Skip to content

13 Comentarii

  1. Iustin
    ianuarie 23, 2013 @ 6:33 pm

    Buna. inteleg ce spui pt ca si eu am trait o viata departe de Dumnezeu(de bine) si asta doare acum privind spre trecut. Incerc sa imi mai schimb din purtari, dar adevarul e ca am regrete fata de ce am facut si de ce ar fi trebuit sa fac. Dar:
    „Şi trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Dar auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Marcu 2, 14-17)
    si „Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. ” (Luca 15, 7, in capitolul 15 este si pilda fiului risipitor)
    Deci nu esti singura persoana care a gresit, macar sti ca mai e cineva care a facut aceleasi lucruri, si inca cati mai sunt… cred ca ar fi bine sa gasesti un duhovnic, sa ii spui framantarile tale, sa te indrume. Doamne ajuta!

    Reply

  2. Iustin
    ianuarie 23, 2013 @ 6:44 pm

    Am gresit ceva in comentariul trecut. am zis ca ar fi bine sa iti gasesti un duhovnic. Nu doar ca ar fi bine, ai nevoie sa iti gasesti un duhovnic pentru ca ai nevoie de indrumare. Sper sa fii bine!

    Reply

  3. Marius
    ianuarie 23, 2013 @ 7:56 pm

    Din pacate si eu cand ma uit in trecut o fac cu groaza si parere de rau. In prezent insa sunt impacat cu Dumnezeu si cu mine insumi, chiar daca, evident, Il supar destul si acum. Prin nadejdea in Dumnezeu, pocainta, Spovedanie, Sfanta Impartasanie (cat mai des), rugaciune (cat mai deasa), Dumnezeu m-a scos din noroi si mi-a redat linistea, fericirea si demnitatea. Cicatricile pacatelor grele din trecut au ramas, insa stiu ca Dumnezeu m-a iertat, asa ca incerc sa nu ma gandesc prea mult la ele, ci sa ma bucur de prezent, de faptul ca l-am regasit pe Dumnezeu. Imi amintesc totusi din cand in cand de acele pacate (neinsistand totusi asupra lor) in momentele cand ma cuprinde mandria, ca sa nu uit ca sunt un pacatos si ca fara Dumnezeu sunt slab si josnic. Trebuie sa-ti marturisesti pacatele si sa nu te mai chinuiesti cu amintirea lor, sa fi constienta ca Dumnezeu ti le-a iertat, si sa-ti continui viata cu nadejde in El si in iertarea Lui. Ai terminat foarte bine articolul: „Și multă nădejde în Domnul!”. Trebuie insa sa si aplici ceea ce predici 😉
    Pe mine in momente de tristete, deznadejde, de ganduri negre, m-a ajutat si ma ajuta foarte mult Maica Domnului, prin citirea Braului Maicii Domnului. Foarte mult ajutor am primit de la Maica Domnului.
    Asta este pe scurt experienta mea, sper sa-ti fie de folos ce am scris.
    Doamne ajuta!

    Reply

  4. nicoleta
    ianuarie 23, 2013 @ 7:58 pm

    Iarta-ma ca indraznesc….draga mea,ceea ce facem in prezent e cel mai important….nu ce am facut si nici ceea ce va fi.Te rog sa nu te mai necajesti atat de mult de cele trecute…decat daca acestea te vor ajuta in pocainta ta.Daca te vei spovedi si vei avea un parinte duhovnic de care sa asculti si te vei lupta sa traiesti crestineste nu vei mai avea un suflet gol.

    Iti multumesc pentru ca ai reamintit si ai intarit ceva in mine zicand asta :[b]Nu uitați următorul lucru: „Totul vine înspre tine, cînd va fii timpul ! Doar să ai răbdare!” Acest lucru vă sugerez! Să aveți răbdare, că ce e al vostru e pus deoparte! [/b]

    Te imbatisez cu drag,

    Maica Domnului,Sf.Nicolae si iubita maica Parascheva sa ne ajute!

    Reply

  5. Ana
    ianuarie 23, 2013 @ 11:12 pm

    Suflet, suflet poate trist, dar nu gol. Esti suparata, indurerata, trista si atat. Dumnezeu te-a creat cu un scop si cel mai important lucru este ca te iubeste. Esti creatia lui.

    Restul ce este pacat si doare mai mult, spovedeste-l si ai sa simti usurare, mai ales daca vrei sa pui inceput bun. Din modul tau de a scrie se vede ca vrei sa pui inceput bun. Ai insa nevoie de duhovnic.

    Nu acel baiat este vinovat de ce s-a intamplat. El ca multi altii nu este pregatit sa fie barbat, sa ocroteasca, sa-si faca o familie. Am putea sa-l criticam mult, insa nici el nu e mai fericit ca tine indiferent daca acum pare sa fie. Vine clipa cand lucrurile se aseaza. Cu toti se intampla la fel.

    Important este ca tu sa-l ierti.

    Daca ai puterea sa faci macar 3 metanii ptr el in fiecare zi si-l ierti din tot sufletul tau, tu te vindeci de toata intristarea. Vezi, spuneai ca ai sufletul gol, insa acum ai ceva ura ptr el. Roaga-te pentru el oricat de greu ti-ar parea, pana simti ca s-a dus acest gand de ura si ai doar mila.

    Acum esti intrata in lupta. Mesajul tau o arata. Maica Domnului sa te ocroteasca!

    Reply

  6. Teodora
    ianuarie 24, 2013 @ 12:05 am

    Draga mea Cristina,

    M-am gandit mult inainte sa-ti scriu fiindca stiu din experienta ca in fata unor asemenea trairi cuvintele nu pot face mare lucru. Totusi, incerc sa iti astern cateva ganduri, ca de la suflet la suflet.

    Daca as spune ca te inteleg perfect as fi mincinoasa…fiindca in afara de noi insine numai Dumnezeu poate cuprinde intreaga noastra inima, cu fiecare tresarire, cu fiecare gand, cu fiecare traire. Insa multe dintre lucrurile pe care le-ai impartasit se regasesc in mine (sau eu ma regasesc in ele), atat de mult in care anumite fragmente imi par extrase din propriul jurnal:

    [quote]Cu toate că a trecut timpul, de când s-au petrecut toate acele momente, nu mă pot împăca cu ideea că eu am fost cea care am făcut aceste lucruri, că mi-am mânjit și sufletul și mintea cu întâmplări care mă vor urmări toată viața! Sincer nu știu dacă vreodată voi renunța la trecut și voi învăța să merg mai departe![/quote]

    Citesc si ma minunez cum trairile omenesti sunt adesea atat de asemanatoare…poate ca tot din randuiala lui Dumnezeu, pentru a ne apropia sufleteste unii de altii. Ca si tine, incerc sa ma detasez de trecutul care nu ma lasa sa traiesc. Uneori spovedania, desi esentiala, nu este si suficienta pentru a ne vindeca; trebuie sa intelegem cauzele pentru care continuam sa ne agatam de trecut, ramanand intr-o tristete deznadajduitoare si, evident, deloc mantuitoare…

    Ca si mine si ca multi altii, draga mea Cristina, tu te identifici cu pacatul tau, insa nu este decat o sugestie a vrajmasului diavol. [b]Noi nu suntem pacatul pe care il savarsim [/b] deoarece pacatul este ceva strain de firea sanatoasa a omului, asa cum a creat-o Dumnezeu, si catre care trebuie mereu sa tindem. Faptul ca avem patimi, ca ne lasam prada lor, arata conditia noastra de oameni bolnavi, care avem nevoie de vindecare de la Doctorul cel Atotputernic, Mantuitorul Hristos. Greseala identificarii cu pacatul ne duce de multe ori la o stare care la prima vedere ar putea parea smerenie, dar nu este decat antecamera unei mistuitoare deznadejdi. Incepem sa ne dispretuim si sa ne uram pe noi insine ca persoane, il loc sa dispretuim si sa uram pacatul. Incepem sa luptam impotriva noastra, in loc sa luptam impotriva pacatului.

    [i]Mai tare mă durea faptul că, eu eram de vină pentru aceste lucruri și că am permis să se întâmple![/i]

    M-am intrebat si eu de multe ori de ce am permis sa se intample lucruri pe care acum le regret. Nu ar fi fost nevoie decat de un singur cuvant, de un simplu NU, sau de un gand bun pentru ca multe dintre faptele pe care le regret sa nu fi avut loc. De un singur moment de luciditate sau poate mai degraba de mai multa determinare, de mai multa dragoste pentru Hristos…sau poate de ceva mai mult respect fata de mine insami si de demnitate. Desi cunosc cat de crunta e durerea, spre binele nostru ar trebui sa nu o uitam niciodata, nici chiar atunci cand ne vom fi vindecat de amintiri si de ranile pacatului. Tocmai pentru ca aceasta durere este ajutorul pe care ni-l da Dumnezeu pentru a ne feri de viitoarele caderi. Cand ne aducem aminte cat am patimit din cauza unui pacat, parca nu ne mai vine sa ne lasam doborati si sa cedam asa de usor…stiind ca suferinta si urmarile vor fi inca si mai mari.
    Durerea este in majoritatea cazurilor o binecuvantare si nu un blestem. Ea intotdeauna ne arata ceva. Daca este o durere fizica, ne pune pe ganduri cu privire la sanatatea noastra trupeasca, iar daca este o durere sufleteasca, ne pune pe ganduri cu privire la viata noastra duhovniceasca. Durerea vrea mereu sa ne spuna ceva si cu cat incercam sa o evitam, sa ne prefacem ca nu o auzim, ea va fi din ce in ce mai stanjenitoare. [b]Si cred ca vindecarea poate incepe abia in punctul in care incepe asumarea[/b].E foarte important sa acceptam ca am gresit si sa invatam sa ne asumam pe noi insine, asa cum suntem, pentru a putea veni inaintea lui Dumnezeu. Altfel, vom face ca si Adam si vom incerca sa ne ascundem prin diverse subterfugii mentale. Complexul vinovatiei apare tocmai la persoanele care nu isi accepta in totalitate vina, cu tot sufletul; mai mult, complexul de vinovatie semnaleaza adesea lipsa unei pocainte autentice.

    Acestea sunt cateva dintre lucrurile pe care le-am citit sau invatat de-a lungul timpului si pe care incerc sa mi le insusesc sau sa ma ajut de ele in procesul de vindecare. Dupa cum bine stii, nu e deloc usor si nu stiu cat si ce anume mi-a reusit pana acum. Lupta continua…

    [quote]Am vrut să-l uit zicându-mi în sinea mea că îl urăsc și că nu merită iubirea mea! Așa că am cunoscut alt băiat, ce îmi aducea aminte de el, și am vrut să mă folosesc de el și să îl uit pe cel ce care m-a făcut să cred în iubire! Am ajuns să îl ispitesc pe bietul băiat, și să simtă sentimente pentru mine, și să creadă că voi fi a lui cu trup și suflet! Tot tentațiilor am căzut pradă, și m-am oprit! Nu puteam să îmi mai bat joc, în asemenea hal, de mine! I-am rănit inima acelui băiat zicîndu-i că nu era pentru mine decât un amic, și că dacă aș fi dus păcatul mai departe, în mintea mea nu ar fi fost decât acel băiat care m-a făcut să iubesc și să sufăr și nu aș fii simțit mai mult pentru el decât niște simple sentimente…nici nu știu dacă erau sentimente! Îmi era indiferent! [/quote]

    Aceasta „logica” pe care o foloseste omul „dateaza” de la Cain si Abel incoace. Cain a fost ranit in asteptarea sa cu privire la atentia lui Dumnezeu care nu a cautat spre darurile lui, traind sentimentele de revolta, manie, intristare, dorinta de razbunare. Acesta este momentul in care Domnul intervine pentru a-l ajuta pe Cain sa creasca, sa depaseasca aceasta treapta, totodata probandu-i libertatea (va alege binele sau raul? cresterea sau caderea?) si increderea in El (va avea incredere in iubirea dumnezeiasca sau se va supune legilor firii cazute?). Deznodamantul il stim cu totii. Din nefericire Cain n-a primit sa biruiasca ispita si s-a lasat ros de invidie si revolta pana in punctul in care si-a ucis fratele. Crima lui Cain este intr-un fel prototipul tuturor violentelor omului impotriva omului.
    La fel ca si Cain, noi oamenii ne intristam si suferim in fata sentimentului de nedreptate. Cand suntem raniti, retraim la nesfarsit evenimentele care ne-au cauzat durerea – acesta fiind modul in care ne alimentam incetul cu incetul resentimentele.Se poate spune ca actionam aproape instinctiv cand vine vorba de a ne razbuna sau de a ne face dreptate, deci fara a mai gandi neaparat, fara a mai face planuri elaborate sau a analiza situatia. Uneori, nu e vorba decat de cateva secunde de care depinde alegerea noastra: moartea sau Viata.
    Vestea buna este ca putem deveni constienti de aceste scheme cu ajutorul Harului lui Dumnezeu si ne putem elibera de sub jugul lor.

    Tu ti-ai dat seama de aceasta realitate inainte de a fi prea tarziu, inainte de a [i]duce pacatul mai departe[/i], asa cum ai zis.Este firesc sa suferim atunci cand il ranim pe aproapele nostru in vreun fel (nefiresc este sa nu ne pese de el!). Primul pas este sa cerem iertare celui pe care l-am ranit si lui Dumnezeu, rugandu-ne apoi pentru vindecare sufleteasca, atat a lui, cat si a noastra. Noi nu putem ierta fara ca Harul sa ne ajute. Nu ne putem ierta pe noi insine daca Domnul nu ne da putere. Nu ii putem ierta pe cei care ne-au facut rau daca El nu ne invata cum sa facem asta. Oamenii se mira ca nu pot sa ierte, dar nu este nimic straniu. Nu zice oare Hristos ca fara El nimic nu putem face?
    De asemenea, IERTAREA nu se intampla peste noapte. Chiar daca ne hotaram sa iertam sau sa ne iertam, vom vedea ca nu este deloc usor. IERTAREA ESTE UN PROCES care poate dura mai mult sau mai putin, in functie de fiecare persoana in parte. Datoria noastra este sa ne rugam mereu, cerand putere pentru a face acest lucru si luptandu-ne cu gandurile rele si patimase.

    Draga mea Cristina, am scris mult si nu stiu daca te va ajuta ceva din toate acestea… Ceea ce vreau sa te asigur este ca VINDECAREA EXISTA – acea vindecare deplina, minunata…e adevarat ca dureaza pana sa ajungem la ea si ca drumul e „pavat” cu spini care au rasarit din propriile noastre pacate, dar pe masura ce vom merge cu rabdare pe acest drum vom vedea ca durerea nu mai este atat de mare, ca inaintea noastra se afla o nesfarsita bucurie si dragostea lui Dumnezeu care ne asteapta.

    Acum tu stii lucruri pretioase pe care le-ai invatat din propriile experiente si vei sti cum sa te feresti pe viitor.

    Nu te da batuta in aceasta lupta cu ranile sufletesti si cu patimile deoarece BIRUINTA SI VINDECAREA EXISTA!

    Curaj!

    Reply

  7. albinuta
    ianuarie 24, 2013 @ 7:21 am

    Doamne ajuta,Cristina m-am gandit de cateva ori daca ar fii bine sau nu sa-ti scriu o fac totusi pentru ca eu cred ca desii acum suferi ai invatat o lectie foarte importanta care cu siguranta i-ti va fii de folos ,spuneai ca nu stii daca vei avea puterea sa renunti la trecut eu cred ca trecutul va face mereu parte din noi ,ca o persoana este parte din ceea ce a trait in trecut ,ca NICIODATA nu putem sa uitam ceea ce am trait in trecut ,ceea ce putem face este de a cere iertare daca in trecut am suparat pe cineva cu ceva ,de a cere iertare lui Dumnezeu pentru greselile facute ,de a ne hotara sa nu mai facem acele greseli ,si inca un lucru foarte important de a ne impaca cu noi insine ,de a accepta ca am gresit ,ca suntem mereu supusi greselilor ,de a ne ridica si pe viitor sa avem mult mai multa grija ca sa reusim sa nu mai facem aceleas greseli .
    Este greu de a merge mai departe in situatii in care ne dam seama ca am facut multe greseli dar nu imposibil ,cu rugaciune ,cu nadejde in ajutorul lui Dumnezeu se poate ,iar la un momemt dat i-ti dai seama ca tu esti o persoana care gandeste diferit ,care se poarta alfel cu cei din jur ,care intelege comportamentul celor din jur fara sa judece ,fara sa spuna cuvinte nepotrivite celor din jur ,cu un cuvant mult mai intelegatoare
    Poate ca am scris cam mult azi ,ceea ce am dorit sa-ti tranzmit este sa nu fugi de trecut ,sa intelegi ca face parte din tine ,sa incerci putin cate putin sa te ierti pe tine (tu ) pentru tot ceea ce ai facut ,sa-ti asumi greselile .Daca este de folos poti sa-ti alcatuiesti o scurta rugaciune ,personala pe care sa o rostesti de cateva ori pe zii in momemtul in care i-ti vine in gand fapte din trecutul tau (i-ti vine in gand ceva decat sa te nelinistesti foarte tare mai bine spui :iarta-ma Doamne ca mult am gresit si ajuta-ma sa fac fapte placute Tie ,sau orice alceva ce ti se potriveste mai bine ).Poate ca la inceput nu-ti va fii usor insa cu un mic exercitiu cu timpul vei vedea mult ajutor de la Dumnezeu
    Am lasat la urma ceva foarte important insa deloc de neglijat ,nu stiu daca ai reusit sa ajungi sa-ti marturisesti pacatele la un preot duhovnic daca ai sau nu unul dar fara Taina Sfintei Spovedanii nu vei reusi prea multe ,stiu poate ti s-a mai spus si de cei care au scris un cuvint pentru tine insa chiar daca inca nu esti pregatita ,chiar daca poate i-ti este rusine ,daca doresti sa mergi mai departe ,daca doresti ca intr-un fel „sa iuti trecutul „nu vei reusi fara PARINTELE DUHOVNIC,incearca sa ajungi la dansul (daca ai unul)iar daca nu ai roaga-te ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti parintele duhovnic care sa te ajute,sa-ti dea sfaturile necesare ,stiu ce inseamna sa faci muulte greseli si sa-ti fie rusine sa le spui parintelui insa stiu si cata usurare ,cat ajutor primesti dupa ,a fost o perioada in care i-mi era rusine sa merg la Sfanta Spovedanie tocmai ca credeam ca pacatele mele sunt prea mari ,insa la un moment dat am spus: chiar daca ar fii ultimul lucru care trebuie sa-l fac ,chiar daca dupa aceea nu o sa mai am urajul sa privesc pe nimeni in fata trebuie sa merg sa marturisesc ,am cerut ajutor lui Dumnezeu si …nu am cuvinte de multumire cat de mult am primit
    Deocamdata atat ,Dumnezeu sa te ajute in tot ceeace doresti sa aci

    Reply

  8. Otilika
    ianuarie 24, 2013 @ 10:26 am

    Draga Cristina,

    Ai avut curaj sa impartasesti gandurile si sa te destainui, cunosc trairile tale, am trecut si eu de-alungul a multor faradelegi asemanatoare sau mai josnice, dar din mila Domnului si a Sfintilor am avut o o usa de scapare dupa terminarea studiilor sa fac o schimbare, prima intalnire cu mine cu sufletul meu patat de pacate a fost crunta, numai Dumnezeu stie cat de greu e sa te cunosti si sa ai puterea sa te spovedesti , asta e pasul cel mai important, Dumnezeu te iarta si te asteapta cum nu ne gandim noi, tot depinde de vointa nostra, trecutul se iarta, trebuie sa inveti tu in primul rand sa te ierti, si sa te detasezi de cele care ti-au facut rau in viata, persoane, amintiri, si toate lucrurile care te atrag inapoi, caci e o lupta crunta de la vrajmaj cu mintea ta, cu starile tale, rugaciunea sa nu lipseasca mereu in orice loc, fara ajutorul Sf Treimi si a Maicii Domnului nu poti pasi spre o viata noua, eu personal simt ca m-am nascut din nou, am lasat trecutul si m-am iertat si eu, iar acum simt ca Dumnezeu e mereu cu mine, si desi stiu ca mai am de lucrat la viata duhovniceasca este o mana nevazuta care nu te lasa, singura teama e sa nu cad din nou in pacat, dar nadajduiesc ca prietenia pe care o am se va mentine la nivelul de traire frateasca pana la momentul potrivit hotarat de Dumnezeu. Iti spun din toata inima ca [b],,inoise-vor ca ale vulturului tineritile tale”[Psalm] este asa adevarat. Lupta e grea, ptr ca nici un pacat nu ramane nepedepsit, dar nimic nu este peste masura puterii noastre. Domne ajuta, si nu uita rugaciunea!

    Reply

  9. Ana
    ianuarie 24, 2013 @ 10:41 am

    [b]Albinuta[/b], ai pus punctul pe i. Ceea ce ai scris este esential in viata oricarui dintre noi. Indiferent de pacatul facut, nu avem cum sa inaintam fara iertare, spovedanie si celelalte:

    [quote]ceea ce putem face este de a cere iertare daca in trecut am suparat pe cineva cu ceva ,de a cere iertare lui Dumnezeu pentru greselile facute ,de a ne hotara sa nu mai facem acele greseli ,si inca un lucru foarte important de a ne impaca cu noi insine ,de a accepta ca am gresit ,ca suntem mereu supusi greselilor ,de a ne ridica si pe viitor sa avem mult mai multa grija ca sa reusim sa nu mai facem aceleas greseli .[/quote]

    te imbratisez

    Reply

  10. GeoAlena
    ianuarie 24, 2013 @ 11:15 am

    [quote]Aș vrea ca și sfat pentru fete: Nu renunțați la ceea ce aveți cel mai de preț, chiar dacă sunteți în fața faptului împlinit![/quote]

    Nu prea inteleg, Ce inseamna asta? si eu m-am regasit. Coreeni pun foarte mult pret pe feciorie, pt ei e o rusine daca ai mai mult de 2 relatii si nici una nu se termina cu casatoria..ca sa nu mai zic ca divortul e vazut ca o rusine adusa intregii familii.

    Iertare. Va iubesc..

    Reply

  11. albinuta
    ianuarie 24, 2013 @ 12:28 pm

    Ana te imbratisez si eu cu mare drag ,ma bucur cand vad ca mai scrii cate ceva ,chiar i-mi era dor de tine (stii tu dorul acela de mama )
    Gea nu prea inteleg ce ai dorit sa spui ori nu prea intelegi ori te -ai regasit in acele cuvinte ,daca este asa cum spui despre coreeni cinste lor ,crd ca toate natiiile chiar si noiam avea ce invata de la ei (in aceasta privinta :fecioria si pastrarea casatoriei)
    Iertare ca am deviat de la subiectul articolului

    Reply

    • GeoAlena
      ianuarie 24, 2013 @ 1:15 pm

      [quote name=”albinuta”] Gea nu prea inteleg ce ai dorit sa spui ori nu prea intelegi ori te -ai regasit in acele cuvinte [/quote]
      N am inteles acea fraza pe care am citat-o… nu inteleg la ce se refera…

      Reply

  12. anonimus
    iulie 4, 2015 @ 5:32 pm

    Si eu am pacatuit enorm,draga mea! Si eu simt ce simti tu acum,dar asta dupa o greseala mult mai mare! Am o relatie cu un baiat ne iubeam foarte mult si inca de mici,iar la 19 ani am hotarat ca e cazul sa-mi incep viata sexuala cu el. Nu am regretat asta, nu ma simteam cu pacat fata de Dumnezeu pentru ca eram aproape sigura ca el va fi sotul meu si probabil va fi. Insa eu sufar enorm la gandul ca am facut ceva ingrozitor dupa 2 ani de la inceperea vietii sexuale am facut videochat cateva saptamani si ma simt groaznic.ma refer la faptul ca ma simt cu pacat pt ca desi nu m-a atins decat viitorul meu sot, mi-am panganit trupul si asta e un lucru oribil,m-am spovedit,iar preotul mi-a zis sa citesc paraclisul maicii domnului. Ma gandesc sa nu ma casatoresc cu baiatul cu care mi-am inceput viata sexuala pentru a nu avea un secret fata de el o viata,nu ar fi corect fata de el.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *