Merge şi aşa
Tata îmi tot spune mereu: „De aia e rău în ţara noastră pentru că după ce facem o treabă spunem: „n-are nevoie, merge şi aşa”. Evident că s-ar fi putut mult mai bine dar din cauza lenei sau din graba de a termina mai repede, lăsăm lucrurile aşa cum sunt: neterminate. Profesoara de matematică a fost prima care mi-a spus acum vreo 12-13 ani că-mi place să pun accent mai mult pe cantitate decât pe calitate, făcând aluzie la multele exerciţii pe care le făcusem acasă, reuşind să rezolv doar o mică parte din ele.
„Merge şi aşa” este în contrară opoziţie cu „Fiţi dar voi desăvârşiti, precum Tatăl vostru Cel din ceruri este”. Hristos Domnul ne încurajează să fim perfecţi, nu de dragul perfecţiunii ci pentru a ne aduce aminte că noi oamenii suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Omul este mult mai capabil decât o arată, şi are capacităţi fizice şi mentale uneori de neînchipuit. Acestea se activează şi capătă valoare doar în relaţie cu Dumnezeu, Cel ce le-a sădit în fiinţa noastră.
Când spui „merge şi aşa” e ca şi cum ai spune „aş putea face mai bine dar mi-e lene şi n-am chef”. În popor este o vorbă: „atunci când faci un lucru, fă-l aşa încât să nu mai pună nimeni mâna după tine.” Dacă tu ai să-ţi reproşezi ceva la lucrul pe care l-ai făcut, cu siguranţă şi ceilalţi vor observa că necesită îmbunătăţiri şi este foarte posibil să-ţi ceară să-l faci din nou. E foarte posibil să lucrezi încâ odată doar pentru că prima oară ai considerat că „merge şi aşa”.
De aceea produsele nemţeşti sunt aşa de bine primite printre noi românii, pentru că la ei nu există: „merge şi aşa”. Sigla „made in Germany” este o garanţie a lucrului făcut bine, dus la perfecţiune, a lucrului durabil şi fără defecte. Economia de piaţa şi capitalismul ne învaţă uşor uşor că poţi rezista pe piaţă ca agent economic doar oferind produse şi servicii de calitate. Concurenţa te obligă să fii cel puţin la fel de bun ca şi firma de lângă tine, te obligă să inovezi, să ai idei…
Sunt unele companii care nu doar satisfac nevoile clienţilor ci îi surpind în mod foarte plăcut prin calitatea produselor şi a serviciilor. Astfel de companii vor avea de câştigat în viitor, zvonul se va duce din gură în gură, şi tot mai mulţi clienţi vor veni, fiind încredinţaţi că aici vor găsi un lucru de calitate.
Decât să faci o mie de lucruri mediocre mai bine faci unul şi bun. Întotdeauna vor avea de câştigat cei care pun accentul pe calitate decât pe cantitate.
În timpul facultăţii aveam un coleg de servici Edi, căruia îi place mult fotografia. În acea perioadă şi eu eram oarecum pasionat de şedinţele foto prin oraş, mai ales cele care aveau loc noaptea. El pleca cu aparatul atarnat de gât şi stătea câteva ore fotografiind. A doua zi îl rugam să mi-a arate pozele pe care le-a făcut seara trecută. Spre surprinderea mea îmi arăta o singură poză. Eu îi spuneam: „tu ai făcut aseară doar o poză”?!. El îimi spunea: „Da, am stat într-un loc până când am prins lumina cea mai bună, până mi-a ieşit cum am vrut”.
Fotografia pe care o făcuse era superbă… Nu puteam spune acelaşi lucruri de fotografiile mele. Eu mergeam şi faceam cam o sută şi ceva de poze la fiecare şedinţă foto dar vă spun cu sinceritate, că niciuna din ele nici măcar nu se apropia de frumuseţea şi calitatea celei pe care o făcuse Edi.
Astfel că după 3-4 şedinte foto Edi aduna 4-5 fotografii excelente pe care şi le putea adăuga in portofoliul său, iar eu din 500 şi ceva de poze nu puteam să zic ca am vreo poză la care să zic: „jos pălăria”. După ce l-am cunoscut pe acest om am început să mă întreb foarte serios de ce e mai bine să pui accent pe calitate şi nu pe cantitate. Eu luam multe cadre în ideea că dintr-un număr aşa de mare sigur voi scoate câteva bune.
Mă înşelam.
Pentru a face un lucru ca la carte îţi trebuie răbdare şi perseverenţă. Românii zic: „decât mult şi prost mai bine puţin şi bine”.
În orice faptă a noastră, în relaţiile cu oamenii şi cu Dumnezeu avem câteodată atitudinea: „merge şi aşa”. Iată câteva exeple:
- pot să fac cutare lucru că nu e aşa păcat;
- bârfesc şi eu puţin că nu e mare lucru;
- arunc hârtia asta pe stradă că n-am altundeva;
- trec pe roşu că acum chiar mă grăbesc;
- azi nu mai pot ţine post, chiar n-am ce mânca;
- mă culc fără să mă mai rog lui Dumnezeu, mă va înţelege sunt obosit;
- nu mai citesc ultimile 3 cursuri, că oricum s-ar putea să nu dea din ele la examen;
- putea să iasă mai bine, dar n-am chef să-l mai modific, îi place, nu-i place, aşa-l las;
- ca să iasă o treabă bună ar trebui să-i mai adaug şi chestia aia, dar de acum îl las aşa, ce-o fi o fi…;
- nu m-am mai mărturisit de câteva luni, dar serviciul ăsta îmi ocupă tot timpul;
- etc.
În familie, la şcoală, la servici, în ceea ce lucrăm noi ajungem în situaţia în care trebuie să depunem un efort suplimentar pentru a face lucrurile şi mai bune, fără reproş. În această postură a lenei si a delasarii unii din noi alegem să ne culcăm pe-o ureche şi să lăsăm lucrurile aşa…
Cine este credincios în cele mici este şi în cele mari, zice Domnul Hristos. Astfel cine acordă importanţă la detaiile mici şi neînsemnate ale vieţii va fi mult mai atent la aspectele importante şi hotărâtoare pentru viaţă.
Atitudinea „merge şi aşa” trece de la nivel micro la nivel macro, de la lucrurile mărunte la cele mari, de la detaliile vieţii materiale la viaţa duhovnicească. Această atitudine în viaţa duhovnicească ne „ajută” să devenim din ce în ce mai căldicei, nici buni nici răi. Dar sfinţii părinţi ne spun că a fi căldicel e o stare mai periculoasă decât cea de a fi păcătos. Cel ce are râvnă spre păcat, dacă-l va cunoaşte pe Dumnezeu va folosi această râvna pentru a dobândi virtuţile împărăţiei cerurilor. Pe când cel câldicel e lipsit de râvna, este insensibil la bine şi indiferent la rău, nici iadul nu-l mai sperie nici raiul nu-l mai încântă.
„Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri este” se traduce într-un îndemn a lui Dumnezeu, nu de a fi perfecţi, ci de a iubi mai mult. Dacă cineva îţi cere să-i faci ceva, iar după ce ai făcut acel lucru observi că necesită îmbunătăţiri, atunci efortul acela suplimentar pe care-l depui e un efort pentru ca aproapele tău să fie mulţumit, este un gest de iubire. Orice efort pentru a îmbunătăţi lucrurile din viaţa noastră şi pe noi înşine e de fapt un gest de iubire faţă de cei ce ne înconjoară.
Din punct de vedere profesional atitudinea „merge şi aşa” este o condamnare la mediocritate. Cine se comportă în acest fel nu va putea evolua niciodată în profesia sa, ci va rămâne mereu la acelaşi nivel, automulţumindu-se cu starea în care se află.
Aşa stând lucrurile observăm că pe toate cele 3 planuri: personal, profesional şi duhovnicesc, atitudinea „merge şi aşa” nu ne ajută nicidecum să creştem, ci să stagnăm. Un profesor de la Academia de Studii Economice spunea că o firmă nu stagnează niciodată, ori creşte prin vânzările sale, ori scade. Aşa şi noi, defapt nu stagnăm ci coborăm, ne afundăm în lene şi egoism, într-o stare de automulţumire dăunătoare.
Hristos Domnul ne cheamă să fim perfecţi aşa cum un fiu trebuie să semene Tatălui.
Încercaţi să fiţi mai buni în orice realizaţi şi veţi oberva cum oamenii din jur vor observa acest lucru, şi împreună vă veţi bucura de acest efor suplimentar.
Pe drumul spre împărăţia cerurilor nu e loc pentru cei cu „merge şi aşa”… calea e strâmtă şi nu toţi pot intra pe ea.
(Claudiu)
Guest
septembrie 1, 2010 @ 6:39 am
foarte frumos articolul
florinel ioan
septembrie 1, 2010 @ 7:17 am
bravo claudiu foarte bine zis …am avut multe de invatat din acest articol:-))
elena
noiembrie 2, 2010 @ 12:49 am
si cum biruim akedia? nu cea de moment, ci cea care tine cu lunile, cu anii, cand nu mai stii de ce traiesti si nimic din ce iti este pus inainte nu te incanta si pur si simplu te-ai saturat, nimic nu pare sa aiba vreun rost… cand stii destula teorie dar nu ai putere sa pui in practica si nici vointa sa strigi catre Dumnezeu…
Ana
noiembrie 2, 2010 @ 8:06 am
Foarte bun articolul. Multumesc Claudiu. Citind ce ai scris ma gandeam la inaintasii nostri la acei viteji luptatori pentru credinta, pentru apararea tarii, a pamantului; sf stefan cel Mare si sfant, sfintii Brancoveni etc. Avem multe exemple. Mai recent intram in inchisorile comuniste si-l gasim pe p Calciu Dumitreasa, un darz, un om al curajului, singur in fata puterii comuniste. Ma infioara curajul lui. Uimitor om.
Oameni care nu au lasat de azi pe maine, oameni care nu s-au multumit cu "merge si asa". Noi azi insa facem diferit de ei. Oare de unde atata moleseala? De unde atata nepasare? Chiar suntem noi diferiti de inaintasii nostri?
Ana
noiembrie 2, 2010 @ 8:28 am
Nemtii sunt si bine organizati, dar au si alte conditii de munca, de asigurare. [b]Romanul este bun din fire, darnic, inimos, prietenos, insa a fost mereu inselat, furat si s-a invatat cu asta.[/b] El si-a gasit mereu alinarea in prieteni, in familie sau … in bautura. Alinarea neamtului sta in siguranta pe ziua de maine. La roman nu a existat niciodata siguranta asta, insa noi am avut mereu credinta in Dumnezeu.
Un roman se poate acomoda usor la conditiile de munca din Germania, insa un neamt nu s-ar putea acomoda la conditiile de munca din tara noastra. Neamtul venit la noi in tara ar avea dor dupa comoditatea lui de acasa, dupa apa calda, liniste, ordine, siguranta sistemului etc. Romanul mutat in Germania ar avea dor de familie, de pamant, de praful de acasa, de prieteni, de limba, de gaini, de vorba dulce romaneasca, de forfota romaneasca, de drumurile de munte, de copii, de oameni, de slujbele bisericii, de manastiri, de pasari, munti, ape, drumuri. [b]E un DOR care nu mai este la nici un popor. [/b] [b]Dor romanesc[/b].
Sa fii roman, iata ce dar mare ne-a dat Dumnezeu, pe care din nefericire multi incearca sa ni-l calce in picioare, si noi uneori acceptam.
Akedia nu tine de firea noastra romaneasca. [b]Akedia e legata de blazarea asta in care ne lasam calcata in picioare identitatea noastra de romani crestini ortodocsi.[/b]
Ana
noiembrie 2, 2010 @ 9:32 am
Actioneaza acum:)
@ Elena
Ai scris 3 randuri, si in ele e un strigat puternic si frumos [b]CA NU MAI VREAU ASA[/b]. Mai devreme cand am scris despre akedie, raspundeam la ceea ce ai scris tu, insa poate fi greu de inteles, iar tu cauti cu siguranta ceva simplu, ceva practic si rapid. [b]In strigatul tau insa este si raspunsul.[/b] Daca nu mai ai putere si nici vointa sa actionezi, multumeste pentru ce ai. Cam asa:
Multumesc Doamne pentru degetele astea cu care pot sa scriu, sa cos si cate altele poti face tu.
Multumesc Doamne pentru mainile astea..
Multumesc Doamne pentru ochii astia cu care pot sa vad atatea minunatii
[b]
Multumeste pentru fiecare lucru in parte Elena si ai sa simti usor usor in tine ca Dumnezeu iti raspunde si arunca valul asta de neputinta cu care esti inconjurata.[/b] Minuneaza-te ca un copil:-). Hai, bucura-te!
[b]Personal cand ma uit la mainile mele si ma gandesc ce minune e sa avem maini si cate putem face cu ele, sunt uimita.[/b] Uite o femeie care nu are maini, dar care totusi razbate in viata diferit de noi. Pe mine ma uimeste:
http://www.youtube.com/watch?v=vgBxJf46ci4&feature=player_embedded
Sper sa-ti fie folos ce ti-am scris
Doamne ajuta
S.
noiembrie 2, 2010 @ 10:47 am
"[i]Alinarea neamtului sta in siguranta pe ziua de maine. La roman nu a existat niciodata siguranta asta, insa noi am avut mereu credinta in Dumnezeu.[/i]"
"[i]Un roman se poate acomoda usor la conditiile de munca din Germania, insa un neamt nu s-ar putea acomoda la conditiile de munca din tara noastra. Neamtul venit la noi in tara ar avea dor dupa comoditatea lui de acasa, dupa apa calda, liniste, ordine, siguranta sistemului etc.(…)E un DOR care nu mai este la nici un popor. Dor romanesc.[/i]"
Cat de adevarat. Asa este. Pentru ca am trait printre nemti si voi trai o perioada in continuare, si am vazut acest lucru pe pielea mea. Un roman, care stie ce e suferinta, nevointa, sudoarea , un roman care avand o cruce grea si se smereste plangand in fata lui Dumnezeu, il poate intelege pe neamtul care e increzator, mandru, plin de sine,care nu stie ce inseamna sa fii umil. In schimb, invers, neamtul nu il poate intelege pe roman. El nu vede decat drumurile proaste din tara noastra, murdaria, modul saracacios al romanului de a se imbraca si de a trai,si multe multe altele.
Mare bucurie sa fii roman. Felicitari pentru articol. Ne indeamna sa nu mai facem compromisuri, sa tindem spre perfectiune. Totul sau nimic. Caci nu merge sa negociezi cu Dumnezeu, nici macar in lucrurile marunte.
Doamne ajuta si nadejde multa tuturor
Guest
noiembrie 2, 2010 @ 5:47 pm
Alinarea neamtului sta in siguranta pe ziua de maine. La roman nu a existat niciodata siguranta asta, insa noi am avut mereu credinta in Dumnezeu."
imi cer iertare ca indrazensc sa scriu si eu ceva, nu judec e doar o constatare proprie si daca gresc ar fi mai bine…
romanii nu au nici siguranta zilei de maine si nici credinta in Dumnzeu,e ceea ce vad zilnic. sau sunt foarte putini care mai au credinta in Dumnezeu, mai sunt cei mai in varsta de la tara , tarani cinstiti si cu credinta in Dumnezeu carora de fiecare data cand ii vad imi vine sa le sarut mainile de munca cinstita si la care ma uit cu lacrimi pentru ca sunt probabil ultimele generatii de romani tarani cinstiti.
ceilalti pe care ii vad zilnic care nu merg la biserica nu stiu cata credinta au in Dumnezeu, nu stiu dar asa cum ii vad pe majoritatea in autobuz , unde lucrez, arata ca niste oameni bolnavi, nu au nici macar un zambet,nici nu mai vad in jurul lor, sunt plini de griji, de tristete, prost imbracati, prost hraniti in continuare, neingrijiti, tristi cu multe necazuri si probleme,pe fetele lor e grija permanenta a zilei de maine
cei pe care ii vad la biserica, poate ii vad eu asa, la fel de tristi, la fel de plini de griji,fara nadejde, fara zambet, cu lacrimi pe obraji si cand vin la biserica si cand pleaca, multi dintre ei cu venituri foarte limitate si cu aceasta grija permanenta
mai sunt si tineri crestini e adevarat cu mai multa credinta , poate cu mai multa nadejde, poate mai veseli , dar poate doar ca sunt doar tineri poate ca inca nu sunt inca ingenuncheati de griji, de probleme , de necazuri
singurii la care mai vad credinta si nadejde ( ii multumesc lui Dumnezeu) sunt ierarhii,preotii si toti slujitorii biserici care iti dau nadejde si credinta
S.
noiembrie 2, 2010 @ 7:06 pm
Draga Anonim,
inteleg ce spui. Dar te-ai gandit ca poate acei oameni plini de griji, plini de tristete, fara zambete, in acele momente spun rugaciunea Inimii? Sau poate spun "-)oamne ajuta-ma, ca nu mai rezist , nu mai am rabdare, nu mai inteleg" , "-)oamne ai mila de mine". Sau chiar si simplul fapt ca gandesc "-)oamne, de ce ai fugit, unde esti?". Este tot o comunicare cu Dumnezeu.
Oamenii pe care ii vezi si arata ca niste oameni bolnavi, nu arata, ci chiar sunt niste oameni bolnavi. Eu stiu ca avem si noi mai multa nadejde cand vedem in jurul nostru doar oameni lipsiti de griji, cu zambete. Dar omul care sufera nu inseamna neaparat ca nu are credinta. Nu stim ce e in sufletele acelor oameni.
Domnul nostru Iisus Hristos inainte de a fi rastignit , cat si in timpul rastignirii, se ruga, era abatut, era incercat si probabil avea si acea fata lipsita de zambete( de fapt, nu probabil, ci sigur).
Durerea si crucea grea ne apropie de Dumnezeu. Doar pentru ca vedem alti tineri sau oameni care au multa nadejde, sunt mai veseli, mai zambitori, nu inseamna neaparat ca au mai multa credinta.
Credinta ne-o stie doar Dumnezeu.
Guest
noiembrie 2, 2010 @ 7:16 pm
am inteles
sper din tot sufletul sa fie asa si sa fi inteles eu gresit
poate putina mea credinta ma face sa vad asa, sa i simt asa
S.
noiembrie 2, 2010 @ 7:47 pm
Sa multumim Lui Dumnezeu pentru ca ne da constiinta si sa ne rugam ca sa ne intareasca in credinta.
Si indrazneste si alta data sa scrii 🙂
Curaj si nadejde!
Doamne ajuta
Ana
noiembrie 2, 2010 @ 7:52 pm
visez la un tineret cu credinta in Hristos
@ Anonim "romanii nu au nici siguranta zilei de maine si nici credinta in Dumnzeu,e ceea ce vad zilnic. sau sunt foarte putini care mai au credinta in Dumnezeu,"
E corect ce spui. [b]Unii romani asa sunt[/b]. Tin minte insa conferinta unui parinte care povestea despre un fost coleg de-al sau, un ateu convins, care la revolutie, fiind soldat in misiune pe un bloc, in clipa cand se tragea din toate partile, a inceput sa-si faca cruce si sa se roage la Dumnezeu. [b]Si atunci viitorul preot l-a intrebat: acum crezi ca exista Dumnezeu? [/b][b]Si omul credea, pentru ca in acea clipa in fata mortii, singura nadejde era numai de Sus.
[/b]
Noi romanii care avem atatea biserici si manastiri ortodoxe, suntem atei sau necredinciosi din lene, din nepasare, din plictiseala, din prea multa impatimire in bautura/fumat/petreceri/desfranari. Mai exista si ateismul intelectualilor care are un iz de modernism, [i]e aproape cool[/i]. Cu riscul de a fi atacata, cred totusi ca in acest caz tine si de ceva inganfare si mandrie.
Iar romanii acestia despre care vorbeai tu, sunt oameni tristi, oameni posaci.
Sa dea Domnul ca tineretul Romaniei sa creada in Dumnezeu. Am avea un tineret curajos, demn, [b]un tineret imposibil de manipulat.[/b] Deja imi salta inima de bucurie gandindu-ma la asa ceva. [b]Am dreptul cred ca macar sa pot visa la asa ceva.[/b]
Guest
noiembrie 2, 2010 @ 9:21 pm
"ma face sa vad asa, sa i simt asa"
si eu sunt cam la fel ca cei despre care am scris
si ma doare pentru ca atunci cand sunt la serviciu sau in alte locuri unde sunt oameni care nu merg la biserica imi cam inchipui ce cred ei despre biserica…
Ana
si eu sper mult in cei tineri, ii iubesc mult pe cei tineri, sinceritatea lor, bunatatea sufleteasca,simplitatea credintei lor , nadajduiesc mult in ei
S
multumesc
am nevoie de curaj si nadejde
si de credinta
Doamne ajuta!
Ana
noiembrie 2, 2010 @ 11:17 pm
saracia si nevoile si neamul
@S
"El (neamtul) nu vede decat drumurile proaste din tara noastra, murdaria, modul saracacios al romanului de a se imbraca si de a trai,si multe multe altele. "
si noi romanii iubim si astea. [b]Sunt gropile noastre, saracia noastra, traiul nostru.[/b] Ehe, ce poeti am avut si cat de frumos ne-au descris starea din care se vede si credinta noastra si de fapt ce suntem noi cu adevarat:
….
Si de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Si, purtat de biruinta, sa ma-mpiedec de-un mosneag?
– De-un mosneag, da, împarate, caci mosneagul ce privesti
Nu e om de rând, el este [u]domnul Tarii Romanesti[/u].
[b]Eu nu ti-as dori vrodata sa ajungi sa ne cunosti,[/b]
Nici ca Dunarea sa-nece spumegând a tale osti.
Dupa vremuri multi venira, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneste, cu Dariu a lui Istaspe;
Multi durara, dupa vremuri, peste Dunare vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii si multime de norod;
[b]Împarati pe care lumea nu putea sa-i mai încapa
Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamânt si apa -[/b]
Si nu voi ca sa ma laud, nici ca voi sa te-nspaimânt,
Cum venira, se facura toti o apa s-un pamânt.
Te falesti ca înainte-ti rasturnat-ai valvârtej
Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji?
Tu te lauzi ca Apusul înainte ti s-a pus?…
Ce-i mâna pe ei în lupta, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau sa-i smulga de pe funtea ta de fier,
A credintei biruinta cata orice cavaler.
[b]Eu? Îmi apar saracia si nevoile si neamul…
Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este,
Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste;[/b]
N-avem osti, dara iubirea de mosie e un zid
Care nu se-nfioreaza de-a ta faima, Baiazid!
Dumnezeu sa-l odihneasca pe dragul nostru Mihai Eminescu, iubitor de tara si credinta
Ana
noiembrie 2, 2010 @ 11:19 pm
@ S
Mi-a placut mult ce-ai scris si in special asta:-)
[b]"Mare bucurie sa fii roman."[/b]
Doamne ajuta
elena
noiembrie 3, 2010 @ 12:39 am
Multumesc, Ana, multumesc si lui Claudiu pentru bunavinta de a posta articolul despre akedie. Ma tem sa nu fi intrat si in trup, adica sa am depresie clinica. Domnul sa ne miluiasca pe toti.
Ana
noiembrie 3, 2010 @ 8:56 am
@ [b]Elena sa nu te lasi[/b]. Pune-ti toata nadejdea in Hristos si incearca sa nu lipsesti duminicile de la liturghii. Daca ai putea sa mergi la vreo manastire sa stai la privegherile de noapte, ti-ar fi de mare folos. Apoi neaparat sa mergi la sf Maslu.
Maica Domnului sa-ti linisteasca sufletul
Guest
noiembrie 3, 2010 @ 7:41 pm
regret ca am scris aici
Dumnezeu sa va indrepte inimile spre bunatatea credintei
CristinaL
noiembrie 3, 2010 @ 8:31 pm
@Anonim
Nu inteleg de ce regreti ? Asa cum se stie si eu am avut si mai AM multe probleme dar de cand am inceput sa scriu aici chiar am simtit ca cineva ma ajuta ,primesc sfaturi bune ,nu pot sa spun in cuvinte cat de folositor este ,desii unele lucruri le stii foarte bine ,atunci cand esti suparat sau ai vreo problema este foarte bine (cred eu )sa discuti cu cineva care desii nu te cunoaste i-ti spune cam cum ar fii bine sa reactoinezi ,nu stiu cat de des citesti aici dar eu personal daca nu as fii scris aici ,as fii trait acum clipe mult mai rele deoarece suparata fiind nu aveam puterea necesata de a face acel ceva care sa ma ajuta sa trec peste multe probleme .Parerea mea este ca doar vorbind despre ceea ce te doare reusesti cu timpul sa nu te mai doara ,eu nu o sa regret niciodata ca am scris aici (doar ca uneori prin ceea ce am scris poate am suparat pe cineva-scuze)deoarece sunt constienta ca aici sunt persoane dornice sa vina in ajutor si cum ar putea da ajutor daca nu ar stii despre ce este vorba ?Poate ca acum i-ti pare rau dar cu timpul o sa intelegi ca am dreptate ….Nu stiu spune foarte multe cuvinte frumoase despre acest sait pot insa sa spun MULTUMESC PENTRU TOT ……
Ana
noiembrie 4, 2010 @ 9:06 am
frumos
@ Anonim
Te imbratisez. Stii de ce? 🙂
Legat de comentariul despre tineri.
Doamne ajuta
Ana
noiembrie 4, 2010 @ 9:08 am
@ CristinaL
Comentariul tau si starea ta transmite veselie:-)
Doamne ajuta