Mergem la biserică pentru a deveni Biserică!

Câteva gânduri m-au făcut să-mi doresc a scrie acest articol. Acum câteva zile am găsit pe un site un banner pe care scria: „Don’t go to church. Be the church!” care tradus înseamnă: „Nu te du la biserică. Fii Biserică!”, și mi-a plăcut mult ideea pentru că ne responsabilizează ca oameni, ne face să realizăm ce suntem de fapt, ce valoare avem.

Părintele Arsenie Papacioc zicea: „O omule, dacă ți-a ști valoarea!” Dacă am ști noi câte daruri vrea Dumnezeu să ne ofere, și cât de mult vrea să ne înalțe duhovnicește!

Un alt gând a fost că eu am mers 11 ani la biserică, fără să înțeleg esența întregii lucrări de mântuire a Bisericii: împărtășirea tuturor credincioșilor cu Trupul și Sângele Domnului și astfel unirea noastră în Hristos. N-am mers degeaba la biserică, pentru că Dumnezeu m-a iertat și m-a curățat prin spovedanie, prin primirea Euharistiei, chiar și așa rară cum era, prin predici, prin comuniunea cu ceilalți credincioși, prin cântări, și așa mai de parte. Totuși n-am înțeles exact punctul central al întâlnirii noastre în biserică și nici nu am primtit marile daruri care le primim de la Dumnezeu prin Euharistie:

„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” (Ioan 5, 53, 56).

Un alt gând pe care vreau să-l pun la temelia acestui articol este faptul că Maica Domnului este numită de Sfinții Părinți în cântări: Biserică sfințită și rai cuvântător.

Și ultima motivație importantă de a mă apuca efectiv și dezbate acest subiect este ziua de astăzi în care îl prăznuim pe Sfântul Apostol Luca, în a cărui evanghelie am citit mai devreme în primul capitol câteva versete minunate legate de prezența Duhului Sfânt în oameni.

Ce înseamnă să fii Biserică? În primul rând trebuie să facem deosebirea între biserica (cu „b” mic) – construcție din zid și Biserica (cu „B” mare) care este comunitatea tuturor creștinilor ortodocși.

Sfântul Apostol Pavel spune Epistola întâia către Corinteni, 6:19-20:

„Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Trupul nostru este templu al Duhului Sfânt, adică biserică. Corpul nostru se aseamănă unei biserici de zid în care Dumnezeu prin Duhul Său este permanent prezent. Dumnezeu se sălășluiește în trupul nostru așa cum se sălășluiește în biserica parohiei noastre. Într-o biserică de zid poți intra și poți simți prezența Duhul Sfânta în ea, dar în trupul unui om nu poți intra. Atunci cum putem simți sau experimenta că în noi se sălășluiește Duhul Sfânt?

În capitolul 1 din Evanghelia după Luca se relatează episodul în care Sfântul Arhanghel Gavriil o anunță cu bucurie pe Fecioara Maria că-l va naște pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar Maria rămâne surprinsă știind că nu s-a atins de bărbat. Atunci arhanghelul îi spune:

„Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.”

Duhul Sfânt s-a sălășluit în trupul Maicii Domnului mai pregnant, mai bogat, mai desăvârșit decât în orice persoană sau creatură de pe acest pământ. Pentru că sălășluirea Duhului Sfânt a făcut posibilă întruparea Fiului lui Dumnezeu în chiar corpul Mariei. Venirea Duhului Sfânt a fost începutul prezenței lui Dumnezeu în Fecioara Maria, prezență care nu va avea sfârșit. Chiar și după nașterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Maica Domnului îl are în continuare prezent pe Dumnezeu în ea și-L va avea veșnic.

De aceea în iconografia ortodoxă Maica Domnului este mereu pictată cu pruncul! Nu pentru a sugera că Iisus Hristos a rămas în continuare copilaș, ci pentru a ne face conștienți că ea atât de mult îl iubește pe Fiul ei, pe Dumnezeu, și Dumnezeu atât de mult o iubește pe ea încât ei sunt nedespărțiți. Acolo unde este mama este și Fiul ei și unde este Fiul este și mama Lui.

Dumnezeu sălășluiește veșnic în Maica Domnului, așa cum El Însuși a promis:

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. ”

Un alt episod interesant din capitolul 1 din Evanghelia după Luca arată cum Maica Domnului merge în vizită la verișoara ei Elisabeta, însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul. Când Maria o salută, Elisebata imediat simte prezența Duhului Sfânt din Maica Domnului și-i mărturisește că la auzul cuvintelor a săltat pruncul în pântecele ei, și foarte interesant Sfântul Luca precizează:„s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt” (Luca 1, 41).

Elisabeta nu știa că Maica Domnului este însărcinată și chiar dacă ar fi știu, nici prin cap nu i-ar fi trecut Cine este fiul pe care-L va naște. Totuși odată ce simte prezența Duhului Sfânt ea spune:

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?” (Luca 1, 42)

O recunoaște imediat pe Maria ca unică între toate femeile de pe pământ și inclusiv ca Mamă a lui Dumnezeu. Numai Duhul Sfânt o putea lumina să înțeleagă aceste lucruri înainte de a se naște Hristos. Alții nu L-au cunoscut pe Hristos nici după toate minunile săvărșite de El.

Concluzia este că eu nu pot intra în trupul celuilalt, precum într-o biserică de zid, pentru a vedea ce duh are în interior, dar pot simți pe Duhul Sfânt din celălalt printr-o relație direct, prin comunicare.

Iată deci cum și omul poate fi biserică de zid, și putem simți dacă în celălalt se află Duhul Sfânt. Sunt atâtea și atâtea mărturii în viețile sfinților în care oamenii când ajungeau lângă sfinți se linișteau, se simțeau despovărați de toate grijile, ca în grădina raiului. A sta lângă un om cu viață sfântă te odihnește, și asta pentru că Dumnezeu este prezent în el, și noi ne împărtășim de acest Duhul al lui Dumnezeu.

Dar omul poate fi și Biserică (cu „B” mare), omul poate uni în el pe apropiații lui așa cum Hristos ne unește pe toți în Sine Însuși.

Sfântul Serafim de Sarov spunea: „Dobândește Duhul Sfânt și mii de oameni se vor mântui în jurul tău”. Un om care l-a dobândit prin viața lui curată pe Duhul Sfânt va deveni o atracție pentru toți cei din jurul lui. Smerenia, blândețea și iubirea acestui om vor atrage ca un magnet oamenii, sătui să fie judecați și blamați de alții.

Viețile Sfinților stau mărturie. La Sfântului Ioan de Kronstadt veneau zeci de mii de oameni din toată Rusia, în sătucul lui mic și sărac. La părintele Paisie Aghioritul din Muntele Athos la fel, stăteau oamenii la coadă ore-n șir, de dimineață până seara, ca la sfintele moaște, pentru a-l vedea și a-i cere un sfat. La părintele Arsenie Boca, la părintele Cleopa, la părintele Iustin Pârvu, la Părintele Ioan Iovan, oamenii veneau cu autocarele și automobilele, sute și mii în fiecare zi. Și exemplele pot continua…

Mai pesus de toți sfinții, stă Iisus Hristos Dumnezeul nostru care predica la 20 – 30 de mii de oameni odată și era mereu înconjurat de mulțimi.

Un sfânt adună în jurul lui mulțime de popor. Un sfânt îi unește prin el însuși pe toți cei care-l iubesc. Am simțit acest lucru vorbind cu ucenicii părintelui Ioan Iovan. Puteți înțelege ușor acest aspect privind sutele de mii de oameni care vin anual la moaștele Sfintei Parascheva la Iași. Cuvioasa adună în jurul ei, în numele lui Dumnezeu mii de români. Acești oameni sunt uniți de un crez comun: de evlavia față de cuvioasa și de credința că Dumnezeu poate lucra prin ea.

Printr-un sfânt oamenii se unesc de fapt în Hristos, prezent în acel sfânt. Pe Dumnezeu îl caută oamenii care vin la acel sfânt. Și-L află sălășluindu-se chiar în trupul acelui sfânt!

Fiecare din noi este chemat să fie Biserică! Dar cum?

Liturghia sau Euharistia (Sfânta Împărtășanie) este Biserica Însăși.

Ființa Bisericii rezidă în Euharistie. În afara Euharistiei nu există Biserică, ci este doar un partid religios, un partid creștin religios care urmărește să împlinească niște norme ale credinței și atât.

Unde a luat Biserica ființă? Pe Cruce. Pe jertfa lui Hristos. Acolo este substanța și esența Bisericii.

Fiecare din noi este Biserică dacă intră în comuniune euharistică cu Iisus Hristos la Liturghie. În ziua în care ești la Liturghie dar nu te împărtășești cu Hristos, nu mai ești în Biserică, și nu mai ești Biserică, ești participant exterior, ești observator al celorlalți care devin Biserică autentică.

Nu există credință adevărată, profundă, autentică fără Liturghie și nici Liturghie adevărată fără a te împărtăși cu Hristos.

Mergem la biserică pentru a deveni Biserică! Noi creștinii constituim Biserica în momentul în care și noi devenim Biserică! Adică ființa mea îl primește în mod concret în lăuntrul meu pe Iisus Hristos, pe Cel de pe Sfânta Masa… și atunci sunt Biserică.

Închei cu un gând care stăbate inimile multor creștini: mergem la biserică pentru că așa este bine, pentru ajutor, pentru sănătate, pentru familie.. Mergem la biserică pentru a avea liniștea că am făcut ceea ce trebuia și Dumnezeu de aici înainte trebuie să ne ajute, fără să mai depunem noi efort.

Ar trebuie să mergem la biserică pentru a deveni Biserică!

Ar trebuie să mergem la biserică pentru a deveni mari sfinți precum cei ai Bisericii!

(Claudiu Balan)