Creştinii nu fac orice pentru bani (meserii imorale)
Economia ţării noastre nu merge bine şi oamenii simt asta în viaţa lor de zi cu zi. Sunt oameni care trăiesc într-o sărăcie cruntă, alţii la limita ei, în aceste condiţii unii ar fi dispuşi să facă orice pentru bani, numai să scape de datorii şi să nu se mai chinuie de pe o zi pe alta. Totuşi aici apar mai multe probleme.
Fiind creştin nu poţi face orice pentru bani, pentru că uneori acel „orice” presupune a face un păcat, o faptă care te va afecta negativ pe tine şi întreaga societate. Aş vrea să vorbim în special despre noi tinerii, şi posibilităţile pe care le avem pe piaţa muncii, începând de la tinerii din liceu şi terminând cu absolvenţii de facultate.
Au trecut 6 ani de la primul meu loc de muncă şi până astăzi. Din experienţa acumulată la joburile la care am lucrat, la interviurile pe care le-am dat şi din experienţele prietenilor am învăţat câteva lucruri pe care vrea să vi le împărtăşesc şi vouă:
1. Eu mereu am visat că voi ajunge cineva, că va veni o zi când mi se va acorda o super-oportunitate şi voi putea arăta cine sunt şi ce pot… dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Să nu vă aşteptaţi la minuni de pe piaţa muncii. Nu va veni niciodată cineva să te plătească mai mult decât eşti capabil! Dacă nu te zbaţi tu să cauţi în stânga şi-n dreapta servici, nu va bătea nimeni la uşa ta să te ia de acasă şi să te angajeze la o firmă de vis.
2. Nu te gândi niciodată că ai calităţi ascunse pe care ţi le va descoperi angajatorul, asta se întâmplă foarte rar. Dacă vrei să te autodepăşeşti, dacă vrei să obţii un post mai bun decât cel de secretară sau operator call-center atunci trebuie să înveţi singur acasă, să faci cursuri, să citeşti mult, să fii auto-didact.
3. Implicaţi-vă în orice activitate, chiar şi în voluntariat, în ONG-uri, pe viitor va conta mult în cv-ul vostru.
4. Dacă sunteţi serioşi şi muncitori, şefii şi colegii de muncă vor remarca asta, iar pe termen lung aveţi de câştigat. La fel dacă sunteţi dezinteresaţi şi veniţi din obligaţie la servici, şefii vor vedea asta şi pe viitor vă vor ocoli în acordarea răspunderilor.
5. Încercaţi în general să vă angajaţi într-un domeniu care vă place, chiar dacă la început e mai prost plătit, pe termen lung aveţi foarte mult de câştigat.
Sunt oameni care profită de naivitatea şi dorinţa de afirmare a tinerilor şi de aceea să fiţi mereu atenţi şi să nu credeţi toate anunţurile de angajare, care spun că veţi câştiga 1000 de euro pe lună doar stând acasă pe internet, sau dând click pe nu-ştiu-care website. La fel nu trebuie să credeţi anunţurile care oferă salarii foarte mari pentru servicii în străinătate, în spatele lor stau de obicei reţele de trafic de persoane.
Feriţi-vă de joburile în vânzări dacă nu sunteţi făcut pentru asta. Dacă vă e ruşine să mergeţi din uşă-n uşă şi vă e oarecum să vă rugaţi de oameni să cumpere un anumit serviciu sau produs, atunci vânzările nu sunt pentru voi.
Noi creştinii, având pe Dumnezeu mereu aproape, şi bine ştiind că El doreşte binele întregii lumi, nu putem să muncim la anumite firme sau companii care prin obiectul lor de activitate dăunează societăţii.
De exemplu, nu poţi să te angajezi la un cazino unde se-nvârt mulţi bani murdari proveniţi din furturi, înşelăciuni, trafic de droguri şi persoane, etc. Nu poţi să te angajezi la o firmă care produce şi distribuie ţigări bineştiind că ajuţi la îmbolnăvirea oamenilor, şi treptat la moartea lor.
Fetele frumoase sunt ispitite să pozeze pentru fel de fel de site-uri, reviste, ziare, etc. sperând că vor ajunge fotomodele şi vor avea faimă şi mulţi bani. Fetelor, nu vă înşelaţi!, trupurile voastre vor fi afişate ca nişte cărnuri pentru a fi poftite de bărbaţii în călduri, care nu-şi pot stăpâni poftele. Tot ce veţi obţine este: „Ce bună-i asta!….” Continuarea n-o mai spun pentru că mi-e ruşine. Astăzi o femeie goală vinde orice, aşa că nu vă imaginaţi că vă pozează cineva pentru a arăta frumuseţea trupului uman creat de Dumnezeu…ci doar pentru bani.
Sunt şi alte meserii imorale cum ar fi aceea de ziarist de scandal care denigrează şi bârfeşte pe toată lumea, fotograf pentru reviste xxx, webdesigner şi adminitrator web pentru site-uri care promovează beţiile, drogurile, sexul sau produsele falsificate. Gândiţi-vă la medicii şi asistentele care ajută la săvârşirea avorturilor, cum pot avea ei o conştiinţă curată de creştin? Gândiţi-vă la profesorii care sunt obligaţi să predea lecţii care susţin evoluţionismul negând crearea lumii de către Dumnezeu. Gândiţi-vă la avocaţii care susţin nevinovăţia tâlharilor şi a criminarilor în instanţele judecătoreşti!
Lista poate continua, însă trebuie să reţinem doar că nu putem sluji şi lui Dumnezeu şi diavolului.
A fi creştin înseamnă câteodată a fi anti-sistem, a merge împotriva valului, şi a fi obligat moral să nu te supui unor comportamente sau reguli care aduc mai mult rău decât ordine în societate.
Noi creştinii, cei care ştim multe, vom da seama la judecată pentru tot ce am făcut, şi nu vom putea spune: „n-am ştiut că e păcat…”.
Nu vă bucuraţi de căldura şi confortul temporar pe care vi-l oferă păcatul, în speţă un job imoral, pentru că vor veni vremuri când veţi suporta consecinţele.
Din punctul meu de vedere este imoral să vinzi şi coca-cola sau alte mâncăruri de dreptul dezastroase… dar e bine ca fiecare astfel de decizie s-o luaţi împreună cu duhovnicul. El vă poate îndruma dacă e bine sau nu să intraţi într-o anumită activitate.
Avem minte, ne putem informa, nu avem nicio scuză, putem să aflăm dacă o firmă sau un domeniu de activitate aduce într-adevăr folos societăţii sau dimpotrivă finanţează şi susţine vicii. Tot ceea ce facem noi astăzi influenţează viaţa de mâine a copiilor noştri. Dacă susţinem şi încurajăm răul atunci să nu ne mirăm că fii noştri vor ajunge să trăiască în desfrâu şi violenţă.
Uitaţi-vă la fotografia de mai sus, şi amintiţi-vă că în spatele vostru, în trăsura vieţii aveţi şi alte suflete, şi sunteţi responsabili pentru felul în care aţi influenţat vieţile copiilor voştri şi ale altor copii.
(Claudiu)
Emanuela
februarie 22, 2011 @ 10:02 pm
Super,
Bv Claudiu, asa de adevarat, eu si acum am dificultati in a gasi un loc de munca, mereu numai pe vanzari gasesc si nu-mi place dar ce sa fac, am nevoie de bani. Acum lucrez in asigurari, dar in genere vanzarile inseamna a-l vraji pe om, ceea ce nu prea imi sta in fire. Eu am terminat pe protectia mediului, inginerie si as vrea sa gasesc un loc de munca in zona mea dar nu este deocamdata…. si sunt constransa sa fac si asta. Singurul lucru care ma motiveaza sunt echipa cu care lucrez, pt ca sunt muncitori si faptul ca ma gandesc la asigurari ca fac un bine oamenilor pt a-i feri de ceva rau sau neplacut pe viitor, insa asta la un 55-60% motivatie.
Nici nu mai stiu ce-mi place , ce domeniu sa aleg, dc ma duc la Parintele meu duhovnic o sa-mi spuna pai ti-am zis sa dai la teologie , dar nu m-ai ascultat, acum na… si nu vreau asta.
Am lucrat acum doi ani in turism. in time-share, am ajuns sa vand niste lucruri care nu erau intocmai cu ceea ce compania descria initial si pe bani grei, totul era sa fac oamenii sa creada "painting-picture" si am ramas cu o durere in suflet pt acei oameni la care am vandut, ca mai apoi sa aflu ca ce cumparau initial nu era intocmai cu ceea ce primeau defapt. Nu era nici teapa , ci un fel de…habar-n-am nici acum nu stiu concret, cert e ca am ramas cu un fel de dezamagire in suflet. Totusi ce ma alina este urmatorul fapt: ca nu am auzit pe nimeni din clientii mei sau alti oameni clienti ai acelei firme care se fi dus pe la televizor sa reclame, caci totusi produsele pe care le vindeam costau de la 5000 eur in sus si atunci ma gandesc ca oamenii aceia au primit ceva pt banii lor, n-au fost pacaliti, sper din suflet asta.
si asa…
va salut, rugati-va si pt mine! Cu drag
Ema
anna
februarie 23, 2011 @ 7:35 pm
Avocaţii nu susţin nevinovăţia clientului, se asigură că drepturile lui sînt respectate în procesului penal. Drepturile lui, ale tîlharului pentru care a venit Hristos şi peste care răsare soarele zilnic, ca şi peste cei…nevinovaţi şi puri.
În opinia mea, nu meseriile sînt imorale, ci alegerile oamenilor.
blue
februarie 23, 2011 @ 7:35 pm
eu ma gandesc sa dau la drept dar stiu din punct de vedere moral cat de bine ar fi sa fiu avocata,eu ma gandeam la faptul ca as putea as ajuta oamenii nevinovati sa nu mai intre la inchisoare dar cred ca inevitabil as ajunge sa apar si criminali sau hoti..si sunt foarte foarte confuza 🙁 daca ma puteti ajuta cu un sfat va rog
anna
februarie 23, 2011 @ 7:53 pm
Pentru blue:
1. poţi intra în magistratură, aşa te asiguri că nu ajungi niciodată să aperi …criminali şi hoţi;
2. nu e obligatoriu să faci penal, urmărire penală, ca avocat;
3. gîndeşte-te foarte bine şi analizează-ţi resursele cu mare atenţie, roagă-te şi întreabă-ţi părinţii şi duhovnicul
Claudiu
februarie 23, 2011 @ 8:14 pm
Anna, stim toti foarte bine ca exista avocati care pledeaza pentru nevinovatia clientilor lor chiar daca stiu sigur ca acestia sunt vinovati.
Da, frumos ar fi sa-i apere si sa obtina pentru ei o pedeapsa cat mai mica. Dar cate procese cu verdicte strambe n-au existat….
Nu cred ca meseria de avocat e imorala, ci stiu doar ca avocatii sunt nevoiti sa minta, sa se folosesc de minciuna pentru a castiga.
In fiecare meserie poti ajunge sa fii imoral.
anna
februarie 24, 2011 @ 9:35 pm
Da, Claudiu: omul sfinţeşte…jobul. Doamne-ajută!
Adam
februarie 25, 2011 @ 9:07 am
Ceva nui CLAR aici…
Domnule Claudiu Balan: Zici ca: ***[i]Noi creştinii, având pe Dumnezeu mereu aproape, şi bine ştiind că El doreşte binele întregii lumi…[/i]***
si apoi zici ca: ***S[i]unt oameni care trăiesc într-o sărăcie cruntă, alţii la limita ei[/i]…***
Stai un pic! Oare ce nu este clar aici? Cita minte trebuie sa ai sa nu vezi realitatea si sa gindesti rational? Nu multa, doar un pic, dar unii nici PIC-ul acel nu il au. Propaganda crestina si spalare pe creieri a oamenilor saraci si nevoiasi, Asta este adevarul.
Claudiu
februarie 25, 2011 @ 9:30 am
Salut Adam,
Saracia unor oameni nu este in contradictie cu binele pe care-l vrea Dumnezeu pentru intreaga lume.
Saracia unor familii este consecinta lacomiei familiilor bogate. Daca noi oamenii am fi mai buni, mai putin egoisti, mult mai putini oameni de langa noi ar suferi.
Dumnezeu nu trece peste vointa oamenilor, ci dimpotriva le-o respecta. Din acest motiv oamenii suporta atat efectele pozitive ale faptelor bune cat si efectele negative ale faptelor rele. Pentru ca traim in comunitate si ne influentam reciproc unii pe altii, binele meu influenteaza viata celorlalti, la fel si raul pe care-l fac are consecinte nefaste pentru mine, familia mea, prietenii, si toti cei cu care intru in contact direct sau indirect.
Alegerile noastre nu ingradesc totusi alegerile lui Dumnezeu, care poate interveni oricand cu mijloacele pe care le are la dispozitie. Dumnezeu intervine in fiecare secunda si are grija de noi, totusi nu vrea sa intervina anuland consecintele faptelor noastre rele pentru ca altfel n-am mai face diferenta intre bine si rau, altfel n-am evolua niciodata.
Concluzia e simpla: Saracia, suferinta, mizeria, si tot ce e rau pe lumea asta exista din cauza egoismului si lacomiei noastre. Totusi daca Dumnezeu n-ar interveni am trai o viata de cosmar pe pamant, si ne-am autodistruge foarte repede.
Laura-optimista
februarie 25, 2011 @ 8:00 pm
Emanuela, Doamne ajută!
Ai putea da la Teologie, dacă simţi că ai această vocaţie şi duhovnicul tău ţi-a dat acest sfat. Uite, eu sunt studentă la Teologie şi ştiu că cei mai mulţi dintre studenţii de la specializările teologie didactică şi teologie socială urmează acum a doua facultate, fiind deja absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior şi studiind teologia doar din pasiune. Sunt mulţi în această situaţie… Unii dintre ei nici nu pot participa în mod regulat la cursuri, pentru că au deja carieră şi familii. În plus, unii au şi posibilităţi financiare destul de… precare, dar acest fapt nu-i împiedică să-şi realizeze visul, pentru că, la didactică, fiind foarte puţini studenţi înscrişi, toţi sunt admişi la buget, indiferent de notele obţinute la examene. Dacă tu simţi că ai dorinţa şi posibilitatea de a urma teologia, nu văd de ce zăboveşti. 🙂
Doamne ajută!
Domnul să te călăuzească şi să-ţi ajute să iei întotdeauna cele mai corecte decizii.
În privinţa articolului, sunt perfect de acord şi cred că era chiar necesar să li se atragă atenţia acelor tineri credincioşi care, neştiindu-şi vocaţia, aleg facultăţi la întâmplare, doar pentru a obţine o diplomă şi se angajează unde o fi, doar pentru a-şi câştiga existenţa, chiar dacă simt că domeniul pe care l-au ales nu corespunde vocaţiei lor şi, în unele cazuri, este chiar imoral. Este firesc să dorim să ne câştigăm existenţa, dar cred că, în alegerea unei cariere, două criterii principale ar trebui să ne conducă: gradul de compatibilitate al meseriei dorite cu învăţătura creştină şi înclinaţia noastră către acel domeniu. Dacă dorim cu adevărat ca, prin cariera noastră, să-I slujim lui Hristos, atunci suntem datori nu doar să alegem o activitate morală şi conformă voii divine (acesta este primul şi principalul pas, dar insuficient, în opinia mea), ci şi să ne cunoaştem foarte bine vocaţia, să ştim ce talanţi a pus Dumnezeu în noi, pentru a-i putea folosi şi înmulţi spre slava Sa. În caz contrar, darurile noastre naturale se vor estompa în timp, vor slăbi, nefiind folosite şi exersate, iar noi vom ajunge să practicăm cariera aleasă fără pasiune, regretând şi simţindu-ne permanent frustraţi pentru că nu ne-am urmat inima. Ceea ce este realizat fără pasiune, în silă poate da rezultate pozitive, dar niciodată performanţe. Cred că cei care au fost constrânşi să facăo anumită alegere, sau nu şi-au conştientizat la timp vocaţia ar fi bine să se reprofileze, să facă o altă specializare, sau măcar să lucreze într-un domeniu cât mai apropiat de ceea ce şi-au dorit iniţial. Niciodată nu este prea târziu şi, să nu uităm, "pasiunea este o obsesie pozitivă". 🙂
O seară binecuvântată!
Doamne ajută!
Tango
februarie 27, 2011 @ 1:37 pm
Pentru Emanuela
Greenpeace Romania angajeaza acum (nu e voluntariat) o persoana cu studii in protectia mediului. Cauta anuntul pe bestjobs sau intreaba direct la ei.
Emanuela
martie 4, 2011 @ 4:48 pm
@Tango&Laura
Multumesc pt anunt Tango!
Laura, sincer ca sa dau la teologie mereu am fost in dubii, niciodata hotarata, pentru ca singurul lucru care ma atrage la teologie este practica, adica viata de credincios, imi place sa discut cu teologi, sa citesc, sa ma cultiv, dar nu as face o facultate in care sa invat toate detaliile patristice, NT, VT, s.a. Daca as face ceva pentru Dumnezeu care cu adevarat imi place este sa cant intr-un cor frumos.
Eu am facut ingineria si-mi place sincer. Dar nici o meserie nu e frumoasa fara oameni ai lui Dumnezeu in ea.
Fiecare dintre noi avem o misiune, suntem teologi sub acoperire! dar nu prea ne dam seama.
Laura-optimista
martie 4, 2011 @ 7:21 pm
Emanuela scrie: "Fiecare dintre noi avem o misiune, suntem teologi sub acoperire! dar nu prea ne dam seama". 🙂 Aşa este, Emanuela! Foarte frumos ai scris!
Îţi doresc din tot sufletul ca Domnul să te călăuzească, astfel încât să iei decizia cea mai folositoare pentru viitorul tău. Mult succes în cariera şi, în primul rând, în cele duhovniceşti!
Doamne ajută!
Laura
Emanuela
martie 5, 2011 @ 10:26 am
Multumesc Laura – chiar esti optimista;-):*:*
Toate cele bune sa se-adune si pt tine:-)
Emanuela
martie 5, 2011 @ 10:26 am
Multumesc Laura – chiar esti optimista;-):*:*
Toate cele bune sa se-adune si pt tine:-)
Laura-optimista
aprilie 15, 2011 @ 7:36 pm
O meserie imorală…
http://www.ziarullumina.ro/articole;1577;1;55423;0;A-fi-sau-a-nu-fi-soldat-platit.html
Doamne ajută!
Bogdan Munteanu
noiembrie 16, 2011 @ 1:08 pm
Evident, sunt locuri de muncă aflate în mod flagrant contra voii lui Dumnezeu (de la ‘nevinovatul’ video-chat la comercianţii de arme), însă există şi multe joburi a căror natură dăunătoare este mai greu de stabilit…
…în aceste cazuri, aşa cum s-a îndemnat mai sus, cutez şi eu să îndemn ca totul să se faca numai după sfătuirea cu duhovnicul.
Dinita Andrei Mihai
februarie 8, 2013 @ 2:45 pm
Daca mi-am gasit sa lucrez si eu intr-o banca ca colaborator, eu defapt ma ocup cu vanzarea serviciilor bancare, si anume imprumuturi, carduri etc., este imoral si poate fi un pacat ca incerc sa conving oamenii sa isi faca imprumuturi?
Dan Tudorache
februarie 8, 2013 @ 3:36 pm
Salutare Andrei!
Trece tot ceea ce faci la serivici prin filtrul conștiinței și vei vedea dacă greșești undeva sau nu.
Ideea este să le prezinți oamenilor situația reală, ce înseamnă un împrumut (mai ales pe termen lung), să nu le ascunzi nici un comision, etc.
Oamenii trebuie convinși să facă împrumut doar dacă au o reală nevoie, nicidecum nu le trebuie indusă ideea că sigur au nevoie să se împrumute.
Deci, eu aș zice că cel mai corect ar fi să te raportezi față de posibilii clienți ca față de proprii tăi părinți, sau ca față de tine. Adevărul/sinceritatea întotdeauna va fi singurul mijloc constructiv în relațiile sociale, la fel și în relațiile economico-financiare.
Dacă spui adevărul, pe de o parte previi banca de clienții rău platnici prin faptul că îi pui în temă corect pe cei în necunoștință de cauză și pe de altă parte selectezi clienții cei mai serioși, care cântăresc cu mare atenție efortul pe care îl presupune un credit.
Dinita Andrei Mihai
februarie 8, 2013 @ 4:27 pm
Salutare Dan si iti multumesc pentru sfat, sper sa imi calauzeasca Bunul Dumnezeu pasii in a lua cele mai bune decizii si in a avea dreapta socoteala nu numai mie, ci tuturor. Cred de altfel ca asta e una dintre temerile mele in a-L nu supara pe Dumnezeu, pe deoparte dar pe de alta parte este si tentatia banului de a face bani. Sper sa trec prin filtrul constiintei tot ceea ce fac la munca. Doamne ajuta.
Dinita Andrei Mihai
februarie 10, 2013 @ 9:37 pm
Daca mi-am gasit sa lucrez si eu intr-o banca ca colaborator, eu defapt ma ocup cu vanzarea serviciilor bancare, si anume imprumuturi, carduri etc., este imoral si poate fi un pacat ca incerc sa conving oamenii sa isi faca imprumuturi? Am mai pus intrebarea asta si as vrea daca se poate sa aud mai multe pareri. Multumesc, Doamne ajuta!
P.S. Sunt persoane care au salariu de 7 mil si vor sa isi faca card de salariu cu 2-3 salarii pe el,adica un imprumut. Este adevarat ca banca le acorda in functie de anumite conditii, dar ei mai au si alte imprumuturi pe la banci. Si pe de alta parte eu daca ii conving sa isi faca carduri imi iau comision de pe urma lor, deci si la mine este tentatia de a face bani, si totusi imi este frica ca daca as face lucu asta il pot supara pe Dumnezeu. Este bine ceea ce fac sau nu?
Dinita Andrei Mihai
februarie 10, 2013 @ 9:40 pm
As vrea sa mai adaug si faptul ca nu vorbesc tot timpul eu cu clientul mai am si oameni care imi cauta clientii si le dau comision. Va rog sa mai imi da-ti si alte pareri ca sunt oarecum debusolat, multumesc.
Iuliamaria
decembrie 4, 2013 @ 6:59 pm
Eu aş avea o singură nelămurire, dacă îmi poate răspunde cineva, aş fi recunoscătoare. 🙂
În articol este menţionat „Gândiţi-vă la profesorii care sunt obligaţi să predea lecţii care susţin evoluţionismul negând crearea lumii de către Dumnezeu.”
Dar..de exemplu, profesorii care sunt de literatură (cum ar fi limbă şi literatură română sau care predau altă limbă şi literatură, mai ales literatură) şi trebuie să predea elevilor, fiindcă aşa scrie în programă, opere literare care să zicem că nu transmit cel mai bun mesaj şi nici nu sunt încărcate cu moralitate (din păcate în literatura noastră sunt extrem de multe exemple de astfel de cărţi)…putem spune că greşesc, respectivii profesori? Că este ceva imoral?
sharbinsk
decembrie 4, 2013 @ 10:13 pm
Profesorii ar trebui să-și pună o oarecare amprentă critică prin care să-i ajute pe copiii să vadă în ansamblu, de ce un autor alege să scrie o operă și cât de fericit a dus-o el în viață, în ce fel de societate trăia, din ce clasă socială provenea, dacă a scris opera inspirat de moravurile stricate ale societății, dacă s-a inspirat din viața unui ghetto parizian etc.
Dacă predă și literatură universală să nu dea teme de referat cele mai lascive opere.
Că știu o fostă liceană, care a prezentat opera unui scriitor sud-american ce descria el cum era o femeie lăsată însărcinată de mai mulți oameni, cică așa era tradiția tribului pt selecțiia genelor sănătoase iar respectivul autor avea și ceva best-sellere la activ.
Ideea e că profesorul ar trebui să nu lase copiii să-și închipuie că fantezia din capul unuia dereglat e neaparat conformă cu realitatea societății lui sau că e reprezentativă global pt întreaga societate.
Sau și mai rău că moravurile stricate ar fi cumva vreo formă de „iluminare”, modernitate sau erudiție, veșnicul clișeu „deschis la minte” ci că reprezintă partea căzută din Har care caută sensul vieții în beznă și o prezintă drept lumină,
Urmarea fiind risipa energiilor mentale și sexuale și auto-distrugerea prin propriile energii orientate greșit.
sharbinsk
decembrie 4, 2013 @ 10:39 pm
Referitor la articol , e chiar bunicel.
Prezumția de la care se pleacă în afaceri e că businessul e e amoral, adică nici imoral , nici moral ci undeva la mijloc cu elemente din ambele.
Nasolia e că firmele care folosesc nuditatea, reclama mincinoasă prin omisiune și manipularea, sunt cam singurele care au profit și fac angajări.
În nici un caz un creștin, n-are ce căuta în firme sau redacții media care blasfemiază creștinismul, creștinii, Sfinții sau care propun neo-păgânismul, avortul și amorul liber ca mod de viață, chiar și prin campanii „simpatice sau funny”.
Mai departe Dumnezeu judecă.
Uitați un exemplu ipotetic – în caz că lucrez într-o firmă și nu declar tot venitul se cheamă că păgubesc statul prin furt, pt că nu plătesc impozit conform cu valoarea câștigului.
Acum câți declară toate veniturile sau câți efectuează lucrări cu bani impozitabili și cu contracte de muncă ?
Mă refer dacă muncitorul e plătit sau nu la negru, dacă pt material s-a plătit tva sau a fost luat la negru printr-o schemă în care a fost scos de pe inventar sau declarat ca rebut.
Asta ar intra tot la păcat, dacă nu dau toți banii unui stat care oricum îi jăpcărește și nu-i trimite înapoi către cetățean prin servicii și utilități ?
Chiftele de genul: „mulți nu-și plătesc dările și de aceea n-avem calitate”, nu țin într-o țară în care se construiesc săli de sport și patinoare de milioane de euro și pt care sunt alocate anual de la U.E peste 20 de miliarde de euro nerambursabili pt proiecte de dezvoltare.
Iuliamaria
decembrie 5, 2013 @ 1:56 pm
Sharbinsk,
Mulţumesc pentru răspuns. Interesant, nu m-am gândit la aceast mod de a explica. Problema e că, este puţin dificil, fiindcă în ziua de astăzi elevii nu mai sunt interesaţi nici măcar de ceea ce se vede cu ochiul liber într-o operă literară, darmite de explicaţii pe marginea acelei opere şi pe povestit despre factorii care au influenţat respectivul autor să scrie aşa ceva. Cu alte cuvinte, elevii, majoritatea, nu sunt nicidecum interesaţi de nuanţele unei opere literare şi asta este trist, dar mai trist mi se pare că parcă înadins, operele cele mai puţin morale, cu un mesaj cât mai ambiguu şi mai puţin bun, sunt considerate opere de „căpătâi” şi chiar capodopere.
Uite, eu studiez Facultatea de Litere, română-franceză, am ales-o deoarece îmi place franceza şi vreau să o învăţ cât mai bine, dar nu mă dau în vânt nici după literatura română, nici după cea franceză, tocmai din cauza că au opere deasupra ale căror mesaje sunt cam cu semnul întrebării şi nici nu urmez modulul pedagogic fiindcă nu mi se pare corect să predau cuiva, ceva în care eu nu cred: să predau o operă, să-i oblig să o înveţe, ştiind în acelaşi timp că mie nu mi-a plăcut, că nu o consider tocmai o operă bună.
Dar am avrut să ştiu şi părerea altor persoane cu privire la acest subiect. Mulţumesc încă o dată. 🙂
sharbinsk
decembrie 5, 2013 @ 8:34 pm
Nici o problemă, mă bucur că ai avut răbdare să citești.
Poate am lăsat impresia că fac o confuzie între autor și narator, știu că e o deosebire între ei, doar că mai toate operele se încadrează într-un curent mai larg, dacă nu cumva sunt surse ale acelui curent.
Chiar dacă elevii nu mai sunt interesați de nimic, tu măcar știi că ți-ai făcut datoria.
[quote]
dar mai trist mi se pare că parcă înadins, operele cele mai puţin morale, cu un mesaj cât mai ambiguu şi mai puţin bun, sunt considerate opere de „căpătâi” şi chiar capodopere.[/quote]
Posibile trei explicații
1. În ultimul timp avem o inflație de no-nameri care fac compun manuale din ce în ce mai neinspirate, din care poți avea surpriza să aflii de exemplu că Mircea Dinescu e[i] un clasic al poeziei [/i]pt câteva fițuici de [i]sertar [/i]compuse cu câteva luni înainte de căderea lui nea Nicu’.
A doua vine de la Virgiliu Gheorghe
După tone de pornografie, jocuri și seriale agresive care le-au ars neuronii tinerilor, aceștia [b]nu mai sunt receptivi la stimulii obișnuiți[/b] și nu se mai pot concentra.
Și atunci pt a le capta atenția, li se prezintă niște opere a căror secvențe și cuvinte cheie, reaprind molozul depozitat în subconștient pe sistem pavlovian făcându-i ceva mai atenți.
3. Probabil cea mai influentă cauză ar fi curentul global al neo-păgânismului care face din sexualitate și perversiune o „legătură magică cu omul edenic” chipurile, în care se „dezbracă de prejudecăți” și regăsește „starea primordială”.
De fapt, o pervertire a funcției sexualității și a chipului lui Dumnezeu în om.
Curent prin care omul e cimentat pe nesimțite în carnal și materie, în adulațiile nihiliștilor care-l ridică la rang de artă.
[b]
Probabil că după digitalizarea manualelor oamenii vor putea critica în timp real derapajele din ele.[/b]
Până acum exista o obsesie în a monitoriza derapajele manualelor de religie cu care copilul chipurile e „traumatizat”.
Fără însă a exista un filtru critic pt manualele de Limba Română, Istorie și Filsofie în care cultura este mutilată spre o pagubă incomensurabilă pt viitorul națiunii.
Iuliamaria
decembrie 7, 2013 @ 8:06 am
Eu merg pe primele două posibile explicaţii, când se vorbeşte despre operele literare din perioada interbelică, postbelică, fiindcă pe vremea aceea nu existau nici jocuri video, nici seriale care să conţină elemente neo-păgâne.
A treia explicaţie ar merge pentru cărţile care s-au scris după ’90, încoace.
Totuşi, sunt optimistă, am trecut relativ repede la cursuri, de cărturari, Iluminism etc. Ceea ce mă şochează pe mine şi rămân de-a dreptul stupefiată, este când văd oameni cu facultate, cu doctorate care nici măcar nu-şi pun problema dacă operele pe care le predau ei sunt utile sau nu, sunt bune sau nu. Le iau pe toate de bune şi…asta este.
Filtru critic? Pentru asta ar trebui ca cei care fac programa să se trezească într-o dimineaţă, printr-o minune, normali şi să-şi dea seama că sistemul de învăţământ, la ora actuală este praf.
Dar până atunci continuă să apară în manualele de română „Harry Potter”, că deh, Topârceanu şi Coşbuc sunt „depăşiţi”.:)
Dan Sorin
decembrie 7, 2013 @ 9:48 am
@iuliamaria: Cu Topârceanu și Coșbuc m-am ferit de citit cărți de literatură până recent. Și ceea ce citesc acum nu prea ține de cărțile ce se predau înainte la școală ( cărți cu autori români clasici cum sunt: Moromeții, Ion, Moara cu noroc, Ultima noaptea de dragoste, întâia noapte de război, Pădurea Spânzuraților, Enigma Otiliei, etc. ) ci mai degrabă tot de această literatură așa zisă new-age cum ar fi: The Hunger Games, Maximum Ride, Divergent, Full Metal Panic, Uglies. Iar cărți clasice ce mai citesc iarăși nu ține de literatura română: 1984, Brave New World, etc.
Problema în legătură cu romane și nuvele ce s-au predat la școală este că nu prezintă căutările omului de azi. Acele romane au fost foarte ok pentru perioada respectivă deoarece exprima anumite trăiri din acea perioadă. În secolul nostru al informației, al supravegherii continue, al luptei pentru păstrarea sănătății mintale și căutarea propriului tău eu în această lume nu prea mai merg cărți clasice.
Ce bine ar fi fost dacă s-ar fi predat astfel de cărți când eram la școală. În loc să citesc cărți cu niște oameni ratați care nu îți dai seama de ce sunt atât de ratați ( era o carte de Camil Petrecu parcă ce se făcea la școală și arăta pe parcursul cărții cum un nene descoperă soluția minunată a sinuciderii după mai multe evenimente și după ce află că tatăl său care credea că a murit într-un accident de fapt s-a sinucis și el; ce să mai zic de Moara cu noroc care te face să îți pui ștreangul la gât după ce o citești, sau Ion în care vezi un obsedat de pământ și nu te poți lega în nici un fel de personaje, etc. ) mai bine citesc o serie de romane cum e The Hunger Games ( în care de mai multe ori se vorbește despre a te sacrifica pentru persoana iubită ), Maximum Ride ( care chiar dacă nu e cea mai grozavă serie totuși te învață despre familie și cum familia biruie toate greutățile ), Divergent ( în care iarăși se vorbește despre sacrificiu și în același timp despre cei care nu-și găsesc locul în nici o tipologie a oamenilor ), etc. Ce să mai zic despre 1984 de George Orwell și Brave New World de Aldous Huxley ce prezintă într-un mod înfiorător încotro se îndreaptă lumea de azi deși cărțile sunt scrise aproximativ în urmă cu un secol?
Eu, personal, văd cărțile de azi mult mai interesante decât cele de acum câteva secole deoarece prezintă căutările ce le au oamenii de azi care sunt mult mai mari și mai adânci decât în urmă cu un secol când era ridicat la starea de zeitate naturalimsul, iluminismul, renașterea etc. Vedem că în ziua de azi majoritatea cărților au elemente de spiritualitate ce trădează o căutare după spiritualitate. Până la urmă depinde din ce punct de vedere vezi anumite cărți.
Iuliamaria
decembrie 7, 2013 @ 4:23 pm
Dan-s,
Ai spus exact ceea ce gândeam de mai mult timp cu privire la cărţile clasice din literatura noastră. Am reusit cu chiu cu vai să citesc Ion, Enigma Otiliei am încercat de două ori să o citesc şi tot de două ori m-am oprit. :)) Poate reuşesc a treia oară, iar de Ultima noapte de dragoste…nici nu mai are rost să zic, carte mai ineptă nu cred că există în întreaga noastră literatură. 🙂
Ideea e că la literatura laică (proză, nu poezie) stăm extrem de prost. Oricât am încerca să zicem că nu, astă-i adevărul.
Nu este problema că „Acele romane au fost foarte ok pentru perioada respectivă deoarece exprima anumite trăiri din acea perioadă. În secolul nostru al informației, al supravegherii continue, al luptei pentru păstrarea sănătății mintale și căutarea propriului tău eu în această lume nu prea mai merg cărți clasice.”
Îmi place clasicismul, îmi plac cărţile clasice, dar din altă literatură. Problema este că cele scrise la noi, puteau să fie scrise fără scene de sinucidere, fără topoare date în cap, fără a pune accentul pe „luciditatea intelectualului” (care era ateu…) şi alte cele.
Trebuie să citesc şi eu The Hunger Games. 🙂
Iuliamaria
decembrie 7, 2013 @ 4:26 pm
Moromeţii nici măcar nu am frunzărit cartea, deşi am avut-o pentru Bac. După părerea mea, la câte înjurături sunt în cartea aia, dacă cineva străin ar citi-o, nu şi-ar face o părere prea bună despre lumea satului din vremea aceea.
Dan Sorin
decembrie 7, 2013 @ 4:59 pm
Iuliamaria,
Dacă stai în București pot să îți împrumut eu volumele The Hunger Games. Doar să ai grijă când te apuci de citit să nu ai altceva de făcut că nu mai poți lăsa cărțile din mână până ce nu le termini. :p
Moromeții nu am citit volumul I dar am citit volumul II. Nici eu nu prea citeam cărțile pentru școală dar unele s-au mai întâmplat să le citesc. Din ce cauză încă nu pot să îmi explic. :)) Oricum mă bucur să aflu că nu doar mie mi s-a părut despre cărțile ce trebuiau citite la școală că erau vai de capul lor.
Iuliamaria
decembrie 7, 2013 @ 6:59 pm
Da şi eu mă bucur că nu sunt singura care consideră că programa parcă e făcută înadins pentru a distruge psihic elevii. :))
Numai că tu nu te-ai condamnat singur la încă 3 ani de chin, cum am făcut-o eu astă-vară când m-am înscris la Litere. 🙂
Mi-am promis eu, mie însămi, că dacă iau în sesiunea din ianuarie examenul la istoria literaturii române (cărturari, letopiseţe, iluminism, Şcoala Ardeleană), o să-mi fac un cadou: nu mă mai ating în viaţa mea de cărţile ălea. :)) nici măcar din greşeală.
Nu stau în Bucureşti, dar mulţumesc frumos, foarte drăguţă intenţia ta. 🙂
Oricum..bănuiesc că le găsesc uşor pe la librării, sau pe internet.
Dan Sorin
decembrie 7, 2013 @ 8:46 pm
Aș mai adăuga un singur lucru la sfârșit în legătură cu ceea ce se predă la școală. Eu nu știu dacă e în SUA ca și în România la cărțile ce se predau în literatură dar dacă e vorba de cărți depresive ți-aș recomanda să te uiți la Silver Linings Playbook. Filmul mi s-a părut genial ( o vorba despre doi oameni cu tulburări psihice care ajung să se ajute împreună pentru a se pune pe picioare ) și a dat și o explicație pentru care se fac astfel de cărți la școală. Dacă te uiți la film să îmi spui dacă îți place. 🙂
Iuliamaria
decembrie 7, 2013 @ 9:01 pm
Dan,
Mulţumesc de recomandare, am să mă uit, după recenzie (nu menţionez „şi după actori”, fiindcă deşi am văzut că sunt dintre cei mai buni, nu apreciez, în general, un film după actorii care joacă în el.) pare chiar interesant, cred că o să-mi placă.:)