Mi-e dor… si lacrimi curg…
Iti scriu iarasi… Sunt intr-o adanca dezamagire si as vrea sa ma ajuti sa inteleg ce e cu mine. Mi-e asa de dor de Tine si sunt sigura ca si Tie Ti-e dor de mine…
Sufar dezamagire dupa dezamagire, cadere dupa cadere si asta poate doar pentru ca nu ma smeresc… As vrea ca in incercari sa nu-Ti mai arunc in fata invinuiri desarte, sa nu Te mai ranesc, ci sa Te rog si asa cum sunt sa Te iubesc, dar sa stii ca nu e deloc usor si de aceea mi se pare ca niciodata nu voi reusi. Imi pare rau, Te rog iarta-ma! O sa-ti spun exact cum ma simt si am nevoie sa ma asculti si am nevoie de imbratisarea Ta parinteasca sau de imbratisarea de care am nevoie, aceea pe care Tu o stii cel mai bine.
Ma simt un nimic; Mi se intampla numai lucruri rele care ma infurie si gresesc si Te mahnesc si apoi ma batjocoreste cel-cazut. Cel mai tare ma doare ca mi-ai aratat o asa de mare dragoste, iar eu nu ma simt in stare sa-Ti raspund la fel pentru ca mi s-a preschimbat inima in piatra, iar Tu nu vrei inimi de piatra, ci de carne… Iarta-ma, Te rog! Cat de mult ma iubesti! Asa de mult incat nu-mi pot imagina, iar eu Te las sa astepti la usa inimii si nu-ti deschid si e cumplit pentru ca ai sa pleci! Nu ma cunosc…as vrea asa de mult sa Te iubesc cu o iubire izvorata dintr-o inima smerita, asa cum imi ceri, dar nu am vointa… Ajuta-ma! Ajuta-ma!! Ajuta-ma!!! Te rog sa nu ma lasi in mainile celui rau doar pentru ca asa aleg eu…te rog sa nu faci asta! Sunt geloasa pentru ca nu ma iubesti doar pe mine, de aceea Iti cer sa-mi dai sa-i iubesc si eu pe semenii mei asa de mult cat ii iubesti Tu. Sunt mizerabila, neputincioasa, un nimic in fata Ta! Tu nu ai avea nevoie de mine, caci poti creea ingeri care sa Te iubeasca si sa Te slaveasca! Asa am auzit si cred ca asa este… si e asa de dureros… Imi lipseste cu desavarsire smerenia – desi din fire sunt – pe care Tu ne-ai poruncit s-o invatam de la Tine cand ai spus: „Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima”.
Ma plang la Tine…Imi lipsesti enorm, golul din suflet care ar trebui ca Tu sa-l umpli ma va macina toata viata si nu va putea fi umplut de nimeni si de nimic, ci doar de Tine! E frig. S-a racit si iubirea pentru Tine din sufletul si inima mea pangarita de tot felul de pacate! Ajuta-ma, te rog! Ajuta-ma, Iisuse-Hristosul meu!
Ce frumos Te-ai oglindit in sfintii Tai, ce frumos au stralucit ei in lumina Ta, Iisuse al meu… Iarta-ma. Sunt un aprig vrajmas al meu, ma razboiesc cu mine insumi, cu eul meu, care mai mereu biruieste pentru ca nu m-am inarmat cu armele pe care mi le-ai daruit, Iisuse! Sunt necajita si cazuta in noroiul din mine si Te astept sa ma luminezi cu lumina Ta. Incremenita inima mea de trandavie si de toate rautatile deja nu mai bate pentru Tine si pot spune ca degeaba bate… Indura-Te mie celei robite, Iisuse, ca nu am alt ajutor afara de Tine. Ajuta-ma, Te rog, cum numai Tu stii prea bine!
N-o sa-Ti scriu si de altcineva in scrisoare sau da, o sa-Ti scriu. Duhovnicul meu, vasul in care Tu ai revarsat harul, m-a intristat de multe ori si l-am intristat, si nu-l inteleg si-l judec. Te rog ai grija de el, dar ma simt jenant rugandu-ma pentru el, pentru ca de fapt el ma impaca cu Tine cand Iti gresesc…nu inteleg. Atat Iti scriu, pentru ca desi Iti scriu, tot la fel de intristata sunt…sunt aproape de deznadejde, dar voi incerca sa Te iubesc oricum as fi pentru ca Tu ma iubesti mereu si doar asta imi mai da curaj si tarie, doar asta ma mai bucura si imi da nadejde vie…era sa uit, Te rog din suflet sa-mi mai trimiti o scrisoare, o scrisoare care sa ma aduca mai aproape de Tine, n-o sa uit niciodata faptul ca nu mi-ai trecut cu vederea scrisorile si ca si Tu mi-ai trimis o scrisoare frumoasa… Te rog, daca vei considera de cuviinta, sa-mi mai trimiti o a doua scrisoare…atat… Amin!
(Georgiana Alina)
Elena
februarie 22, 2010 @ 11:59 am
Odihnitor pentru suflet acest articol !
Odihneste-te suflete care l-ai scris !
Lucia
februarie 22, 2010 @ 12:47 pm
Georgiana Alina,
1. Să nu te simţi niciodată „jenant” când te rogi pentru duhovnicul tău… Din contră, să te rogi şi mai mult, căci dânsul este „canalul” prin care-ţi „răspunde” chiar Dumnezeu… Mai ales, înainte de Spovedanie, roagă-te ca Domnul Hristos să-ţi vorbească prin dânsul… Şi încearcă să conştientizezi acest fapt! S-ar putea să fie un pic mai greu la început, dar pe parcurs, vei vedea că „merge”!
2. Roagă-te Domnului Hristos să te ajute să-ţi înţelegi duhovnicul şi să nu-l mai judeci…Căci dacă-l judeci, trebui să mărturiseşti acest fapt (nu e nevoie să specifici – la Spovedanie – numele persoanei pe care o judeci!).
3. Totul e să fii foarte atentă la ce-ţi spune dânsul la Spovedanie! Şi să faci ascultare! Cu răbdare şi smerenie, vei trece şi peste acest hop… Încearcă să vezi într-însul doar chipul său divin, de martor al tău, în faţa lui Dumnezeu…
4. Doamne fereşte, sper să nu fie nevoie să-ţi schimbi duhovnicul! Şi chiar în acest – nedorit – caz, va trebui mai întâi să-i ceri, tot dânsului dezlegare…
5. Atenţie, unul dintre motivele care necesită schimbarea duhovnicului este neputinţa de a mai fi SINCER la Spovedanie. Ori spui TOT, ori schimbi duhovnicul…Căci pe Domnul Dumnezeu nu-L poţi păcăli!
6. Încearcă să aşterni pe o hârtie tot ce te apasă, şi citeşte-o la Spovedanie, ca să nu uiţi ceva important… Lasă ruşinea (nu evlavia!) dinaintea Spovedaniei deoparte, căci e de la cel viclean…
7. Domnul te încearcă (tocmai pentru că te iubeşte nespus de mult!) şi tot El te va ajuta să ieşi cu bine din acestă încercare. Lasă-te, deci, cu toată credinţa, nădejdea şi dragostea pe „mâinile” LUI, aşa precum un copil se lasă liniştit pe braţele maicii sale! Dar spune-i Lui, prin duhovnic, TOT ce ai pe suflet!
Elena
februarie 22, 2010 @ 2:46 pm
Stii Lucia, iarta-ma, dar uneori nu se poate spune tot; sa-ti spun un caz: daca in urma cu o saptamana, deci duminica trecuta, inainte de Duminica Ortodoxiei, inainte de a incepe sa miruiasca credinciosii, iti auzi duhovnicul adresandu-se lor intr-o mica post-predica, si marturisind erezia? Poti sa-i spui? Oare nu-i starnesti orgoliul, si cine stie ce te mai asteapta ? Si atunci ce mai ai de facut? Sa-l parasesti fara sa-i mai zici nimic, si sa te rogi, ca sa te indrume Domnul spre altul care nu este ecumenist.
Desigur, ceea ce ai spus tu este modul ideal, si iti multumim pentru cele ce ne-ai impartasit, dar sa nu uitam in ce vremuri traim; Domnul sa ne lumineze si sa ne indrume pe fiecare, dupa sfanta voia si mila Sa ! Amin.
Elena
februarie 22, 2010 @ 2:59 pm
Inca ceva: confirm punctul 1: mie prin toti duhovnicii pe care i-am avut, mi s-a parut ca imi vorbeste insusi Dumnezeu; cred ca la toti preotii, in Sfanta Taina, Domnul le pune in gura exact cuvantul care ii trebuieste fiecaruia; confirm si celelalte puncte !
Dar, s-ar parea ca…..toate mi se intampla numai mie, si uite ce isprava a facut duhovnicul meu ! Domnul sa-l miluiasca si sa-l ajute, dupa sfanta voia Sa ! O sa ma rog pentru el, dar atat; nu mai merg la Taina Sfanta la el.
Lucia
februarie 22, 2010 @ 4:11 pm
Ai dreptate, Elena!
Uneori nu poţi spune chiar TOT, tocmai ca să nu-l ispitim (de ex: cu slava deşartă). În asemenea cazuri, am putea căuta urgent un (alt) duhovnic „interimar”, căruia să-i spunem TOT ce a mai rămas nespus (de obicei partea cea mai „apăsătoare” şi – dacă se poate – fără să dăm vreun nume!). Apoi, după ce vom formula motivul (de bun simţ) şi vom găsi momentul prielnic, vom cere şi binecuvântarea (dezlegarea) de la fostul duhovnic, ca să trecem sub ascultarea altuia… Căci fără această binecuvântare, s-ar putea să fie mai greu de găsit un alt duhovnic mai potrivit… Desigur, situaţiile, diferă de la caz la caz…
Doamne, ajută!
Criss
februarie 22, 2010 @ 5:51 pm
Prima parte a articolului mi se potriveste ca o manusa . Este ca si cand simti o durere dar nu stii de unde vine, nu reusesti sa o constientizezi complet. Alină Doamne durerea si o prefa in lacrimi de pocainta ! Doamne ajuta!
Saurian
februarie 22, 2010 @ 7:38 pm
Elena, eu nu înţeleg de ce nu poţi să îi spui lucrurile astea. Adică normal că nu îi spui chestii de genul: „Arzi în iad ecumenistule” :-)) dar în schimb ai putea să îi spui că ceea ce a spus te-a smintit şi consideri că greşeşte. Iar dacă observi că e convins de aceste învăţături greşite atunci îi ceri binecuvântare să mergi la alt duhovnic. Adică nu văd care-i problema. Bineînţeles, dacă nu îi vorbeşti pe un ton urât. Dar întâi vreau să te întreb altceva: mai exact ce a spus? Pentru că poate e problema şi la tine ( adică dacă un om consideră că în acest ecumenism se urmăreşte trecerea la Ortodoxie a celorlalţi eterodocşi nu mi se pare o problemă faptul că sfinţia sa are încredere în ecumenism ). În plus, dacă în nici o altă problemă nu îţi dă sfaturi greşite ci te ajută în viaţa duhovnicească atunci poate ar trebui să-l păstrezi atât timp cât nu te îndeamnă la ceva rău în spovedanie. Părerea mea e că dacă duhovnicul nu e bun îţi trimite Dumnezeu altul din timp. Faptul că renunţ la duhovnic că nu îmi place, că e nu ştiu cum e cu întrebări. Poate mă înşel. Să îţi dau exemplu despre mine cum mi-am schimbat duhovnicul. Am trecut printr-o anumită criză care l-a obosit foarte tare pe fostul duhovnic ( era preot de mir ). În timpul acelei crize îl cunosc la o mănăstire pe actualul meu duhovnic şi mă spovedesc la el ( aveam binecuvântare de la duhovnicul ce era preot de mir ). Mă spovedesc de mai multe ori la acest călugăr ( cu binecuvântare de la duhovnic ) şi la un moment dat se ajunge că îmi spune acest părinte duhovnic că să îmi caut alt duhovnic că sfinţia sa consideră că nu mă mai poate ajuta. După chestia asta îi spun la acest călugăr ce mi-a spus şi atunci sfinţia sa mă ceartă puţin în sensul că el nu se gândea că în timp ce mă spovedeam la sfinţia sa mă spovedeam şi la duhovnicul de mir. Şi normal mi-a spus să-l las pe duhovnicul de mir şi să vin la sfinţia sa.
Elena
februarie 22, 2010 @ 8:08 pm
Saurian, din nefericire, stiu exact ce spun; inainte de ati spune altceva, iti spun ca este un duhovnic mai aspru, exact ce imi trebuie mie, nu unul la care eu sa-i spun pacatul meu, iar el sa spuna ca nu e nimic ca se mai intampla si nu e asa de grav; de aceea ma doare ca l-am pierdut; pentru ca L-AM PIERDUT; nu ma joc cu asta; ce a spus parintele, care nu m-a smintit, dar m-a dus la aceasta tristete ca trebuie sa-l parasesc, caci greu am gasit acest preot care mi se potriveste, macar ca era la biserica mea, si ma mai spovedisem la el o data, mai demult; EL BINE, A SPUS CA SI CATOLICII AU TAINE CA SI ALE NOASTRE, DECI NUMAI NOI ORTODOCSII SI CATOLICII SUNTEM BISERICI; parca ar fi indemnat oamenii sa mearga si acolo daca vor, ca este tot ca la noi; ei bine, nu este asa; catolicii nu sunt biserica ci o adunare de eretici; am urmarit chiar zilele trecute conferinta de la Baia Mare a prof Ioan Vladuca in care am mare incredere, si stiu bine ce spun; nu se pune problema sa mai merg, nici macar cu binele sa-l iau, ca sa discutam, ca fiind aspru si in varsta, chiar usor irascibil, nu m-ar lasa sa argumentez; singura solutie este sa ma rog si sa astept pana Domnul ma va conduce.
Dar aceasta grea incercare prin care trec, este desigur urmare a pacatelor mele, si trebuie sa fac multa rugaciune cu lacrimi, si in smerenie, pana Domnul ma curata, si ma va calauzi acolo unde sa-mi gasesc alt duhovnic. Dar chiar daca voi parea usor descurajata, cred ca voi umbla din duhovnic in duhovnic, pana la capat, ca asa cum sunt severa cu mine, sunt si cu altii, mai ales cand e vorba de cele sfinte, chiar daca este vorba de preot, pentru ca n-am lasat pe nimeni sa-mi spuna nici macar o vorba rea despre preoti, ca stiu ca lovind in preoti lovesti in trupul bisericii, si m-am despartit de prietena pe care o aveam de 30 de ani, tocmai pentru ca nu mergea la biserica pentru ca nu suporta preotii. Fereste-ma Doamne de asa ceva ! 🙁
Poate ca atunci cand Domnul ma va fi curatat de pacate, se va milui de mine, si-mi va da si un nou duhovnic, iar pana atuncea stau linistita in rugaciune, si nu voi alerga disperata dupa altul, ca ma va conduce Domnul la vremea potrivita.
Elena
februarie 22, 2010 @ 8:15 pm
Dar uite, m-am spovedit voua tuturor, ca sunt pacatoasa, ca ceea ce am patit este o grea incercare in care trebuie sa stau cu rabdare pana ce Domnul ma va curati de pacate, si cu nadejde la El, ca nu ma va lasa lipsita de hrana cea pentru viata vesnica, si ma va dezlega in cele din urma de lantul greselilor mele.
Liana
februarie 22, 2010 @ 8:25 pm
Georgiana Alina, am trait si eu aceasta senzatie de frig, dupa ce gresisem, si am iesit prin gresalele mele de sub ocrotirea Harului lui Dumnezeu; m-am rugat cat am putut, ca mi-e greu si sa ma rog cand patesc asta; dar am spus rugaciunea inimii intruna, si pentru mine, si pentru altii, si in cele din urma Domnul s-a miluit si nu m-a lasat lipsita de mangaierea Lui. Doamne ajuta !
niky
februarie 22, 2010 @ 10:12 pm
Elena: cred ca ar trebui sa incepi a te pocai, adica sa nu judeci o anumita biserica caci sunt eretici, ci sa-L lasi pe cel ce este in masura sa faca asta adica pe Hristos . Citeste scriptura si o sa vezi caci nu gasesti niciunde scris ca ai voie sa judeci pe cineva in vreun fel, ci sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Altfel eu cred ca Hristos te vede si poate sa iti rezolve problema ta intr-o clipita dar tu ai de facut un pas adica sa-ti controlezi gindirea si vorbirea , sa vezi de unde vin gindurile de minie si o sa vezi ca la Dumnezeu pacatul tau nu este o problema , El a platit pentru pacatul meu si al tau atit de valoroasa este jertfa Lui incit este deajuns sa mintuiasaca toti oamenii care s-au nascut pina in acest moment pe pamint si se vor mai naste pina la sfirsitul veacului . Poate nu intelegi dar sa-ti dea Domnul lumina sa intelegi. Doamne ajuta.
Saurian
februarie 22, 2010 @ 10:17 pm
Elena, hai să nu confundăm lucrurile. Dacă Dumnezeu te face să nimereşti un duhovnic prost din cauza păcatelor tale înseamnă că tu slujeşti unui Dumnezeu absurd. Părerea mea personală e că atât timp cât duhovnicul nu dă la spovedanie sfaturi smintitoare nu-l părăsi până ce nu trimite Dumnezeu pe altul în cale. Probabil îmi vor sări mult în cap dar hai că ţi-o spun: poate descoperi că nu toţi ecumeniştii ajung în iad ci Dumnezeu lucrează cu unii.
Saurian
februarie 22, 2010 @ 10:27 pm
niky, nu te băga în ce nu înţelegi. Şi cu riscul de a părea un căpcăun care sminteşte pe eterodocşi dar tind să spun ceea ce zicea şi florinm şi anume că măcar pentru cei neştiutori trebuie să le fie explicat cum stau lucrurile cu credinţa. Ortodoxia e viaţa în Hristos. Nu există altă Biserică decât Ortodoxia. Biserica Ortodoxă e un pleonasm deoarece Ortodoxia e Biserica iar Biserica e doar Ortodoxia. Anatema teoriei ramurilor şi alte neoerezii gen ecumenism. În schimb sunt de acord cu ceea ce ai spus despre a judeca pe alţii. În momentul în care facem pe cineva eretic trebuie să ne gândim de 100 de ori şi să facem 1000 de pogorăminte altfel riscăm să ajungem în ispita ultra-corectitudinii ( de care vorbea păr. Serafim Rose ) ca şi stiliştii şi cădem într-o altă extremă.
niky
februarie 22, 2010 @ 11:00 pm
Saurian. Eu nu sunt Catolic dar eu nu pot sa vad corect lucrul acesta de a arunca cu vorbe de ocara intr-un credincios sau o biserica egal de orsice confesiune ar fi ea si stii de ce? din frica de Dumnezeu, pt ca eu nu am dreptul sa judec pe nimeni nu de oameni imi este frica ci de Dumnezeu . Intreaba tu pe preotul tau si daca el iti spune ca ai voie asa ceva … dar eu ma indoiesc ca iti va da voie . N-am spus eu bine sa-l lasi pe Hristos sa judece? daca am spus ceva gresit spune-mi unde am gresit, eu spun asta caci tocmai asta este neplacut , aruncam cu acuzatii fara sa avem nici un suport din Cuvintul Lui Dumnezeu care sa ne dea voie sa facem asa ceva. Imi pare rau caci noi care ne credem credinciosi suntem asa de iuti la minie si neingaduitori cu ceilalti , care si ei au fost rascumparati de Hristos. Ar fi multe de spus dar numai sa avem rabdarea necesara sa putem sa scoatem la lumina Adevarul. Doamne ajuta
Elena
februarie 22, 2010 @ 11:07 pm
Iti multumesc, saurian, intr-adevar am ispite mari in ce priveste ultra-corectitudinea; poate ca ai dreptate; imi doresc si eu ca fiecare calea de mijloc, cea imparateasca, dar am multe ispite si incercari. Doamne ajuta !
Saurian
februarie 23, 2010 @ 8:02 am
niky sunt de acord cu tine în ce priveşte judecarea celuilalt ( dacă reciteşti mesajul vei vedea că aici îţi dau dreptate ): „În schimb sunt de acord cu ceea ce ai spus despre a judeca pe alţii. În momentul în care facem pe cineva eretic trebuie să ne gândim de 100 de ori şi să facem 1000 de pogorăminte altfel riscăm să ajungem în ispita ultra-corectitudinii ( de care vorbea păr. Serafim Rose ) ca şi stiliştii şi cădem într-o altă extremă.”
Singura problemă e ca învăţătura greşită a eterodocşilor să nu fie considerată corectă ( adică să nu spunem la minciună adevăr deoarece „dragostea se bucură de Adevăr” ).
autoarea articolului
februarie 23, 2010 @ 1:49 pm
Doamne ajuta.Multumesc pt comentariile frumoase. Va rog din suflet sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile voastre! Va iubesc si va imbratisez in DOMNUL, FRATII MEI! Sa fiti cu totii bine!
niky
februarie 23, 2010 @ 2:38 pm
@ Saurian: Pai atunci cum este daca acel cineva pe care eu il numesc eretic se inchina tot la acelasi Dumnezeu ca si mine prin Iisus Hristos , si marturiseste pe Hristos ca Domn , si face fapte bune in Hristos pot eu sa Ii spun caci nu o sa fie mintuit si este un mincinos? pe ce baza pot sa-l contrazic? Eu nu vreau argumente auzite de la unul sau altul ci trebuie sa-mi dovedesti cu Scriptura Ortodoxa caci ceea ce spui este bine, de altfel celelalte argumentari ale tale au valoare nula pentru ca nu au ca baza Cuvintul Lui Dumnezeu. Daca tu crezi ca o sa gasesti undeva scris in Scriptura Ortodoxa caci cel ce marturiseste pe Hristos ca Domn poate fi un eretic (ceea ce eu ma indoiesc) atunci iti dau dreptate. Pina atunci tu faci afirmatii care nu intra in contextul Scripturii Ortodoxe si nu le poti dovedi .
Elena
februarie 23, 2010 @ 8:57 pm
Pentru ca v-ati implicat in incercarea mea, pentru acest articol, va imbratisez si eu pe toti cu dragostea cea intru Domnul nostru Iisus Hristos ! Doamne ajuta !
Adriana
februarie 23, 2010 @ 9:49 pm
In Scriptura scrie ca nimeni nu il poate marturisi pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu daca nu il are pe Duhul Sfant. Si mai scrie ca pe fiecare il va invata Duhul Sfant cele adevarate despre Iisus Hristos…
niky
februarie 24, 2010 @ 11:24 pm
Sunt multi care inteleg Adevarul. Asa este Adriana. Doamne ajuta.
´´Cercetati Scripturile pentru ca socotim ca in ele avem viata vesnica , dar chiar Ele marturisesc despre Mine ´´ spunea Iisus Hristos.
Alex TM
februarie 27, 2010 @ 1:54 pm
ESTE UN ARTICOL SUPERB, DEOSEBIT. ESTE PRECUM O RUGACIUNE INTAINTEA DOMNULUI DUMNEZEU IN CARE II CEREM TOT CE AVEM NEVOIE SI IN ACELASI TIMP SI IERTARE! FOARTE FRUMOS. ÎI MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA EXISTI, GEORGIANA!
Constantin Voicu
februarie 27, 2010 @ 7:56 pm
Georgiana, un suflet insetat dupa dragostea divina, un suflet care este marcat in fiecare aspect, in fiecare fapta de prezenta Lui.
Sa arzi in continuare, sa fii tare, statornica si prin felul tau de a fi sa aprinzi si in noi, ceilalti, dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele.
„Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” (Mat, 28, 20) Sa nu uitam asta!!!
Anca-Larisa
februarie 27, 2010 @ 8:31 pm
Un om care scrie asemenea cuvinte are un suflet in care salasluieste Dumnezeu, un suflet constient de bucuria data de cunoasterea Domnului dar si de abisul in care ne prabusim atunci cand stim ca L-am suparat prin purtarea noastra…Copil frumos, nu inceta nicicand rugaciunea, pentru ca, prin ea, tu porti un dialog permanent cu Domnul nostru.
„Acolo unde comunicarea se blocheaza, rugaciunea se mai poate rosti”, prin urmare, atunci cand stii ca ai gresit ROAGA-TE asa cum poti, atat cat poti.Domnul in mila Sa nemasurata iti va darui mangaierea de care ai nevoie!
catalin10
februarie 27, 2010 @ 10:25 pm
Cuvintele pe care le spui Alina sunt foarte folositoare pentru suflet sunt dulci ca mierea si imi aduc aminte de cuvintele parintelui Paisie Aghioritul:”Fericiţi sunt copiii care s-au născut sfinţi “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiţi sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dezrădăcinat dobândind împărăţia lui Dumnezeu “întru sudoarea feţii” lor. „
George pacatosul
februarie 28, 2010 @ 5:06 pm
Oare cati din noi nu ne regasim acolo?Cati din noi ne dam seama cat de mult suntem robi viclenelor patimi?Oare cati din noi ne dam seama de oceanul lacom si egoist in care inotam si nu facem nimika sa ajungem la tarm?
O clipa sa mergem in fata icoanei si sa zicem cu smerenie si lacrimi de pocainta:Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul….sa ne intorcem ca Fiul Risipitor si sa ne rugam pentru aproape si sa-l ajutam ca samarineanul nu sa aruncam cu pietre in el ca fariseii…Sa lasam lumea,sa lasam pacatele ,sa ne intorcem la Domnul Savaot!
Slava Domnului pentru toate!Georgiana fie ca Domnul sa te ajute,sa te intareasca in credinta si in dragoste,numai bine..
Cu respect,
un pacatos
georgiana
martie 6, 2010 @ 9:17 am
Doamne ajuta! Va multumesc din suflet pt cuvintele frumoase, FRATII MEI INTRU DOMNUL!!! Va imbratisez cu drag pe toti! Sa va pazeasca Imparateasa Cerului-Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sub Sfant Acoperamantul ei. Amin!
Florin
iunie 18, 2010 @ 2:51 pm
Profund
„De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.”(maica Gavrilia Papaiannis ([url]http://ro.orthodoxwiki.org/Gavrilia_%28Papaiannis%29[/url]))
geo
iunie 18, 2010 @ 2:55 pm
Multumesc Florin! 🙂 ;-))
RDF
iunie 21, 2010 @ 7:32 am
Bunul Dumnezeu sa te ocroteasca, Georgiana! E drept ca fiecare trebuie sa se considere cel mai pacatos om de pe Pamant,…dar sa avem grija sa nu cadem in extreme! caci si asa…cu cat suntem mai sus, mai aproape de Lumina,…putem cadea din neatentie si a ne afunda in genunea adancului si a intunericului…:sad: 🙁 si sa nu mai gasim scapare …In fiecare clipa,…fiecare dintre noi e un alt Iona inghitit de chitul cel urias,inghitit de pacatele atat de lumesti…Dumnezeu sa te inzestreze cu intelepciune…apoi va veni si rabdarea…si tot ce vrei;-)
Tiberiu
iunie 21, 2010 @ 9:39 am
Georgiana,ai scris foarte frumos.In cuvintele tale atat de sincere,m-am regasit si eu.Si inca multi altii cred ca se regasesc in acest articol.Si eu acum cam acelasi lucru simt.Insa speranta,bucuria ca Domnul imi va da un semn si nu ma va lasa sa cad in deznadejde ma face sa merg mai departe si sa nu mai iau in seama toate rautatile vrajmasului.In concluzie,foarte frumos articol! 😀
autoarea
iunie 21, 2010 @ 10:09 am
Nu am scris articolul ca sa impresionez :no-comments: ..nici macar nu l-am scris pt a-l publica, dar s-a intamplat sa-l trimit desi ma tem sa nu ranesc pe cineva constient sau nu..e ceva intim al sufletului..era o clipa 🙁 critica..si asa am trecut peste, scriind-dupa putinta-ceea ce simteam..
😀 Domnul cu voi! Va imbratisez 🙂
Cătălina
iunie 21, 2010 @ 12:26 pm
Şi eu m-am regăsit în unele cuvinte. Te felicit pentru că articolul tău a fost publicat. Să îţi dea Dumnezeu toate cele bune! Te îmbrăţişez şi eu.
Puie Ariana Gabriela
ianuarie 21, 2012 @ 5:20 pm
Un aricol superb.Din acest cocon al credintei se impleteste realul cu fantasticul….pot spune chiar ca renasc Ingeri in acest timp efemer.
Maria Vicol
ianuarie 22, 2012 @ 4:51 pm
Reintalnirea…
Mă-ngână binele din suflet
Să plec din “minele” cel vechi
Şi să Îţi scriu aceste rânduri
Dintr-o durere de priveghi.
Mă mustră inima înceată
Să mă reped la pocăinţă;
Să sparg pietrişul dintre lacrimi
Să-mi ud obrajii-n suferinţă.
Răsare-atunci nădejdea-n suflet
Eclipsa de pe ochi se-nneacă
Şi mâna Ta cu semn în palmă
Spre mine, Doamne, se îndreaptă.
Îmi şterge lacrima adâncă
De-obrajii-mi înfloresc timid
Şi capu-mi plec la greutatea
Ruşinii că nu Te-am iubit.
Acestui dar al vorbei scrise
Slujesc smerit şi mă închin
Cu dor şi lacrimi îmi doresc
Atunci…în veci, să ne-ntâlnim!
Ramona Fărăian
Mihaela B
martie 7, 2012 @ 8:44 pm
Nu voi judeca acest articol, pur si simplu l-am citit si l-am asimilat in masura trairilor mele personale. Pace si luminarea mintii celui care a scris si noua celor care am citit!