Maternitățile din România – abatoare de copii
În fiecare dimineață, la maternitățile din România, se strâng mamele care au hotărât să pună capăt vieții propriilor copii… pentru că au mentalități cu intenții criminale… și pentru că li se permite, legal.
Desigur că nu le spune nimeni pe nume pentru a se trezi din nebunie, iar ele sunt convinse că au motivele cele mai umaniste pentru a scăpa de ”sarcina nedorită” (adică neiubită), în funcție de vârstă și circumstanțele sociale:
1) ”n-am cu ce să-l cresc”. Dar de unde știi că n-ai cu ce dacă nici măcar n-ai încercat?
2) ”sunt prea bătrână ca să-l cresc”. Dar pentru actul sexual nu ai fost prea bătrână?
3) ”sunt prea tânără și îmi distrug viitorul dacă îl păstrez”. Dar pentru actul sexual nu ai fost prea tânără?
Așadar, la maternitățile de stat, finanțate din banul public, adică câte un pic din banul tuturor creștinilor din țara aceasta, se ucid copiii nenăscuți, adică se ucide viitorul țării. Pentru că ei, copilașii aceștia avortați, meniți a fi inginerii, economiștii, avocații, teologii și managerii de mâine, sunt cei care ar fi dus mai departe soarta acestui neam. Dar dacă nu-i lăsăm să vină după pronia lui Dumnezeu, nici nu mai are cine să ducă neamul acesta mai departe.
Și pentru genocidul acesta nu se găsește să se scandalizeze mai nimeni. În schimb se găsesc destui scandalagii care vociferează toate mizeriile împotriva construirii Catedralei Mântuirii Neamului cu subvenție din banul public. Așadar, când un copil este omorât, cu susținere de la stat, scandalagii tac ca peștii dar zbiară ca vitele flămânde tocmai când se construiește o catedrală în care să ne videcăm criminalitatea față de copiii noștri, așa… ca neam.
Așa s-a ajuns la culmea cinismului acestui neam, că nu pușcăriașii țării sunt masa reprezentativă pentru a determina gradul general de criminalitate al populației ci mamele care stau la coadă, în maternități, pentru a curma viața propriilor copii. Tații ”doar” complici morali la crimă. Și cine îi ajută mai cu spor, decât doctorii și asistentele, puși teoretic în slujba vieții, cu jurământ, dar în fapt călăi în halate albe!
Drept urmare, pruncuciderile se practică în continuare, la scară industrială, că doar ne permite legea ca să călcăm peste viața celui care nu se poate apăra, precum cândva, până nu demult, era permis prin lege să ai sclavi și să cumperi libertatea cuiva doar pentru că oamenii credeau că există unii mai inferiori decât alții. Însă sclavii nu erau cu nimic mai inferiori ci doar că nu se puteau apăra pentru că erau discriminați legal… la fel cum discriminați sunt și copiii nenăscuți încă, și care nu sunt cu nimic mai inferiori ca persoane, din momentul concepției. Și prin aceasta se vede că generația răsfățată de astăzi nu este cu nimic mai bună decât cea de ieri, așa per ansamblu. Doar că mai închipuită. Dar vom vedea asta mai târziu, poate prea târziu. Căci dacă noi suntem oripilați de Evul Mediu și al său sclavagism, mă întreb cât de oripilate vor fi generațiile viitoare față de barbariile pe care astăzi le facem împotriva copiilor noștri. Ne vor judeca cei ce vin după noi, căci așa a fost mereu în istorie.
O altă culme a cinismului este că unii români, mulți la număr, mai au și tupeul să se plângă de condițiile proaste din spitale datorate lipsei de resurse deși, aceeași români, consumă resurse pentru avorturi.
O altă culme și mai mare a cinismului, este reclama la evlavia ipocrită a unor doctori ginecologi, care în Sâptămâna Mare își amintesc că sunt creștini și nu mai fac avorturi pe motiv că e păcat. În rest, ca înainte. Așadar, ce-i cu asta? Ar trebui cumva să îi lăudăm că ucid copii mai puțin? Eu unul nu pot. Totuși, nu pot să nu remarc că acești doctori, au mustrări de conștiință și se zbat să lupte împotriva curentului generalizat de avorturi, agățându-se de sărbătorile reper ale creștinătății. Dar nu rezistă sărmanii pentru că presiunea mamelor care vor să avorteze este prea mare, iar legislația le sprijină din plin. Deci sunt sufocate și aceste conștiințe de doctori care vor să revină la Viață.
Nu pot să nu remarc și spiritul de turmă care produce un efect de domino în privința avortului: ”Și ce dacă avortez, măcar nu sunt singura: mama a avortat și ea, sora la fel, vecina la fel, colegele de muncă la fel”. Deci nu s-ar întâmpla atâtea pruncucideri dacă n-ar fi efectul de turmă care s-a înrădăcinat atât de mult din cauza legalizării dreptului de a încălca dreptul la viață al celor care nu se pot apăra singuri, precum sclavii altă dată: copiii noștri, nenăscuți încă.
Așadar, doctorii și asistentele din maternitățile românești au mai multă treabă cu avorturile decât cu nașterile. Prin urmare, maternitățile în loc să fie locurile în care copiii vin pe lume, au devenit locurile în care copiii sunt trimiși… pe altă lume. De aceea mă întreb de ce mai numim maternitățile ”maternități” când defapt sunt mai mult măcelării ale propriilor noștri copii și care, sărmanii, nu au loc să vină pe lumea aceasta… de prea mult egoism, de prea multă lene, de prea multă curvie și de prea mare lașitate… a noastră, a celor mari. Deci, să spunem lucrurilor pe nume: maternităților măcelării, doctorilor călăi cu acte în regulă, iar părinților… ucigași morali.
În fiecare dimineață, în maternitățile din România, se strâng româncele botezate ortodox, și se înghesuie la rând precum găinile în crescătorii, pentru a spori mormanele de trupuri sfârtecate ale nevinovaților copii.
Vorba părintelui Dorin Picioruș: copii români martirizați de proprii lor părinți.
Și ne întrebăm de ce ne merge prost, așa… ca neam.
Pentru că merităm!
Păcate grele atână peste noi!
(Dan)
Reportajul video preluat de pe site-ul PRO-TV îl girăm doar la partea statistică (starea de fapt) a avorturilor, dar nicidecum ”soluția” contracepției. Singura soluție pentru contracararea avorturilor este asumarea naturii umane, prin care orice act sexual are drept consecință firească nașterea.
Reportajul video nu poate fi vizualizat cu browserul Google Chrome.
.jpg "Marșul pentru Viață la Galați (2018)")
Ludmila Doina
noiembrie 11, 2011 @ 10:23 am
„În fiecare dimineață, la maternitățile din România, se strâng mamele care au hotărât să pună capăt vieții propriilor copii… pentru că au mentalități cu intenții criminale…”
[b]Iar afara la poarta le asteapta barbatii care le imping la aceasta crima cumplita, cea mai lasa.[/b]
Zilele trecute am citit dintr-un Sfant Parinte care chiar puncta faptul ca barbatii sunt principalii vinovati.
Nu ma disculp prin cele scrise mai sus. Am trecut de doua ori prin asta. Am trei copii in viata, si doua avorturi cu care nu ma mandresc, ci ma rog zilnic si plang pentru aceste suflete, si altele, si cer iertare Domnului pentru pacatul meu. Iar pacatul barbatului care m-a impins la aceste fapte sa si-l planga el. Si va mai spun ca daca ar fi fost dupa el, nu i-as fi nascut nici pe ceilalti trei. Nu a vrut copii, pentru ca a intrat adulterin in casatorie si asa a trait toata viata. Domnul sa-l miluiasca si sa-l faca sfant mare si sa ma miluiasca si pe mine pacatoasa !
Deci ar fi bine ca si barbatii sa priveasca cu multa atentie aceste imagini cutremuratoare, si sa se gandeasca mai mult inainte de a da buzna in viata femeilor, la intentiile cu care o fac. Ca e usor sa flirtezi, si sa declansezi tulburari de care apoi sa te faci ca nu esti vinovat. Atentie barbati la responsabilitate ! Iar femeile sa fie mai atente la barbatii care nu vor copii, ca aceia nu sunt barbati seriosi, ci alearga doar dupa distractii foarte trecatoare.
DOMNUL SA NE MILUIASCA PE TOTI !
Dan Tudorache
noiembrie 11, 2011 @ 10:52 am
Ludmila, ai facut o observatie cu care sunt in deplin asentiment. Faptul ca in articol am pomenit doar de mame se datoreaza conjuncturii de care m-am legat (maternitatile). Dar tatii nu sunt absoliviti nicicum de vina.
Si eu sunt de opinie ca in multe cazuri tatii sunt mai vinovati decat mamele care avorteaza. Si daca este sa privim mai deplin, nu doar tatii sunt de vina ci aproape intreaga familie, pentru ca avortul este o drama de familie: (mama/soacra care indeamna spre avort pe fiica/nora, sora care face la fel, ”prietena” cea mai buna, etc.). Toti acestia poarta o parte din vina, inclusiv cei care stau indiferenti si nu se opun unei tentative de avort, in familia lor.
Totusi, scopul articolului nu este de a imparti vinile caci numai Dumnezeu le stie la fiecare in parte, ci un strigat care sa mai trezeasca la realitate si poate ca va fi macar o persoana care sa ia aminte si sa nu (mai) faca asta.
Acum, analizand partea barbateasca, sunt convins ca barbatii indeamna la avort din doua motive: din desfranare si din lasitate. De asta am si pomenit in articol de lasitate. Deci barbatii care isi indeamna femeile la avort o fac mai ales din lasitate, ca nu doresc sa-si asume consecintele poftelor ci sa profite in continuare fara a-si asuma raspunderea. Eu sunt convins ca daca n-ar fi atata lasitate la partea barbateasca, cu siguranta ca ar fi mult, mult mai putine avorturi.
Albinuta
noiembrie 11, 2011 @ 11:13 am
Doamne ajuta ,am citit articolul ,foarte folositor in zilele de azi ,am incercat sa scriu si eu ceva insa nu mi-a iesit nimic si cred ca majoritatea stiti de ce ,nu pot decat sa spun ca aveti idei minunate ,continuati tot asa .Daca copilul meu(14 ani) ar intra zilele acestea pe OT asfii foarte bucuroasa pentru ca ar vedea si citi ceva foarte important ,cveva ce cu siguranta i-si va aminti toata viata
florentina
noiembrie 11, 2011 @ 12:30 pm
revoltator ce se intampla , unele femei isi doresc copii si altele ii arunca la cos ca un gunoi…
ceea ce vreau sa va spun si sa va intreb , nu este legat de acest subiect, dar nu stiu unde sa intreb si ce sa fac … anult trecut in mai 2010 am avut un avort sontan, la o luna de zile am ramas iar insarcinata , iar in august 2010 cand am fost la control, si ar fi trebuit sa am 10 saptamani, sarcina se oprise din evolutie la 7 saptamani jumate si a trebuit sa fac chiuretaj , nu pot spune decat ca a fost cumplit , am ajuns noaptea la urgenta cu dureri de burta si plina de sange , m-am spovedit la duhovnic , da doar atat ,nu am spus nici o rugaciune catre Bunul Dumnezeu sa ma ierte pt aceste doua pierderi de sarcina, nici un dr nu a putut sa imi spuna de ce sa produs mai intai avort sponat si apoi la a – 2 -a sarcina ,sa oprit din evolutie, am schimbat medicii , am ajuns la o dr buna care mi-a dat sa fac tratament si analize etc, toate au iesit bn , numai ca luna trecuta am ramas iar insarcinata , si am pierdut din nou sarcina , in fiecare zi am rog la Bunul Dumnezeu sa imi de-a o minunatie de copil pe care numai El poate da….da poate nu ma rog deajuns .
Daca stie cine inafara ca trebuie sa ma spovedesc la duhovnic ce ar mai trebui sa fac , ce rugaciuni sa inalt catre Dumnezeu si Maica Domnului….
Multumesc Doamne ajuta!!!
Administrator
noiembrie 11, 2011 @ 12:51 pm
Florentina, faptul ca ai pierdut cele trei sarcini, nu denota ca este neaparat vina ta. Multi tineri nu stiu ca pierderile de sarcina au devenit un fenomen obisnuit de cativa ani incoace. Cine nu crede, se poate convinge singur intreband ginecologii cate tinere mamici vor copilasi si pierd sarcinile (1,2,3) pana reusesc sa duca una la capat. Doctorii ginecologi dau din umeri cand sunt intrebati de motivele acestui fenomen. Unii mai dau vina pe alimentatia plina de E-uri, altii pe poluare, dar cert este ca sunt multe tinere mamici care pierd sarcini. Atata timp cat tanara mamica a facut tot ce i-a stat in putinta crestineste pentru a ocroti sarcina, personal consider ca nu are vreo vina si nu ar trebui sa-si faca mustrari de constiinta. Dar, la taina spovedaniei poate vorbi cu duhovnicul despre asta, caci pana la urma este o durere sufleteasca.
Din cate stiu (nu sunt sigur) preotul face o rugaciune speciala pentru asta. Ma mai interesez ca sa aflu.
Laura Stifter
noiembrie 11, 2011 @ 9:44 pm
Cutremurător! 🙂 Se petrec zilnic crime împotriva unor copilaşi nevinovaţi şi nimeni nu ia atitudine, cu excepţia unor creştini devotaţi şi iubitori de semeni (aşa cum sunt adminii acestui site), care au curajul de a dispreţui „corectitudinea politică” şi de a spune lucrurilor pe nume.
Cred că este foarte pertinentă observaţia potrivit căreia sclavagismul din alte epoci se aseamănă incredibil de mult cu fenomenul uciderii de copii (voiam să spun „fenomenul creşterii numărului de avorturi”) de astăzi. Totuşi, situaţia actuală este cu mult mai gravă decât cea din Antichitate… fiindcă atunci sclavii, deşi nu erau protejaţi de legile civile, mai puteau evada, îi mai puteau înduioşa pe stăpâni etc. Astăzi, dimpotrivă! Medicii, cei care şi-au asumat dificila şi creştineasca misiune de a aduce pe lume bebeluşi, îşi uită datoria asumată prin jurământ şi se angajează exact într-o acţiune contrară, luându-le viaţa copilaşilor nenăscuţi. 🙁 Foarte trist… Tragic… Strigător la cer!
Oare de ce, după 2000 de ani, ne întristează atât de mult crima lui Irod cel Mare împotriva pruncilor din Betleem? Aceea a fost, fără îndoială, o faptă gravă, cumplită, dar ceea ce se petrece astăzi este incomparabil mai dramatic. De ce? Din două motive. În primul rând, pentru că pruncii din Betleem, ucişi acum două milenii din ordinul lui Irod cel Mare, au căzut victime ca urmare a orgoliului dus la paroxism al unui tiran care, în nebunia sa, i-a executat pe toţi cei consideraţi de el ca potenţiali rivali politici. În schimb, milioanele de bebeluşi omorâţi în maternităţile de astăzi sunt lipsiţi de dreptul la viaţă de către proprii părinţi, iar nicidecum de vreun dictator bolnav de patima puterii. Mamele pruncilor din Betleem îşi plângeau cu disperare copiii ucişi (cf. Mt 2), iar mamele de astăzi le cer medicilor să…
Un al doilea argument este faptul că Irod cel Mare NU era creştin (are, aşadar, o circumstanţă atenuantă), iar „părinţii” şi „medicii” ucigaşi din zilele noastre sunt botezaţi ortodocşi sau creştini de alte confesiuni şi cunosc foarte bine principalele porunci ale Mântuitorului Hristos (cel puţin le sună familiară porunca „să nu ucizi”). Pentru a-şi linişti conştiinţele (dacă mai au aşa ceva), „medicii” în cauză au formulat o ideologie „genială”, potrivit căreia o fiinţă umană devine persoană doar după naştere fiindcă, până atunci, n-are conştiinţă de sine. Urmând acest raţionament ilogic, s-ar putea afirma la fel de simplu că omul devine persoană doar după vârsta de 4-5 ani, când începe să gândească şi să înţeleagă realitatea din jurul său. Se poate ajunge la o mulţime de aberaţii… fiindcă ideologia care stă la baza legalizării avortului nu este altceva decât o consecinţă a nazismului şi a mai vechii practici spartane a uciderii copiilor cu dizabilităţi.
Să ne ajute bunul Dumnezeu pe toţi creştinii să urmăm exemplul lui Dan, al celor de la Provita şi al multor alţi credincioşi autentici şi să mărturisim că – aşa cum ar spune Orwel – 2+2=4!!
P. S. Mai nou, am auzit că, în Parlamentul României, „reprezentanţii noştri” au votat o lege, potrivit căreia adopţiile internaţionale sunt din nou permise, deşi ţara noastră, înainte de a intra în Uniunea Europeană, şi-a asumat angajamentul de a interzice cu totul această practică. Se ştie că au existat cazuri dramatice… copii români maltrataţi şi chiar ucişi de către „părinţii lor adoptivi” din străinătate. De exemplu, este cunoscut cazul strigător la cer al unui băieţel român care, timp de 4 ani, a fost agresat sexual în mod sistematic de către „tatăl adoptiv” – un pedofildin America. Am aflat că s-a votat reintroducerea legii adopţiilor internaţionale de pe site-ul http://www.razbointrucuvant.ro. În articolul respectiv, mai scria şi că noua lege a adopţiei nu menţionează dacă homosexualii au sau nu dreptul să înfieze copii, fiindcă discriminarea este interzisă (nu discriminarea orfanilor, ci discriminarea sodomiţilor). Cuplurile de homosexuali nu au dreptul de a adopta copii deoarece, potrivit noului cod civil, căsătoriile se pot oficia doar între persoane de sexe diferite. În schimb, dacă o persoană necăsătorită din străinătate doreşte să înfieze un copil orfan poate obţine aprobarea, chiar dacă are o orientare sexuală anormală. Mai multe detalii puteţi găsi pe site-ul indicat… pentru că m-a întristat şi m-a tulburat atât de tare ceea ce am citit, încât n-aş mai vrea să intru în amănunte. 🙁
Îmi cer iertare pentru limbajul excesiv de dur şi total nediplomatic… Acest stil de a-mi exprima opiniile nu-mi este deloc caracteristic… dar 2+2 chiar fac 4!
Doamne Iisuse, fii cu noi şi iartă-ne că îngăduim atât de uşor a se săvârşi răul în jurul nostru!
Laura Stifter
noiembrie 11, 2011 @ 9:48 pm
Pentru că discutăm despre copii necăjiţi şi lipsiţi de sprijin, aş dori să vă aduc la cunoştinţă un caz umanitar foarte trist… în nădejdea că mesajul va fi citit de cât mai mulţi creştini milostivi (ştiu că pe site sunt multe persoane deosebite), care vor dori ca, în măsura posibilităţilor, să realizeze o faptă bună. Este vorba despre un copilaş bolnav de leucemie. Mai multe informaţii despre caz şi despre modul concret în care putem contribui la salvarea acestui copil aflaţi din link-ul de mai jos:
http://fundatiamereuaproape.ro/alisa-stefania-lazar-un-bebelus-care-se-lupta-pentru-viata-ei-cu-dureri-mari-intr-o-clinica-oncologica-din-italia/
Doamne ajută!
Laura Stifter
noiembrie 11, 2011 @ 10:07 pm
De ce asistăm la atât de multe tragedii?
Cred că una dintre principalele cauze este şi aceasta:
http://www.ziarullumina.ro/articole;1781;1;65134;0;Credinta-si-sondaje.html
Domnul să ne miluiască pe toţi, pentru rugăciunile Sfântului Mina, ajutătorul tuturor celor nedreptăţiţi!
Laura Stifter
noiembrie 11, 2011 @ 10:27 pm
Acum îmi dau seama că mesajul anterior ar putea fi înţeles greşit căci, din cauza oboselii, m-am exprimat neclar.
Scriind că una dintre principalele cauze ale tragediilor de astăzi este lipsa credinţei în Hristos ( vezi articolul din link-ul pe care l-am indicat), nu am vrut să sugerez faptul că Dumnezeu ne-ar pedepsi! El nu i-ar pedepsi pe cei nevinovaţi (pe copii) pentru necredinţa şi indiferenţa unora dintre cei ce-şi spun „creştini” şi, în acelaşi timp, declară că nu cred în Întruparea Fiului lui Dumnezeu (aşa spune sondajul dezbătut în articolul din Lumina). M-am referit doar la faptul că, aşa cum spunea Dostoievski, „dacă Dumnezeu nu există, totul este permis”. Cu alte cuvinte, cei care cred că Dumnezeu nu există nu sunt motivaţi să-şi asume o atitudine morală în viaţă şi… urmează”cu drag şi spor” pilda lui Irod cel Mare, a dictatorilor din secolul trecut şi a altor necredincioşi. 🙁
Totuşi, ultima realitate NU este aceasta… ci realitatea supremă rămâne, orice-ar fi, indiferent de împrejurările istorice în care trăim, adevărul veşnic al existenţei lui Dumnezeu şi al dragostei Lui pentru noi!
„Hristos a înviat! Acesta este sensul cel mai înalt al creştinismului!” (Pr. Porfirie Bairactaris)
De aceea… să ne bucurăm neîncetat întru Domnul, fiind, în acelaşi timp, capabili de a plânge cu cei ce plâng şi de a-i ajuta în mod concret să-şi transforme plânsul disperării în lacrimi de bucurie şi recunoştinţă! Să-i ajutăm în mod concret pe cei nefericiţi şi lipsiţi de apărare, păstrându-ne o stare duhovnicească de pace şi bucurie creştină, pe care să le-o împărtăşim şi lor. Ştiu, pare utopic… dar „cele ce la oameni sunt cu neputinţă cu putinţă sunt la Dumnezeu”, aşa cum ne învaţă Domnul.
Slavă lui Hristos pentru iubirea Sa veşnică faţă de noi, păcătoşii!
Sorin
noiembrie 12, 2011 @ 8:15 am
@florentinat: Cât timp problema pe care o ai nu are nici o explicaţie medicală poate ar fi bine să apelezi la nişte părinţi îmbunătăţiţi să se roage pentru naşterea de copii. Ţi-aş spune să te duci la păr. Iustin Pârvu de la Petru Vodă dar în ultimul timp e aproape imposibil să ajungi la sfinţia sa ( exceptând cazul în care ai timp să stai câteva zile bune la chilia sa ). O altă persoană la care te-aş sfătui să te duci e un alt părinte văzător cu duhul, care din fericire încă nu are faima pe care o are păr. Iustin Pârvu, şi e cât de cât mai liber ( deşi vin destui de mulţi şi la sfinţia sa ). E vorba de păr. Serafim Bădilă de la Mănăstirea Căşiel de lângă Dej, judeţul Cluj. Sau eventual poţi să încerci şi un canon de rugăciuni de pe blogul meu pe care îl am de la păr. Serafim şi pe care îl recomandă multor oameni care vin cu probleme la sfinţia sa: http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/canon-de-rugaciuni-pentru-diferite-nevoi/
În orice caz ( dacă faci sau nu canonul respectiv ) să te duci la un astfel de părinte doar ca să îi ceri să se roage pentru tine că rugăciunile acestor oameni au mare, mare putere. Ţi-o zic din propria mea experienţă.
oana
noiembrie 12, 2011 @ 10:17 am
Un preot ne zicea acum cateva zile k avortul este o crima cu premeditare…asa cum fac cei mai josnici dintre criminali. Pentru a face un avort, parintii se gandesc de inainte cum sa faca asta si pun totul la punct: bani, programari s.a. Multi oameni sunt niste criminali adevarati in zilele noastre, dar putini vad cu adevarat lucrul asta: ca avortul este de fapt o crima.
Se gandesc ca sunt prea mici si nu pot sa creasca un copil, dar este totusi destul de mare ca sa poata trece peste trauma pe care o provoaca o crima.
„Nu am bani ca sa-l cresc”, dar uita ca Domnul Iisus a zis k un om vine pe lume cu tot ceea ce are nevoie si tot El se va ingriji de nevointele trupurilor noastre, iar noi suntem datori sa ne ingrijim mai intai de suflet. Cel mai bun exemplu aici este comparatia dintre pasari si oameni. Pasarile nu strang nimic in hambare, dar totusi traiesc si nu duc lipsa de mancare, dar oamenii care sunt cu mult superiori acestora, oare nu se va ingriji Dumnezeu de ele? Ba da, o face pentru ca ne iubeste pe toti, si buni si rai.
Azi dimineata am vazut la stiri k in Rusia se interzic avorturile…se vor face in continuare,pe ascuns, dar macar vor fi mai putine…
Dan Tudorache
noiembrie 12, 2011 @ 11:09 am
Sunt convins ca daca s-ar interzice avorturile prin lege numarul lor va scade foarte mult, ceea ce ar fi foarte bine.
Daca ar sti tinerele fete ca avortul este interzis prin lege cred ca multe din ele nu si-ar mai incepe viata sexuala in afara casatoriei. Si asa ar scapa de multe deceptii.
Cred ca multi parinti care acum sovoie in privinta ”sarcinilor nedorite” nu ar mai vedea avortul ca pe o solutie, ci asa cum este defapt: un atentat la rodul iubirii lor dar si la sanatatea fizica si mai ales psihica a mamei.
Dar nu stiu daca se va intampla asta la noi in tara, iar daca se va intampla, atunci cand anume. Important este sa ne schimbam mentalitatile, ale noastre mai intai, apoi pe cele din jur. Si cu singuranta ca va fi loc si de mai bine.
Adriana Stan
noiembrie 13, 2011 @ 7:51 pm
florentinat, poti sa te rogi si Sfantului Nectarie, a ascultat rugaciunea multor femei de a ramane insarcinate, dupa cum o spun numeroasele marturii despre minunile sale (pe mine m-a ajutat la nasterea celor 2 copii si in multe alte situatii). Te sfatuiesc sa citesti Acatistul Sfantului Nectarie. Poti sa mergi si la Manastirea Radu Voda din Bucuresti unde sunt particele din moastele Sfantului si de unde poti lua si ulei sfintit de la candela sa.
Doamne ajuta!
florentina
noiembrie 14, 2011 @ 8:50 am
Multumesc mult pt sfaturie date , am sa tin cont de ele si sa le pun in practica.
Doamne ajuta!
Badea Patricia
noiembrie 16, 2011 @ 4:02 pm
am gasit aici http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1203
Canon de pocainta pentru pruncii avortati
Dan Tudorache
martie 12, 2015 @ 9:48 am
Au trecut aproape patru ani de când a fost publicat articolul acesta și situația legislativă și de facto în România este aceeași. Extrem de gravă.
Avem în continuare multe, foarte multe abatoare de copii.
Poate suna foarte dur ori exagerat ceea ce spun dar acum avem și confirmarea unui doctor ginecolog care a practicat cândva avorturile în instituțiile de stat:
” Îmi aduc aminte de imaginile pe care le-am văzut în 1990, imediat după Revoluţie. [b]Au fost nişte imagini cumplite pe care le aveam din ambulatoriul de ginecologie[/b]. Lucram pe atunci la Spitalul nr. 5, spitalul „Odobescu”, cel mai mare spital din Timişoara, unde fusese organizată o secţie de chiuretaje, pentru că înainte de ’89 era interzisă această practică prin decretul-lege al lui Ceauşescu. Și, după Revoluţie, toate femeile care au rămas însărcinate înainte de Revoluţie, în decembrie, în noiembrie, în octombrie, s-au năpustit la spital. [b]Era o situaţie înfiorătoare, care mi-a rămas până acum în minte și m-a stigmatizat fantastic[/b]:[b] o imagine ca într-un abator, credeţi-mă! Era sânge peste tot, se chiuretau peste o sută cincizeci de femei pe zi, imaginaţi-vă![/b] Pe zi!… Practic, tot personalul de acolo, şi medicii, şi asistentele, era sufocat de avalanşa de femei care veneau să-şi întrerupă sarcina. Şi asta nu numai într-o zi; a durat, cred, tot anul 1990 – deci enorm de mult, enorm de mult! [b]Și m-a marcat şi m-a şocat această chestiune. Vă spun, am fost îngrozit.[/b]”
http://activenews.ro/marturia-unui-doctor-din-timisoara-in-1990-se-chiuretau-peste-150-de-femei-pe-zi-era-sange-peste-tot-ca-la-abator-personalul-medical-era-sufocat-de-femei-venite-sa-si-avorteze-copiii_1890163.html
Interviul complet se poate citi aici: http://www.familiaortodoxa.ro/2015/02/26/am-inteles-ca-puterea-lui-dumnezeu-este-nelimitata-si-dragostea-lui-este-la-fel-i/
Cu această ocazie, mi-am dat seama că am uitat să spun lucrurilor pe nume până la capăt: Acest dezastru național se datorează în bună parte și cripto-comuniștilor din FSN care au legalizat avorturile. Deci n-am scăpat de mentalitatea comunistă nici acum, ci o avem chiar implementată juridic de un sfert de veac. Și face victime fără cruce în continuare.
maria diaconescu
martie 12, 2015 @ 11:40 am
Eu sunt ingrozita de ceea ce aud. Problema este ca suntem si nepasatori. La un moment dat mi-am dorit sa merg in cabinetele ginecologice sa conving femei sa nu mai faca avorturi. Cand am spus ce am de gand unor persoane apropiate , m-au privit ciudat, sau au spus ca fiecare face ceea ce vrea.
La locul meu de munca , majoritatea femeilor au facut cel putin un avort, si am auzit de la ele povesti care ma ingrozesc. Ma bucur sa vad articole pe aceasta tema , pentru ca de aici trebuie pornit, iar apoi trebuie sa discutam ca e pacat sa folosesti metoda calendarului sau prezervativul.( evident intre soti ). Problema e mult mai grava decat credem noi.
sharbinsk
martie 12, 2015 @ 11:44 am
Ce e extrem de grav e că abolirea din pix a decretului lege a fost prezentată ca o mare victorie fără o rezervă minimă de obiectivism, există chiar film documentar premiat internațional pe tema asta.
Nu a fost asigurată o fază legislativă tranzitorie, necesară pentru a organiza în spitale secții și procedee igienice.
Cine știe câte dintre femeile acelea n-au făcut septicemie sau complicații și mutilări din repezeala aceea, cine știe câte au avortat după 90 de zile de la concepție având în vedere că nu era lege care [b]să limiteze[/b] perioada până la care se poate face legal un avort cum e în prezent.
Apoi rămășițele biologice aruncate în conteinere comune, cum se petrecea și înainte de 90.
Asta se întâmplă când în numele libertății se îmbrățișează false idealuri și oamenii își exercită dreptul la avort în mod absolut ca să fie trendy și în ton cu „înaltele libertăți democratice”.
Sacrifică o viață pe altarul unor idei.
Dacă s-ar fi filmat scenele descrise de medicul acesta, niciodată un film ca „Children of decree” n-ar mai fi fost primit fără nicio reticență sau opinie critică, ciudat că în film nu se face referire la canibalismul anilor 90′.
Confirm că absolutizarea avortului e o chestiune cripto-comunistă, cum de altfel se practică planning familial în China comunistoidă.
CTP a încercat o absolutizare- „că statul comunist român cerea copiii și mai mulți pe care să-i închine „tătucului” pentru o stăpânire peste și mai mulți supuși”.
Dar omite cu rea credință că viețile copiilor propuși pt planning din China sunt sacrificate tot în numele partidului, sau în Occident- pe altarul libertății, „libertate” care în sine e tiranică atunci când își execută ființele cele mai vulnerabile sau când problematizează fals. să-și clădească „bunăstarea” pe sângele inocenților.
[b]Mișcările pro-vita, au apărut în societățile democratice[/b], Ceaușescu prin acel decret a avut o intenție bună,, inspirată dintr-un segment al societății civile constructivă din Occident, dar n-a știut să o aplice în practică pentru că trebuia o investiție mai mare în maternități, creșe, grădinițe, orfelinate, școli, agenți maternali și alocații de maternitate înainte să vină legea.
Plus câteva cazuri limită în care să fie permis avortul.
La capacitatea financiară de atunci se putea construi aproape orice, chiar și o „Casă a Poporului” și România agrară putea asigura hrană accesibilă și bună pentru toți copiii ei.
Păcat că a făcut o jumătate de măsură urechistă, pentru că intenția a fost bună.
Boitos
martie 12, 2015 @ 12:03 pm
Eu nu cred ca se poate interzice avortul, legal.
Cred ca ar sari 85 % din populatia tarii in capul celui care ar indrazni sa creeze o asemenea lege.
Ar sari in sus si cei de la Drepturile Omnului, si UE, si altii.
Deci nu cu forta se poate face ceva bun.
Ci doar educatia civica si religioasa.
Ce a fost a fost, dar ce va fi … depinde doar de noi.
Daca fiecare om ar fi constient ca ceea ce face va avea repercursiuni in viitor , atunci s-ar gandi de 2 ori asupra acelui lucru.
Deci trebuie discutate in familie, in scoli, in societate despre dezastrele avortului, despre ceea ce urmeaza dupa avort.
Suntem poporul care suntem pt ca facem ceea ce facem.
Nu altii ne sparg zidurile cetatii, ci noi insine.
Dan Tudorache
martie 12, 2015 @ 2:28 pm
Nici măcar o intenție bună Ioane, ci o intenție ideologică, speculativă: ca țara să dea cât mai mulți fii pentru RSR, pentru a asigura în viitor o populație numeroasă, cu influiență în zona balcanică. ”Paradoxal” însă, măsura legislativă a fost în favoarea copiilor nenăscuți pentru că dincolo de interesele meschine ei erau protejați prin lege.
Ca să nu mai zic că decretul ”decrețeilor” a fost defapt o sincronizare după politica URSS. Am dat explicații despre sensul și istoria acestei legi pe acest forum (vezi ultimul comentariu):[url]http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=159[/url]