Metodele contraceptive frâng visul adevaratei iubiri, iubirea creatoare , singura mântuitoare
N-am înţeles decât după mulţi ani. Mulţi de la momentul aflării că ele există. Să fi avut atunci vreo 14 ani… Se poate și mai puţin. Auzi la rudele tale femei, toate la casele lor, cinstite și decente şi nu ştii cum să gestionezi informaţia.
În genere, sunt prezentate ca un lucru pozitiv. Te scapă de chinul şi păcatul avortului, zic femeile.
O fi aşa, te gândeşti… Tu nu ştii. Eşti copil. Şi te bucuri de copilăria ta din plin, pentru că n-ai bătăile de cap ale adulţilor.
Studentă fiind, citeam în grabă la finalul anului IV un curs de Morală creștină, unde le aveam categorisite frumos, fiecare cu consecinţele ei. Le-am asimilat în memorie „el fugitivo”. Cele abortive: pilule, care sunt şi cancerigene, sterilet, sârma dăunătoare pentru organism. Cele neabortive: prezervativ, metoda calendarului… Mai citisem undeva până atunci despre metodele abortive, ştiam de ele care sunt, şi că trebuie să se ferească de ele orice creştină ca de foc. Cursul arăta de asemeni în detaliu problemele puse şi de celelalte metode. Impactul pentru mine la momentul respectiv însă a fost mai mare tot în cazul celor din prima categorie, abortivele, astfel încât, am uitat foarte repede cat de dăunătoare sunt şi celelalte.
Venind timpul căsătoriei mele, personal, îmi doream copii. Femeia nu se simte complet femeie până ce nu se realizează în planul maternităţii. Ca o paranteză frumoasă, vreau să vă spun că la un curs de Istoria Limbii, am aflat că însuşi cuvântul femeie vine din latinescul familia. În sufletul meu eram, aşadar, sigură de asta, şi aşteptam doar poziţia soţului meu. Fuseserăm cuminţi până la nunta pe care am organizat-o cu ce strânseserăm şi noi doi până atunci, şi cu o descoperire de card bancar pe care am acoperit-o imediat a doua zi de la frumosul eveniment şi eram tare fericiţi că am reuşit să ne păstrăm curaţi şi cu ajutorul Domnului să ne facem nuntiţa.
Situaţia noastră financiară era însă una destul de precară şi cred că în aceste vremuri nu sună deloc nou. Soţului meu îi era, aşadar, frică. L-am înţeles şi nu am vrut să-l forţez, în plus, mă gândeam şi eu că într-adevăr ne-ar fi tare greu, nu prea aveam perspective, şi să-i îngreunăm pe părinţii noştri în caz de situaţia se înrăutăţea cumva, noi nu vroiam deloc, cel puţin atunci, astfel gândeam, că i-am putea îngreuna. Aşa că ne-am ferit neabortiv. Aceasta nu a fost o perioada foarte lungă, mai exact, un an şi jumătate. Într-o bună zi, deşi situaţia noastră nu se schimbase deloc, soţul meu s-a răzgândit. Am fost foarte bucuroasă! Trecând însă vremea, nu rămâneam însărcinată. De-acum, amândoi ne doream.
Aflându-ne la soacra mea în vizită o dată, aceasta s-a şi grăbit să ne spună să nu care cumva să avem copii, căci ne trebuie întâi casă. Se temea să nu rămânem pe capul ei, căci exact în perioada aceea, ne vedea că o duceam greu cu banii, din cauză că plăteam chirie, de acum mai mare, acolo unde locuiam împreună de la începutul căsniciei. Amândoi ne-am mâhnit tare mult de atitudinea ei, dar ne-am dus tot pe drumul nostru, continuând să ne dorim din toată inima să ne vină şi nouă un bebe. În prezent, sunt aproape 4 ani de când aşteptăm, şi minunea încă nu s-a întâmplat. Ne simţim tare trişti că ne-am ferit la începutul căsniciei. Situaţia noastră financiară şi perspectivele s–au îmbunătăţit, sunt minunate. Dar este un gol… Iar acum, când stăm şi ne uităm în urmă, ne-am întrebat dacă nu cumva din cauză că l-am supărat pe bunul Dumnezeu ni s-a întâmplat nouă aceasta. Drumul pe care El ni l-a hărăzit, a fost aşa minunat, încât de la nuntă, cu multe binecuvântări pentru răbdarea noastră de a ne păstra curați, ne-a încununat. De fiecare dată când am avut o problemă, pe ultimul moment ni s-a deschis de undeva o uşă, ni s-a oferit o cheie, o rezolvare. Când stau şi privesc, un copilaş-doi, ar fi crescut până azi de bună seamă fără nicio problemă cu resursele ce le aveam noi sau care ar fi crescut între timp, iar acum, am fi avut copiluţi mărişori, plus perspectivele care sunt în prezent, adică, har peste har.
Ce amară este căinţa, fraţilor! De ce în ascultarea faţă de Dumnezeu nu suntem uneori consecvenţi? De ce ne lăsăm copleşiţi de frică, manevraţi de societate şi mass-media, robi, în loc să fim liberi? Uitând că Tatăl nostru din Cer ştie ce griji avem noi şi la timpul potrivit nicidecum nu ne abandonează. Când situaţia ţi-e mai grea atunci te mângâie şi pe nimeni nu lasă fără răspuns. Credem că noi înşine putem face marea cu sarea sau că ştim noi ce putem şi ce nu putem. Ehe!
Soacra mea doreste acum desigur nepoţi, şi ne face aluzii ori de câte ori vorbim cu ea. Vă închipuiţi lesne că ea nu cunoaşte necazul şi taina sufletului nostru. Nu i–am spus. Nu este omul pregătit a împărtăşi o asemenea durere, ci poate mai tare ne-ar răscoli intimitatea şi amarul.
Crede în continuare că totul depinde de noi. Aşa cum s-a lăsat şi ea convinsă de lume, că noi hotărâm, iar nu Creatorul a toate.
Ce pustiu este pentru ei acum fără nepoţi! Iată alt aspect, cum cei ce se vor a fi bunici la comanda proprie, cu voia lor se pustiesc, căci sfaturi rele dau ori au în gând să dea copiilor lor!
Câţi dintre noi mai înţelegem dar, că a separa actul iubirii de actul creaţiei este un non-sens? Sfânta Treime creează lumea din iubire. Şi asumarea acestui drum este singura care duce spre mântuire! Câţi înţelegem că punând bariere, indiferent de ce tip, în relaţia intimă dintre bărbat şi femeie, aceasta se va răci, se va degrada în timp, lăsând locul unor frustrări şi angoase care pot dura până la sfârşitul vieţii? Căci biologic vorbind, barierele afectează unirea desăvârşită, perventind. Pervertirea, va crea în subconştient neîmplinirea. Păcălind natura, uite timbru – nu e timbru, ne păcălim şi ne stricăm pe noi înşine. Corpul nostru născut sub ocrotirea lui Hristos spre libertate, îl încătuşăm cu falsa libertate propusă de media şi de cei din jur, care nu mai ştiu decât să repete nişte automatisme învăţate pe de rost de la alţii. Cum că numai pocăiţii (sectarii) fac mulţi copii, (de parca noi ortodocşii ar trebui să fim nişte câini limitaţi, castraţi, sterpi şi scopiţi – că aşa înţelegem noi virtutea Ortodoxiei, după cum vrem noi, nu după cum e), ori baliverne că s-a suprapopulat planeta, sau că nu mai există azi resurse într-o familie de a-şi creşte pruncii. Stresându-ne, ne punem singuri bariere, pe care mintea noastră va refuza să le mai treacă, deşi în realitate, în Hristos, nimic nu ne este cu neputinţă. Inconştienţi de realul nostru potenţial, sădit în noi de la naştere, ne autolimităm, de parcă am fi propriii noştri duşmani, ai propriului neam, ai propriei seminţe.
Ca alternativă, în cazuri şi mai rele, ţi se invocă faptul că meriţi şi tu puţină distracţie, că poţi fugi pentru un timp de responsabilităţi, te poţi relaxa, etc. Ne „relaxăm” însă pe timpul mântuirii şi pe sănătatea noastră! Căci devenim depresivi, agitaţi, infertili, nişte bolnavi psihic si fizic, plătind prea scump preţul propriilor comodităţi de la sine putere luate. Ne jefuim pe noi înşine de ce avem mai bun în adânc şi mai Sfânt!
De ce oare în ultimii ani a crescut copleşitor rata divorţurilor, a concubinajului şi a infertilităţii? Nu vi se pare interesant că tocmai acum, când oferta produselor care „ne scapă de griji” este atât de variată, noi suntem din ce in ce mai temători, stresaţi, obosiţi, în fond, alienaţi?
Şi-atunci, survin întrebările: Mai putem oare cu mintea noastră gândi? Sau alţii ne vor trăi nouă viaţa? Îi vom lăsa?
„Îndrăzniţi!” zice Hristos. ” Eu am biruit lumea!”
Experienţa mea, o las drept mărturie. Mă rog din toată inima, Lui, să fiu iertată de greşeala mea! Şi să continui fără să mă mai abat de la drumul cel bun! Am nădejde! Conştientizez în acelaşi timp câtă dragoste are Dumnezeu faţă de noi, căci ne-a dat această încercare nu întâmplător, ci ca să ne îndrepte. Cu siguranţă totul va fi bine. El ştie toate! El poate ierta şi vindeca prin Taina Spovedaniei toate, acolo unde este regret din întreaga fiinţă.
Tinere, oriunde ai fi, trăieşte-ţi visul libertăţii şi al iubirii tale creatoare întru Adevăr!
Singura reclamă tv care mi-a rămas în minte de când eram în liceu pentru frumuseţea mesajului spunea:
Îndrăzneşte să crezi, îndrăzneşte să speri, să treci peste ”nu”, să nu renunţi! Îndrăzneşte! Eşti mai puternic decât crezi!
Cristina-Rodica
sdaniel
ianuarie 12, 2014 @ 10:50 pm
Cristina-Rodica felicitari pentru articol.
Imi pare rau ca esti asa de trista si vezi lumea in negru si vezi necazuri si probleme peste tot. Zici ca „devenim depresivi, agitaţi, infertili, nişte bolnavi psihic si fizic,”.
Este exact invers. Viata omului s-a imbunatatit enorm in ultimii doua sute de ani. A crescut si durata si calitatea vietii. Gandeste-te ca oamenii traiau in medie 35-40 de ani (asta daca treceau de primii 4 ani), mortalitatea infantila era de cateva zeci / sute de ori mai mare decat in prezent. Oamenii aceea traiau in conditii mizere si insalubre. Erau plini de boli si de paduchi, epidemiile faceau ravagii. Nu aveau acces la educatie, cultura sau o speranta de viata mai buna. E doar o mica descriere a vremurilor de atunci. Compara cu zilele noastre.
Nu lasa faptul ca tu sau unii oameni pe care ii cunosti au probleme sa te conduca la o generalizare nedreapta.
„devenim depresivi, agitaţi, infertili, nişte bolnavi psihic si fizic,” zici probabil pe baza unor cunoscuti de-ai tai. Eu am foarte multe cunostinte si nu cunosc decat un singur caz care s-ar incadra aici. E un tip care a avut probleme grave de sanatate, dar medicina si medicii au evoluat enorm si l-au salvat, dar a ramas infertil.
Nu ai povestit in articol daca ai apelat la medici, specialisti pentru a analiza problema si pentru a gasi o rezolvare. Nu e o rusine sa apelezi la ei.
Nu e corect sa dai vina pe Dumnezeu pentru ceea ce se intampla („Iar acum, când stăm şi ne uităm în urmă, ne-am întrebat dacă nu cumva din cauză că l-am supărat pe bunul Dumnezeu ni s-a întâmplat nouă aceasta.”). E plina lumea de cupluri care au avut relatii intime inainte de casatorie (fiecare cu cine a vrut), au folosit metode contraceptive si totusi au avut copil atunci cand si-au dorit. Probabil Dumnezeu i-ar pedepsi pe toti, nu doar pe tine. La fel e si ajutorul de la Dumnezeu.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 13, 2014 @ 12:05 pm
„Viata omului s-a imbunatatit enorm in ultimii doua sute de ani”- asta asa e: mai multe droguri, mai mult alcool, mai mult tutun, mai multe chimicale in alimente, mai multa carne de cal vanduta pe post de carne de vita, mai multe cazuri de cancer si de SIDA, mai multe cazuri de nastere prematura sau cu malformatii, mai multi pacienti prezenti la cabinete neurologice, mai multe proteste, mai multi cersatori la usile bisericilor, mai multe cazuri de sinucidere pe motiv de saracie, boala sau suferinta sentimentala cauzata de divort, inselaciune s.a., mai multi copii abandonati in containere sau in spitale si cate si mai cate. Deci,o viata minunata, imbunatatita vrei sa zici, nu? :))
„Gandeste-te ca oamenii traiau in medie 35-40 de ani (asta daca treceau de primii 4 ani), mortalitatea infantila era de cateva zeci / sute de ori mai mare decat in prezent”- prezinta-mi te rog frumos si mie dosarele ce contin rezultatele obtinute in urma studiului asupra raportului de mortalitate pe cap de om, studiu efectuat de mai marii oameni de stiinta. Daca nu o poti face, neavand „mijloace de proba” ti-as sugera sa nu mai graiesti cu asa fermitate!
Daca viata omului ca si el de altfel s-ar schimba in bine direct proportional cu trecerea timpului atunci nu s-ar mai implinii cuvintele Sfintei Evanghelii, sa nu uiti asta!
Daca ai vrut de fapt sa sustii ideea ca adevaratul crestin nu trebuie sa ia in seama aceste greutati ale vietii si sa-si traiasca in continuare viata de crestin fara sa se abata de la credinta atunci iti dau dreptate si te sustin, dar nu si in ideea ca viata de azi e mai buna. Nu spun asta pentru ca n-as fi cu adevarat un crestin ci doar un plangacios! O spun pe motiv ca nu vreau sa ma abat de la realitate traind in iluzii create de altii sau de mine insumi! Si iti mai spun ca ori cat de grava ar fi situatia reala nu ma voi plange ba chiar ma voi bucura intr-un fel de asta deoarece asa cum Domnul nostru Iisus Hristos si-a aratat iubirea fata de crestini prin varsare de sange asa si eu vreau sa-mi arat credinta si iubirea fata de El prin infruntarea oricaror greutati intampinate de-a lungul intregii mele vieti.
sdaniel
ianuarie 13, 2014 @ 4:41 pm
Am crezut ca nu vad bine cand am citit ca cineva crede ca se traia mai bine in Evul Mediu Intunecat.
Probabil nu ai citit nimic despre acea epoca.
Durata de viata din Evul Intunecat (adica 30 de ani, sau 35 dupa alte surse) am gasit-o in mai multe carti/studii/articole, cum ar fi: http://wiki.answers.com/Q/What_was_the_life_expectancy_of_someone_in_the_middle_ages?#slide=1
http://www.localhistories.org/middlemyths.html
http://www.angelfire.com/ut/MiddleAges/DarkAges.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Life_expectancy
Gasesti enorm de multe articole pe aceasta tema, poti sa dai o simpla cautare pe google scriind „average life expectancy middle ages” sau derivate cu aceste cuvinte.
Referitor la conditiile de viata de atunci, iarasi gasesti multe articole,unele in romana. Aici ti-as recomanda http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-era-batuta-tratata-femeia-evul-mediu-foto
Si da, in comentariu meu am vrut sa transmit un mesaj de tarie si putere de a ignora si depasi greutatile si obstacolele. E mai bine sa fim optimisti!!
Avand in vedere ca ai facut mai multe enumerari de probleme din vremurile noastre ar trebui sa te pun si eu sa aduci dovezi ca aceste probleme au crescut comparativ cu Evul Intunecat, si nu este exact invers (cum, de altfel, este) :)))
Mai este o fraza pe care nu o inteleg exact:
„Daca viata omului ca si el de altfel s-ar schimba in bine direct proportional cu trecerea timpului atunci nu s-ar mai implinii cuvintele Sfintei Evanghelii, sa nu uiti asta!”
Mi se pare o expresie tare periculoasa…sper ca ma intelegi 🙂
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 13, 2014 @ 7:29 pm
„trebui sa te pun si eu sa aduci dovezi ca aceste probleme au crescut comparativ cu Evul Intunecat, si nu este exact invers „- Profetul Isaia spunea de Domnul nostru Iisus Hristos care va veni pe pamant cu scopul de a-i scapa pe crestini de sclavie. Omul de rand chiar si crestin fiind a inteles gresit aceste cuvinte crezand ca Iisus ii va scapa din mainile mai marilor imparati ori a soldatilor. Adevaratul scop al Lui a fost de a le ajuta sufletele sa nu mai fie dependente de bogatiile pamantesti, comparand asta cu sclavia, ci de bogatiile ceresti. Astfel cei ce-au inteles Cuvantul lui Dumnezeu si care i-au urmat calea au avut mai putin de suferit in ciuda greutatilor intampinate de-a lungul intregii lor vieti.
E adevarat ca acum 200 de ani omul de rand nu avea masina asa cum are cel de azi, nu avea iphon-uri, vile, lantisoare, televizoare, internet, calculatoare, roboti de bucatarie, mp3-plyere, s.a.m.d. precum are omul din ziua de azi dar cu adevarat iti spun ca pe vremurile acelea oamenii puteau sa traiasca si sa se inchine Domnului si de-ar fi dus lipsa de casa, mancare ori sanatate pe cand omul modern e in stare sa-si puna capat zilelor daca din multi-miliardar ar ajunge multi-milionar. Iata deci ca omul modern traieste o viata mai grea, intr-o „sclavie” mai imensa decat ce-a de acum 200 de ani.
Pe langa aceste argumente te rog sa mai citesti odata prima fraza si eliberandu-te de orgoliu spune-mi daca acele lucruri enumerate si care sunt intalnite azi dovedesc o imbunatatire a traiului omenesc. Numai bine!
Irina
ianuarie 14, 2014 @ 6:09 pm
Mulțumim pentru mărturie, Cristina!
Bine ar fi de toți soții ar realiza legătura dintre faptele lor (și modul de viață) și urmările acestora…
Să vă dea Dumnezeu ce știe că e mai bine pentru mântuirea voastră, iar dacă vă e mai greu, să vă întărească! Multă răbdare!
sdaniel, nu cred că autoarea textului se referea la Evul Mediu, atunci când făcea o comparație. Cred că ești oarecum orbit, nevăzând că lumea se duce spre mai rău.. (nu zice nimeni să dramatizăm, noi ne ocupăm de suflet în continuare. Sfinți -necunoscuți, poate- există încă și luminează Pământul cu viețile lor. Dar dacă vorbim de traiul oamenilor…. nu cred că poți susține că ne gândim din ce în ce mai mult la cele cu adevărat de folos și ne îndreptăm pașii spre ele. Despre asta se discuta aici, nu despre rata vieții sau lipsa canalizării/epidemii.
Elena
ianuarie 15, 2014 @ 7:08 am
Doamne ajuta, Cristina!
Roaga-te Sfantului EFREM cel Nou (http://www.sfantulefremcelnou.ro/acatist/), este grabnic ajutator si mijlocitor la Bunul DUmnezeu pentru dobandirea pruncilor! Sunt sigura ca va va ajuta! Asteptam vestile bune 🙂