cârpesc o apoftegma din Pateric, cam de felul: „Dar tu inchipuie-ti ca ele o sa moara si o sa le manance viermii, ca sub pielea asta gingasa poarta un lighean de mate” si altele de felul acesta. La care fratele imi raspunde linistit: „Avva, am citit si eu Patericul, stiu si eu teologii de astea, dar cand ma uit la ele uit si de Pateric si de Dumnezeu. Cand esti linistit, iti par convingatoare remediile acestea, dar cand te cuprinde patima, nu te mai ajuta la nimic”.
Am mai auzit pe unii înaintând si consolari de felul: „Ce-ai gasit la ele, nu vezi ce machiate si scârboase sunt? Cum poate sa-ti placa sa te uiti la gretoseniile alea, gandeste-te ca au fost atatia care s-au spurcat cu ele?”
Mie insa imi vin in minte cuvintele Scripturii: „Si au vazut flacaii omenesti ca fetele oamenilor sunt frumoase si au intrat la ele” (Facere 6). Vezi, Duhul Sfant zice ca sunt frumoase. Frumoase, nu gretoase. Frumoase, pentru ca sunt biserici ale lui Dumnezeu. De aceea sunt frumoase.
Sa-ti spun la ce m-am gandit, citind Psaltirea veche, inca cea cu litere slavone. Mie imi place sa citesc psalmii in limba de demult, sa ma amestec in corul rugatorilor de odinioara. Si iata ca, citind-o, ma poticnesc de un verset pe care eu il stiam asa: „Fiicele lor infrumusetate si impodobite ca chipurile templului” (Ps. 143, 12). „Impodobite ca chipurile templului” pe mine ma ducea de fiecare data cu gandul la idoli, mai ales ca in psalm se vorbeste ca fiicele acestea sunt ale „strainilor” din mana carora David se roaga sa fie izbavit. Mi se parea foarte clar: fetele strainilor, desi sunt impopotonate, totusi frumusetea lor este falsa ca si idolii. Dar in Psaltirea cea veche versetul acesta suna tocmai invers: „Fetele lor infrumusetate, impodobite ca asemanarea Bisericii”.
Vreo doua zile m-am gandit cam cum s-ar putea talcui faptul ca „fetele strainilor” sunt frumoase anume ca asemanarea Bisericii si nu ca chipurile templului. Si pana la urma mi-a venit un raspuns care m-a odihnit. Am avut revelatia sensului monahismului ortodox. Calugar este acela care se calugareste nu pentru ca socoteste frumusetea fetelor omenesti fiind uracioasa ca a idolilor, ci anume cel care, desi a vazut ca „fetele omenesti sunt frumoase”, totusi n-a intrat la ele. Dupa cum spune si Sf. Ioan Gura de Aur in Tratatul despre feciorie: „Ce mare lucru au facut fecioarele paganilor daca au renuntat la nunta din pricina ca o considera rea? Parca nu e firesc sa te abtii de la ceea ce nu-ti place? Fecioarele crestinilor insa tocmai de aceea sunt vrednice de cinste, ca, stiind ca nunta este binecuvantata, totusi se abtin de la ea pentru numele lui Hristos”.
Da, fetele omenesti, chiar si cele desfranate, sunt frumoase ca asemanarea Bisericii. Parca ne poate convinge cineva ca este altfel, cand nu numai ochii, ci si inima si toata fiinta noastra ne spune ca e asa? Chiar daca mintea va bombani tot timpul ca nu ne plac, totusi frumusetea lor ramane. Cu toate acestea, David zice ca sunt frumoase doar ca „asemanarea Bisericii”, nu ca Biserica insasi. Asta ma duce cu gandul la perioada sovietica, cand bisericile n-au fost distruse toate, ci, cele mai frumoase, au fost transformate in muzee, in sali de agrement, unele chiar in sali de sport, in depozite. Cand te uitai din afara, erau ca niste biserici adevarate, dar cand intrai inauntru, nu mai erau asa. Asa este si cu frumusetea femeilor. Sunt frumoase, dupa masura Ziditorului Care le-a facut, ca El le-a facut sa-I fie Lui biserici. Dar sunt moarte, sunt inchise, ca si bisericile din vremea sovietica, pentru ca in ele nu se mai savarseste Liturghia.
Acesta este singurul lor defect, ca in ele nu se slujeste Liturghia. Si totusi, Dumnezeu se simte jignit atunci cand noi le hulim, pentru ca sunt ale Lui. El le-a facut pe ele si nu noi. De aceea, Dumnezeu sloboade patima curviei peste tot cel care judeca femeile usoare, ca sa-i aduca aminte ca nici el nu este mai departe. Si eu am cunoscut calugari care daca vedeau vreun frate vorbind cu vreo femeie, il certau că stă de vorbă cu „dracu'”. In cele din urma insa marii „asceti” au abandonat calugaria si s-au casatorit cu „dracu'”, iar fratii cei certati isi vad linistit de nevointele lor.
Asa ca nu e nimic rau in faptul ca-ti place frumusetea lor. Si lui Dumnezeu ii place. Insa, atunci cand te apuca patima, incearca sa le vezi ca pe niste Biserici, ca pe niste icoane ale lui Dumnezeu. Parcă cu niste icoane iti vine sa faci faptele acelea care iti trec prin cap cand hălăduieşti prin internet? Imi vei reprosa ca e greu? Nu e greu. E imposibil. De aceea, tocmai pentru ca nu le putem vedea cu ochi curat, mai bine e sa nu le vedem deloc. Daca noi insine am fi avut Liturghia launtrica, cea care le lipseste lor, am fi fost ca si Dumnezeu Care, desi vede toate cele despre care povestesti, si altele mai mari, totusi niciodata nu pofteste.
Patima curviei, deoarece este proprie firii noastre, poate fi depasita numai prin Duhul Sfant, prin Liturghie. De aceea, noi, pacatosii, care inca nu am devenit altare desavarsite, nu ne uitam la ele, ca sa nu ne facem batjocoritori de cele sfinte, ca ne batjocorim pe noi, care suntem biserici si pe ele, care sunt tot biserici.
Ca sa scapi de aceasta atractie, trebuie sa-ti propui o perioada de nevointa. Nu e numaidecat sa postesti aspru si sa nu dormi, mananca din toate cate putin si odihneste-te, atat cat sa nu fii iritat de oboseala si inapt pentru munca. Incearca, pur si simplu, sa eviti discutiile desarte, televizorul si muzica. Toate acestea faramiteaza mintea si slabesc atentia. Dar pentru patima curviei trebuie sa avem atentia intotdeauna treaza, pentru ca ea patrunde prin ganduri, pe care daca le curmam indata, am si scapat de ea. In aceasta perioada incearca sa nu povestesti nimanui nici macar impresiile si starile prin care o sa treci, decat numai preotului la spovedanie (sau unei persoane duhovnicesti, capabile sa te ajute). Cred ca in scurta vreme, daca vei face asta cu smerenie si cu nadejde, vei simti lucrarea Liturghiei in tine. Citeste cate o catisma dimineata, una seara si una noaptea pe la doua, daca poti. Ca sa te odihnesti bine, culca-te pe la 10 seara. Si in toata vremea spune „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul”.
Dar sa treci dincolo de orice conventie despre rugaciune. Sa te pui inaintea lui Dumnezeu asa cum esti, nu incerca sa pari mai bun, poate ca nici sa nu doresti asta, ci pur si simplu, arunca-te la pamant in camera ta, dupa ce stingi lumina si zi:
„Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu ma pot plange. Eu nu te mai inteleg si nu te mai voiesc, eu am o alta viata, care imi pare mai interesanta si mai atragatoare. Du-te de la mine, ca sunt om pacatos. Niciodata nu te-am iubit si nu te-am ascultat. Stiu ca esti aici, dar nu te simt si nu te recunosc. Tu insa nu te departa, asteapta pana ma scol, ajuta-ma Tu sa ma scol, ca Tu m-ai zidit si poti cu mine toate cate voiesti. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Ca, iata, n-am mai ramas decat numai Tu si eu. Numai noi amandoi am ramas. Sa nu Te scarbeasca pacatele mele si sa te duci. Ramai cu mine, chiar daca nu te vad, chiar daca nu te simt, chiar daca nu te ascult. Chiar si atunci cand nu voi mai vrea sa ramai, Tu sa ramai. Ca Tu esti cel care ne dai viata si care din moarte iarasi ne vei ridica, si fara Tine suntem nimic, Doamne. Si Tie, Bunule, dupa cum putem, toti slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.
Sa spui asa, tot ce ai pe suflet, in cuvinte si mai putine si mai simple, poate chiar fara nici un fel de cuvinte. Sa te pui numai jos la podea in camera intunecoasa si sa te gandesti ca Dumnezeu este pretutindeni, deci si la tine in camera. El nu poate sa nu fie si la tine in camera, nu are voie. Bate-te cu Dumnezeu ca si Iacob si lasa-te ranit de El. Si zi-i, si cere-i socoteala, si intreaba-L de cele pe care nu le intelegi si cele pe care ai vrea sa i le reprosezi. Zi-i si asculta tacerea cu care te asculta, rabdarea cu care te rabda si dragostea cu care te iubeste. Dar mai ales sa asculti neputinta cu care vrea sa te ajute si nu poate, din cauza vointei tale. Da, nu te mira si sa nu te sminteasca aceste cuvinte, noi L-am facut pe Dumnezeu sa fie neputincios pentru noi. Gandeste-te numai, ca El umbla pururea pe langa noi, ca un caine batut, cersind ajutorul nostru, ca sa ne mantuiasca. Daca te vei ruga asa, n-are cum sa nu vina Duhul Sfant peste tine, n-ai cum sa nu cunosti umilinta cea veselitoare, n-are cum sa nu te umpli de nadejdea cea buna. Si-aceasta stare sa o cresti in tine, ca sa ajungi sa o poti scoate si duce cu tine si dincolo de intunericul camerei tale, ca ea te va apara de toate ispitele trupesti si sufletesti.
Sa te impartasesti mai des, chiar in fiecare duminica, trateaza cu preotul. Caci daca pentru cei indraciti canoanele recomanda deasa impartasanie, pentru a alunga demonul, care e strain firii noastre, cu atat mai mult vom avea nevoie de deasa impartasanie pentru a scapa de patimile care sunt proprii firii noastre, care sunt insasi firea noastra?
Ai nevoie si de o schimbare de mediu, de o evadare din tot ce te inconjoara. Firea omeneasca se acomodeaza foarte repede, de aceea, propune-i o alternativa cat mai contrastanta la ceea ce vezi in internet. Nu e numaidecat sa ramai in acest regim de rugaciune, care pe multi îi sperie, ci doar sa-ti faci din el o trambulina pentru un regim normal. Pe urma faci cat poti, dar sa nu te desparti de impartasanie mai mult de doua saptamani. Cand vei vedea ca iarasi te ataca vechile deprinderi, mai da-i cateva zile de asprime si impartasanie. Trupul nostru e atat de lenevos, incat, temandu-se de regimul aspru, se va multumi sa ramana intr-un ritm normal, fara sa te mai arunce in patimile de care te plangi, numai ca sa nu-l mai obosesti cu asceza. E nevoie de putina asceza, pentru a trai mai bine euharistia, bucuria.
Iritarea pe care o ai, este un preludiu al deznadejdii. Din cauza patimii tale, iti pare ca Dumnezeu nu iti asculta rugaciunile, nu ai indrazneala. Dar Hristos a zis: „Indrazniti, Eu am biruit lumea”. Acest indemn se adreseaza tuturor oamenilor, nu numai Sfintilor din calendar. Credinta in Dumnezeu nu se limiteaza la simpla recunoastere ca El este si ca a lucrat in istorie, ci ca El este si pentru tine si ca lucreaza, vrea sa lucreze prin tine. Anume asta nu pot crede oamenii, ca un graunte de credinta poate sa mute muntii.
Sa stii ca tot din cauza nervozitatii sunt si polutiile dese. Unii cred ca polutiile frecvente sunt semn al virilitatii sporite, dar este tocmai invers. Virilitatea poate fi folosita si intr-o parte si in alta. Potenta masculina, stim bine, nu depinde de constitutie, de biologic, ci de psihic, de puterea vointei. Asa ca barbatii cu o potenta sporita se pot impotrivi cu mai mult succes atacurilor sexualitatii, pe care mai inainte o exploatau cu acelasi succes. Vezi in Vietile Sfintilor cati talhari dintre cei mai fiorosi, ostasi neinfricati deveneau calugari si ajungeau la biruinta totala a patimilor.
Am cunoscut un calugar care in prima jumatate de an de la intrarea in manastire avea cateva polutii in fiecare noapte. Se scula, batea matanii si se culca inapoi. Ai crede ca trebuie sa fie cine stie ce Rambo, dar e tocmai invers, era foarte slab, nervos, plangacios si intotdeauna ameninta ca o sa plece acasa sa se insoare. Cu timpul, pentru ca s-a mai maturizat, a devenit „mai barbat”, lucrurile s-au linistit. A scapat si de nervozitate si de desele polutii.
Despre polutii gasesti in regulile lui Ioan Casian. Acolo se insista chiar asupra puterii patimii, care la unii e mai mare, la altii mai mica. Sfantul Ioan zice ca, cu cat e mai mare patima, cu atat esti mai potrivit pentru monahism. Acelasi lucru il zice si Sf. Ioan Gura de Aur cand talcuieste cuvintele Mantuitorului: „Sunt eunuci care s-au nascut asa, eunuci facuti de oameni, si eunuci care s-au facut pe ei insisi asa pentru Imparatia lui Dumnezeu”. Deci, chiar Hristos a spus-o. Pare un paradox, dupa ce am fost deprinsi sa credem ca in manastiri se duc numai impotentii si handicapatii. Impotentii, zice Sfantul Ioan Casian, nu mai pot practica nevointa fecioriei, ei trebuie sa sporeasca in alte fapte bune. Si mi se pare un fapt demn de un Dumnezeu ca al nostru, care judeca pe toti cu dreptate. Tot asa nu vor lua cununi de biruitori cei care sunt blanzi din fire, ci cei care, maniosi fiind, prin lupta au ajuns la blandete. Asa stau lucrurile cu toate virtutile.
Tot Sfantul Ioan Casian aduce exemplul unui staret caruia, de o vreme buna, i se intampla sa aiba polutie chiar in noaptea de dinainte de impartasanie. Dar adunandu-se soborul batranilor au hotarat sa-l dezlege sa se impartaseasca, deoarece lucrarea aceasta era din zavistia dracilor, calugarul ducand de altfel o viata sfanta.
De multe ori, dracii napustesc aceasta pacoste mai ales asupra incepatorilor, ca sa-i aduca in deznadejde. Ceva de felul: „Vezi, esti un curvar si jumatate, dar vrei sa te dai mare crestin. Las-o balta si traieste ca toti, daca nu vrei sa te imbolnavesti, sa ai dereglari hormonale”. Dar daca nu le atragi nici o atentie, te lasa. Spala-te, bate 50 de metanii, spune psalmul 50 si fii ca si cum nu s-a intamplat nimic. Fii sigur ca pentru atata lucru acest pacat se iarta, este un canon care spune asta. Ce, parca femeilor le e mai bine ca au scurgeri menstruale? Dar parca pot sa schimbe ceva? Sa privim firea noastra omeneasca asa cum este ea, cu toate slabiciunile si neputintele ei.
Polutiile se mai pot intampla si din cauza frigului, daca dormi intr-o camera racoroasa. Din cauza rasului prostesc si a mancarurilor grase si dulci, din betie. La fel si din consumul de lichide pe noapte, care provoaca erectia in timpul somnului din cauza contractarii muschilor care mentin lichidul. Asa ca, sunt mai multe motive care provoaca polutiile: unele de la draci, unele de la neatentie, altele de la fire. Nici unele, insa, nu trebuie sa fie prilej de tulburare.
Se mai zice in cartea aceasta ca pana si marii pustnici, chiar daca nu mai au nici un fel de patimi, totusi mai au uneori polutii. Acesta este tributul care trebuie platit firii. Cu toate ca, dupa o perioada de asceza, polutiile au loc fara vise erotice si fara nici un fel de senzatii. Cred ca Dumnezeu a lasat asa lucrurile ca nimeni sa nu se inalte prea mult.
Vezi, polutii mai au chiar si barbatii casatoriti. Crezi ca ei se simt mai bine dupa ele, mai ales in perioada cand femeia le este gravida? Dar si mai bine le sta cand in aceasta perioada se masturbeaza. N-au nici ei, saracii, nici o odihna de pe urma casatoriei.
Odihna adevarata o cunosc doar calugarii. Pentru ca ei ajung la ea prin agonisirea Duhului Sfant. Intreaga fire se schimba la calugar si el devine purtator al Liturghiei launtrice de care vorbeam la inceput. Este, intr-adevar, nevoie de ceva munca, dar se poate. In taina calugariei, Dumnezeu da un har deosebit, pe care oamenii obisnuiti nu-l pot banui. Acest har ii pazeste pe calugari de navalirile brutale ale patimii. Pentru un calugar totul e mai usor, pentru ca el a infruntat intr-o singura noapte tot greul pe care un om normal il infrunta pe parcursul vietii intregi. Greul acesta este teama si cutremurul din noaptea calugariei. De indata insa rostite voturile, portile se inchid in urma ta si lumea intreaga se lumineaza cu o lumina noua, pe care nu vrei sa o mai schimbi pe nici o frumusete.

Reply
Viorel
octombrie 13, 2009 @ 10:40 pm

@anda
In acest fel m-am luptat si eu ani de zile desi ma spovedeam des (ori de cate ori simteam nevoia, obligatoriu imediat ce cadeam) si ma impartaseam regulat(evidet cu dezlegare de la duhovnic). De fapt, la inceput am primit 2 ani departare de la SF. Impartasanie. Dupa prima spovedanie, am reusit in scurt timp sa nu mai fac acest spurcat lucru. Problema a reaparut in momentul cand am inceput sa ma Impartasesc. Dupa un amar de ani am inceput sa inteleg ca ceva nu-i in regula si am mers la un duhovnic la manastire. Acesta m-a spovedit de la capat si mi-a dat canonul ce ar fi trebuir sa-l primesc inca de la inceput. Adica diagnosticul corect. Fara pogoramant inutil si pagubos. Adica, m-a oprit de la Sf. Impartasanie un numar de ani. Problema cea mai grea a fost aceea ca aveam la activ un numar de avorturi si asta atarna greu. Mi-a mai dat cateva metanii si ceva carti de citit. Ani de zile am trait cu ideia (alimentata din plin de „oameni de bine” si chiar de anumiti duhovnici de pe la parohii) cum ca nu-i indicat pentru un mirean sa mearga sa se spovedeasca la un duhovnic de manastire pentru ca primeste canon greu, pe care nu-l poate face un om din lume cu serviciu si familie. Nimic mai gresit. Dupa ce am fost la acela am simtit ca m-am nascut din nou. I-am spus dintr-u inceput ca daca nu trebiue sa ma impartasesc decat la moarte din cauza pecatelor mele atunci asa vreau sa fie. Multi din cei care merg la biserica „rup lanturile” cand e vorba sa se impartaseasca cu Sfintele Taine de parca acestea ar fi aspirina sau bors cu mamaliga. Ca si concluzie: daca aceasta patima te pune jos periodic trebuie sa iei in considerare ideia care ti-am enuntat-o mai sus. Nu ai unde sa fugi ca sa nu mai faci, la un moment dat trebuie sa mai si dormi, si cand te-ai urcat in pat vine si cel rau dupa tine. S-ar putea ca dupa aceasta postare a mea, sa sara ca arsi „oameni de bine” sa apere Biserica de atacatori. Tu mergi si intereseaza-te de ceea ce ti-am spus dar ai grija sa nu intrebi oameni nepotriviti. La urma urmei Canoanele se gasesc intr-o sumedenie de carti disponibile oricui si poti afla singura. Iti recomand cu caldura una: „Carte foarte folositoare de suflet-sfaturi catre duhovnic” de Sf. Nicodim Aghioritul. De ex. o poti comanda on line la pretul de 5 RON. Canoanele pe care le gasesti in ea, asezate de Sf. Parinti sunt actuale si vor ramane in veci pana la Judecata. Daca azi in multe locuri se dau Canoane formale sau chiar de loc, este spre paguba sufleteasca a celor ce le primesc. Fie ca Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos si Preacurata lui Maica sa te calauzeasca spre cele de folos.
P.S. citeste si articolelede pe acest blog legate de acest subiect precum si comentariile, caci iti vor folosi mult. Deasemeni fereste-ti ochii si urechile de imagini obscene caci asa alimentezi permanent patima.

Reply
Viorel
octombrie 13, 2009 @ 10:59 pm

@anda
„Sa te impartasesti mai des, chiar in fiecare duminica, trateaza cu preotul.”
Vezi anda? Exact ce-ti spuneam. Comentariul postat de Un Pacatos se scria in timp ce scriam si eu. Trateaza cu preotul targuieste-te pe Sfintele Taine, mai dai tu ceva, mai lasa el din pretentii! Si uite asa ajunge Sf Impartasanie bors cu mamaliga! Aceasta expresie nu-mi apartine, am auzit-o din gura Inalt Presfintiei sale Casian Craciun Arhiepiscopul Dunarii de Jos.

Reply
Viorel
octombrie 13, 2009 @ 11:03 pm

@ Un Pacatos
Fiule ce te oprete sa discuti mai pe larg cu duhovnicul tau?
Si daca zici ca nu te poti abtine de la folosirea calculatorului pentru a alimenta periodic patima, macar faptul ca locurile cu imagini pentru „adulti” sunt pline de virusi ar trebui sa te puna pe ganduri.

Reply
florinm
octombrie 14, 2009 @ 9:49 am

Draga Anda, spovedeste degraba acest pacat, din toata inima ta, cu toata parerea de rau si rusinea. Cu cat iti e mai rusine, cu atat mai mult calci diavolul pe cap. Sa-ti pui intrebari atunci cand iti va disparea rusinea la spovedanie.

Si nu-ti fie teama daca vei mai cadea si dupa spovedanie. Cazi, ridica-te! Pentru asta e buna spovedania mai deasa, dar intreaba si duhovnicul despre asta, daca nu esti sigura. Si citeste mult despre pocainta, despre spovedanie.

Nu-ti face griji, sunt MULTI duhovnici din lume FOARTE BUNI, care cunosc bine tentatiile din lume si care dau canoanele potrivite (eu am scapat de pacatul asta multumita unui preot duhovnic de parohie, cu toate ca stiu destui preoti calugari – Domnul m-a tinut intr-un mediu curat si toti preotii pe care-i cunosc sunt oameni deosebiti, exemplari!).
Pentru ca sa scapi mai repede de acest pacat (si de altele) e nevoie sa te rogi pentru parintele tau duhovnic (indiferent ca e din lume sau manastire), in fiecare zi, pentru ca Domnul sa-l apere, sa-l tina sanatos pe el si pe ai lui, sa ii puna cuvantul bun pentru tine.

Curaj! Nu pierde tocmai acum ce ai castigat pana acum, prin cate ai suferit: RABDAREA! Pune aceasta rabdare si experienta in slujba ta: ai rabdare si fii atenta sa nu mai cazi. Fii atenta la faptul ca diavolul te aduce in pragul acestui pacat prin multe alte lucruri, facandu-te sa accepti, sa te „incalzesti” cu alte ganduri pacatoase inainte. E nevoie sa respingi ORICE astfel de gand, sa nu accepti nimic. Nu e deloc greu, in ciuda aparentelor.

Doamne, ajuta!

Reply
gheorghita
decembrie 16, 2009 @ 11:12 am

Sfatul meu-castiga trupul impatimit si robit de partea ta!!!!. Spovedania continua, rugaciunea, citirea cartilor sfinte(pateric, filocalii, vieti cu minuni). Prin rugaciune te impaci cu Dumnezeu si cu tine insuti . Postul prelungit (chiar si cateva luni sau 1 an)bazat pe consumul fibrelor alimentare, si vegetale(detoxificarea organismului),ceaiuri etc. conduce la eliberare de fixatii si obsesii organice care s-au automatizat in structurile mentale si organice ale corpului nostru si care produc patima fara consimtamantul nostru. De asta se spune ca suntem robii patimilor, se produc aproape fara puterea noastra de anticipatie si fara voia noastra. Este ca si cum ai fi pus sa mergi pe sarma fara antrenament. Asa te ia patima asta in primire. Trebuie inlaturat din prima secunda orice pretext. Cine-i las nu-i vrednic de rasplata. Fa-o cu ravna pentru dragostea fata de Dumnezeu si rasplatirile Lui cele viitoare!!!!!!!! Nu mai faceti o tragedie cumplita, ca are feed back psihologic negativ(vrajmasul se foloseste si de asta) ci lasati pe Dumnezeu sa faca ordine in viata voastra. Dati si grijile si preocuparile, si gandurile, si bucuriile si necazurile, nedumeririle, dar mai ales intrebarile si Pacatele voastre lui Dumnezeu. Asa nadajduiesc ca ne vom elibera de egoismul nostru ingust si Dragoastea lui Dumnezeu va patrunde tot mai tare in sufletele noastre si atunci NIMIC NU NE VA MAI DESPARTI DE HRISTOS.

Reply
D
decembrie 16, 2009 @ 4:21 pm

Anda – asa se intampla cu unii: stau mult timp curati,si cad doar din cand in cand ( e valabil si pt. alte pacate). Pentru ca (dupa cum mi-a spus un parinte) diavolul nu trebuie neaparat sa te munceasca permanent. Doar din cand in cand (eventual cand esti mai sigur ca esti in regula) iti trimite ispita si te face sa cazi(un fel de a spune – tot sub influenta mea esti,chiar daca ai tu impresia ca ai scapat).
Dupa cum s-a mai spus – spovedit si sfatuire cu duhovnicul; si incearca cu orice pret sa eviti prilejurile de a cadea (intalniri,filme,chiar priviri) care chiar daca pot parea inofensive,raman in amintire si se pot face mai tarziu pricini ale caderii. Este esential acest aspect.

Frate Viorel , fara suparare,dar cred ca extinzi la nivel general metoda care a mers la tine. Un om nu seamana cu altul,cred ca esti de acord. Daca pentru tine a fi oprit „n” ani de la Sfanta Impartasanie te poate vindeca,este in regula. Dar pe altul il poate dobora de tot.

Asa ca eu zic sa nu mai tratam toti oamenii dupa acelasi calapod,si nici sa nu mai fim asa siguri ca medicamentul care a dat rezultate la noi va da si la altii. Cu atat mai mult cu cat vorbesti de departarea de Sfanta Impartasanie, care ar trebui sa fie o exceptie, nu un tratament general, pentru orice pacat. Ca sa nu mai spun ca acea comparatie cu borsul este TOTAL deplasata,din punctul meu de vedere (indiferent de cine ar fi fost facuta).

Reply
D
ianuarie 6, 2010 @ 3:32 pm

si de moarte cum scapi, Alex ?

Reply
Alex
ianuarie 6, 2010 @ 3:32 pm

admin … dc strergi ?
daca nu sunt de acord cu tine nu o sa apare commentul nu ?
asta e religia ta ?

Reply
D
ianuarie 6, 2010 @ 3:38 pm

„Cine crede in Mine nu va cunoaste moartea, ci a trecut de la moarte la viata”

Iti suna cumva cunoscut ?

Reply
D
ianuarie 6, 2010 @ 3:45 pm

nu.

„cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide”

daca tot dai citate, da de la sursa, nu din plagiatori

Reply
Alex
ianuarie 6, 2010 @ 3:50 pm

sintagma „crede si nu cerceta” apartine lui Celsus (sec al II-lea) si reprezenta un atac la adresa crestinismului…

Reply
D
ianuarie 6, 2010 @ 3:51 pm

noi nu declansam razboaie; doar incercam sa tinem piept celor ce vin peste noi 😉

Reply
Alex
ianuarie 6, 2010 @ 3:55 pm

iar ai sters , dc eshti rau
? 😀

Reply
D
ianuarie 6, 2010 @ 4:00 pm

eu zic totusi sa te linistesti; ce o sa faci, o sa te repeti mereu, de fiecare data cand esti sters ?

Reply
admin
ianuarie 6, 2010 @ 4:00 pm

Alex, cand intri pe un site (orice site), si vrei sa lasi parerea ta printr-un comentariu, bunul simt ne spune ca mai intai de toate ne prezentam cu un nume. Ori „masturbel” nu este un nume (nici macar un nickname), ci o injosire a propriei persoane. Hai ca nu e chiar asa de greu…daca ai un pic de buna-vointa.

Reply
Alex
ianuarie 6, 2010 @ 4:04 pm

sa revenim , „noi nu declansam razboaie; doar incercam sa tinem piept celor ce vin peste noi” … nu crezi ca ushor , ushor trebuie sa ne schimbam noi ca oameni si sa nu mai fim impinshi de la spate , cu voia sau fara voia noastra ? cum potzi crede in ceva vechi de 2000 de ani , gata s-au purtat pra multe razboaia cu crucea inainte . religia itzi este bagata in cap de mic, cu forta shi cu fica … m-i se pare aiurea , ti nu ?

Reply
admin
ianuarie 6, 2010 @ 4:12 pm

Alex, @D nu este administrator ca sa poata sterge vreun comentariu scris de tine. Iar ai dat cu bata in balta, grabindu-te. Fii te rog rabdator, discuta concret, la subiect, si spune-ti parerea respectandu-i pe ceilalti. Nimeni nu forteaza pe nimeni pe acest site, atata timp cat lucrurile se desfasoara in masura bunului simt.

Reply
Ina
ianuarie 7, 2010 @ 5:12 pm

Alex, bine era daca religia ne era bagata cu forta.

Doamne ajuta

Reply
marius
aprilie 15, 2010 @ 8:30 pm

Am citit un articol de curand despre masturbare si mi-a venit in minte un cuvant „Obiceiurile pot fi schimbate intr-o zi. Ele nu sunt decat concentrarea minţii. Te-ai concentrat intr-un sens; acum concentreaza-te in alt sens si vei scapa de tot de acest obicei”. Stiu ca-i greu dar incercati asta, si eu am incercat si a mers, in alte imprejurari nu in aceasta dar mi-a placut si l-am pus cu seriozitate in practica ! Pune-l cu seriozitate si va da roadele asteptate! Daca nu va pot stimula cuvintele Evangheliei ganditi-va la ceva care va stimuleaza, de exemplu: cu ce-mi este de folos sa ma masturbez? Cu nimic, nu-mi aduce beneficii decat obsesie! Ganditi si altfel daca nu va stimuleaza cuvintele Evanghelie dar care sa duca la roadele ce le cer cuvintele acesteia!

Reply
Saurian
aprilie 16, 2010 @ 7:46 am

Ina, am văzut destule cazuri de religie băgată cu forţa pe gâtul copiilor ce a ajuns mai târziu ca să fie lepădată de copii. La mănăstire mergând am văzut 2 copii care când auzeau de îngeri sau Hristos se simţea că erau plictisiţi, că li s-a spus prea mult de asta în schimb râdeau şi se bucurau când vedeau draci pictaţi pe pereţii bisericii. Sau la acel băiat a mai fost o chestie destul de tristă. Eram cu o prietenă la Petru Vodă şi stăteam la privegherea de sâmbătă seara cu mama şi cei doi copii de care vorbeam. La un moment dat prietena asta l-a atins pe băiat ( ce avea vreo 12 ani pe spate ). Şi el îmi spune cu mutra pe care o face un copil ce se bucură ca a făcut ceva rău: „M-a atins. E păcat asta”. Şi eu încercam să îi explic că nu e păcat.
Să mai îţi dau un alt exemplu ce mi l-a dat prietena asta. Era un adventist de duminică şi la religie stătea ( nu ştiu clar din ce cauză ) la ortodocşi. Iar profesoara de religie îl forţa să-şi facă cruce şi să se închine la icoane. Ce şanse mai există pentru un astfel de om să se întoarcă la Ortodoxie?
Sau când am fost la Petru Vodă auzeam de la tatăl cum copilul lor cel mai mare ( care acum deja era matur ) a fugit de acasă. Recunoştea că a fost cam dur cu biserica şi asta dar din mila lui DUmnezeu mai vine duminica la biserică. Le-a spus un călugăr că bine că măcar vine duminica. Sunt multe cazuri de habotnicii ce îi îndepărtează pe copii de Hristos.
În concluzie: cea mai anti-creştină şi anti-hristică soluţie e să fie băgată religia cu forţa. Soluţia e ca cei credincioşi să fie sfinţi şi atunci ceilalţi de bună voie se duc la Hristos. De ce crezi că mulţi se duc la sectari ( luând cazurile celor sinceri )? Din cauză că acolo ei văd oameni mai sfinţi decât preoţii şi ortodocşii din jurul lor.
P.S.: Îmi amintesc cum a răspuns păr. Constantin Necula când a fost întrebat ce cărţi să le citească copiilor pentru a ajunge la Hristos. Păr. Necula spunea că să o lase mai moale cu cărţi şi tot felul de prostii de genul ăsta şi să ducă copiii pe afară, prin păduri, etc. să se joace că Hristos prin asta se face cunoscut. Nu prin îndoctrinarea forţată a copiilor.

Reply
Bogdana
mai 10, 2010 @ 5:16 pm

Eu zic ca se poate, daca vrei. E greu, asa e calea ingusta, plina de obstacole, bariere si ispite. Va recomand sa nu va mai uitati la tv si sa va rezumati in alte caculatorului doar la ce trebuie si la site-uri ortodoxe. Stirile sunt o tampenie. Nu exista site de stiri gen cancan sa nu aiba cva poza indecenta. Numai o poza de aia mica iti da mintea peste cap.
Eu va inteleg. Si eu am neputinte multe pe care voi nu le aveti. Fiecare cu ale lui.

Reply
Andrei
mai 11, 2010 @ 9:33 pm

ai dreptate Bogdana
am fost cazut in acest pacat timp de mult timp si mi-am facut curaj si am fost la spovedit
Am gasit un preot deosebit care ma punea sa fac marturisirea dupa canonul de spovedanie
cu toate ca mi-a fost greu, ca viata e grea si iti ofera si bariere si ispite cum spuneai dar cu ajutorul Maicii Domnului si a Cuvioasei Parascheva am scapat
Imi pare nespus de rau de ceea ce am facut si vreau sa merg pe calea adevarului, pe calea pe care Hristos ne cheama pe toti la El
Avti rabdare !rabdare! rabdare ca Hristos ne ajuta pe toti
Doamne ajuta si Dumnezeu sa va binecuvinteze
Hristos a Inviat

Reply
Andrei
mai 11, 2010 @ 9:34 pm

Cititi cartea lui Danion Vasile – Intre iubire si pacat
E folositoare!

Reply
Nicolae
mai 12, 2010 @ 3:35 pm

O carte care mie mi-a fost recomandata de parintele duhovnic si care m-a ajutat mult in lupta impotriva desfranarii…de toate felurile este aceasta Biruinta asupra desfranarii,Editura Bunavestire!
Doamne ajuta sa ne pastram neprihaniti si curati (si curatiti) de patimi pana in ceasul cel mai de pe urma!

Reply
Anonim:
iunie 20, 2010 @ 11:18 pm

si eu am suferit de acest pacat si am putut scapa de el doar in momentul in care am constientizat cat e de mare si de grav. Mia fosr rusine de mine,de ceea ce faceam si m-am spovedit,mia fost ft greu sa spun parintelui ca ma masturbam dar credetima doar prin Sfanta Taina a Spovedaniei si prin comunicare cu duhovnicul nostru putem scapa. Sa tinem minte ca preotul e prietenul nostru si trebuie sa vorbim cu el,doar asa putem scapa. Inainte de a va masturba ganditiva la Dumnezeu si daca El este mandru de noi, de faptele noastre. Poarta o cruciulita la gat si strangeo la piept si spune Doamne ajuta-ma sa nu mai pacatuiesc,rugativa cat mai mult lui Dumnezeu si e El va va ajuta!

Reply
alexa
iunie 21, 2010 @ 6:24 pm

O metoda eficienta este ca atunci cand esti pe cale de a face acest pacat este sa te gandesti ca Dumnezeu te vede. Chiar daca esti singur(a)in camera, El este alaturi de tine mereu, e atotstiutor si omniprezent.Doar ca nu-l poti vedea si auzi dar sa stii ca e acolo, intotdeauna. Pe mine ma cuprinde un sentiment de rusine si frica, dar rusine mai ales. Iar rugaciunea trebuie facuta din suflet; oricat de simpla ar fi, daca te rogi 15 minute la modul cel mai serios, cu umilinta si cu parere de rau pentru toate pacatele tale, in mod sigur ca te va ajuta.
Doamne ajuta!

Reply
pretorian
iunie 30, 2010 @ 10:27 pm

referitor la ce a scris „D” ultima oara, cum ca sa evitam intilnirile si chiar privirile ? Acum na, banuiesc ca poate te refereai la privirile aruncate fetelor din oras si din incaperile unde ne aflam cu treaba sau ocazional; dar cum sa te feresti de intilniri sau sa privesti persoane? Frate suntem in lume, trebuie sa vedem cum facem si sa ne adaptam la ispitele de aici, pentru ca altfel hai sa mergem la manastire sau intr-o grota si gata. De fapt nici un gata, ca si acolo vin ispitele adaptate manastirii sau grotei.

si da, de mult vroiam sa discut si despre ce a spus alexa mai sus, cum ca atunci cand intentionam sa pacatuim, cand ne aflam doar la nivel de idee si pofta, sa ne gandim ca Dumnezeu e langa noi si ne vede. M-am gandit si la asta, dar pur si simplu nu merge. La inceput parca ma mai sfia acest gand, dar cu timpu m-am nesimtit de tot si mai grav e ca acum nu ma mai gandesc ca ma vede, ci cu dinadinsu nu ma mai gandesc la cele sfinte ca sa nu ma deranjeze. Cand aveam candela, o tineam pe birou de la calc ca nu aveam unde in alta parte, iar noaptea cand ma trezeam turbat de pofta masturbarii, mai intai stingeam candela si dupa aia executam pacatu. Va da-ti seama de ce suntem in stare noi oamenii, atunci cand vrem sa obtinem ceea ce vrem si ne vedem doar interesu?
Nu stiu ce sa mai zic. Pe mine situatia m-a inchis si doar mila lui Dumnezeu ne mai poate scapa.

Reply
Saurian
iulie 1, 2010 @ 5:09 am

@pretorian
În primul rând dacă încerci tot timpul să te uiţi în jos şi când chiar trebuie să vorbeşti cu o fată dezbrăcată te uiţi la chipul ei atunci Dumnezeu te scapă când îţi scapă privirile în altă parte involuntar ( în sensul că ceea ce ai văzut nu îţi va provoca nici o poftă ).
În al doilea rând faza cu gândul că Dumnezeu e lângă tine e mai complicată. Cât timp nu simţi prezenţa lui Dumnezeu şi îţi imaginezi că El e lângă tine că faci păcatul atunci se întâmplă cum ai spus tu. Dar în momentul în care gândindu-te la Hristos ( îndreptându-ţi mintea puţin la El ) Îi vei simţi iubirea părintească atunci vei primi şi puterea de a birui această ispită. Oricum să ajungi aici nu e aşa uşor ( practicând rugăciunea lui Iisus cât de mult şi încercând să te smereşti cât de mult şi să duci o viaţă autentică vei ajunge acolo… dar oare dintre cei care ne lăudăm că ducem o viaţă creştină câţi chiar ducem? ).
În al treilea rând pentru a scăpa de patima asta e nevoie de o luptă continuă. Tot timpul să fii atent la ce vine în minte şi să nu permiţi nimic păcătos ( dacă ai început să te îndulcesc cu un păcat deja ai dat mâna cu dracul ) iar chiar de se întâmplă atunci urgent să alungi acel păcătos. În acelaşi timp e nevoie să fii tot timpul ocupat aşa încât când te culci să fii frânt ( să ajungi la faza că adormi în timp ce citeşti rugăciunile din cărţi ). Apoi e de folos să ai relaţii cu cât de multe persoane. În momentul în care ieşi des cu prieteni atunci nu te vei mai vedea ca un obiect cauzator de plăcere ci ca o persoană. E greu dar cu răbdare se poate birui.

P.S.: Pentru cei care îmi vor sări în cap că nu am pomenit de Spovedanie, biserică şi restul: e normal că trebuie să facem şi asta. Nu mi se pare ok să mă duc la biserică sau să spun rugăciuni din cauza acestui păcat. Ci o fac pur şi simplu. Spunea păr. Porfirie în privinţa rugăciunii să nu ne rugăm împotriva ispitei când vine. Mai ales când e o ispită ce are o putere mare asupra noastră. De ce? Pentru că aşa îi vestim vrăjmaşului că aici suntem slabi. El ne aude bătăile de inimă şi toate acele ce arată că nu mai suntem calmi. Noi trebuie să ignorăm ispita, s-o dispreţuim. Ceva de genul: aa, asta e de la diavol aşa că nu mai îmi pasă de gândul ăsta. Sau spunea Steinhardt să nu facem tragisme. Adică ceva de genul: vai ce tragedie trec că vai cât mă chinuiesc şi vai cât de puternic este acest demon. Simplu spui că acesta e un drac şi că eşti un curvar şi din astea. Adică să nu încerci să te victimizezi şi să pari pe-a eroul ci să îţi arăţi singur toată prostia ta că tu cazi în aceste păcate şi toată prostia păcatuluil propriu-zis.

Reply
foarte pacatoasa
martie 30, 2011 @ 10:57 pm

si eu sufar de acesta boala.am 18 ani si sufar de boala asta de vreo 2 ani.am inceput fara sa vreau cu toate ca vin dintr’o familie credincioasa.imi doresc din inima sa scap de acest groaznic pacat.rugati’va si pentru mine va rog.Dumnezeu si Maica Domnului sa ne ajute sa ne eliberam de acest chin.Doamne ajuta si ne mantuieste pe noi pacatosii!

Reply
Alexandru
aprilie 15, 2011 @ 10:42 am

Sfaturi
Pentru ca din adolescenta m-am luptat cu acesta problema si pentru ca au trecut 15 ani de confruntari, m-am gandit ca este momentul potrivit pentru a asterne aici cateva ganduri si sfaturi pentru cei in aceeasi situatie ca mine si care mi-as dorii sa poata trece mult mai repede si usor peste aceste probleme. Timpul mi-a demonstrat ca masturbarea nu este un fenomen “natural” asa cum este prezentat de multi psihologi si chiar oameni ai bisericii de azi. Chiar daca numarul persoanelor care practica acest obicei a crescut fata de decadele precedente (datorita usurintei cu care acum avem acess la atataea surse de excitare vizuala) si chiar daca mentalitatea noastra s-a schimbat facandu-ne sa privim lucrurile mult mai superficial, aceste lucruri nu inseamna ca drumul pe care mergem este corect. In toti acesti ani am reusit sa descopar ce este cu adevarat credinta, care este sensul ei si de ce exista un zid care se creeaza intre adolescenti sau tineri si biserica. Lumea a evoluat foarte mult in ultima decada si din pacate religia crestin ortodoxa nu a mentinut pasul cu aceasta, ramanand la un limbaj “de lemn”, inteles cu usurinta doar de cei care isi doresc si se simt atrasi de aceste invataturi.
De ce ar trebui sa intelegem toti credinta crestin ortodoxa? Pentru ca ea este raspunul si cheia. Va spun acest lucru pentru ca eu am aflat pe “propria piele” acest lucru. In adolescenta cand am inceput sa practic masturbarea mi s-a parut foarte interesant, placut. Trecand anii totul a devenit un obicei de care nu am reusit sa ma debarasez exact precum fumatul sau bautura. Contampland la acea perioada imi dau seama ca eram prins in niste stari negativiste, egoiste si comunicarea cu familia se desfasura mereu cu greutati. Eram mai tot timpul suparat pe ei, nu imi convenea nimic iar tot ceea ce faceam era doar pentru a ma multumi personal. Aceasta este prima etapa, cea a degradarii relatiilor cu cei dragi. Nu degeaba avem aceasta sintagma (cei dragi), pentru ca fiecare va simti mai tarziu cat de dragi si apropiati le sunt parintii, dar din pacate acest lucuru se intampla de obicei atunci cand avem deja o varsta si cand ei sunt deja la a treia varsta, nestiind cat vom avea prilejul sa ne mai fie in preajma. La acest stadiu personal nu ni se pare nimic deplasat pentru ca suntem adolescenti, hormonii sunt in crestere si se intampla atatea schimbari in corpul nostrum incat masturbarea ni se pare un lucuru de care avem nevoie si pare atat de normal.
Etapa urmatoare este obisnuinta, dorinta de a repata si de a resimti starea de bine pe care o aduce masturbarea, care de fapt este atat de scurta incat daca stai sa te gandesti parca nici nu ar merita in comparative cu toate relele pe care le aduce dar de toate acestea ne vom da seama abia mai tarziu. Obisnuinta poate sa duca departe, sa iti acapareze ani buni din viata si sa se prelungeasca pana si in perioada cand ai o relatie stabila si chiar esti casatorit. Aici va aparea marea lupta. Fiind intr-o relatie serioasa cu o persoana de sex opus si petrecand mai tot timpul liber impreuna cu ea deja incepi sa nu mai ai timp pentru a practica masturbarea. Atunci incepi sa cauti portite. Orice perioada scurta din zi in care esti doar tu cu tine, devine cea mai frumoasa parte a zilei. Atunci parca te regasesti si parca totul capata forma iar placerea este exact asa cum o stiai si numai asa parca te implineste. Aici avem de a face cu o alta problema. Cea in care momentele intime dintr tine si sot/sotie parca nu mai te multumesc si iti doresti ca atunci sa fii doar tu singur. Si incet incet se provoaca o ruptura, o racire a relatiei. Oricat de mult te chinui sa fie bine pentru ca in acelasi timp in sufltul tau tii la sotia ta, te vei departa mai mult. Ea nu va putea niciodata sa te satisfaca asa cum numai tu singur poti. Aici multe cupluri se despart cautandu-si o alta persoana cu care vor sa stea o perioada si mai apoi cu alta si tot asa. De ce ne dorim aceasta? Pentru ca atunci cand practicam masturbarea folosim si mijloace de excitare: imagini, reviste, internetul, etc. Vazand atatea lucruri incitante iti doresti sa fii acolo sa fii cu fiecare femeie care iti place tie in momentul acela si astfel se dezvolta si mai mult egoismul si apare lacomia. Pentru ca nu exista nimic in viata noastra care sa ne ghideze pe un drum corect se observa ca din pacate in pacat mergem mai departe din rau in mai rau. Totul se datoreaza asa cum spuneam mai sus, faptului ca am plecat pe un drum resit. De la o mica placere totul se dezvolta si iti dstruge relatiile cu cei apropiati, te inchistezi iar in timp iti vei da seama ca si fizicul este afectat, ca incepi sa ia probleme cu ochii ( nu doar miopie sau hipermetropie care sunt probleme normale) ci dezvoltarea lor cu repeziciune sau diferite tulburari de vedere, miodezopsii, etc. La fel vor aparea probleme de gandire, de memorie, de relationare, precum si disfunctii sexuale.
Si daca stai sa te gandesti, in tot acest timp parca au fost mereu semne din partea lui Dumnezeu care au incerat sa iti explice ca ceea ce faci nu este bine dar cu siguranta le-ai ignorat. Acum, dupa multi ani totusi parca le observi si poate ca inca nu e tarziu sa incerci sa vezi ce se intampla daca faci si cele bune. De ce zic asta? Pentru ca intre pacat si boala exista o relatie foarte stransa chiar daca noi vrem sa credem ca boala survine doar din cauza factorilor fizici. Pentru ca religia este decat un indrumator catre calea corecta care iti ofera echilibrul spiritual, fizic si psihic de care ai nevoie deoarece functionam dupa un sistem bine stabilit. Religia nu este doar un set de legi pe care trebuie sa il urmam ca sa ne fie bine pe lumea cealalta ci aceste indrumari ne ajuta si in aceasta viata pentru a trai sanatos si a avea o minte sanatoasa. Acesta este sensul pe care spuneam mai sus ca l-am descoperit. Asa cum exista medici care iti trateaza trupul, astfel exista credinta care trateaza psihicul si sufletul. Atunci cand problemele se aduna, cand stresul parca nu mai conteneste, atunci daca te apropii mai mult de Dumnezeu, daca te rogi din tot sufeltul vei observa ca toata povara iti este luata de pe uneri si parca te simti alt om, un om usurat. La fel se intampla si cand te spovedesti. Degeaba ii spui unui prieten sau unei rude ceea ce te roade si ea la randu-i te asculta si iti da sfaturi, pentru ca parca nelinistea inca zace acolo in sufeltul tau. Ce poate sa te linisteasca mai mult decat sa stii ca este posibil ca ceea ce ai gresit sa fie iertat si ca poti sa ai sufeltul mai liber atunci cand spui cuiva greselile tale si nu doar ca le asculta dar are posibilitatea sa le si stearga precum sterge un burette o tabla plina de mazgalituri.
De ce in aceste vremuri grele din punct de vedere pshihic, cand stresul bate la usa neincetat cand parca problemele ne ingroapa, sa nu incercam sa gasim o rezolvare? Tot ceea ce v-am scris pana acum este ceea ce mi s-a intamplat in decursul celor 15 ani de la adolescenta pana in prezent. Prin toate cate am trecut am invatat un singur lucru: ca nu exista multumire mai mare si liniste mai profunda decat in momentul in care ne apropiem de Dumnezeu, decat cand realizam ca felul in care am trait pana atunci a fost gresit si ca vrem sa incercam din acel moment sa schimbam ceva. Incet, fara graba, pentru ca schimbarile bruste nu ne vor face bine la fel cum nu putem sa il cunoastem si sa il iubim pe Dumnezeu cu de-a sila. Imporant este ca El ne asteapta si chiar daca gresim din nou, ne iarta atat timp cat ne dorim in sufeltul nostru sa tinem calea dreapta si stie ca ispitele diavolilor sunt mari. Important este sa incercam si vom vedea singuri care sunt diferentele dintre viata pe care am trait-o in pacat si cea curata. Vom vedea binefacerile pe care le aduce si vom realiza ca toate ispitele si castigul placerii lor este infim in relatie cu neajunsurile pe care le pricinuiesc atat sufleteste cat si psihic si spiritual.

Doamne ajuta!

Reply
Admin
aprilie 15, 2011 @ 11:07 am

Salut Alexandru!
Multumim mult pentru marturia ta si pentru curajul de a-ti deschide sufletul ca si alti tineri sa invete din greselile tale.

Cred ca marturia va fi de mare folos tinerilor care nu constientizeaza pericolele masturbarii, dar nu numai.

Ti-am sters comentariul postat si ti-l vom publica drept articol imediat dupa Saptamana Luminata, pentru a putea fi citit de toata lumea.

Daca ne trimiti si adresa ta de mail pe adresa noastra de mail (ortodoxia.tinerilor@yahoo.com), te vom anunta in ziua cu pricina.
Doamne ajuta.

Reply
Iulia
aprilie 29, 2011 @ 3:14 pm

Dragii mei,
Citind marturiile voastre,am realizat inca o data cat de mult vrea cel viclean sa ne murdareasca si sa ne indeparteze de Dumnezeu. Si eu m-am luptat cu malahia mult timp si inca ma lupt. M-am si spovedit ,si dragostea parintelui m-a ajutat sa imi plec urechea la cuvintele Domnului,si impreuna cu El,am scapat de aceasta patima o vreme. Insa bineinteles ca cel rau nu m-a lasat si am mai cazut de cateva ori.
Trebuie doar sa cerem putere de la Dumnezeu, si cand suntem ispititi,sa ne rugam si sa spunem numele Domnului,iar diavolul va fugi. Din pacate,nu prea reusim sa ne impotrivim pacatului din toate puterile. Lumea este plina de sminteli, dar -asa cum spunea profesorul meu de religie- ori de cate ori am cadea, sa ne ridicam.
Doamne ajuta!

Reply
george
august 11, 2012 @ 8:04 pm

METANI si POST cat mai mult.Cum simtiti ca vine pofta METANI TATAAAAA,n-o lasati sa va biruie ca Domnul a dat omului putere mai MARE DECAT A DIAVOLULUI(METANI SI POST) Multa bafta si Domnul sa fie cu voi

Reply
o raza
ianuarie 16, 2014 @ 7:12 pm

Sa stiti ca de mare ajutor este o rugaminte catre parintele Arsenie Boca in acest sens. Il rugati sa va dea putere sa nu mai faceti. Si sigur veti primi ajutor!

Reply
Stoica Catalin Marinel
septembrie 3, 2014 @ 12:36 pm

salut.sunt catalin am 29 de ani si am cazut si eu in pacatul masturbarii de la 13-14 ani.a inceput dintr-o prostie.[b][Admin: comentariu cenzurat parțial][/b]
in acel timp nu mergeam la biserica si nu stiam ca e pacat dar cand ma intrebau colegii daca ma masturbez imi era rusine sa recunosc.mai tarziu am inceput sa urmaresc si filme pornografice si am continuat sa ma masturbez in fiecare zi aproape.in armata am recunoscut prima oara ca ma masturbez dar tot nu constientizam ca nu e bine ce fac doar ca imi era rusine.am plecat in anglia la munca si am continuat si acolo dar mai rar la 2-3 zile.in tot acest timp nu am avut intentia sa ma las.cand m-am intors din anglia am fost la biserica cu sora mea si mi-a facut cunostinta cu un parinte si m-am spovedit prima oara.atunci am realizat ca este pacat si vroiam sa ma las dar nu am reusit.dupa ce m-am spovedit nu am mai facut cam doua saptamani si in timp ce faceam baie am inceput sa ma masturbez din nou.la a doua spovedanie mi-a fost rusine sa mai spun.am facut-o in continuare.in postul pastelui am fost la spovedit si am reusit sa spun pacatul dar dupa un timp am cazut din nou.prin ianuarie am hotarat sa nu mai fac.am rezistat cateva luni timp in care am avut o ejaculare in timpul noptii dar am continuat sa rezist.dar parintele a fost mutat in alt oras si eu trebuia sa plec din nou in anglia si mi-am zis ca acolo oricum nu o sa rezist si am inceput din nou.cand m-am intors prin decembrie am continuat sa ma masturbez.rezistam o saptamana apoi iar cadeam.de fiecare data cand faceam baie venea ispita si nu rezistam si o faceam.am ajuns sa imi fie scarba de mine.atunci am hotarat sa ma las definitiv dar imi veneau tot felul de ganduri in minte.[b][Admin: comentariu cenzurat parțial][/b] va rog sa ma iertati dar am simtit nevoia sa marturisesc prin ce am trecut.

Reply
Dan Tudorache
septembrie 3, 2014 @ 12:57 pm

Cătălin, te rog nu te supăra că ți-am șters anumite pasaje a căror detalii le consider smintitoare pentru domnișoare și tinerii care nu s-au lovit de aceste probleme.
Mulțumim mult pentru mărturia ta. Totodată te rog mult să trimiți mărturia ta, [b]în forma ei originală[/b], pe adresa noastră de mail: contact@ortodoxiatinerilor.ro, pentru că sigur ne va fi de folos, chiar dacă nu aici pe site.
Eu am avut neinspirația de a nu salva originalul. Iertare.

Reply
Marius
noiembrie 27, 2014 @ 5:16 am

Salut! Am și eu o problemă și anume: Când mă masturbez m-i se întâmplă ceva rău, adică mai mereu mă cert cu părinții, iar ultima oară când m-am masurbat unul dintre părinți sa îmbolnăvit.. Eu unu nu știu ce să mai zic, întâmplările acestea sunt semne sau pur și simplu coincidențe?.. Aștept părerile voastre

Reply
- Andrei Calin
  noiembrie 27, 2014 @ 6:31 am
  
  [quote name=”Marius007″]Salut! Am și eu o problemă și anume: Când mă masturbez m-i se întâmplă ceva rău, adică mai mereu mă cert cu părinții, iar ultima oară când m-am masurbat unul dintre părinți sa îmbolnăvit.. Eu unu nu știu ce să mai zic, întâmplările acestea sunt semne sau pur și simplu coincidențe?.. Aștept părerile voastre[/quote]
  
  Coincidente. Daca s-ar intampla ceva rau de fiecare data cand se masturbeaza cineva, atunci am trai intr-o lume apocaliptica, avand in vedere ca 90% din barbati si 60% din femei se masturbeaza regulat.
  
  Reply
- florin m
  noiembrie 27, 2014 @ 8:11 am
  
  [quote name=”Marius007″]Salut! Am și eu o problemă și anume: Când mă masturbez m-i se întâmplă ceva rău, adică mai mereu mă cert cu părinții, iar ultima oară când m-am masurbat unul dintre părinți sa îmbolnăvit.. Eu unu nu știu ce să mai zic, întâmplările acestea sunt semne sau pur și simplu coincidențe?.. Aștept părerile voastre[/quote]
  
  Nimic nu este intamplator, frate, in lumea asta. Ar fi bine sa vedem, acolo unde trebuie, [b]SEMNE ca trebuie sa lasam pacatul[/b] si sa revenim la normal. Dumnezeu ingaduie toate relele astea spre a ne intoarce de la pacat, de la pamant, spre Cer!
  
  Reply
Merla Bogdan
noiembrie 27, 2014 @ 10:16 am

Doamnea ajuta.. as avea si eu un mic comentariu de adaugat… in primul rand este o problema foarte sensibila si de acum incolo voi evita… mai ales cu problema asta si in general „sa dau lectii de la catedra”. ca si problema cu casatoria si asta este o problema foarte fina… si cauzele si rezultatele nu se gasesc in manuale ci se gasesc in adancul sufletelor noastre… ce pot spune asadar… si eu ca multi tineri au avut acesta patima… dimensiunea ei nu conteaza… si nici amanunte…dar se poate mentiona urmatorul lucru… cei cazuti in aceasta patima nu trebuie osanditi si pusi la colt pentru ca este o patima foarte foarte grea.. si credeti-ma este foarte foarte greu sa te lupti cu pofta intunecata cand vine peste tine si ti se baga in cap ca o placere placuta… plus ca adevarata cauza a masturbarii nu este pofta si gata… e ceva mult mai subtil… ceva ce tine mai ales de timiditate si de imaturitate… altfel spus pentru ca ti-e rusine sa ii spui persoanei de sex opus ca iti doresti o mica atentie de la ea… ca ai vrea o prietenie.. atat cat se poate la varsta de copil… acesta copilareasca dorinta de iubire neimplinita refuleaza in patima masturbarii la ambele sexe… de aia zis… nu acuz pe nimeni, ma acuz pe mine.. mie mi-a usor sa puna cum etichete si comentarii ca asa e bine si asa nu e bine dar cand ma gandesc la iadul prin care am trecut ma apuca fiorii… si o alta cauza ar fi lipsa demnitatii umane… la copii.. dar toti am fost copii ce sa le cerem celor care trec prin asta… si ca sa mai zic doua lucruri.. pentru cei cazuti in aceasta patima… repet… nu sunt sfaturi de la catedra sunt vorbe prietenesti…1 ganditiva ca prin asta il faceti pe Mantuitorul sa sufere si pierdeti sf. Impartasanie. 2 ganditi-va ca ceea ce faceti este o pura iluzie si ca satisfacerea actului fizic la nivel de vis nu va aduce nici o bucurie de la persoana draga .. sau de la o oricare alta persoana draga in realitate… ceea ce omul traieste la nivel de vis nu ii aduce absolut nici un beneficiu… visele se duc ca vantul si ca gandul… si cine doreste ceva de la celalalt (vorbesc si la nivel de copii si de tineri)… ar fi frumos (stiu ca si aici e greeeeuuu dar cu mila Domnului ne va ajuta) sa ii spuna in fata… si pentru ca unii din voi mi-ati criticat atitudinea ciudata… atata pot spune… cand te frigi cu ciorba (la nivel duhovnicesc) suflii si in iaurt. Doamne ajuta si o zi buna la toata lumea.

Reply
Merla Bogdan
noiembrie 27, 2014 @ 10:18 am

si un lucru… nu stiu cat de bine este din punct de vedere duhovnicesc sa ne rascolim intunericul din adolescenta… poate doar sa ii ajutam pe altii sa iasa din el dar nu sa il rascolim pe al nostru si pe al altora, cel putin asta mi-a zis mie duhovnicul. Ramaneti cu bine. Doamne ajuta. Daca este ne rugam unii pentru ceilalti.

Reply
Andrei
iunie 6, 2018 @ 8:01 am

Fratilor si iubitilor,

Nu dati crezare acestor ganduri: sunt pierdut/a, simt ca e prea tarziu, nu mai pot face nimic. Aceste ganduri nu sunt de la Dumnezeu. Gandurile de la Dumnezeu sunt bune, ne linistesc, ne dau nadejde: Niciodata nu e tarziu sa invingi, ai nadejde, roaga-te si vei primi putere, spovedeste-te sincer sincer si ia impartasania cat mai des.

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi e infinit de mare, de la el nu va veni nici un gand rau. Un gand rau, chiar de „este adevarat”, prin faptul ca vine de la Satana, nu trebuie ascultat ci taiat cu rugaciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul” imediat.

Fratilor si iubitilor si eu am fost sub aceasta patima 20 de ani, de mic copil, cu toate exagerarile si uraciunile pe care vi le puteti imagina sau le sitit si voi. Pe langa asta si tigari, droguri si mandrie. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am invis acest demon scarbos si urat, m-am curatat, m-am vindecat, m-am vindecat de toate. Cu Dumnezeu TOTUL este posibil.

Acum am sotie, insarcinata, familie frumoasa, merg la biserica si ma bucur de fiecare clipa a vietii!

Nadejde multa multa multa, multa dragoste, har si pace. Dumnezeu este ATOTPUTERNIC si ne iubeste IMENS si ne vrea tot binele. Deznadejdea vine de la satana, oricat ar parea de adevarat, e minciuna!!! Taiati-le cu rugaciunea, OCHII LA DUMNEZEU incontinuu si veti gasi linistea si pacea.

Dumnezeu sa va ocroteasca! Hai ca puteti, Dumnezeu v-a dat putere! Curaj si nadejde, OCHII si INIMA LA DUMNEZEU!

Reply
Bogdi
octombrie 18, 2018 @ 8:41 am

Salutare

Vroiam sa cer si eu sfaturi de la cei care au trecut prin experiente asemanatoare mie si au reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa scape de aceasta patima. Sunt stapanit de acest obicei pacatos de foarte multi ani, din copilarie. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa scap in urma cu vreo 2 ani de acest pacat, traind in libertate, in harul lui Dumnezeu, in bucuria, pacea relatiei cu Hristos aprox. 1 an. De mare, mare ajutor a fost un curs crestin-SettingCaptivesFree pe care l-am facut atunci. Din pacate de aproape 1 an si jumatate am cazut in aceasta patima si nu ma mai pot ridica, nu mai pot scapa de acest obicei, desi l-am rugat pe Dumnezeu de foarte multe ori, am strigat la el pt ajutor si putere, m-am spovedit des, m-am rugat, am citit din Sf.Evanghelie, am facut cursuri crestine special adresate acestei patimi (in limba engleza pt ca in romana nu exista). Nu stiu ce sa mai fac..Simt ca si cum Dumezeu m-ar fi parasit, m-ar fi lasat in robia pacatului pt ca l-am suparat intorcandu-ma la pacat. Imi este dor de acea perioada de libertate, de comuniune reala cu Hristos, de bucuria si pacea care vin din partasia cu El.. Va rog sa ma pomeniti in rugaciunile voastre ca Domnul sa-si intoarca fata catre mine si sa ma elibereze, sa ma scoata din robia masturbarii!

Reply
jhonn
octombrie 28, 2018 @ 2:34 pm

Eram clasa a 12-a, aveam aceasta patima de aproximativ sase ani, terminasem cursurile la scoala de soferi si nu reuseam sa iau permisul si ceva m-a determinat sa ma gandesc ca poate nu reusesc din cauza acestui pacat pe care il faceam aproape in fiecare zi. Nu il spovedeam, asa ca m-am hotarat sa o fac. Am picat iar examenul. Apoi m-am gandit sa merg mai departe si sa ma las de fumat. A mers. Am scapat chiar in momentele mai importante inainte de BAC si de intrarea la facultate. Nu pot sa explic de ce, dar nu am mai simtit nevoia de a ma uni cu cele doua patimi. Daca ar fi sa aleg poate ca masturbarea este mai greu de inlaturat din cauza a ceea ce vedem zi de zi (ba o poza pe facebook, ba o secventa la televizor, nu mai spun de ”frumusetea” de pe strada). Desi nu m-am mai uitat la filme porno imagini din ele inca mi se mai ivesc in minte, fiind foarte bine intiparite. Nu stiu daca este normal dar poate renuntand la asta am avut ejaculari in timpul somnului, involuntare avand vise desfranate sau de la lacomie.

Reply
Bogdan
noiembrie 4, 2018 @ 7:01 am

Sunt contra malahiei, dar am citit ca lipsa sexului in viata barbatilor duce la cancer de prostatata, imbatranirea organismului, cresterea colesterolului. Mai ales la cei peste 50 de ani. Asa spun medicii! Deci face un barbat care este singur? Daca merge la prostituate e pacat, iar daca se masturbeaza iarasi nu e bine.

Reply
cel mai netrebnic dintre păgânii pământului
august 7, 2020 @ 10:26 am

Recunosc că și eu sunt de-a dreptul stăpânit de acest păcat foarte mare. Prima oară când am căzut în acest păcat a fost acum vreo 22 de ani, atunci când am găsit într-o revistă a unei rude foarte apropiate câteva imagini ale duhului răutății, ale satanei, imagini sau icoane ale spurcăciunii prostituției pornografiei. De atunci am căzut, cu sau fără astfel de imagini, în acest păcat strigător la Cer al malahiei de aproximativ 90 000 de ori! De curând am regăsit acele reviste și poate părea ciudat, le-am dat foc, ca să nu mai facă rău poate și altora! Stau și judec, uimit, că toți acei spermatozoizi ar fi putut să fi întâlnit un ovul al unei fecioare creștine, al complementului meu duhovnicesc și trupesc numit soție și astfel astăzi aș fi fost un întreg, un tot unitar, prin binecuvântarea Preabunului Dumnezeu cotidian dată prin Sfânta Taină a Cununiei, printr-o preaiubită soție a mea și prin copii noștri! Cu adevărat mă fac vinovat, în fața Sfintei Treimi, dar și a diavolului, de moartea a aproape un miliard de miliarde de copii nenăscuți, nebotezați care cer cu toții să fie răzbunați! Cu adevărat sunt cel mai mare ucigaș al tuturor timpurilor! Unii precum Dioclețian, Hitler, Stalin, Pol Pot, inițiatori de genocide împotriva neamului uman, ar putea candida cu succes la titlul de sfinți preacuvioși și preacucernici, mergând cu mult înaintea mea în împărăția Domnului Dumnezeului Preasfântului. Mi-a spun cineva, de curând, citez: „Tu ești păgân, tu nu ai cunoscut iubirea”! Așa și este! Nu mă mir! Nu sunt botezat! Dacă aș fi fost, aș fi avut cele 4 harisme și calități creștine, precum Iisus Hristos spun în capitolul 16, din Marcu! De ce oare Domnul Dumnezeu Savaot încă mă mai rabdă nu știu! Vai mie! Bine ar fi fost lumii și mie dacă nu m-aș fi născut, eu cea mai infectă zdreanță dintre toate leprele pământului! Scris astăzi 25 iulie, anul mântuirii 2020, de praznicul sfintei și dreptei Ana, mama Preacuratei Fecioarei Maria și al sfinților părinți ai Sinodului V Ecumenic!

Reply

Mărturii despre patima masturbării

Pe aceeași temă:

Și creștinii sunt ispitiți de patima masturbării

Pornografia – o piesă de teatru care ucide. Iisus Hristos te poate vindeca de masturbare prin iubirea și puterea Sa.

Patima masturbării te aruncă în disperare și deznădejde. Doar rugăciunea către Dumnezeu te mai salvează

84 Comentarii

Lasă un răspuns Anulează răspunsul