Meditații la Sfânta Scriptură: 03. Cine mă va izbăvi de trupul morții din mine? (Romani 7, 7-25)

Astăzi, domnul profesor Gheorghe Butuc ne propune spre meditație un text din

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 7, versetele de la 7 la 25

7.     Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!
8.     Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
9.     Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;
10.     Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11.     Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.
12.     Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.
13.     Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
14.     Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15.     Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
16.     Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17.     Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine.
18.     Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
19.     Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20.     Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21.     Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22.     Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23.     Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24.     Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?
25.     Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.

Nu există om serios și onest în credința sa, care să nu întâlnească real situația descrisă aici de Sfântul Pavel.

Această coexistență a două realității contradictorii în aceeași viață umană provoacă și angajează deopotrivă, fără nicio perspectivă de relaxantă stare.

Ori murim, ori înviem!

Când suntem într-o stare nu suntem într-alta și invers. Mai bine zis, suntem invitați să omorâm continuu moartea/falsul din noi, ca să dăm naștere, să înviem și să creștem Binele, Adevărul, Firescul nostru.

Omul fals dinlăuntrul nostru, dublura noastră negativă de viață, are rădăcinile în păcatul moștenit, dar viața și creșterea lui aparține alegerilor noastre. Tot ceea ce nu alegem bine. Tot ceea ce nu facem conștient. Tot ceea ce lăsăm să intre în noi fără discernământ. În definitiv, tot ceea ce nu zidim cu Dumnezeu, zidim în gol, în fals, în iluzie, în neființă. Această iluzie de viață, este  întreținută cu energiile vii ale vieții din noi, care, se împuținează și se sting, cu cât crește dublura falsă a eului nostru. După Sfântul Pavel, este un fel de întreținere, de hrănire a morții, care se impune treptat și preia controlul existenței noastre.

Mântuitorul ne invită să renunțăm fără milă la această himeră parazitară a ființei noastre: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie (Mt. 16, 24), iar Sfântul Pavel ne avertizează aici că tocmai această renunțare pare imposibilă: Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia (v. 24). Pentru că, din păcate, este singura realitate palpabilă în noi, singura pe care o cunoaștem, iar renunțarea la ea ar însemna, practic, o autodesființare. Lucru care ne sperie grozav și produce în noi o teamă ființială.

Dar, paradoxal, e și singura autodesființare bună, făcută conștient, cu o voință fermă și cu aruncarea totală în brațele milostivirii Domnului, Singurul în stare să ne învie dintr-o așa moarte!

Cum facem aceasta? Iată adevărata știință a vieții, care merită a fi descoperită. aplicată și întreținută.

(Gheorghe Butuc)