Mesajul PF Patriarh Daniel la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Traian Dorz

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat la Centenarul Traian Dorz, organizat de Oastea Domnului la Bucureşti şi Sibiu, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea poetului Traian Dorz, sâmbătă, 13 decembrie 2014:

Anul acesta, 2014, se împlinesc 100 de ani de la naşterea poetului Traian Dorz (1914 – 2014), personalitate marcantă a mişcării duhovniceşti Oastea Domnului, din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Activitatea sa misionară neobosită de apologet al credinţei, într-o perioadă de persecuţie sau prigoană pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română din partea regimului comunist-ateu, a fost o lucrare duhovnicească, de sensibilizare a sufletelor pentru primirea şi trăirea Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos.

Alături de monahi, preoţi de mir şi credincioşi fervenţi ai Bisericii, mulţi membri ai mişcării duhovniceşti Oastea Domnului au fost atunci supravegheaţi, prigoniţi şi arestaţi. Supus rigorilor detenției din închisorile comuniste, poetul creştin ortodox Traian Dorz a îndurat peste şaisprezece ani de închisoare. Însă, atât în perioada de detenţie, cât şi în perioadele de aşa zisă libertate, cu domiciliu forţat şi multe interdicţii, el nu a renunţat la crezul său, ci L-a mărturisit neîncetat pe Hristos Cel răstignit şi înviat. Durerea suferinţelor, pe care le-a asumat creştineşte, a fost compensată de bucuria de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, inspirat de harul Duhului Sfânt dăruit celor care, în suferinţă pentru dreapta credinţă, Îl iubesc şi Îl slăvesc pe Hristos.

Poezia lui Traian Dorz se remarcă prin profunzimea spirituală şi simplitatea formei, ca manifestare vie a culturii teologice şi duhovniceşti populare. Valoarea creaţiei sale este dată atât de bogăţia duhovnicească, care vine din învăţătura Bisericii Ortodoxe, inspirată de textul Evangheliei şi de scrierile Sfinţilor Părinţi, cât şi de impactul spiritual pe care opera sa l-a avut în societate. Omul duhovnicesc Traian Dorz a fost, constant, un creştin mărturisitor şi un poet creator în interiorul vieţii Bisericii. Mărturia sa profundă de credinţă ne cheamă astăzi să nu despărţim darul libertăţii de darul credinţei şi al sfinţeniei vieţii.

Odată cu mesajul nostru de preţuire a memoriei marelui poet popular Traian Dorz facem un apel la reconciliere, unitate şi cooperare între toţi membrii mişcării duhovniceşti Oastea Domnului, pentru a intensifica promovarea credinţei ortodoxe în societate.

Fratele Traian Dorz a trăit şi s-a jertfit pentru libertatea de a-şi exprima credinţa într-o perioadă când societatea noastră era asuprită de o ideologie atee, de discriminare şi intoleranţă împotriva credinţei.

Astăzi, în vreme de mai multă libertate, trebuie să cinstim memoria lui în stare de comuniune şi rugăciune, având în vedere că pentru noi, creştinii, îndată după dobândirea libertăţii urmează întrebarea: ce facem cu libertatea noastră? O folosim, oare să fim mai credincioşi şi mai buni, mai iubitori de Dumnezeu şi de semeni?

Dacă libertatea credinţei noastre este folosită în mod pătimaş sau egoist şi ea ne dezbină în loc să ne unească, atunci libertatea devine autodegradare.

Sfântul Apostol Petru, cunoscând bine pericolul permanent al pervertirii sau al degradării libertăţii omului, îi avertizează pe creştini, zicând: „Nu folosiţi libertatea ca pe un acoperământ al răutăţii!” (1 Petru 2, 16). De aceea şi Sfinţii Bisericii noastre ne învaţă că libertatea adevărată trebuie să fie şi eliberare spirituală de patimile egoiste (lăcomie, orgoliu, invidie ş.a.).

Din păcate, multe din componentele libertăţii interioare sau spirituale nu mai sunt astăzi un ideal al societăţii secularizate, care din cauza deficitului ei de credinţă în Dumnezeu îşi face idoli sau falşi dumnezei din patimi egoiste de avere, de putere şi de plăcere. Iată de ce avem mare nevoie de credinţă puternică, multă speranţă şi iubire curată, care se nasc din rugăciune şi se arată în fapte bune. Numai astfel vom cinsti cum se cuvine memoria celor care s-au jertfit pentru libertatea credinţei şi pentru bucuria de a vesti şi altora Cuvântul lui Dumnezeu.

Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care au contribuit la organizarea acestui moment comemorativ şi pe cei care participă, prin rugăciune şi evocare, la pomenirea poetului Traian Dorz, spre o mai bună cunoaştere a moştenirii sale spirituale şi spre o înţelegere duhovnicească mai adâncă a vieţii Bisericii în vreme de încercare.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

– See more at: http://basilica.ro/un-crestin-marturisitor-si-un-poet-creator-in-vreme-de-prigoana-traian-dorz-1914-1989–102715.html#sthash.Wt25cSDJ.dpuf

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat la Centenarul Traian Dorz, organizat de Oastea Domnului la Bucureşti şi Sibiu, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea poetului Traian Dorz, sâmbătă, 13 decembrie 2014:

Anul acesta, 2014, se împlinesc 100 de ani de la naşterea poetului Traian Dorz (1914 – 2014), personalitate marcantă a mişcării duhovniceşti Oastea Domnului, din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Activitatea sa misionară neobosită de apologet al credinţei, într-o perioadă de persecuţie sau prigoană pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română din partea regimului comunist-ateu, a fost o lucrare duhovnicească, de sensibilizare a sufletelor pentru primirea şi trăirea Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos.

Alături de monahi, preoţi de mir şi credincioşi fervenţi ai Bisericii, mulţi membri ai mişcării duhovniceşti Oastea Domnului au fost atunci supravegheaţi, prigoniţi şi arestaţi. Supus rigorilor detenției din închisorile comuniste, poetul creştin ortodox Traian Dorz a îndurat peste şaisprezece ani de închisoare. Însă, atât în perioada de detenţie, cât şi în perioadele de aşa zisă libertate, cu domiciliu forţat şi multe interdicţii, el nu a renunţat la crezul său, ci L-a mărturisit neîncetat pe Hristos Cel răstignit şi înviat. Durerea suferinţelor, pe care le-a asumat creştineşte, a fost compensată de bucuria de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, inspirat de harul Duhului Sfânt dăruit celor care, în suferinţă pentru dreapta credinţă, Îl iubesc şi Îl slăvesc pe Hristos.

Poezia lui Traian Dorz se remarcă prin profunzimea spirituală şi simplitatea formei, ca manifestare vie a culturii teologice şi duhovniceşti populare. Valoarea creaţiei sale este dată atât de bogăţia duhovnicească, care vine din învăţătura Bisericii Ortodoxe, inspirată de textul Evangheliei şi de scrierile Sfinţilor Părinţi, cât şi de impactul spiritual pe care opera sa l-a avut în societate. Omul duhovnicesc Traian Dorz a fost, constant, un creştin mărturisitor şi un poet creator în interiorul vieţii Bisericii. Mărturia sa profundă de credinţă ne cheamă astăzi să nu despărţim darul libertăţii de darul credinţei şi al sfinţeniei vieţii.

Odată cu mesajul nostru de preţuire a memoriei marelui poet popular Traian Dorz facem un apel la reconciliere, unitate şi cooperare între toţi membrii mişcării duhovniceşti Oastea Domnului, pentru a intensifica promovarea credinţei ortodoxe în societate.

Fratele Traian Dorz a trăit şi s-a jertfit pentru libertatea de a-şi exprima credinţa într-o perioadă când societatea noastră era asuprită de o ideologie atee, de discriminare şi intoleranţă împotriva credinţei.

Astăzi, în vreme de mai multă libertate, trebuie să cinstim memoria lui în stare de comuniune şi rugăciune, având în vedere că pentru noi, creştinii, îndată după dobândirea libertăţii urmează întrebarea: ce facem cu libertatea noastră? O folosim, oare să fim mai credincioşi şi mai buni, mai iubitori de Dumnezeu şi de semeni?

Dacă libertatea credinţei noastre este folosită în mod pătimaş sau egoist şi ea ne dezbină în loc să ne unească, atunci libertatea devine autodegradare.

Sfântul Apostol Petru, cunoscând bine pericolul permanent al pervertirii sau al degradării libertăţii omului, îi avertizează pe creştini, zicând: „Nu folosiţi libertatea ca pe un acoperământ al răutăţii!” (1 Petru 2, 16). De aceea şi Sfinţii Bisericii noastre ne învaţă că libertatea adevărată trebuie să fie şi eliberare spirituală de patimile egoiste (lăcomie, orgoliu, invidie ş.a.).

Din păcate, multe din componentele libertăţii interioare sau spirituale nu mai sunt astăzi un ideal al societăţii secularizate, care din cauza deficitului ei de credinţă în Dumnezeu îşi face idoli sau falşi dumnezei din patimi egoiste de avere, de putere şi de plăcere. Iată de ce avem mare nevoie de credinţă puternică, multă speranţă şi iubire curată, care se nasc din rugăciune şi se arată în fapte bune. Numai astfel vom cinsti cum se cuvine memoria celor care s-au jertfit pentru libertatea credinţei şi pentru bucuria de a vesti şi altora Cuvântul lui Dumnezeu.

Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care au contribuit la organizarea acestui moment comemorativ şi pe cei care participă, prin rugăciune şi evocare, la pomenirea poetului Traian Dorz, spre o mai bună cunoaştere a moştenirii sale spirituale şi spre o înţelegere duhovnicească mai adâncă a vieţii Bisericii în vreme de încercare.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

– See more at: http://basilica.ro/un-crestin-marturisitor-si-un-poet-creator-in-vreme-de-prigoana-traian-dorz-1914-1989–102715.html#sthash.Wt25cSDJ.dpuf