Masturbarea – cuvânt al Arhiepiscopului Hrisostom de Etna
Am ezitat foarte mult să abordez această problemă a sexualităţii umane din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe. În mod normal, acesta este un subiect personal, o problemă de îndrumare duhovnicească la spovedanie, ceva ce de obicei nu se discută. Dar condiţiile societăţii în care trăim sunt oricum numai normale nu. Nu numai că problemele sexuale sunt discutate deschis în locuri cât se poate de inadecvate, dar în societatea modernă domneşte perversiunea naturii sexualităţii umane. Prin urmare, preoţii, chiar şi cei din cinul monahal, nu pot rămâne muţi în faţa acestei probleme.
Abordând diversele aspecte ale sexualităţii umane, aduc în discuţie două lucruri: în primul rând, învăţăturile Bisericii Ortodoxe, în măsura înţelegerii personale a Sfinţilor Părinţi, şi, în al doilea rând, formaţia mea de psiholog, care include câţiva ani de studiu şi cercetare în domeniul dezvoltării psihosexuale.
Cu siguranţă că sunt alţii mai în măsură să scrie despre acest subiect, dar, în calitate de păstor al turmei, mă simt obligat să vorbesc deschis, lăsând la o parte cunoştinţele şi experienţa mea, limitate în acest domeniu.
O problemă supărătoare cu care se confruntă astăzi păstorii şi consilierii Bisericii este cea a autoexcitării (sau a masturbării), despre care în special unul dintre Părinţii Bisericii, Sfântul Nicodim Aghioritul, a vorbit foarte mult. Observaţiile şi învăţăturile sale au fost multă vreme acoperite de teoriile moderne pe care, din nefericire, preoţii le-au cules din diverse surse heterodoxe (şi chiar necreştine). În plus, jena firească pe care un creştin evlavios o resimte în faţa discuţiilor care abordează un astfel de subiect a permis proliferarea înţelegerii greşite şi a învăţăturilor eronate, astfel că preoţii devin nepăsători atunci când trebuie să le vorbească tinerilor despre adevărată gândire a Bisericii faţă de această problemă serioasă.
Sexualitatea face parte din firea noastră păcătoasă. Ea este un lucru rău numai în măsura în care o înţelegem greşit – înţelegere greşită care începe cu curiozitatea tinerilor aflaţi la vârsta pubertăţii. La vârsta descoperirilor sexuale, problema autoexcitaţiei este, fie că ne place să admitem sau nu, una universală. Preoţii şi-au dat seama de acest lucru şi manifestă multă atenţie faţă de tinerii care cad în acest păcat, oferindu-le o îndrumare răbdătoare şi atentă. Cu timpul, este posibil ca aceşti tineri să îi înţeleagă natura şi să îi pună capăt înainte de a deveni un obicei, înţelegând că impulsul sexual, asemenea oricărui alt impuls, poate fi controlat.
Aşa cum există adolescenţi puri şi sănătoşi, practicarea autoexcitaţiei devine un obicei mai mult sau mai puţin obişnuit în anii de început ai tinereţii. Autocontrolul nu se obţine uşor de către tinerii aflaţi în primii ani confuzi ai maturităţii sexuale. Este un fapt nefericit, dar este o realitate. Aici, este vorba din nou despre a-i călăuzi pe tineri cu înţelegere şi răbdare. Dar îndrumarea noastră trebuie să pornească de la faptul că această practică este un rău ce trebuie îndreptat, şi nu o problemă pe care moravurile sociale contemporane o denumesc „instincte naturale”. Obiceiurile nu pot fi învinse dacă le considerăm bune sau inocente, înainte de a încerca să le ţinem sub control, trebuie să fim conştienţi că ele sunt rele şi dăunătoare. Şi tocmai acest punct de vedere trebuie restabilit de Biserică. Autoexcitaţia nu este, aşa cum pretind mulţi preoţi ortodocşi, o problemă minoră, un incident. Ea este un păcat, şi încă unul foarte serios, dacă devine un obicei.
Sfântul Nicodim spune că acest păcat este o capcană arătând că, după spusele altor Părinţi, cei care sunt prinşi în plasa sa au mari greutăţi în a se elibera de el, punându-şi astfel în pericol sufletul (vezi Pidalionul Atena, 1982, pp. 704-705). Într-adevăr, al optulea canon al Sfântului Ioan Postitorul stabileşte că un mirean care cade în acest păcat să fie oprit de la Sfânta împărtăşanie şi, în plus, să facă o sută de metanii în fiecare zi timp de patruzeci de zile şi să nu mănânce decât pâine şi apă. Al zecelea canon al Sfântului Ioan impune ca orice preot care a căzut în păcatul masturbării să fie oprit de la slujire pentru un an de zile, iar dacă va mai săvârşi acest păcat de două sau de trei ori să fie caterisit. În plus, observă Sfântul Nicodim, vestita afirmaţie a Sfântului Pavel din Corinteni 6, 9-10, în care se spune că cei care practică sodomia sau care sunt „iubitori de plăceri” nu vor moşteni „împărăţia lui Dumnezeu”, poate fi aplicată şi celor care se masturbează:-un păcat care „distruge sufletul” (ibid.).
În afara faptului că atribuie autoexcitaţiei diverse efecte negative, Sfântul Nicodim accentuează, pe bună dreptate, faptul că acest păcat deschide mintea şi sufletul influenţelor demonice. El reprezintă calea spre autoseducţie şi deformează înţelesul sexualităţii umane şi, desigur, imaginea curată pe care oamenii caută să o regăsească în viaţa spirituală.
Astăzi, ştim că există o legătură strânsă între minte şi trup şi că Părinţii au avut dreptate atunci când au legat sănătatea trupului de cea a sufletului. De aceea, chiar dacă astăzi nu avem date empirice suficiente care să sprijine cele susţinute de Sfinţii Părinţi cu privire la efectele negative ale masturbării, putem afirma cu certitudine că principiul lor – şi anume că viaţa morală, o problemă ce ţine de minte şi de suflet, are consecinţe asupra sănătăţii fizice a organismului -este valabil şi astăzi. În plus, aceia dintre noi care au pregătire în psihologia tradiţională sunt perfect conştienţi că masturbarea are efecte grave asupra psihicului şi, în cele din urmă, asupra trupului. (Chiar şi Freud, a cărui perspectivă revoluţionară asupra sexualităţii este în anumite privinţe mai puţin sănătoasă şi edificatoare, şi-a sfătuit fiica şi alţi pacienţi să evite autoerotismul).
Masturbarea are două efecte psihologice foarte grave. În primul rând, îndepărtează sexualitatea umană de dimensiunea sa interpersonală, deformându-i rolul său natural, care este procreaţia; aceasta, la rândul său, presupunând două persoane: un bărbat şi o femeie. Această îndepărtare individualizează sexualitatea umană, omul îndreptându-şi întreaga atenţie către sine. Acest narcisism poate dăuna psihicului, ducând la egoism, lipsa preocupării pentru ceilalţi şi, de fapt, la disfuncţie sexuală. Şi, în măsura în care această practică se concentrează în întregime asupra eului, este perfect posibil să conducă la fixarea anormală asupra persoanelor de acelaşi sex. Aceasta, la rândul său, poate duce la homosexualitate. Astfel, în condiţiile în care societatea şi chiar unii preoţi propagă ideea că autoerotismul este normal, nu este o întâmplare că homosexualitatea (sau bisexualitatea) este cel puţin mai evidentă, dacă nu mai larg răspândită, în rândul populaţiei umane.
O altă consecinţă negativă a masturbării este aceea că el sporeşte iluziile şi fanteziile. Sexualitatea este relativ înfrânată. Pasiunile sexuale sunt, într-adevăr, repede satisfăcute, motiv pentru care ele pot fi ţinute sub control cu uşurinţă. Astfel, indiferent de fanteziile pe care le-ar avea cineva, în realitate, comportamentul sexual este supus limitelor fizice. În plus, sexualitatea normală, care implică atât bărbatul, cât şi femeia, are la bază o relaţie personală de dragoste dintre două persoane, care (prin legăturile tainei căsătoriei) tinde să modifice fanteziile pătimaşe într-o formă de intimitate şi de unire care este şi decentă, şi capabilă de curăţire. Atunci când realitatea unei relaţii interpersonale este absentă, fantezia permite unui individ să facă tot ceea ce doreşte. Iar această exprimare prin gesturi, dacă vreodată devine reală, poate duce la relaţii nesatisfăcătoare şi chiar violente.
O minte îndreptată în întregime asupra eului, un individ care trăieşte într-o lume de pasiuni, fără să ia în consideraţie realitatea interacţiunii cu ceilalţi, se va confrunta în cele din urmă cu un grav dezechilibru. Iar acest dezechilibru nu numai că îi va afecta sănătatea fizică, aşa cum am mai spus-o, dar va pune în acţiune şi forţele psihice negative: demonii. Un individ care trăieşte în armonie cu cei din jurul său şi care fie îşi controlează impulsurile sexuale, fie şi le exprimă în context familial, este sănătos. Sănătatea sa îl face să fie atent la lucrurile rele şi îl ajută să se dezvolte ca persoană, ca şi creştin. Cel căruia îi lipseşte acest echilibru şi a cărui minte a fost subjugată de tirania pasiunilor a căzut pradă lucrurilor diavoleşti. De aceea Sfinţii Părinţi vorbesc despre autoerotism ca de un vicleşug al diavolului.
Curăţia sexuală desăvârşită este rezultatul sănătăţii mentale. Şi este normală. Toleranţa sexuală este anormală. Acestea sunt lucrurile asupra cărora trebuie să le atragem atenţia tinerilor. Dacă dezechilibrul care însoţeşte adolescenţa conduce la unele căderi, tinerii trebuie călăuziţi pentru a ieşi din această stare. Ei trebuie să ştie că, de fapt, sănătatea sexuală este caracteristică unei vieţi de o curăţie desăvârşită (care exclude masturbarea) sau a unei vieţi de familie, în care patimile au fost modificate prin taina Bisericii şi, în acelaşi timp, prin sinceritatea care însoţeşte actul fizic realizat într-o atmosferă de dragoste şi de respect reciproc. Autoerotismul nu este normal, ci anormal. Iar dacă acestei anormalităţi îi este ataşat sentimentul de vină, nu este din cauză că Biserica denumeşte acest păcat anormal, ci pentru că rezultă în mod firesc din ceva ce perverteşte mintea, trupul şi sufletul. Este la fel de firesc ca şi vina de a fi luat, în mod intenţionat sau nu, viaţa cuiva şi ne ajută să înţelegem gravitatea anormalităţii a ceea ce astăzi numim „un lucru firesc şi lipsit de importanţă”.
ioana
martie 6, 2009 @ 1:49 am
fapt: fetele se masturbeaza inca de la varsta de 2-3 ani
fapt: daca o femeie se masturbeaza, poate ajunge mai usor la orgasm in timpul actului sexual si cu ajutorul contractiilor spermatozoizii ajung mai usor la ovul pe care-l pot fecunda
admin
martie 6, 2009 @ 9:44 am
Ioana, ar trebuie sa ne spui si noua din ce surse afirmi lucrurile astea pentru ca sunt greu de crezut. Fetitele la 2-3 ani nu au idee de instinct sexual, de placere sexuala. Ca dovada poti pune un baiat si o fata de 2-3 ani dezbracati unul langa altul si nu se vor privi cu pofta, nu li se va starni nici o dorinta sexuala.
admin
martie 6, 2009 @ 9:49 am
Cat priveste al doilea fapt, cred ca e doar o „descoperire” a nustiu cararor cercetatori, care promoveaza sexualitatea prin atitudinile lor. Ca sa vezi unde s-a ajuns cu astfel de „cercetari” si astfel de „descoperiri” astazi se dau anticonceptionale gratuite fetelor de 14 ani in Anglia. Si o sa fie si mai rau. Imi povestea cineva ca bunica lui cand s-a maritat nici nu stia cum se face dragoste, nu stia ce trebuie sa faca, asa erau de curati oamenii inainte.
Masturbarea fiind condamnata ca pacat impotriva firii, contrar felului de fi al omului, contrar realitatii din fiinta lui, e clar ca-i face rau, in primul rand medical si apoi in viata lui, sufleteste.
Dan
martie 6, 2009 @ 1:24 pm
Ioana, ma ierti dar inteleg, din ceea ce spui, ca masturbarea are un scop „nobil” pentru ca ajuta femeia sa ramana insarcinata mai usor intr-un final. Sincer eu cred ca, pentru a ramane o femeie insarcinata, mai intai trebuie sa vrea Dumnezeu aceasta. Nu de la El vine viata? Zamislirea nu este un act omenesc si intamplator datorat unor circumstante favorabile asa cum se vrea sa para in zilele noastre. Omul nu are nici un gram de putere asupra vietii…nu o poate da sau „creea” oricat s-ar chinui el, ci numai Domnul are puterea de a da suflare de viata. Si oricat de fireasca ar parea pentru unii masturbarea, pana la urma vorba Sf. Apostol Pavel: „Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” Fiecare este liber sa aleaga. Dumnezeu cu mila.
felicitas
martie 6, 2009 @ 3:49 pm
Nu stiu daca fetele de 2-3 ani se masturbeaza la varsta asta, dar eu am auzit de un caz al unei fetite de 5 ani care facea acest pacat, deci nu e imposibil.
Carmen
martie 6, 2009 @ 5:24 pm
Un drag parinte spunea despre cei care fac acest pacat ca de fapt ei fac dragoste cu diavolul in persoana in chip nevazut….si cei care au tendinte spre sexualitate nu au fost linistiti in uterul mamei in perioada natala….deci astea sunt urmarile….pacatele incep de la radacina noastra,tot de acolo trebuie taiat si raul(patimile) prin rugaciuni si post….
Doamne ajuta!
individ
iulie 8, 2009 @ 10:14 pm
Cand eram mic inainte sa intru la scoala, simteam uneori orgasmu in timpu ce dormeam, dar visam ceva care nu avea legatura cu sexu ca nu stiam nimic de sex, iar cand ma sculam ma intrebam de la ce aveam senzatia aia asa placuta in timpu somnului fara ca eu sa fac nimic? Ma gandeam ca poate as putea sa o reproduc eu, dar nu stiam cum si ma lasam pagubas, uitand repede cand imi aminteam ca ma asteapta joaca pe ulita. Bine, dupa niste ani, de pe la 12 ani a inceput „distractia”, si de aici incepe orice poveste trista a oricarui om care isi da seama de gravitatea situatiei.
daniela
august 19, 2009 @ 11:27 am
Nu reusesc bine sa inteleg un fragment dintr o carte: „vrea sa scoata demonul cu ajutorul altui demon”, in contextul ca nu are dragoste pentru aproapele, si are impresia ca totusi ii poate fi de folos. Roadele dragostei cu toti le stim, il sesizam cu atata usurintza pe cel plin de rautate.
ionutz
august 19, 2009 @ 6:56 pm
In contextul biblic se refera la cei care carteau impotriva lui Iisus acuzandu-l ca „vrea sa scoata demonul cu ajutorul altui demon” …Daca am zis ceva gresit sa ma corecteze careva:-)
Viorel
septembrie 16, 2009 @ 11:15 pm
@ioana
„fapt: daca o femeie se masturbeaza, poate ajunge mai usor la orgasm in timpul actului sexual”. Asta-i o tampenie! Daca o femeia se masturbeaza ajunge la frgiditate, lucru arhicunoscut. In aceeasi situatie, barbatul se indreapta spre impotenta sau oricum grave disfunctii in ceea ce priveste actul sexual normal. Asta pe langa alte belele!
Viorel
septembrie 16, 2009 @ 11:23 pm
@ Carmen
Asa este! Perfect adevarat! Am citit si eu despre asta! Si nu doar din citit stiu. Cel sau cea care practica acest scarbos obicei de obicei are in imaginatie(celebrul pod al dracilor) imaginea unei femei (sau barbat, dupa caz). Sa faca tot in imaginatie lucrul urmator: sa schimbe imaginea aceea cu cea a unui drac. Si sa vezi cum dispare chipul respectiv in secunda 2. Asta pentru ca este demascat! Apoi daca va convine in continuare sa „o faceti” cu cel spurcat, e treaba voastra!
theo
septembrie 24, 2009 @ 7:34 pm
trebuie multa vointa de a te lasa de acest urat pacat al masturbarii,ca prin aceasta aducem jertfa(samanta)diavolului,e o patima urata,dar prin rugaciune sincera si insistenta scapam cu ajutorul lui Dumnezeu
george
septembrie 24, 2009 @ 8:50 pm
de acord,omul da vointa ,iar Dumnezeu iti da puterea de-a scapa de aceasta patima. de acest pacat, care distruge sufletul.
Intai iti trebuie pregatire sa renunti la acest pacat, adica post, rugaciune si bineanteles spovedania, lucru cel mai important sa lasi rusinea din tine, sa-l spui la duhovnic si sa nu-l mai faci bineanteles.
otilia
septembrie 28, 2009 @ 2:00 pm
„Cel sau cea care practica acest scarbos obicei de obicei are in imaginatie(celebrul pod al dracilor) imaginea unei femei (sau barbat, dupa caz). ” Asa este, ba chiar mai mult de atat! Din auzite si, din pacate, din experienta, pot spune ca, in general, persoanele ce se masturbeaza nu se imagineaza facand dragoste cu o persoana de sex opus, ci se imagineaza implicate intr-un act obscen, in cadrul caruia domina (chiar cu brutalitate) sau se lasa dominate de un partener/mai multi parteneri (ale carui/caror vorbe murdare sau chiar violenta incita). In general, in fanteziile care provoaca si/sau insotesc masturbarea, tandretea dispare din cadru, lasand loc perversiunilor de tot felul. Cel/cea care se masturbeaza isi provoaca si isi suplimenteaza placerea inchipuindu-si contexte, gesturi si cuvinte pe care, in mod normal, nu le asociaza cu o persoana pe care o iubeste realmente. Isi inchipuie contexte mizerabile in care (in realitate) nu ar vrea sa se afle vreodata cu persoana iubita, gesturi si cuvinte obscene pe care nu le-ar face, nu le-ar spune celui(ei) iubit(e) si nu le-ar accepta din partea lui/ei. Recunosc cu rusine mare ca am cazut si eu in aceasta patima cumplita. Sunt casatorita si pot spune ca nu mi s-a intamplat vreodata sa ajung la masturbare gandindu-ma la sotul meu, pe care il iubesc. De fiecare data cand am recurs la pacatul acesta scarbos aveam in minte numai mizerii pe care nicicum nu le pot asocia cu el, iar daca in timp ce pacatuiam mi se intampla sa imi amintesc de sotul meu, nu mai puteam continua. Patima aceasta este intr-adevar una foarte grea si omul prin propriile forte nu se poate lepada de ea, in ciuda vinovatiei, rusinii si dezgustului pe care le simte dupa fiecare „sedinta” de „descoperire a propriului trup”-cum invata „inteleptii” zilelor noastre. Acum imi este clar ca e un lucru dracesc. „Distractia” a inceput si in cazul meu la o varsta frageda (12-13 ani). Intre timp, probleme de alta natura m-au facut sa ma izolez treptat de oamenii din jurul meu, devenind o „ciudata”, astfel incat la varsta de 17-18 ani eram deja o persoana extrem de frustrata, in special din punct de vedere sexual. Am inceput sa recurg tot mai des la pacatul masturbarii. Nu ma puteam abtine desi stiam de fiecare data ca urma sa ma simt vinovata si murdara. Roadele pacatului s-au aratat si ele… Intrucat l-am practicat frecvent, am ajuns intr-adevar sa am probleme cu memoria, concentrarea, o continua stare de oboseala si nu doar atat – am ajuns mai tarziu sa constat ca nu eram capabila sa simt placere intr-un act sexual normal(cu un barbat)- nu gaseam placerea cu care ma obisnuisem… De aici un alt sir de frustrari si dezamagiri… Acestea sunt consecintele in plan fizic, de cele sufletsti nu mai vorbesc… Am spovedit pacatul si o vreme am avut pace, dar am cazut iarasi…
admin
septembrie 28, 2009 @ 2:15 pm
Curaj sora Otilia! Ridica-te, Domnul ne curata de toate murdariile…numai sa nu fugim de „Doctor”. Poate sfaturile Sf. Macarie de la Optina iti vor fi de folos: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/27/sf-macarie-de-la-optina-sa-ne-aruncam-in-adancul-smereniei/#more-8060
george
septembrie 28, 2009 @ 2:49 pm
Nu esti singura, curaj, multi am cazut in pacatul asta,important este sa te ridici,roaga-te mult, este nevoie de multa nevointa, post, si sa-l mentionezi la spovedanie,sa ne recunoastem neputintele,nadajduieste la Dumnezeu si te va ajuta.
Pazaste-ti mintea cum spunea si parintele Cleopa,paza mintii si straja gandurilor, trevia mintii.
Viorel
septembrie 28, 2009 @ 3:28 pm
@otilia
Sora Otilia, citind postarea ta am ramas uimit(ca sa nu zic socat) de asemanarea pana la identitate a situatiei in care te-ai aflat o viata intreaga, cu ceea ce am trait eu! Eu nu am avut poate curajul sa descriu atat de exact ceea ce se intampla cand esti stapanit de aceasta patima dar, confirm ca exact asa este iar urmarile sunt aceleasi! Si faptul ca dupa un timp oarecare cazi din nou este perfect adevarat. Important este sa nu cazi cumva in deznadejde, dand crezare gandurilor pe care ti le insufla cel rau, cum ca nu are rost sa mai lupti, etc. Cazi de 1000 de ori? Te scoli de 1001 ori! Hristos stie neputinta ta si asteapta sa vada taria hotararii de a te indrepta! Alearga la spovedanie imediat, nu mai astepta, ca nu-i post, ca trebuie sa faci neaparat nu stiu ce! Lasi orice si alergi la spovedanie! Altfel, cum am mai spus pe aici, vei cadea din nou, va veni cu o putere asupra ta careia nu-i vei rezista! Doar prin spovedanie deasa vei reusi. Si prin rugaciune si mers regulat la Sf. Liturghie dumunica! Inca ceva! Ia aminte ca daca ai la activ ceva avorturi si la spovedanie nu ti s-a dat canon conform Pravilei care inseamna ceva ani departare de la Sf. Impartasanie, vei fi luptata continuu pe aceasta tema (si pe altele care „ti se vor adauga pe parcurs”). Am mai scris despre asta pe aici de cateva ori si cu toate parerile contra ale unora voi continua sa afirm acelasi lucru: in ziua de astazi, sub diverse pretexte (cum ca Pravila Bisericii ar fi prea dura, Canoanele sunt anacronice, sunt exagerate si credinciosii cad in deznadejde- lucru partial adevarat datorita imputinarii credintei in inimile oamenilor) mai ales la bisericile de mir (la parohii) se dau canoane mult prea mici (pot spune formale). Dupa care dai drumul la Sf. Impartasanie! Aproape ca a ajuns Sf. Impartasanie bors cu mamaliga sau spirina! Eu insumi am fost in situatia asta si aveam razboiul care te lupta si pe tine. Ba mergea din ce in ce mai rau. Timp de 11 ani! Pana cand am fost la o manastire la un Parinte pe care il stiam si care, cand a auzit ca am la activ o multima de avorturi pentru care am primit nici doi ani oprire da la Sf. Impartasanie si de 11 ani ma Impartasesc regulat a vrut sa ma dea pe usa afara! I-am spus ca am venit sa-mi dea canon dupa Sfintele Canoane ale Sfintilor Parinti si atunci mi-a dat 7 ani oprire de la a ma impartasi! De atunci simt ca am inceput sa traiesc cu adevarat, simt ca am inceput o noua viata! Razboiul acela a disparut, mintea s-a curatat, rugaciunea marge cu totul altfel! Imi vine sa ma duc la cei care m-au „canonisit” la inceput si sa le spun ca mi-au furat 11 ani de viata. Dupa asta, auzind comentariile unora si ale altora am aflat cu stupoare ca multi vor cu orica pret sa sa impartaseasca, in orice conditii, de parca cel rau ii indeamna, stiind ca nu fac bine, stiind ca ii va putea lupta si dobora cu usurinta. Cum poate fi primit Hristos Euharistic intr-o casa plina de necuratii care sunt patimile? Cine ar intra intr-o casa plina de sobolani si darapanata? La spovedania se iarta pacatele dar patimile raman ca fiind boli! Acestea se vindeca prin Rugaciune, mers la Biserica, prin efectuarea canonului (corect dat), prin Harul lui Dumnezeu. Si iar vor spune unii: pai de aia te duci la duhovnic, stie ce face, daca greseste el va raspunde! E asa si nu prea! Daca gandim asa inseamna ca suntem din cei lenesi si nepasatori, care venim la Biserica nu de putine ori dupa o viata in care am facut prapad in jurul nostru si acum gata intr-o clipa am rezolvat problema, suntem vrednici de premii si ovatii! Repede la Sfanta si Dumnezeiasca Impartasanie cu Preacinstit Trupul si Sangele Mantuitorului! Ba zic unii ca daca te impartasesti des (de-a valma as spune eu) te vindeci de patimi. Este asa si nu prea. Mai intai iti faci Canonul si dupa ce te-ai vindecat de grosul patimii te apropii de Sf. Potir! Iar cand ai pacate grele, grosul nu se duce intr-un an doi mai ales daca nici nu te prea ostenesti sa pleci genunchiul la rugaciune si esti cu ochii mereu la televizor. Deci Otilia eu acum vorbesc la modul general nu ma refer la tine! Poate mai degraba la mine. Ce poate deci omul sa faca daca vrea sa se vindece cum trebuie? Pai cand se imbolnaveste ca face? Nu alearga la Doctor? Si nu alearga la doctorul cel mai bun? Chiar daca nu are studii de specialitate orice om „simte”, cand doctorul la care a mers l-a tratat cu antinevralgic iar el e putred pe dinauntru si e de operatie. Deci pe scurt fiecare are minte data de Dumnezeu, cu care se poate cerceta (cat mai critic si aspru) pe sine insusi si poate evalua macar aproximativ starea in care se afla si deci alearga la in duhovnic pe masura. In ceea ce priveste problema aparentei „frgiditati” ce se manifesta in relatia cu sotul, dupa o spovedanie temeinica, de la inceputul vietii, mergi la un doctor pentru cele trupesti de data asta si iti va recomanda un tratament adecvat. Eu insumi am patit exact la fel, dar destul da rau. Iar acum sunt bunic si in curand voi fi iar! Fie ca Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos si Preacurata Lui Maica sa ne pazeasca pe noi pe toti si sa ne intalnim la Poarta Raiului! Amin!
Ana
septembrie 29, 2009 @ 8:27 am
Cineva mai sus scria despre copii care se masturbeaza. Asta este efectul „chinuirii” copilului inca din pantecele mamei. Cati tatici nu au relatii intime cu sotia atunci cand ea este insarcinata?
Imi amintesc de mamele unor sfinti, ca ba le erau trimisi sotii in concentrare pe perioada sarcinii, ba mureau, ba mergeau la razboi, asa ca majoritatea sfintilor au crescut frumos in pantecele mamei.
Cati crestini ortodocsi pot respecta cele 9 luni ptr viitorul sanatos al pruncului?
Florin
decembrie 19, 2009 @ 7:01 pm
va rog sa va rugati si pentru mine deoarece sunt chinuit de acest demon aproape in fiecare zi…am spovedit pacatul…si cat timp mi`am facut canonul am reusit sa ma abtin…dar dupa un timp iar am cazut si odata ce cad nu mai reusesc sa imi fac nici canonul(de 3 ani sunt oprit de la sfanta impartasanie)…am mare nevoie de rugaciunile voastre deoarece duc de prea multi ani acest pacat:sad:…Doamne ajuta!(cat puteti pomeniti si numele meu in rugaciunile voastre)
D
decembrie 19, 2009 @ 8:46 pm
Domnul sa te ajute !
Dan
decembrie 19, 2009 @ 9:17 pm
Asa vom face. Dar i-ati cu strictete si medicamentatia de vindecare te rugam (canonul) 🙂
Pacatosul
decembrie 19, 2009 @ 9:58 pm
Sora Otilia, te inteleg perfect… e absolut scandalos…suntem incercati zilnic de necuratul si fara rugaciune suntem morti…desigur e vorba si de vointa aici…ar fi trebuit sa…ei bine cand simti nevoie sa faci asta acopera gandurile necurate cu rugaciune (aici e vb de vointa)…fara rugaciune profunda regulata suntem niste oameni morti…sunt sigur ca daca te rugai cu lacrimi fierbinti ai fi reusit (cu greu dar sigur) sa scapi de acesta patima…
nyky
decembrie 19, 2009 @ 11:42 pm
hristos poate sa scape pe orsicine de orsice patima . el pentru asata a venit sa ne elibereze . rugativa si el va va asculta negresit. conteaza si cit de mult iti doresti sa ai pace in suflet. daca doresti pacea mai mult ca orsice o vei primi . asta este scopul vietii si al lui hrisos isus. el sa va ia orsice povoara . amin.
D
decembrie 20, 2009 @ 1:59 pm
Pentru a dobandi pacea trebuie sa intai sa ne despatimim. Pe asta trebuie sa punem accent: lasarea pacatului. Pana la pace … mai este .
magda
octombrie 31, 2010 @ 12:16 pm
re:
In ciuda tuturor mijloacelor de informare si-a faptului ca am 31 de ani, abia de curand am descoperit gravitatea pacatului masturbarii. Cat despre efecte, preferasem sa le ignor si sa atribui vina sotului meu. De cand ma stiu fac acest pacat. Si daca sunt persoane carora le vine greu sa creada ca si copiii mici fac asta, eu sunt exemplul perfect. Nu cred ca mergeam in picioare, si nu exagerez cu aceasta afirmatie, si practicam acest pacat. Si nu m-am oprit, nici cand am realizat, macar partial, ce faceam, nici cand m-am casatorit si am vazut ca nu pot avea o relatie sexuala normala cu sotul meu. Cat despre frecventa cu care apelez la aceasta practica nebuna, va spun ca o pot face si de 10 ori intr-o zi. Asta ca sa va dati seama ce inseamna sa fi slab, ignorant, pacatos, sa te lasi dus in voia patimilor … De mai multi ani am capatat un tremur al mainilor, relatia cu sotul meu e departe de a fi normala, pentru doi tineri casatoriti, copii nu am iar in situatia de fata mi-e greu sa cred c-o sa-i am …. Sunt trista sa vad cum la tv sau pe diferite site-uri, tinerii sunt incurajati sa practice masturbarea ca mijloc de autosatisfacere sexuala, ca mijloc de cunoastere a propriului trup. Ramane la latitudinea fiecaruia sa faca ce crede ca e normal. As vrea ca aceste randuri sa traga un semnal de alarma. Parintii sa fie atenti la obiceiurile copiilor lor, oricat ar fi ei de mici, si sa-i indrume cu blandete spre alte deprinderi. Tinerii sa se opreasca la timp, inainte sa permita acestui pacat sa devina patima, iar cei impatimiti deja – cum e si cazul meu – numai un duhovnic ii mai poate salva.
Ana1
octombrie 31, 2010 @ 2:59 pm
@ magda
"As vrea ca aceste randuri sa traga un semnal de alarma. Parintii sa fie atenti la obiceiurile copiilor lor, oricat ar fi ei de mici, si sa-i indrume cu blandete spre alte deprinderi. [b]Tinerii sa se opreasca la timp, inainte sa permita acestui pacat sa devina patima,[/b] iar cei impatimiti deja – cum e si cazul meu – numai un duhovnic ii mai poate salva. "
Multumim pentru marturia ta.
Cred ca stii ca exista posibilitatea sa iesi si din asta si o sa-ti ajute Dumnezeu sa scapi si de tremurat si sa ai si copii.
Dumnezeu sa-ti ajute
magda
ianuarie 27, 2013 @ 7:16 pm
…iar cei impatimiti deja – cum e si cazul meu – numai un duhovnic ii mai poate salva.
Stiam ca, in urma cu ceva timp, pe un site, am scris cateva randuri in legatura cu un aspect dureros din viata mea… Mi-a luat ceva timp pana le-am gasit iar acum .. ca le-am recitit… mi-au dat lacrimile.
In primul rand, vreau sa multumesc tuturor celor care aleg sa impartaseasca si altora problemele cu care se confrunta, precum si acelora care transmit mesaje de incurajare, atat de necesare.
Articolele si comentariile gasite pe acest site, in legatura cu patima masturbarii, m-au ajutat sa inteleg ca nu doar mie mi se intampla, m-au ajutat sa inteleg ca ceea ce faceam nu era normal si ca apelarea obsesiva la acest urat pacat, tendinta de izolare, tremurul mainilor, incapacitatea de a simti placere alaturi de partener, oboseala cronica, depresiile .. sentimentul de murdarie sufleteasca – toate acestea sunt consecinte ale pacatului facut si ca fara spovedanie nu exista rezolvare.
Ce s-a intamplat cu mine dupa ce am lasat comentariul de mai sus?
Dupa atata amar de vreme de cand eram inrobita de acesta patima, m-a ajutat Dumnezeu sa spovedesc acest pacat.
Am mers intr-o zi la manastirea Radu Voda, m-am asezat in genunchi in fata unui preot si m-am spovedit.
A urmat o minune! Dumnezeu mi-a aratat ca exista, ca stie si vede tot, ca era nevoie doar de sinceritate din partea mea si El, Dumnezeu, m-a iertat. Nici nu stiam ca m-am vindecat cand am ajuns acasa, dar zilele, saptamanile care treceau mi-au confirmat ca o minune s-a petrecut cu mine. Dumnezeu, in bunatatea Lui si pentru rugaciunile parintelui meu duhovnic, a ridicat de la mine acest pacat de care imi era imposibil sa scap.
Si ce bucurie mi-a invadat sufletul intelegand ca spovedania este intr-adevar o taina, ca se petrec lucruri minunate acolo, sub epitrahil! Nu doar ca ti se iarta pacatele, dar capeti si vindecare trupeasca si sufleteasca.
M-am simtit usurata si libera, in sfarsit!
Asadar, indrazniti si voi, cei care nu ati avut inca curaj sa apelati la un duhovnic! Dumnezeu exista si iarta tot! Rugati-L sa va ajute sa ajungeti la biserica si sa va dea duhovnicul de care aveti nevoie! Fiti sinceri si tineti aproape de biserica si de duhovnic!
Eu sunt aceeasi de atunci si totusi diferita, in parte si datorita voua. Va multumesc!
ionut
ianuarie 27, 2013 @ 8:15 pm
Doamne ajuta. Este o problema foarte grea cea a masturbarii. Mai ales pentru tinerii incepatori, care nu fac diferenta in ce priveste pacatul si pt. cei care privesc filme pornografice. Cunosc un astfel de caz care 13 ani a facut acest pacat, dar prin mila lui Dumnezeu si prin spovedanie s-a vindecat. Este foarte important pt. cei care cad in astfel de pacat sa ajunga la cunostinta adevarului, fie la duhovnic, fie sa afle din indreptarul de spovedanie.
Teodora
ianuarie 28, 2013 @ 10:40 pm
De menționat este și faptul că în multe cazuri oamenii ajung la acest păcat nu pentru că ar vrea neapărat să guste din plăcerea respectivă, ci și pentru că vor să fugă de ei înșiși, să se detașeze mental de realitatea pe care nu o pot accepta sau nu o mai pot suporta…unii se refugiază în acest păcat, alții în alcool sau droguri…dar cauza este undeva în adâncul sufletului. Și pentru a se vindeca, trebuie mai întâi să cerceteze și să caute să înțeleagă această cauză (care poate fi o suferință reprimată de exemplu), să se spovedească, să ceară ajutorul unei persoane de încredere, să nu mai fugă de acea suferință și să încerce să se vindece prin rugăciune și prin suportul emoțional al celor care îi iubesc.