Metodele evoluționiste de datare a vârstei pământului sunt științific false
Material extras din cartea Refuting Evolution (Respingerea Evoluţiei), capitolul 8, un manual pentru studenți, pãrinți și profesori ce combate cele mai recente argumente despre evoluție
De Jonathan Sarfati, Ph.D., F.M. (doctor în fizică și Maestru de șah)
Evoluționiștii considerau în mod eronat cã evoluţia de la particulã la om a avut loc în miliarde de ani. Prin urmare cartea„Teaching about Evolution and the Nature of Science” (Învăţând despre evoluţie şi natura ştiinţei) prezintã teoriile sale ca fiind dovezi valabile doar pe perioade lungi de timp. Acest lucru este ilustrat grafic într-o diagramã, paginile 36-37: existența omului este un segment atât de mic, la sfârșitul unui timp real de 5 miliarde de ani, încât diagrama trebuie mãritã de douã ori pentru a fi vãzut.
Pe de altã parte, ideile de bază ale Bibliei oferã o imagine foarte diferitã. Biblia afirmã cã omul a fost fãcut dupã șase zile de la creație, acum aproximativ 6000 de ani [7500 de ani după tradiția Bisericii n.n.]. Deci, o cronologie a lumii construită pe datele biblice ar include omul aproape de începutul lumii, nu la sfârșit. Dacã folosim același grafic cronologic de 39 cm din cartea această, carte pentru a reprezenta istoria biblicã a pãmântului, omul ar fi la aproximativ 1/1000 dintr-un mm distanțã de la început! În plus, creștinii, prin definiție, iau în serios declarațiile lui Iisus Hristos. Care a spus: „Dar de la începutul fãpturii, bãrbat și femeie i-a fãcut Dumnezeu.” (Marcu 10: 6), care ar avea sens cu cronologia biblică propusă, dar este diametral opusã cu schiţa (planul, cronologia) din „Teaching about Evolution and the Nature of Science„. Acest capitol analizeazã formarea rocilor și metodele de datare, prin prisma a ceea ce aceste douã modele concurente ar prezice.
Rocile
Densitatea vastă a rocilor sedimentare din întreaga lume este utilizată de obicei ca instrument pentru determinarea unui vârste. În primul rând, cartea ”Învăţând despre evoluţie” oferã o definiție utilã la pagina 33:
„Rocile sedimentare sunt formate atunci când materialele solide transportate de vânt și de apã se acumuleazã în straturi și apoi sunt comprimate de depozite excesive. Rocile sedimentare conțin uneori fosile formate din pãrți de organisme depuse împreunã cu alte materiale solide.”
Îndoctrinarea teoriei unui „timp îndelungat”, vine prin mențiunea „atingând deseori grosimi mari pe perioade lungi de timp.” Cu toate acestea, acest lucru este nedemonstrat prin dovezi. Grosimea (rocilor) ar putea fi teoretic produsã fie printr-o micã cantitate de apã pe perioade lungi de timp, fie de o cantitate mare de apă pe perioade scurte de timp.
Am discutat deja cum pot rezulta diverse confuzii în interpretarea acelorași date, în cazul acesta în privința stratificaţia rocilor. A opta pentru interpretarea precedenta este o concluzie filosofică, nu una științifică. Deoarece sedimentarea astăzi se produce de obicei lent se presupune că acesta trebuie să se fi întâmplat întotdeauna lent. Dacă este așa, atunci straturile de rocă trebuie să se fi format într-o perioadă îndelungată de timp. Filozofia că procesele au avut loc întotdeauna în proporţii aproximativ constante („prezentul este cheia trecutului”) este adesea numit uniformitarianism. Uniformitarianismul a fost definit astfel în propria mea clasă universitara de geologie în 1983, și contrasta cu catastrofismul (evenimentele geologice au avut loc brusc sau foarte rapid). Dar, mai recent, cuvântul „uniformitarianism” a fost folosit și în alte contexte, având înţelesul de constanță a legilor naturale, numit uneori „uniformitarianism metodologic”, opusul a ceea ce unii au numit „uniformitarianism, esenţial/de fond.”
Trebuie subliniat de asemenea faptul că geologii uniformitarieni au ţinut seama de evenimentele ocazionale (localizate) care au avut loc brusc. Cu toate acestea, geologia istorică modernă s-a dezvoltat din acest principiu general „lent și treptat”, care este în continuare cadrul preferat predominant al explicațiilor pentru orice formațiune geologică. Cu toate acestea, dovezile pentru formarea brusca sunt atât de generalizate, încât numărul geologilor neo-catastrofiști e în continuă creştere. Dar, din cauza deviațiilor naturaliste (care susțin evoluția), ei preferă, desigur, să respingă explicația potopului Facerii (la nivel mondial).
Cu toate acestea, un potop dezastruos, acoperind globul (și formator de fosile) ar fi erodat cantități uriașe de sedimente, și le-ar fi depus în altă parte. Multe organisme ar fi fost îngropate foarte repede și fosilizate. De asemenea, catastrofe recente arată că evenimentele violente, cum ar fi potopul/revărsarea de ape descris în Geneză putea forma mai multe straturi de roci foarte repede. Erupția din Muntele St. Helens, din statul Washington a produs 7,6 metri de sediment fin stratificat într-o singură după-amiază! (1) Şi s-a observat o depunere rapidă de nisip nămolos pompat, de aproximativ 1 metru în straturi fine pe o plajă, pe o suprafață de mărimea unui teren de fotbal. Experimentele sedimentare ale creaţionistului Guy Berthaultau au arătat, lucrând uneori cu non-creaționiști, că straturile fine se pot forma printr-un mecanism de auto-sortare în timpul aşezării particulelor de diferite dimensiuni. (2), (3)
Într-unul dintre experimentele lui Berthault, straturile fine de gresie și diatomit au crăpat/s-au divizat în particulele lor componente, și au permis aşezarea sub jet de apã la diferite viteze. S-a constatat cã aceleași grosimi de strat au fost refăcute, indiferent de debit. Acest lucru sugereazã cã roca originală a fost produsă de un mecanism de auto-sortare similarã, urmat de o împreună consolidare a particulelor. (4) Jurnalul Nature a raportat experimente similare ale evoluționiștilor la un deceniu de la primul experiment al lui Berthault. (5)
Deci, atunci când începem cu presupunerea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și este, prin urmare adevărat, putem obține interpretări rezonabile ale datelor. Asta nu înseamnă că orice problemă a fost rezolvată, dar mule dintre ele au fost.
În schimb, cum se explica conceptul „lent și treptat”? Gândiți-vã cât rezistau de mult, în mod normal, organismele moarte. Saprofagii și putrezirea îndepărtează toate urmele în mod normal în sãptãmâni. Meduzele moarte dispar în mod normal în zile. Cu toate acestea, cartea Teaching about Evolution are o fotografie a unei fosile de meduza la pagina 36. Este clar cã nu ar fi putut fi îngropata încet, dar trebuie sã fi fost îngropata rapid de sedimentele transportate de apã. Aceastã apã ar fi conținut de asemenea minerale dizolvate, care ar fi cauzat cimentarea sedimentelor și așa s-au întãrit repede.
Broşura Stones and Bones (Pietre şi oase) aratã alte fosile care trebuie sã se fi format rapid. (6) Una este lungă de 2 metri – ichthyosaur (reptilă marina dispărută în formă de pește) fosilizată în timp ce năștea. O alta este un pește fosilizat în timp ce se hrănea. Și există un trunchi de copac vertical care penetrează mai multe straturi de rocă (de aici termenul fosila polistrată (polystrate). Dacă formarea straturilor sedimentare superioare a durat într-adevăr milioane sau chiar sute de ani, apoi partea de sus a trunchiului de copac ar fi putrezit.
În mod ironic, oamenii de ştiinţă de la NASA accepta că au existat „inundații catastrofale” pe Marte (7) care au dezmembrat canioane (8), deşi pe această planetă nu există apă lichidă până astăzi. Dar ei neagă faptul că un potop global s-ar fi întâmplat pe Pământ, unde există apă suficientă pentru a acoperi întreaga planetă la o adâncime de 1,7 mile (2.7 km), în cazul în care ar fi fost complet uniformă, și chiar și acum acoperă 71% din suprafața pământului! Dacă nu ar fi fost Biblia cea care învăța aceasta, probabil ei nu ar fi avut nici o problemă cu un potop global pe pământ. Acest lucru demonstrează din nou cât afectează prejudecățile oamenilor de știință interpretarea probelor.
Datarea radiometrică
Așa cum s-a arãtat mai sus, probele de la înregistrarea geologică sunt în concordanțã cu catastrofele geologice, și existã multe caracteristici care sunt greu de explicat prin procese lente și progresive. Cu toate acestea, evoluționiștii punctează metode de datare care după cum se se presupune sprijinã teoria timpului îndelungat. Cea mai cunoscută este datarea radiometrică. Acest lucru este descris cu exactitate la pagina 35 din Teaching about Evolution.
Unele elemente, cum ar fi uraniul, trec prin putrezirea radioactivă pentru a produce alte elemente. Măsurând cantităţile de elemente radioactive și elementele în care se dezintegrează/descompun în roci, geologii pot determina cât de mult timp a trecut de când roca s-a răcit de la o stare iniţială de lichid topit.
Cu toate acestea, „determinarea” în timp îndelungat este o interpretare; actualele datele științifice sunt rapoarte izotopice. Fiecare element chimic are, de obicei, mai multe forme diferite, sau izotopi, care au mase diferite. Există și alte interpretări posibile, în funcție de ipoteze. Acest lucru poate fi ilustrat cu o clepsidră. Atunci când aceasta este în picioare, nisipul curge din recipientul de sus în partea cea de jos cu un raport debit ce poate fi măsurat. Dacă observăm o clepsidră cu nisip care încă curge, putem determina cu cât timp în urmă a fost întoarsă clepsidra, după cantitățile de nisip din ambele recipiente și după debitul de curgere a nisipului. Putem sau nu putem? În primul rând, trebuie să presupunem trei lucruri:
1. Știm cantitățile de nisip în ambele recipiente la început. În mod normal, o clepsidră în picioare este goală în partea de sus. Dar dacă n-ar fi așa, atunci ar fi nevoie de mai puțin timp pentru ca nisipul să umple noul container de jos la un anumit nivel.
2. Viteza a rămas constantă. De exemplu, în cazul în care nisipul a devenit recent umed, va curge mai încet acum decât în trecut. În cazul în care curgerea a fost mai mare în trecut, i-ar lua mai puţin timp nisipului să ajungă la un anumit nivel decât dacă nisipul ar fi curs mereu în ritmul actual.
3. Sistemul a rămas închis. Adică nu a fost adăugat sau scos nisip din vreun container. Cu toate acestea, să presupunem că, fără știrea dumneavoastră, a fost adăugat nisip în recipientul de jos sau îndepărtat din recipientul de sus. Apoi, dacă ați calculat timpul scurs de la ultima scurgere de sus – prin măsurarea nisipului din ambele recipiente, ar fi mai mult decât timpul real.
Teaching about Evolution expune ipoteza 2:
„De exemplu, se presupune cã rata de dezintegrare radioactivã este constantã în timp și nu este influențatã de factori ca temperatura şi presiunea – concluziile susținute de ample cercetări în domeniul fizicii.”
Este adevărat că în lumea de astăzi, ratele de dezintegrare radioactive par a fi constante, și nu sunt afectate de căldură sau presiune. Cu toate acestea, am testat rata de dezintegrare doar pentru aproximativ 100 de ani, deci nu putem fi siguri că acestea au fost constante de-a lungul presupuselor miliarde de ani. Fizicianul Dr. Russell Humphreys sugerează că ratele de dezintegrare au fost mai rapide în timpul săptămânii de creație, și au rămas constante de atunci. Există o bază/un fundament pentru acest lucru, analiza radiohalo de exemplu, dar este încă experimental.
Teaching about Evolution abordează, de asemenea ipoteza 3:
„Se presupune, de asemenea, cã rocile analizate, nu au fost modificate în timp de migrarea atomilor în sau din roci, ceea ce necesitã informații ştiinţifice detaliate, atât geologice, cât şi chimice.”
Aceasta este o ipoteză uriaşă. Potasiu și uraniu, ambele elemente de baza comune, sunt ușor de dizolvat în apã, deci pot fi extrase din roci. Argonul, produs de potasiu prin degradare, este un gaz, astfel se mișcã destul de ușor.
Anomaliile
Există multe exemple în care metodele de datare comunica „date” greșite pentru rocile erelor geologice cunoscute. Un astfel de exemplu este roca din cupola lavei unui dacit, din muntele vulcanic St Helens (Sfânta Elena). Deși știm că roca a fost formată în 1986, aceasta a fost „datată” prin metoda potasiu – argon (K-Ar) ca 0,35 ± 0,05 milioane de ani. (9) Un alt exemplu este „datarea” K-Ar a cinci fluxuri de lavă de andezit de la Muntele Ngauruhoe din Noua Zeelandă. „Datele” au variat de la < 0,27 la 3,5 milioane de ani, dar un flux de lavă a avut loc în 1949, trei în 1954 și unul în 1975!
Ceea ce s-a întâmplat a fost faptul că excesul de argon radiogenic (40Ar) din magma (rocă topită) a fost reținut în stâncã, atunci când aceasta s-a consolidat. Literatura seculară ştiinţifică de specialitate enumerã de asemenea, multe exemple de exces 40Ar, provocând „datãri” de milioane de ani ale rocilor erelor geologice cunoscute. Acest exces pare sã fi provenit de la mantaua superioarã, sub scoarța terestrã. Acest lucru este în concordanțã cu o lume tânără (nouă) – argonul a avut prea puţin timp ca să se degaje. (10)
– Dacă excesul de 40Ar poate provoca datări exagerate pentru rocile erelor cunoscute, atunci de ce ar trebui sã avem încredere în aceastã metodă pentru pentru datarea rocilor din erele necunoscute?
Altã problemã e legată de datele contradictorii între diferite metode. În cazul în care douã metode nu sunt de acord, atunci cel puțin una dintre ele trebuie sã fie greșita. De exemplu, în Australia, o cantitate de lemn a fost îngropata de un flux de lavã de bazalt, așa cum se poate vedea din carbonizare. Lemnul a fost „datat” cu radiocarbon (14C) la aproximativ 45.000 de ani, dar bazaltul a fost „datat”, prin metoda K-Ar la cca. 45 milioane ani! (11) Alt tip de lemn fosil din straturile superioare de rocã Permian a fost gãsit cu 14C, încã prezent. Detectabilul 14C ar fi dezintegrat totul, în cazul în care lemnul a fost într-adevãr mai vechi de 50.000 ani, sã nu mai vorbim de 250 milioane ani – pe care evoluționiștii îi atribuie acestui strat de roci Superioare Permian (12). (vezi și Radiometric dating breakthroughs pentru mai multe exemple de datări 14C în cãrbuni și diamante, chipurile de milioane de ani)
Conform cu cronologia Bibliei, vârsta îndelungata nu poate fi adevărata cauză a coeficienţilor de izotopi examinaţi. Anomaliile, cum ar fi cele de mai sus, sunt dovezi autentice de susţinere, dar nu suntem încă siguri de adevărata cauză în toate cazurile. Un grup de doctoranzi creaţionişti geologi și fizicieni de la Societatea de Cercetare a Creaţiei și Institutul pentru Cercetarea Creației lucrează în prezent la acest subiect. Scopul lor este de a afla cauzele geochimice și/sau geofizice precise ale coeficientului izotopului examinat. (13) O pistă promiţătoare investighează Ipoteza 1 – condițiile inițiale nu sunt ceea ce cred evoluţioniştii, ci sunt atacate, de exemplu, prin chimia rocilor care s-au topit pentru a forma magma. S-a dovedit că Ipoteza 2 a fost cea mai vulnerabilă, cu dovezi puternice că ratele de dezintegrare au fost mult mai rapide în trecut. (Vezi rezultatele experimentelor lor în Radioizotopi și Vârsta Pământului, volumele 1 și 2.)
Dovezi pentru o lume tânără
De fapt, 90 la sută dintre metodele care au fost utilizate pentru a estima vârsta pământului demonstrează o vechime mai mică de miliarde de ani, vârsta susţinută de evoluționiști. Câteva dintre ele:
- Celulele roşii de sânge şi hemoglobina au fost găsite în unele oase de dinozaur (nefosilizate). Dar acestea nu ar putea dura mai mult de câteva mii de ani – cu siguranță nu cele 65 milioane ani de când evoluționiștii cred că ultimul dinozaur a trăit. (14)
- Câmpul magnetic al Pământului a scăzut atât de rapid încât nu ar fi putut avea mai mult de 10.000 de ani. Inversări rapide în cursul anului potopului și fluctuațiile la scurt timp după, au făcut ca scăderea câmpului energetic să aibă loc şi mai repede. (15)
- Heliul se scurge în atmosferă din dezintegrarea radioactivă, dar doar totuşi o mică parte din el. Cantitatea totală în atmosfera este de doar 1/2000 din ceea ce s-ar fi aşteptat, dacă atmosfera ar fi fost veche de miliarde de ani. Acest heliu s-a degajat iniţial din roci. Acest lucru se întâmplă destul de repede, și totuși atât de mult heliu este încă în unele roci că acesta nu ar fi putut avea timp să se degaje în miliarde de ani. (16)
- O supernovă este o explozie a unei stele masive – explozia este atât de luminoasă încât, pe scurt, eclipsează restul galaxiei. Rămășițele supernovelor (SNR) ar trebui să se extindă în continuare sute de mii de ani, conform ecuațiilor fizice. Totuși, până în prezent supernovele foarte extinse (etape 3) și supernovele moderat vechi (etapa 2) și cele din galaxia noastră, Calea Lactee, sau în galaxiile sale satelit, norii Magellan, nu sunt foarte extinse. Asta se întâmplă în cazul în care aceste galaxii nu au avut timp suficient pentru o largă extindere. (17)
- Luna se îndepărtează încet de la pământ cu aproximativ 4 cm pe an, iar rata/cota ar fi fost mai mare în trecut. Dar chiar dacă luna a început să se îndepărteze de contactul cu Pământul, i-ar fi luat doar 1.37 miliarde ani pentru a ajunge la distanță să actuală. Acest lucru admite o maximă vârsta posibilă – nu vârsta actuală. Astfel luna este extrem de tânăra pentru a susține teoria evoluției (și mult mai tânără decât datele radiometrice atribuite rocilor lunare). (18)
- Sarea se scurge în mare mult mai repede decât se degajă. Marea nu este nici pe departe atât de sărata pentru ca acest lucru să se fi întâmplat de miliarde de ani. Chiar admiţând ipotezele generoase ale evoluţioniştilor, mările nu ar putea avea mai mult de 62 milioane – extrem de tinere/noi faţă de miliardele de ani socotite de evoluționiști. Specificăm iarăși că acest lucru indică o vârstă maximă, nu vârsta actuală. (19)
O serie de alte procese incompatibile cu vechimea de miliarde de ani, sunt prezentate în broșura Dovezi pentru o lume tânără, de Dr. Russell Humphreys.
Creaţioniştii recunosc că nu pot dovedi vârsta/vechimea pământului, folosind o anumită metodă științifică. Ei realizează că toată știința este experimentală, și asta pentru că nu avem toate datele, mai ales atunci când e vorba de trecut. Acest lucru este valabil pentru ambele argumente științifice – evoluționiste și creaționiste – evoluţioniştii au trebuit să renunțe de asemenea la multe „dovezi” pentru evoluție. De exemplu, evoluționistul ateu W.B. Provine admite: „Cel mai mult din ceea ce am învățat în domeniul absolvit (1964-1968) este fie greșit, fie semnificativ schimbat”. (20)
Creaţioniştii înțeleg limitele acestor metode de datare mai bine decât evoluționiștii care pretind că ei pot folosi anumite procese prezente pentru ”a dovedi” că pământul este de miliarde de ani. În realitate, toate metodele de datare, inclusiv cele care indica un pământ tânăr, se bazează pe presupuneri nedovedite. Creaționiștii datează în cele din urmă Pământul, folosindu-se de cronologia Bibliei. Acest lucru se datorează faptului că ei cred că aceasta este un martor (ocular) exact/precis al istoriei lumii, care se dovedeşte a fi în concordanță cu multe date.
Addendum: John Woodmorappe a publicat un studiu detaliat, demonstrând falsitatea „datării” radiometrice, inclusiv metoda „high-tech”a izocronei: Mitologia metodelor moderne de datare (El Cajon, CA: Institutul de Cercetare Creație, 1999).
Pe aceeași temă puteți viziona și aceste două emisiuni:
- S.A. Austin, Mount St. Helens and Catastrophism, Proceedings of the First International Conference on Creationism, 1:3–9, ed. R.E. Walsh, R.S. Crowell, Creation Science Fellowship, Pittsburgh, PA, USA, 1986; for a simplified article, see K. Ham, I got excited at Mount St Helens! Creation 15(3):14–19, June–August 1993. Return to text.
- Don Batten, Sandy stripes, Creation 19(1):39–40, December 1996–February 1997. Return to text.
- P. Julien, Y. Lan, and G. Berthault, Experiments on Stratification of Heterogeneous Sand Mixtures, Journal of Creation 8(1):37–50, 1994. Return to text.
- G. Berthault, Experiments on Lamination of Sediments, Journal of Creation 3:25–29, 1988. Return to text.
- H.A. Makse, S. Havlin, P.R. King, and H.E. Stanley, Spontaneous Stratification in Granular Mixtures, Nature 386(6623):379–382, 27 March 1997. See also A. Snelling, Nature Finally Catches Up, Journal of Creation 11(2):125–6, 1997. Return to text.
- Carl Wieland, Stones and Bones, (Green Forest, AR: Master Books, Inc., 1994). Return to text.
- R.A. Kerr, Pathfinder Tells a Geologic Tale with One Starring Role, Science 279(5348):175, 9 January 1998. Return to text.
- O. Morton, Flatlands, New Scientist 159(2143):36–39, 18 July 1998. Return to text.
- S.A. Austin, Excess Argon within mineral Concentrates from the New Dacite Lava Dome at Mount St. Helens Volcano, Journal of Creation 10(3):335–343, 1986. Return to text.
- A.A. Snelling, The Cause of Anomalous Potassium-Argon ‘Ages’ for Recent Andesite Flows at Mt. Ngauruhoe, New Zealand, and the Implications for Potassium-Argon ‘Dating,’ Proceedings of the Fourth International Conference on Creationism, Creation Science Fellowship, Pittsburgh, ed. E. Walsh, 1998, p. 503–525. This document lists many examples. For example, six were reported by D. Krummenacher, Isotopic Composition of Argon in Modern Surface Rocks, Earth and Planetary Science Letters 8(2):109–117, April 1970; five were reported by G.B. Dalrymple, 40Ar/36Ar Analysis of Historic Lava Flows, Earth and Planetary Science Letters 6(1):47–55, 1969. Also, a large excess was reported in D.E. Fisher, Excess Rare Gases in a Subaerial Basalt from Nigeria, Nature Physical Science 232(29):60–61, 19 July 1971. Return to text.
- A.A. Snelling, Radiometric dating in conflict, Creation 20(1):24–27, December 1997–February 1998. Return to text.
- A.A. Snelling, Stumping old-age dogma, Creation 20(4):48–50, September–November 1998. Return to text.
- Institute for Creation Research, Acts and Facts 27(7), July 1998. Return to text.
- C. Wieland, Sensational dinosaur blood report!Creation 19(4):42–43, September–November 1997; based on research by M. Schweitzer and T. Staedter, The Real Jurassic Park, Earth, June 1997, p. 55–57. [Update: see Squirming at the Squishosaur and the linked articles for more recent evidence of elastic blood vessels in T. rex bones.] Return to text.
- D.R. Humphreys, Reversals of the Earth’s Magnetic Field During the Genesis Flood, Proceedings of the First International Conference on Creationism, vol. 2 (Pittsburgh, PA: Creation Science Fellowship, 1986), p. 113–126; J.D. Sarfati, The earth’s magnetic field: evidence that the earth is young, Creation 20(2):15–19, March–May 1998. Return to text.
- L. Vardiman, The Age of the Earth’s Atmosphere: A Study of the Helium Flux through the Atmosphere (El Cajon, CA: Institute for Creation Research, 1990); J.D. Sarfati, Blowing old-earth belief away: helium gives evidence that the earth is young, Creation 20(3):19–21, June–August 1998. Return to text.
- K. Davies, Distribution of Supernova Remnants in the Galaxy, Proceedings of the Third International Conference on Creationism, ed. R.E. Walsh, 1994, p. 175–184; J.D. Sarfati, Exploding stars point to a young universe, Creation 19(3):46–49, June–August 1998. See also How do spiral galaxies and supernova remnants fit in with Dr Humphreys’ cosmological model? Dr Russell Humphreys himself explains …. Return to text.
- D. DeYoung, The Earth-Moon System, Proceedings of the Second International Conference on Creationism, vol. 2, ed. R.E. Walsh and C.L Brooks, 1990, 79–84; J.D. Sarfati, The moon: the light that rules the night, Creation 20(4):36–39, September–November 1998. Return to text.
- S.A. Austin and D.R. Humphreys, The Sea’s Missing Salt: A Dilemma for Evolutionists, Proceedings of the Second International Conference on Creationism, Vol. 2, 1990, 17–33; J.D. Sarfati, Salty seas: evidence for a young earth, Creation 21(1):16–17, December 1998–February 1999. Return to text.
- Teaching about Evolution and the Nature of Science, A Review by Dr Will B. Provine; available online from <fp.bio.utk.edu/darwin/NAS_guidebook/provine_1.html> (cited 18 February 1999). Return to text.
Sursa: Creation.com | How old is the earth?
Traducerea: Dana Simon
sdaniel
februarie 7, 2014 @ 8:24 pm
Parerea mea e ca astfel de articole ar trebuie dezbatute pe site-uri stiintifice; nu stiu daca e vreunul dintre noi care intelege atat de bine chimie si biologie incat sa inteleaga explicatiile.
Referitor la varsta pamantului; majoritatea oamenilor de stiinta spun ca ar avea aproximativ 4,5 miliarde de ani, probabil ca e foarte greu de calculat o data exacta si eroarea poate fi destul de mare, doar ca de la 4,5 miliarde la 6000 de ani e o cale extrem de lunga. Nu mai vorbesc ca varsta de 6 mii este extrasa dintr-o carte aparuta intr-o perioada indepartata in care nu exista niciun mijloc de calcul sau de proba, pe cand la varsta de 4,5 miliarde de ani s-a ajuns recent dupa multe calcule si experimente. Ori ganditi-va la cat de mult a avansat stiinta si ce inventii si minuni stiintifice au adus continuu si ne-au imbunatatit viata. E mult mai probabil sa aiba dreptate cu varsta pamantului.
Nu as vrea sa iau Biblia ad literram. Adica acest articol vine cu fel de fel demonstratii, de izotopi, substante chimice, un articol foarte tehnic. Am avut tendinta sa iau totul pe bune si sa nu comentez nimic.
Dupa aia am stat si m-am gandit ca dupa o demonstratie atat de stiintifica de fapt mi se cere sa cred ca ca lumea a fost creata in sase zile; ca femeile provin dintr-o coasta a barbatului; ca un sarpe, un magar si un tufis in flacari vorbeau limbajul uman; ca toata planeta inclusiv muntii au fost inundati pentru a ineca raul; ca milioane de specii animale au supravietuit pe o barca; ca limbile vorbite provin din turnul lui Babel; ca Nilul s-a transformat in sange; un bat s-a transformat in sarpe; ca vrajitorele si vrajitorii exista; ca a plouat cu mancare din cer timp de 40 de ani; ca soarele a stat pe loc ca sa-l ajute pe Ioshua si a mers inapoi pentru regele Hezekiah; ca Iisus a mers pe apa; ca pestii si painea s-au inmultit miraculos pentru a-i hrani pe infometati; ca apa s-a transformat instantaneu in vin; ca bolile mintale sunt cauzate de demoni; ca exista un diavol cu aripi care produce raul; ca oameni au fost vindecati de umbra lui Petru; ca pe necredinciosi ii asteapta un loc al torturii eterne…in timp ce viata dupa moarte ii asteapta numai pentru Crestini.
Ei, pai nu prea e bine. Incep sa cred ca sunt tendentioase aceste articole creationiste pe teme stiintifice. Nu ma pricep la stiinta dar ma intreb mereu de ce vad aceste articole creationiste aici si nu le vad pe Discovery, BBC Knowledge, National Geographic, Digi World, Viasat etc.. Chiar asa, niciun post de specialitate sa nu preia nici macar o data un documentar creationist ?
In schimb, toate articolele creationiste se adreseaza oamenilor simpli (ca mine) care nu inteleg nimic.
Andrei Calin
februarie 8, 2014 @ 12:25 pm
http://en.wikipedia.org/wiki/Radiometric_dating
Erorile in datarea radiometrica nu sunt de magnitudinea a sute de milioane de ani.
Exista o dezbatere pe tema asta, proaspata, de acum 3 zile:
http://www.youtube.com/watch?v=z6kgvhG3AkI
92% din persoanele care au fost intrebate pe un SITE CRESTIN au spus ca Bill Nye, omul de stiinta care sustine teoria evolutiei si un pamant vechi de aproximativ 4.7 miliarde de ani a castigat:
http://www.christiantoday.com/article/bill.nye.vs.ken.ham.debate.live.stream.free.watch.online.creation.vs.evolution.debate.here.start.time/35688.htm
Exista foarte multe dovezi ca pamantul are mai mult de 6000 de ani, si ca teoria evolutiei este un fapt bine stabilit. Daca ar fi existat vreo dovada credibila care sa spulbere teoria evolutiei si fapul ca pamantul e mai vechi decat zice biblia, atunci va asigur ca comunitatea stiintifica ar fi acceptat-o fara indoiala. Dar cum asa ceva nu exista, atunci evolutia si varsta pamantului raman in picioare.
Consider ca dezbaterea respectiva dovedeste cat de absurda este afirmatia unui pamant vechi de 6000 de ani. Raspunsurile lui Ken Ham se pot insuma astfel: „Pentru ca asa zice biblia”.
Cred ca ar trebui sa ne oprim din intelegerea literala a Bibliei, si sa luam din ea mesajele de iubire, de convieturie, si de moralitate (Bine, nu toate, in principiu noul testament)
Stefan Viorel Cristian
februarie 8, 2014 @ 7:24 pm
In a 2-a carte intitulata „Vietile Sfintilor”, adica cea pe luna februarie veti gasi la sfarsitul materialului de la ziua a 8-a un mic material in care se vorbeste despre cei 2 sfinti Teodor: „Cel dintai este Teodor Tiron, iar al doilea este acesta, Stratilat (despre care era scris). Sfantul Teodor Tiron a patimit mai inainte in imparatia lui Maximian si Maxim, nepotul sau, in anul de la facerea lumii 5797, iar de la nasterea lui Hristos 289.Dupa dansul, mai pe urma a patimit acest sfant, Teodor Stratilat, la 22 sau 23 de ani, in zilele lui Liciniu.Iar pe vremea imparatiei lui Constantin, in anul de la zidirea lumii 5820 si de la nasterea lui Hristos 312, a fost mutat asemenea in Evhaita.Amandoi acesti sfinti sunt evhaiteni.”
Daca facem socoteala dupa aceste date rezulta ca pamantul ar avea o vechime de 7522 de ani.
Andrei Calin
februarie 9, 2014 @ 6:23 am
[quote name=”xiorel123″]
Daca facem socoteala dupa aceste date rezulta ca pamantul ar avea o vechime de 7522 de ani.[/quote]
Aceasta poate fi dovedit gresit prin foarte multe mijloace. Iata unul mai interesant: exista copaci mai batrani decat presupusa varsta biblica a pamantului:
http://en.wikipedia.org/wiki/Old_Tjikko
Inainte sa zica cineva ca datarea n-a fost exacta, datarea cu carbon este destul de exacta, si se foloseste pentru materiale organice, cu o vechime maxima de ~60 000 de ani:
http://en.wikipedia.org/wiki/Carbon_dating
Dan Sorin
februarie 9, 2014 @ 6:39 am
Oameni buni, nu mai dați link-uri de pe wikipedia că nu valorează absolut nimic ce scrie acolo. Pot și eu să mă duc să modific articolul de pe wikipedia cum îmi place mie și nimeni nu mă poate opri.
Andrei Calin
februarie 9, 2014 @ 8:31 pm
[quote name=”dan-s”]Oameni buni, nu mai dați link-uri de pe wikipedia că nu valorează absolut nimic ce scrie acolo. Pot și eu să mă duc să modific articolul de pe wikipedia cum îmi place mie și nimeni nu mă poate opri.[/quote]
Modificarile pe care le-ai face pe wikipedia ar fi verificate de un administrator, care se asigura de autenticitatea si corectitudinea lor folosind minim 3 surse credibile.
Ce scrie pe wikipedia este in mare parte luat din carti, enumerate in josul paginii la references.
[quote name=”xiorel123″]@AndreiCalin,
Pentru afirmatia „Inainte sa zica cineva ca datarea n-a fost exacta…” aduci ca argument „datarea cu carbon este destul de exacta”, un argument de 2 bani. Sa folosesti termenul „exact” cand vom stii ca ramura de stiinta denumita chimie s-a nascut in urma cu min.60 000 de ani (dupa cum spui tu) si ca omul a studiat carbonul vreme de 60 000 in laboratoarele de chimie. Pana atunci nu-ti mai spun decat ca ma amuzati si ca abia astept sa va vad fetele cand va veni ziua! 🙂 Numai bine![/quote]
Stii cum functioneaza datarea cu carbon? Nu trebuie sa stea cineva 60000 de ani sa se uite la carbon ca sa functioneze aceasta metoda….
Dan Sorin
februarie 10, 2014 @ 7:48 am
[quote name=”AndreiCalin”]Modificarile pe care le-ai face pe wikipedia ar fi verificate de un administrator, care se asigura de autenticitatea si corectitudinea lor folosind minim 3 surse credibile.
Ce scrie pe wikipedia este in mare parte luat din carti, enumerate in josul paginii la references.
[/quote]
Glumești, nu? Tu chiar îți imaginezi că wikipedia care conține informații din foarte, foarte multe domenii are experți care să verifice fiecare informație în 3 surse? Tu îți dai seama ce angajați ar trebui să aibă wikipedia? Mai ales că toată munca e gratuită. Cine e așa prost să știe atât de multe chestii dar să piardă timpul a verifica articolele de pe wikipedia pe gratis? Și la facultate ni s-a spus să nu folosim wikipedia ca sursă de informație deoarece s-au găsit aberații scrise acolo.
Stefan Viorel Cristian
februarie 9, 2014 @ 7:28 am
@AndreiCalin,
Pentru afirmatia „Inainte sa zica cineva ca datarea n-a fost exacta…” aduci ca argument „datarea cu carbon este destul de exacta”, un argument de 2 bani. Sa folosesti termenul „exact” cand vom stii ca ramura de stiinta denumita chimie s-a nascut in urma cu min.60 000 de ani (dupa cum spui tu) si ca omul a studiat carbonul vreme de 60 000 in laboratoarele de chimie. Pana atunci nu-ti mai spun decat ca ma amuzati si ca abia astept sa va vad fetele cand va veni ziua! 🙂 Numai bine!
Ana
februarie 9, 2014 @ 11:18 am
AndreiCalin
[quote]Daca ar fi existat vreo dovada credibila care sa spulbere teoria evolutiei si fapul ca pamantul e mai vechi decat zice biblia, atunci va asigur ca comunitatea stiintifica ar fi acceptat-o fara indoiala.[/quote]
Nevoia acestei comunitati nu este de a descoperi adevarul, ci de a arata ca nu exista nici o Putere care sa fi creat pamantul. Daca comunitatea oamenilor de stiinta ar fi formata din oameni credinciosi, rezultatele lor ar fi mult mai credibile.
sdaniel
februarie 9, 2014 @ 6:19 pm
[quote name=”Ana”] Daca comunitatea oamenilor de stiinta ar fi formata din oameni credinciosi, rezultatele lor ar fi mult mai credibile.[/quote]
Pai adica daca oamenii de stiinta ar fi credinciosi am crede ca varsta pamantului are 4,5 miliarde de ani? :)) Totusi, e un domeniu tehnic, aici e vorba doar de a dovedi ceva (prin probe si argumente), nu conteaza daca cei ce o fac sunt tineri/batrani, barbati/femei, credinciosi/nencredinciosi. E la fel ca un matematician care rezolva o ecuatie. Daca nu e credincios inseamna ca rezolvarea e gresita?
xiorel123
Si mie imi pare aceasta afirmatie ca Pamantul are 7522 de ani vechime absolut ridicola.
Nu zic ca acest 4,5 miliarde de ani este un numar fix, cu siguranta ca exista o marja de eroare destul de nare dar de la 4,5 miliarde la 7 mii e o cale lunga.
Ar trebui sa crezi specialistii (geologii) in domeniu, oamenii au studiat, au muncit si au calculat toata viata numai in acest domeniu; nu poti sa vii sa spui tu ca nu e corect doar pentru simplul fapt ca…… „asa scrie in biblie” :))
Si in definitiv nu scrie nicaieri in Biblie asa ceva. Nu stim daca zilele creatiei sunt zile calendaristice sau ere geologice etc. Plus ca mai sunt si alte intrebari de genul „de ce trebuie sa iau de buna ce scrie in Biblie (ma refer doar la Vechiul Testament)?”.
Ii dau dreptate pana la capat lui @AndreiCalin :
„Cred ca ar trebui sa ne oprim din intelegerea literala a Bibliei, si sa luam din ea mesajele de iubire, de convieturie, si de moralitate (Bine, nu toate, in principiu noul testament)”
Stefan Viorel Cristian
februarie 9, 2014 @ 8:01 pm
Daca nu ar fi existat prostul nu am fi stiut ce-i desteptul, daca nu ar fi existat uratul nu am fi stiut ce-i frumosul, daca nu ar fi existat coruptul nu am fi stiut ce-i justul s.a.m.d. Asa deci multumesc Doamne pentru cele ce traiesc caci daca nu erau paganii inaintea mea cu relele lor invataturi greu ti-as fi putut arata credinta mea intru Tine! Fie-ti mila Doamne de acesti oameni si lumineaza-le si lor mintea! Amin!
Laura Stifter
februarie 9, 2014 @ 8:09 pm
Ana, Doamne ajută!
Există foarte mulţi oameni de ştiinţă credincioşi.
A spune că toţi membrii comunităţii ştiinţifice internaţionale ar fi necredincioşi este nimic altceva decât o generalizare nejustificată.
Repet ceea ce am scris în comentariul referitor la opinia părintelui Rafail Noica despre duhovnicie şi psihologie: din punctul meu de vedere, credinţa şi ştiinţa sunt în dialog, cunoaşterea ştiinţifică putând fi dăruită lui Dumnezeu şi oamenilor.
Cum să credem că toţi oamenii de ştiinţă sunt bântuiţi de maladia spirituală a necredinţei?…
Şi chiar de-ar fi aşa, tot ar putea spune şi ei lucruri interesante şi vrednice de încredere. De când studiez Filosofia (doar de câteva luni, ce-i drept), observ, cu mirare şi bucurie, faptul că inclusiv unii dintre filosofii atei sau agnostici reuşesc să exprime anumite idei deosebit de interesante şi profunde, fapt ce mă duce la concluzia că au şi ei o relaţie cu Dumnezeu, doar că una mai… specială, mai atipică. 🙂 Ei Îl neagă şi-L caută totodată, caută Adevărul imaginându-şi că El nu există şi că ei s-ar afla în căutarea doar a adevărului. 🙂 Reuşesc să formuleze cugetări profunde despre anumite aspecte ale filosofiei, neînţelegând care e sursa înţelepciunii şi profunzimii gândirii lor.
Nu poate fi aşa, oare, inclusiv cu oamenii de ştiinţă necredincioşi?
Cât despre datarea vârstei pământului, evit să mă pronunţ, neavând competenţa ştiinţifică necesară. Sunt de acord, însă, cu ideea lui sdaniel potrivit căreia Sfânta Scriptură nu ne spune nimic despre acest aspect strict ştiinţific. Scopul Revelaţiei divine supranaturale (şi mă refer acum cu deosebire la Scriptură) nu este acela de a ne oferi informaţii ştiinţifice, ci are un caracter mult, incomparabil mai profund: acela de a-i deschide omului drumul cunoaşterii lui Dumnezeu!
Biblia nu-i compendiu de astronomie, geografie sau geologie. Toate aceste ştiinţe avem datoria de a le cerceta noi, oamenii, cu raţiunea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu – raţiune ce-L are ca Izvor pe Însuşi Logosul divin – şi, evident, ajutaţi de harul Creatorului. Adevărurile ştiinţei sunt prea puţin importante pentru a fi consemnate în scrierile revelate şi sunt la nivelul capacităţii de înţelegere a raţiunii noastre omeneşti. Cunoştinţele de ordin ştiinţific ţin de Revelaţia naturală, nu de cea supranaturală şi, de aceea, datele biblice nu pot fi interpretate în această cheie strict epistemologică. Îmi amintesc, în acest sens, de răspunsul unui domn profesor de la Teologie, la întrebarea unei colege referitoare la datoria de a combate nu mai ştiu ce teorie ştiinţifică: „dacă aveţi studii de specialitate în acel domeniu, puteţi argumenta; dacă nu, nu”. Simplu.
Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre Dumnezeu şi prezenţa Lui în lumea creată. Ne oferă puţine informaţii despre universul creat, fiindcă pe acestea suntem chemaţi noi înşine să le descoperim, să le-nţelegem, aşa cum Adam a fost încurajat de Creator să pună nume animalelor (fapt pentru care era necesar să le înţeleagă esenţa şi finalitatea existenţei).
Unde este scris, în cartea Facerii, în întreg Vechiul Testament, sau în cel nou, că evenimentul creaţiei a avut loc la doar câteva mii de ani înaintea venirii lui Mesia?…
Leonard
februarie 10, 2014 @ 9:59 am
Au dreptate Laura si Daniel. Biblia nu ofera ecuatii stiitifice ci doar REALITATI.
Depinde de noi cum observam aceste realitati. Depinde de convingerile cu care pornim, de prisma prin care privim.
Sa luam spre exemplu Universul.
Un evolutionist naturalist ateu ar spune ca toate acestea au aparut in urma unei expozii haotice a carei sursa a fost NIMICUL.
Un creationist crestin ar spune ca toate acestea au fost create in mod inteligent (nu haotic) de Dumnezeu.
Altul, precum Einstein, s-ar fi mirat de ordinea din Univers si-ar fi concluzionat ca TREBUIE sa existe un Dumnezeu.
Alt exemplu: o parte dintr-un craniu ciudat si vechi gasit in pamant.
Un om de rand ar fi spus ca este doar un os.
Un evolutionist ar fi spus ca este veriga lipsa, si daca ar fi gasit ceva care seamana cu o unealta primitiva in zona in care a gasit osul (nu neaparat langa), ar fi spus imediat ca apartine acelei fiinte, si i-ar fi dat o denumire care incepe cu „homo” . 🙂
Un creationst ar fi spus ca este doar o specie disparuta de maimuta, cum au disparut atatea specii de-a lungul timpului.
Cine are dreptate? 🙂 Eu as spune ca omul de rand.
Sa luam alt exemplu: National Geographic si Wikipedia. Se cunoaste ca sunt niste publicatii a caror informatii (uneori aceste informatii se dovedesc a fii false) sunt privite nu obiectiv, ci doar prin prisma evolutionismului.
Un ateu, ar fi spus ca exprima niste realitati. Daca ai fi un adopt al teoriei conspiratiei ai fi spus altceva, insa daca ai fi ca mine ai spune ca aceste publicatii doar pornesc de la niste premize false.
Ca o scurta paranteza: are dreptate Dan; niciun om de stiinta care se respecta nu-si face lucrarea bazat pe wikipedia.
Alt exemplu: Inainte se credea ca pamantul este plat si ca este sprijinit de ceva sau cineva si oameni de stiinta din acele timpuri au pornit de la aceste premize false, desi in Biblie scrie clar ca este rotund si ca este „agatat” de nimic.
Sau alt exemplu: trei geneticieni sinceri.
Daca intrebam un genetician ateu darwinist cum a aparut viata, ti-ar fi raspuns sincer „Nu stiu”. Deoarece sunt prea multe premize „ideale” si chiar absurde.
Daca intrebam un genetician ateu adopt al panspermiei, ti-ar fi raspuns ca singura posibilitate stiintifica ar fi sa fi aparut din alta planeta.
Daca intrebam un genetician creationist ti-ar fi raspuns, ca normal ca Dumnezeu a creat viata, deoarece altfel nu se poate.
Ca paranteza in afara subiectului, as putea spune multe despre genetica.
Te rog, raspunde-mi Andrei, care sunt sansele ca, intr-un mod aleatoriu, sa se alinieze corect codul ADN al celui mai simplu microorganism?
Codul ADN-ului este la fel de complex ca orice carte scrisa.
Care sunt sansele ca, prin amestecarea unor litere, sa rezulte cea mai simpla propozitie?
Desi matematic sunt sanse foarte infirme, carte tind spre zero, in realitate, nu exista nicio sansa!
Codul genetic poate fi comparat cu un limbaj de programare. Insa la computere, limbajul de programare este bazat pe semnale binare, pe cand in ADN limbajul este bazat pe semnale de baza 4.
ADN-ul rezultat poate fi considerat un program. Un program atat de complex incat sa faca ca toata celula sa functioneze corect. Mai complex decat orice program al oricarui programator, sau echipe de programatori din istoria programarii!
Dar evolutionistii spun ca acest program a aparut din sansa!!!
Daca ai face un experiment in care sa asezi un caine pe tastatura, cu IDE-ul preferat deschis, o sa vezi ca niciodata, nici intr-un milion de ani,
nici intr-un miliard de ani nu o sa reuseasca sa creeze nici cel mai simplu program…
Dar sa revenim la subiect. Deci stiinta, se bazeaza pe observatii. Insa depinde de premizele cu care pornim sa interpretam aceste observatii.
Datarea veche a pamantului, initial, nu a aparut de la niste observatii.
Ci de la niste necesitati. Necesitatea de a da mai mult timp evolutiei sa „evolueze”. 🙂 Insa nici asa nu este suficient timp.
Dar oare daca dai drumul la un puzzle din avion, oare se va rezolva singur cand va ajunge pe pamant?
Sau daca maresti distanta de la pamant la avion creste probabilitatea de a se forma pe pamant?
Teoretic? Desi la o probabilitate aproape echivalenta cu zero, exista o mica sansa. In realitate? Niciodata!
Apoi a aparut datarea cu izotopi. Insa si aceasta porneste de la niste premize false. Aceste premize false au fost expuse in acest articol.
De exemplu premiza ca rata de transformare a izotopului ar fi fixa pe termen lung si foarte lung. Dar eu stiu ca exista un element ( nu stiu exact care, nu am timp sa caut pe net) al carui rata s-a dovedit a fi variabila pe termen scurt!
Mai exista premiza ca aceasta transformare s-a produs intr-un mediu ideal inchis „de laborator”, fara influente imprevizibile exterioare. Ceea ce nu este conform cu realitatea.
In concluzie, observatia depinde de observator.
Desi nu mi-ar displace, Andrei, ba din contra, m-as bucura foarte mult, eu nu vreau sa te conving ca evolutia este falsa si ca Dumnezeu exista. Depinde doar de tine.
Depinde doar de credinta ta, si de interesul tau de a gasi Adevarul.
Oricum eu iti doresc toate cele bune, si sa dea Dumnezeu sa gasesti Adevarul.
Doamne ajuta!
Dan Tudorache
februarie 10, 2014 @ 12:08 pm
Daniel, dă-mi voie să fac schema logică a primul tău comentariu:
Premisa 1: majoritatea oamenilor de știință spun că pământul ar avea aproximativ 4,5 miliarde de ani
Premisa 2: vârsta de 6 mii de ani este extrasă dintr-o carte apărută demult, în care nu există mijloace de calcul
Premisa 3: știința a avansat, noi beneficiem de multe invenții și minuni științifice, drept pentru care urmează
Concluzia: e mult mai probabil să aibe dreptate ”știința” cu vârsta pământului.
Așadar, prima premisă este o preconcepție: ”majoritatea oamenilor de știință spun că pământul ar avea aproximativ 4,5 miliarde de ani”. Dar care sunt acei ”majoritatea”. Doar cei din SUA și Marea Britanie? Cum rămâne cu cei din Rusia, India, Turcia, etc, etc? Cu alte cuvinte, comunitatea oamenilor de știință ar fi doar cei care sunt adepții evoluționismului, nu toți oamenii de știință din lumea aceasta!
Doi la mână, chiar dacă premisa nu ar fi o preconcepție, ci imaginea fidelă a unei statistici, nu are importanță ce crede o majoritate sau o minoritate despre un subiect controversat. A invoca statistica opiniilor pentru a demonstra opinia în sine este o eroare de logică. Spre exemplu:
Premisa: Majoritatea oamenilor cred că Pământul e plat.
Concluzia: Pentru că cei mai mulți oameni cred că pământul e plat înseamnă că e plat.
Deci chiar dacă ”majoritatea oamenilor de știință” ar crede că pământul e de miliarde de ani, asta nu este un argument pentru a demonstra că într-adevăr așa este. Deci trebuie studiate metodele respective de datare, trebuie văzut dacă pornesc de la premise experimentale, corecte, sau dacă pornesc de la premise nedemonstrabile, cum este uniformismul.
Știința se face cu cifre, nu cu presupuneri. Rept și aici pentru toți cititorii: străduiți-vă să identificați și să deosebiți presupunerile filozofice de probele științifice.
Pe de altă parte, concluzia ta nu decurge din cele trei premise, ci doar din ultima. Cu alte cuvinte, ”e mult mai probabil să aibe dreptate știința” dar în prima premisă vorbeai de ”majoritatea oamenilor de știință”. Ori știința nu este același lucru cu ”majoritatea oamenilor de știință”. Știința e rezultatul oamenilor de știință, rezultatul experimental, unanim acceptat și mai ales de necontestat, oricând verificabil. Ori în cazul datării vârstei pământului și a apariției vieții comunitatea oamenilor de știință este divizată în tabere! Adică nu există un consens de opinie ci opinii chiar diametral opuse.
Așadar, ce părere are ”știința” despre vârsta pământului? Răspunsul este că nu știința are vreo părere deocamdată, ci oamenii de știință au păreri diferite! Deci, cine are dreptate? Iată, acesta este motivul pentru care postăm astfel de articole: ca să ne lămurim.
Cel puțin, prof. Jonathan Sarfati a ajuns la o concluzie, sinceră, nepartinică: [i]”Creaţioniştii [b]înțeleg limitele acestor metode[/b] de datare mai bine decât evoluționiștii care pretind că ei pot folosi anumite procese prezente pentru ”a dovedi” că pământul este de miliarde de ani. [b]În realitate, toate metodele de datare, inclusiv cele care indica un pământ tânăr, se bazează pe presupuneri nedovedite[/b]. ”[/i] (voi reveni asupra acestui aspect)
Cât privește întrebarea ”Chiar asa, niciun post de specialitate sa nu preia nici macar o data un documentar creationist ? ” … s-a făcut de ceva timp un documentar despre asta, pe care l-ai și văzut dacă nu mă înșeală memoria: [url]https://ortodoxiatinerilor.ro/documentare/19511-documentar-lumea-academica-evolutionism[/url]
Dan Tudorache
februarie 10, 2014 @ 12:19 pm
Andrei, după cum spuneam și altă dată, nu există un consens în comunitatea științifică cu privire la vârsta pământului, cu privire la apariția universului și la apariția vieții pe pământ. Taberele principale sunt creație/evoluție, (cu diferite variante hibride, cum ar fi creație după modelul evolutiv), așadar de ce invoci ”comunitatea științifică” în apărarea evoluționismului câtă vreme comunitatea însăși este într-o nesfârșită disensiune pe tema asta?
Concluzia la care ai ajuns, anume că ”ar trebui sa ne oprim din intelegerea literala a Bibliei, si sa luam din ea mesajele de iubire, de convieturie, si de moralitate (Bine, nu toate, in principiu noul testament)” este tocmai consecința ingerării teoriei evoluționiste: dezagregarea creștinismului! Cu alte cuvinte Scriptura nu mai este un adevăr omogen, un tot unitar oferit de Dumnezeu umanității, care se interpretează și se înțelege patristic (nu literar, cum fals ai invocat că ar fi), în relație cu Dumnezeu, în funcție de cum așteaptă El să înțelegem, ci o carte care se cere validată de știință (exclusiv a oamenilor), știința care este acum ”adevărul suprem”.
Cu alte cuvinte, Scriptura devine astfel un cimitir de mașini din care mai recuperăm un ambreaj neuzat, o cutie de viteze încă funcțională, etc… pentru a mai valorifica ceva de folos vieții acesteia. Dar vorba marelui pătimitor Petre Țuțea: ”Biblia are nevoie de știință cum am nevoie eu de Securitate.” (nu că știința ar fi rea, dar ea nu este antagonică cu Revelația ci complementară)
Vai nouă!
Andrei Calin
februarie 10, 2014 @ 7:19 pm
[quote name=”Dan”]Andrei, după cum spuneam și altă dată, nu există un consens în comunitatea științifică cu privire la vârsta pământului, cu privire la apariția universului și la apariția vieții pe pământ. Taberele principale sunt creație/evoluție, (cu diferite variante hibride, cum ar fi creație după modelul evolutiv), așadar de ce invoci ”comunitatea științifică” în apărarea evoluționismului câtă vreme comunitatea însăși este într-o nesfârșită disensiune pe tema asta?
Concluzia la care ai ajuns, anume că ”ar trebui sa ne oprim din intelegerea literala a Bibliei, si sa luam din ea mesajele de iubire, de convieturie, si de moralitate (Bine, nu toate, in principiu noul testament)” este tocmai consecința ingerării teoriei evoluționiste: dezagregarea creștinismului! Cu alte cuvinte Scriptura nu mai este un adevăr omogen, un tot unitar oferit de Dumnezeu umanității, care se interpretează și se înțelege patristic (nu literar, cum fals ai invocat că ar fi), în relație cu Dumnezeu, în funcție de cum așteaptă El să înțelegem, ci o carte care se cere validată de știință (exclusiv a oamenilor), știința care este acum ”adevărul suprem”.
Cu alte cuvinte, Scriptura devine astfel un cimitir de mașini din care mai recuperăm un ambreaj neuzat, o cutie de viteze încă funcțională, etc… pentru a mai valorifica ceva de folos vieții acesteia. Dar vorba marelui pătimitor Petre Țuțea: ”Biblia are nevoie de știință cum am nevoie eu de Securitate.” (nu că știința ar fi rea, dar ea nu este antagonică cu Revelația ci complementară)
Vai nouă![/quote]
Am invocat-o pentru ca 97% din comunitatea stiintifica accepta modelul evolutiei. O majoritate asa mare cred ca zice ceva.
In legatura cu „oferit de Dumnezeu umanitatii”, chiar aici, pe site, un articol interesant:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/intrebari-incomode/17986-cine-a-scris-biblia
Raspunsul intrebarii „Cine a scris bibila?”.
De unde stim ca aceasta carte este cuvantul lui Dumnezeu? De unde stim ca nu sunt alte scrieri religioase cuvantul divinului?
Tot ce ne facem sa credem ca biblia este adevarul absolut este locul unde ne-am nascut. Daca cineva se nastea in Siria in loc de Romania, probabil ar fi considerat ca Coranul este cuvantul lui Dumnezeu, si asa mai departe.
Crestinii nu iau literal Coranul, iar musulmanii nu iau literal biblia. Fiecare e cu versiunea lui. De aceea am si zis ca trebuie sa extragem ce este bun din aceste scrieri. Biblia, Coranul, si textele religioase au fost scrise de oameni. Cine hotareste care este adevarul absolut?
Dan Tudorache
februarie 10, 2014 @ 12:24 pm
Cristi (xiorel), argumentul arheologic înaintat de tine, conform căruia ”…Iar pe vremea imparatiei lui Constantin, in anul de la zidirea lumii 5820 si de la nasterea lui Hristos 312, a fost mutat asemenea in Evhaita.Amandoi acesti sfinti sunt evhaiteni.”, este un argument folosit greșit în acest context, deci are valoare 0 în discuția de față.
Când discuția se poartă pe planul chimiei venim cu argumente suplimentare sau contra-argumente tot din aceeași ramură a științei, respectiv chimia.
Așadar, când discuția se poartă în sfera fizicii, a chimiei și a cosmogoniei venim cu argumente din respectivele domenii, nu din arheologie sau teologie!
Dan Tudorache
februarie 10, 2014 @ 12:30 pm
Daniel, la comentariul al doilea ai susținut că ”Ar trebui sa crezi specialistii (geologii) in domeniu, oamenii au studiat, au muncit si au calculat toata viata numai in acest domeniu;”… însă faci apel la autoritate (eroare de logică) pentru a rezolva un conflict de idei vechi de zeci de ani. Repet, că poate așa vom învăța cu toții: comunitatea științifică este formată din oameni cu convingeri/opinii diferite (uneori radical diferite) în ceea ce privește apariția universului, apariția vieții pe pământ, vârsta pământului, adică tot ce tinde spre întrebarea fundamentală a omenirii, și deci a fiecărui om în parte: existența atârnă de un Dumnezeu sau nu?
Așadar, câtă vreme comunitatea oamenilor de știință este în conflict deschis de idei, nu rămâne decât să cercetăm noi înșine, fiecare în parte ideile/ipotezele/teoriile pe care le vehiculează în legătură cu întrebarea fundamentală, pentru că asta ne schimbă definitiv optica de viață.
Dan Tudorache
februarie 10, 2014 @ 12:34 pm
Laura, cu părere de rău, dar cred că ai complicat mai mult discuția, ridicând o problemă de ordin teologic într-un articol de ordin științific. Nu-și are sensul în subiectul articolului. Drept pentru care ți-am șters comentariul. Precizez că problema ridicată de tine în legătură cu genealogia omenirii până la Mântuitorul îmi pare pertinentă și chiar îmi este de folos personal.
[b]Cu această ocazie, vă rog pe toți să fiți consecvenți și să folosiți argumentele/părerile în context cu subiectul articolului.[/b]
Laura, știu că nu de la tine s-a deviat cu partea teologică, dar am făcut observația pentru a fi de folos pentru toată lumea.
[b]Așadar, rog să aveți disciplină în dialog, așa cum aceeași pretenție o am și de la atei și de la agnostici.[/b]
Dan Tudorache
februarie 10, 2014 @ 12:37 pm
Dan-s, ți-am șters primul comentariu din motivul expus la comentariul adresat Laurei.
Stefan Viorel Cristian
februarie 10, 2014 @ 12:37 pm
@Dan, bine ai zis: vai noua! Avem moastele atator sfinti facatori de minuni vazute si marturisite/scrise de mii de oameni din vremea lor , avem locurile pe care a pasit Domnul nostru Iisus Hristos, s-a descoperit si arca lui Noe (http://www.crestinortodox.ro/religie/muntele-ararat-arca-noe-126024.html ori http://www.pemptousia.ro/2011/12/arca-lui-noe-a-fost-gasita-oficial-in-muntii-turciei/) si totusi nu dam crezare Bibliei… e o situatie inspaimantatoate dar oarecum de folos noua crestinilor, o situatie care cel putin pe mine ma ajuta sa realizez cata rabdare are Domnul ori cata mila si iertare primim noi pacatosii. De aceea le spuneam multora ca omul ar trebui sa traiasca ca si cum maine ar fi sfarsitul: in post, credinta si rugaciune.
Dan Tudorache
februarie 10, 2014 @ 12:50 pm
Daniel, revin asupra concluziei formulată de autorul studiului: [i]”Creaţioniştii înțeleg limitele acestor metode de datare mai bine decât evoluționiștii care pretind că ei pot folosi anumite procese prezente pentru ”a dovedi” că pământul este de miliarde de ani. [b]În realitate, toate metodele de datare, inclusiv cele care indica un pământ tânăr, se bazează pe presupuneri nedovedite.[/b] ”[/i]
La aceeași concluzie a ajuns și dl. Ioan Vlăducă. Spunea domnia sa într-o conferință că nu există metodă de datare infailibilă, care să nu aibe și ceva de contestat. Și asta nu pentru că concluzia sună ca și cum ar fi conciliantă între taberele creație/evoluție, ca să împace și capra și varza, ci pentru că știința este neputincioasă (cel puțin deocamdată) în a oferi răspunsul, iar omul de știință este cel onest! nu cel setat să ”descopere” argumentele pentru ”concluziile” pe care deja le are.
Ca să se poată găsi o metodă de datare precisă de determinare a vărstei pământului, metoda în sine nu trebuie să se bazeze pe presupuneri nedemonstrabile, ci toate premisele de la care pornește trebuie să fie demonstrabile, experimentale!
Ori e posibil să se găsească o astfel de metodă universal valabilă?
Deocamdată nu.
Laura Stifter
februarie 10, 2014 @ 2:06 pm
[quote name=”LeonardU”]Au dreptate Laura si Daniel. Biblia nu ofera ecuatii stiitifice ci doar REALITATI.
Depinde de noi cum observam aceste realitati. Depinde de convingerile cu care pornim, de prisma prin care privim.
Sa luam spre exemplu Universul.
Un evolutionist naturalist ateu ar spune ca toate acestea au aparut in urma unei expozii haotice a carei sursa a fost NIMICUL.
Un creationist crestin ar spune ca toate acestea au fost create in mod inteligent (nu haotic) de Dumnezeu.
Altul, precum Einstein, s-ar fi mirat de ordinea din Univers si-ar fi concluzionat ca TREBUIE sa existe un Dumnezeu.
Alt exemplu: o parte dintr-un craniu ciudat si vechi gasit in pamant.
Un om de rand ar fi spus ca este doar un os.
Un evolutionist ar fi spus ca este veriga lipsa, si daca ar fi gasit ceva care seamana cu o unealta primitiva in zona in care a gasit osul (nu neaparat langa), ar fi spus imediat ca apartine acelei fiinte, si i-ar fi dat o denumire care incepe cu „homo” . 🙂
Un creationst ar fi spus ca este doar o specie disparuta de maimuta, cum au disparut atatea specii de-a lungul timpului.
Cine are dreptate? 🙂 Eu as spune ca omul de rand.
Sa luam alt exemplu: National Geographic si Wikipedia. Se cunoaste ca sunt niste publicatii a caror informatii (uneori aceste informatii se dovedesc a fii false) sunt privite nu obiectiv, ci doar prin prisma evolutionismului.
Un ateu, ar fi spus ca exprima niste realitati. Daca ai fi un adopt al teoriei conspiratiei ai fi spus altceva, insa daca ai fi ca mine ai spune ca aceste publicatii doar pornesc de la niste premize false.
Ca o scurta paranteza: are dreptate Dan; niciun om de stiinta care se respecta nu-si face lucrarea bazat pe wikipedia.
Alt exemplu: Inainte se credea ca pamantul este plat si ca este sprijinit de ceva sau cineva si oameni de stiinta din acele timpuri au pornit de la aceste premize false, desi in Biblie scrie clar ca este rotund si ca este „agatat” de nimic.
Sau alt exemplu: trei geneticieni sinceri.
Daca intrebam un genetician ateu darwinist cum a aparut viata, ti-ar fi raspuns sincer „Nu stiu”. Deoarece sunt prea multe premize „ideale” si chiar absurde.
Daca intrebam un genetician ateu adopt al panspermiei, ti-ar fi raspuns ca singura posibilitate stiintifica ar fi sa fi aparut din alta planeta.
Daca intrebam un genetician creationist ti-ar fi raspuns, ca normal ca Dumnezeu a creat viata, deoarece altfel nu se poate.
Ca paranteza in afara subiectului, as putea spune multe despre genetica.
Te rog, raspunde-mi Andrei, care sunt sansele ca, intr-un mod aleatoriu, sa se alinieze corect codul ADN al celui mai simplu microorganism?
Codul ADN-ului este la fel de complex ca orice carte scrisa.
Care sunt sansele ca, prin amestecarea unor litere, sa rezulte cea mai simpla propozitie?
Desi matematic sunt sanse foarte infirme, carte tind spre zero, in realitate, nu exista nicio sansa!
Codul genetic poate fi comparat cu un limbaj de programare. Insa la computere, limbajul de programare este bazat pe semnale binare, pe cand in ADN limbajul este bazat pe semnale de baza 4.
ADN-ul rezultat poate fi considerat un program. Un program atat de complex incat sa faca ca toata celula sa functioneze corect. Mai complex decat orice program al oricarui programator, sau echipe de programatori din istoria programarii!
Dar evolutionistii spun ca acest program a aparut din sansa!!!
Daca ai face un experiment in care sa asezi un caine pe tastatura, cu IDE-ul preferat deschis, o sa vezi ca niciodata, nici intr-un milion de ani,
nici intr-un miliard de ani nu o sa reuseasca sa creeze nici cel mai simplu program…
Dar sa revenim la subiect. Deci stiinta, se bazeaza pe observatii. Insa depinde de premizele cu care pornim sa interpretam aceste observatii.
Datarea veche a pamantului, initial, nu a aparut de la niste observatii.
Ci de la niste necesitati. Necesitatea de a da mai mult timp evolutiei sa „evolueze”. 🙂 Insa nici asa nu este suficient timp.
Dar oare daca dai drumul la un puzzle din avion, oare se va rezolva singur cand va ajunge pe pamant?
Sau daca maresti distanta de la pamant la avion creste probabilitatea de a se forma pe pamant?
Teoretic? Desi la o probabilitate aproape echivalenta cu zero, exista o mica sansa. In realitate? Niciodata!
Apoi a aparut datarea cu izotopi. Insa si aceasta porneste de la niste premize false. Aceste premize false au fost expuse in acest articol.
De exemplu premiza ca rata de transformare a izotopului ar fi fixa pe termen lung si foarte lung. Dar eu stiu ca exista un element ( nu stiu exact care, nu am timp sa caut pe net) al carui rata s-a dovedit a fi variabila pe termen scurt!
Mai exista premiza ca aceasta transformare s-a produs intr-un mediu ideal inchis „de laborator”, fara influente imprevizibile exterioare. Ceea ce nu este conform cu realitatea.
In concluzie, observatia depinde de observator.
Desi nu mi-ar displace, Andrei, ba din contra, m-as bucura foarte mult, eu nu vreau sa te conving ca evolutia este falsa si ca Dumnezeu exista. Depinde doar de tine.
Depinde doar de credinta ta, si de interesul tau de a gasi Adevarul.
Oricum eu iti doresc toate cele bune, si sa dea Dumnezeu sa gasesti Adevarul.
Doamne ajuta![/quote]
Punctul dvs de vedere îmi pare deosebit de interesant.
Este important să putem înţelege perspectivele diferite ale celorlalţi. Mi-am amintit un exemplu interesant pe această temă a înţelegerii aceloraşi realităţi din perspective diferite. Poate că-l voi scrie undeva, dar nu aici, fiindcă m-aş abate de la tema discuţiei şi l-aş supăra pe Dan.
Doamne ajută!
Laura Stifter
februarie 10, 2014 @ 2:16 pm
Dan, Doamne ajută!
Îmi cer scuze pentru că m-am abătut de la subiect, aducând în discuţie o problemă teologică într-un articol ştiinţific.
Scopul comentariului meu era acela de a argumenta faptul că Sf. Scriptură nu ne oferă informaţii exacte în privinţa vârstei pământului, chiar dacă sunt enumerate numele mai multor generaţii care le-au succedat protopărinţilor. Astfel, chiar dacă ştiinţa ar demonstra în mod incontestabil că pământul există de câteva miliarde de ani (a fost creat acum câteva miliarde de ani, am considera noi atunci), acest fapt nu s-ar afla în contradicţie cu datele Revelaţiei.
Dan-S,
Ştiu că Sf. Tradiţie este, alături de Scriptură, o modalitate de transmitere a Revelaţiei divine supranaturale, Biblia fiind o parte a Tradiţiei, consemnată în scris. M-am referit doar la Sf. Scriptură pentru că dialogurile de aici, de la secţiunea de comentarii, atinseseră o problemă referitoare la un text biblic Vechi-Testamentar.
Numai bine!
Dan Tudorache
februarie 11, 2014 @ 9:29 am
Andrei, curios să văd și eu o statistică oficială cu ”comunitatea științifică” care aderă la evoluționism în proporție de 97%. Chiar te rog să aduci o demonstrație în acest sens. Dar atenție, vorbim de întreaga comunitate științifică!, nu doar cea din SUA sau Anglia.
Cât privește Biblia, nu a spus nimeni că nu ar fi scrisă de oameni. Nimeni nu a avut pretenția că a fost ”scrisă” de însuși Dumnezeu pe hârtie.
Dar asta nu înseamnă că Biblia nu conține adevărul revelat de Dumnezeu. De vreme ce pornești de la premisa că există un Dumnezeu (atotputernic, atotiubitor) cum dar s-ar împiedica acest Dumnezeu de oameni și n-ar fi în stare să se comunice pe Sine în scris?
A făcut acest Dumnezeu universul prin cuvânt, a dat viață prin cuvânt, și totuși nu și-a găsit o mână de oameni care să-i exprime voința în mod fidel în scris?
A putut Dumnezeu totul, mai puțin aceasta: de a i se consemna în scris esența relației cu omenirea?
După opinia pe care o ai despre Sfânta Scriptură se înțelege că tare ”neputincios” e Dumnezeul acesta de vreme ce nu a reușit măcar să-și expună corect și omogen, învățătura în fața omenirii. N-are nici măcar o singură carte care să conțină adevărul curat, de vreme ce toate celelalte cărți de credință sunt fundamentate pe Biblie.
Un atare Dumnezeu nu prea pare ”atotputernic” ci mai degrabă depășit de neputințele sau puterea de influiență a oamenilor.
Andrei Calin
februarie 15, 2014 @ 3:32 pm
[quote name=”Dan”]Andrei, curios să văd și eu o statistică oficială cu ”comunitatea științifică” care aderă la evoluționism în proporție de 97%. Chiar te rog să aduci o demonstrație în acest sens. Dar atenție, vorbim de întreaga comunitate științifică!, nu doar cea din SUA sau Anglia.
Cât privește Biblia, nu a spus nimeni că nu ar fi scrisă de oameni. Nimeni nu a avut pretenția că a fost ”scrisă” de însuși Dumnezeu pe hârtie.
Dar asta nu înseamnă că Biblia nu conține adevărul revelat de Dumnezeu. De vreme ce pornești de la premisa că există un Dumnezeu (atotputernic, atotiubitor) cum dar s-ar împiedica acest Dumnezeu de oameni și n-ar fi în stare să se comunice pe Sine în scris?
A făcut acest Dumnezeu universul prin cuvânt, a dat viață prin cuvânt, și totuși nu și-a găsit o mână de oameni care să-i exprime voința în mod fidel în scris?
A putut Dumnezeu totul, mai puțin aceasta: de a i se consemna în scris esența relației cu omenirea?
După opinia pe care o ai despre Sfânta Scriptură se înțelege că tare ”neputincios” e Dumnezeul acesta de vreme ce nu a reușit măcar să-și expună corect și omogen, învățătura în fața omenirii. N-are nici măcar o singură carte care să conțină adevărul curat, de vreme ce toate celelalte cărți de credință sunt fundamentate pe Biblie.
Un atare Dumnezeu nu prea pare ”atotputernic” ci mai degrabă depășit de neputințele sau puterea de influiență a oamenilor.[/quote]
O sa citez tot de pe wikipedia, daca nu deranjeaza pe nimeni. Asa am gasit cel mai rapid:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_scientific_societies_rejecting_intelligent_design#Other_countries_and_international_bodies
http://en.wikipedia.org/wiki/Level_of_support_for_evolution
Cat despre textele religioase, Biblia a fost scrisa acum 3500 de ani. Exista scrieri religioase mult mai vechi, cum ar fi cele indiene, care n-au nici o legatura cu Biblia.
Dan Sorin
februarie 15, 2014 @ 8:26 pm
@AndreiCalin: Dacă te uiți acolo scrie că e vorba de „poll” adică sondaj de opinie. Asta înseamnă că se iau câteva persoane și se generalizează convingerile pentru toți ceilalți.
Andrei Calin
februarie 21, 2014 @ 6:21 pm
[quote name=”dan-s”]@AndreiCalin: Dacă te uiți acolo scrie că e vorba de „poll” adică sondaj de opinie. Asta înseamnă că se iau câteva persoane și se generalizează convingerile pentru toți ceilalți.[/quote]
Daca erau gresite, erau contrazise de mult. N-o sa vezi nicaieri un sondaj din care reiese ca 98% din oamenii de stiinta cred de fapt ca pamantul are 6000 de ani.
CUNY
august 25, 2014 @ 5:07 pm
E o intrebare care totusi mi-a pus multe semne de intrebare, trebuie doar sa cautam si nu sa acuzam. Profit sa v-o transmit si voua cu aceasta ocazie. Dragilor, e vorba de zile cosmice in biblie. Un mare arhiereu ne-a zis de curand: „Ce-nseamna pentru Dumnezeu o zi???”. In acelasi timp, in biblie nu ni se dau detaliile vietii inaintea creerii omului, la ce servea? Celelalte fiinte erau inferioare omului, deci nu e mare lucru de spus despre ele, in afara de faptul ca au fost create intr-un echilibru perfect, si asta datorita Creatorului, fiinta suprema. Daca cititi in biblie – vechiul testament, Dumnezeu nu a apreciat, ci chiar a pedepsit numararea poporului (recensamantul in zilele noastre). In acelasi timp tot El a zis, prin Fiul sau: va vorbesc in pilde pentru ca sa nu intelegeti pentru ca nu vreti sa credeti (mai pe scurt). Deci nici o valoare nu va fi data automat in biblie, cine nu vrea sa creada, nu va crede oricum. Sunt multe de descoperit, dar numai daca veti vrea veti gasi, si daca veti cere, vi se va da! Sa ma iertati daca v-am gresit! In orice caz, aveti foarte multe articole interesante pe site-ul acesta, cat si radio-ul! Dumnezeu fie cu noi cu toti!
Dan Tudorache
august 26, 2014 @ 9:41 am
Grațiana, fii te rog mai explicită: ce înțelegi prin ”zile cosmice”?
CUNY
august 26, 2014 @ 1:23 pm
https://www.youtube.com/watch?v=cAwqn6E6eqA
Dumnezeu este in puterea Sa infinit, deci timpul pentru El are cu totul alte valori sau unitati de masura. Ziua cu siguranta in cazul acesta nu are 24 ore. Vezi teoria relativitatii in linkul de mai sus.
Doamne ajuta!
Dan Tudorache
august 26, 2014 @ 7:28 pm
Gențiana, de foarte multe ori s-a folosit versetul [i]”…o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi”[/i] (2 Petru 3,8) în polemicile evoluționism-creație, însă de fiecare dată l-am observat scos din context. Este evident faptul că Sf. Petru vorbește aici despre perceperea timpului (despre cum ”simte” Dumnezeu trecerea timpului), nu despre măsura timpului. Nu la fel de evident este lucrul acesta pentru cei care încearcă să valideze milioanele de ani (emanație a evoluționismului) cu texte din sfânta scriptură.
Așadar, când Sf. Petru spune că ”o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani” vrea să arate că Dumnezeu nu este limitat de trecerea timpului (care trece cu măsură precisă) în lucrările Sale , și că El poate face orice într-o singură zi, chiar dacă ziua are 24 de ore. Iar când spune că ”o mie de ani [sunt]ca o zi” înaintea lui Dumnezeu, vrea să arate iarăși că Dumnezeu nu este afectat de timp, nu se plictisește, nici nu arde de nerăbdare, că El fiind veșnic miile de ani sunt doar o picătură în comparație cu veșnicia Sa.
Dar cu toate astea timpul are o măsură precisă, nu este relativ. Doar perceperea trecerii timpului este relativă, ca la școală: dacă îți place matematica și te-ai pregătit la oră, cele 50 de minute trec repede iar dacă nu-ți place matematica și nici nu o înțelegi, atunci tot aceleași 50 de minute le simți ca fiind ore.
Deci una este perceperea timpului și alta măsura timpului.
Prima ține de subiectivitatea umană și prin urmare e relativă, a doua ține de știință și e măsurabilă precis, iar în cazul zilelor facerii ține de revelație.
Și când vine vorba de revelația celor 6 zile ale Facerii Lumii… mergem pe urmele Sfinților Părinți, sfinți care au înțeles măsura zilelor altfel decât pretind creștinii alunecați în eroarea evoluționismului teist.
Pentru lămuriri patristice dar și științifice îți recomand Cartea facerii, crearea lumii și omul începuturilor, de ieromonah Seraphim Rose.
Somn ușor!
CUNY
august 27, 2014 @ 8:27 am
Multumesc Dan pentru dezvoltarea ideii, foarte frumos explicat!
Voi incerca sa gasesc cartea.
Doamne ajuta!
Osiris
august 27, 2014 @ 9:33 am
mi ati mai sters un comentariu. normal care nu va convenea. e aberant ca n secolul descoperirilor palpabile in toate domeniile inca sa mai dam crezare zeilor inchipuiti inventati de mintea umana!!!!
Osiris
august 27, 2014 @ 9:39 am
si mai e ceva nu am nevoie de nicio mantuire. a nimanui. stiu din sinea mea ce dauneaza altuia e rau si incerc sa nu fac. nu am nevoie de legi pt a fi bun. si nici de zei atotstiutori ce si pedepsesc propriile creatii.
mihai
august 27, 2014 @ 2:00 pm
Daca nu ai nevoie de legi pentru a fi bun, inseamna ca binele pe care il faci nu are nici un sens, nici un scop si se limiteaza la niste simple beneficii temporare pragmatice oferite pe fondul unui moralism fragil, caduc si incoerent. Legile nu sunt niste principii categorice , ci niste formulari motivationale ce urmaresc stimularea realizarii actelor altruiste.
Nici noi nu avem nevoie de vreun zeu care sa isi pedepseasca propria creatie, ci de un Dumnezeu iubitor, bun si proniator. Daca nu ai nevoie de mantuire, stai linistit, ca nu i se da nimanui obligatoriu (nu inteleg de unde nelinistea asta si de ce tii neaparat sa mentionezi vehement aceasta lipsa a dorintei de mantuire) . Dar…articolul trateaza alte probleme, asa ca ,banuiesc, discutia pe marginea subiectului existentei/inexistentei zeilor si a dorintei/indiferentei in privinta mantuirii nu isi are locul in aceasta rubrica.
Dan Tudorache
august 28, 2014 @ 11:15 am
Cu drag Grațiana!
Dan Tudorache
august 28, 2014 @ 11:16 am
Mulțumesc pentru intervenție Mihai (Josefk). Mi-ai economisit timpul, simplu și elegant.
mihai
august 28, 2014 @ 3:21 pm
Cu placere :). Incerc si eu, pe masura posibilitatilor si a putintelor , sa ajut si sa aduc micute contributii pozitive in mediul in care activez. Desi…cred ca uneori propensiunea mea de a ma implica poate deveni suparatoare. Asta e ispita de a nu ramane indiferent…
cristirg
august 28, 2014 @ 4:07 pm
Ieromonah SERAFIM ROSE : CARTEA FACERII,CREAREA LUMII ŞI OMUL ÎNCEPUTURILOR: [url]http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/ieromonah-serafim-rose-cartea-facerii-crearea-lumii-si-omul-inceputurilor-ierom-serafim-rose.pdf[/url]