Masa festivă din seara de ajunul Crăciunului nu e obicei creștin. Noaptea de ajun e noapte de priveghere în biserică.

Spune Sfântul Efrem Sirul în imnele sale că noaptea în care s-a născut Domnul Iisus Hristos este cea mai mare și frumoasă noapte din istoria întregii lumi. E atât de mare noaptea aceasta încât „puterea ei strălucește”. Tot el spune că aceasta e noaptea împăcării, e noaptea Celui Blând, e noaptea Celui Smerit, e zi de mântuire, e zi de iertare, e zi blândă, e ziua în care Cel bogat a sărăcit pentru noi ca să ne îmbogățească cu dumnezeirea Sa.

Noaptea de ajun e noapte de mare bucurie, de mare sfințenie, și se cuvine nouă oamenilor a ne lăsa purtați în așezarea ei pentru a-i înțelege taina, ascunsă din veac și de îngeri neștiută. În această noapte, zice Sf. Efrem, nimeni să nu fie încruntat și întunecat, nimeni să nu amenințe și să facă tărăboi, nimeni să nu fie amar și aprig în ea, nimeni să nu fie trufaș și mândru, nimeni să nu-și răzbune vreo greșeală, nimeni să nu împartă dureri. În această noapte să nu fim aprigi și arțăgoși. În această noapte cel drept să nu se ridice în cugetul lui mai presus decât cel păcătos. În această noapte stăpânii să se plece în iubire față de robii lor și cei mari să arată iubire celor mici.

„Senină e noaptea în care a răsărit Cel curat, Care a venit să ne însenineze; să nu amestecăm în veghea noastră ceea ce ar putea s-o tulbure.” (Imnele Nașterii și Arătării Domnului.pdf, Sf. Efrem Sirul, Editura Deisis, p. 23)

Evenimentul nașterii Domnului are în miezul lui o întâmplare extraordinară din Evanghelia după Luca, capitolul 2:

„Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.” (Luca 2, 8-9)

În momentul în care îngerul le vorbea, păstorii au fost înconjurați de o lumină mare, de slava Domnului. Din mărturiile altor persoaneje din Biblie (Moise pe Sinai, Petru pe Tabor) sau ale sfinților părinți care au văzut slava Domnului (Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Siluan Athonitul, Sf. Sofronie de la Essex, Sf. Iosif Isihastul, etc.) înțelegem că păstorii au fost învăluiți de Domnul în multă pace și bucurie, în sfințenie și în multa iubire a Dumnezeul nostru. Ce vor fi simțit păstorii în acele momente când îngerul le vorbea, ne arată Sfântul Apostol Petru care văzând slava Domnului pe Muntele Tabor, când Iisus strălucea înaintea lor, a zis că nu mai vrea să plece de acolo, dorind să rămână în veșnicie în acea bucurie de negrăit. Simțeau o bucurie așa cum nimic în lume nu ți-o poate da.

În această stare de bucurie a păstorilor, precedată mai întâi de teama vederii măreției lui Dumnezeu, îngerul le aduce veste mare:

„Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 10-14)

După ce le dă vestea și le arată semnul, deodată cerul se deschide și mulțime de îngeri, zeci sute sau poate mii, au început să cânte cu glasurile lor dumnezeiești cu bucurie: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

Cerul se deschide și veșnicia intră în timp. Cerul se deschide și Împăratul coboară pe pământ și Împărăția Lui nu mai este doar în cer ci de acum înainte va fi și pe pământ. Îngerii cu oamenii prăznuiesc și se bucură. Cerul cu pământul se unește pentru că Dumnezeu din cer S-a făcut om pe pământ, și toate devin una.

„Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.” (Luca 2, 15-19)

Iată care este miezul acestei nopți: să priveghem alături de îngeri în bucuria Domnului nostru Iisus Hristos. Să lăudăm pe Dumnezeu pentru acest plan extraordinar de a veni la noi pe pământ. Să-L lăudăm pentru că vine la noi să ne împace cu El Însuși și ne aduce iertarea păcatelor și iubirea lui Dumnezeiască.

Această noapte e noapte de priveghere în slava și lumina necreată a lui Dumnezeu!

„Veghetorii [îngerii – Dn. 4, 10.14] s-au bucurat astăzi, căci Veghetorul a venit ca să ne trezească; cine va dormi în noaptea aceasta în care întreaga făptură veghează?”

„Voi însă să vegheați ca niște luminători în această noapte luminoasă, care, chiar dacă e neagră, puterea ei strălucește. Căci cine veghează în strălucire și se roagă în întuneric, acela e învăluit într-o lumină nevăzută [ascunsă] chiar și în întunericul văzut.” (Imnele Nașterii și Arătării Domnului.pdf, Sf. Efrem Sirul, Editura Deisis, pp. 21-22)

Această noapte e praznic duhovnicesc la masa Sfintei Treimi. Această noapte se cuvine nouă s-o petrecem în biserici cântând și lăudând pe Dumnezeu. În puține locuri se mai păstrează acest obicei ca în noaptea de 24 spre 25 decembrie să se facă priveghere cu liturghie până dimineață în biserică.

La drept vorbind, pe temeiul Scripturii, avem la fel de multe argumente să facem Liturghia de Crăciun noaptea așa cum avem pentru a face slujba de Înviere noaptea. Ați citit Evanghelia mai sus, ați văzut! Noaptea vin îngerii, noaptea se deschide cerul, noaptea laudă îngerii pe Dumnezeu și cheamă și pe oameni să aducă slavă! Noaptea se duc păstorii să vadă pe pruncul Iisus în iesle!

Unde suntem noi creștinii acestei Evanghelii în această noapte? Ce facem noi creștinii în seara de ajun?

Unii pregătesc masă mare și festivă și-și invită familia și prietenii, și mânâncă și beau și se veselesc lumește, cu cântări și cu vin. Ba încă își mai și invită grupuri de colindători ca să aducă „spiritul Crăciunului” în sărbătoarea lor.

Alții merg prin restaurante pretențioase și stau la mese bogate îmbrăcați în haine scumpe și ascultă colinde de pahar. Alții mai tineri merg în cluburi și dansează și beau căci e sărbătoare. Sau merg la „concerte de Crăciun”. Alții stau acasă în fața televizorului și urmăresc „programul de Crăciun” cu tot felul amestecuri sărbătorești care mai de care mai atrăgătoare, dar îmbibate cu duh lumesc și deșănțat.

Unii mai cuminți, se culcă, așteptănd a doua zi sfânta liturghie din ziua de Crăciun.

Dacă aveți bucuria să aveți un preot care a înțeles taina acestei nopți și vă cheamă în priveghere de toată noaptea în biserică, mergeți cu bucurie și aduceți slavă lui Dumnezeu. Mult har are noaptea aceasta! Și mare bucurie e în cer pentru creștinii care se adună în același gând cu păstorul lor, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu, și împărtășindu-se din Trupul și Sângele Lui. Apoi rămâneți împreună și la o masă festivă și bucurați-vă și de cele trupești.

Dacă la voi în biserică, utrenia și liturghia de Crăciun se face dimineața, atunci nu lăsați această mare noapte să treacă pe lângă voi. Privegheați în casele voastre în rugăciune cât puteți. Aprindeți candelă înaintea icoanei Domnului și a Preacuratei Maicii Sale și rugați-vă. Citiți din Biblie evangheliile nașterii (Matei cap. 1 si 2, Luca cap. 1 si 2). Citiți din imnele Sfântului Efrem Sirul și zăboviți asupra ceea ce citiți, încercați să înțelegi cu mintea și gândiți-vă la toate câte a făcut Domnul pentru noi. Rugați-vă în această noapte pentru întreaga lume, pentru toți cei dragi ai voștri, pentru sufletul vostru. Rugați-L pe Domnul să-i ajute pe toți oamenii să-L cunoască și la cunștința Adevărului să vină.

În această noapte ieșiți la geam sau chiar afară în curte și priviți cerul și gândiți-vă cât de mare e noaptea aceasta! Vorbiți cu Dumnezeu despre noaptea Lui. Faceți-vă canonul înainte de împărtășire. Laudați pe Maica Domnului și gândiți-vă câtă bucurie a fost în inima ei în această noapte, dacă atât de mare bucurie a cuprins pe păstori fiind înconjurați de slava Domnului! Cu cât mai mult oare Cea care a purtat în pântece nu slava Domnului ci pe Însuși Dumnezeu cel neîncăput? Ce bucurie trebuie să fi fost în inima Celei care alăpta pe cel ce hrănește întregul pământ?

Învățați-vă să privegheați în această noapte măcar câteva ore! Și dacă se poate, cereți preoților voștri cu blândețe să nu lase această noapte să treacă neobservată, ci să adune pe creștini la rugăciune în biserici.

Avem timp în toate zilele Crăciunului să mâncăm și să bem și să ne veselim cu bună cuviință, dar noaptea Nașterii Domnului e noapte de taină, noapte de praznic în Duhul Sfânt!

Închei cu această cântare din slujba de înainte prăznuire a Nașterii Domnului din ziua de 20 decembrie:

„Hristos poruncește a priveghea celor ce cu bună înțelepciune nădăjduiesc în venirea Lui din Fecioară; că, iată, vine să Se nască.” (Mineiul pe decembrie, EIMBOR 2019, p. 378)

Autor: Claudiu Balan

Citiți imnele nașterii Sf. Efrem aici: Imnele Nașterii și Arătării Domnului.pdf

Citiți citate extrase din imne aici: Crăciunul – Arătarea lui Dumnezeu în lume