Mi-e lene… să fiu ca Hristos
Câteodată mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, dar îmi place să trândăvesc în pat. Câteodată mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură dar citesc cu mare uşurinţă articole pe internet. Uneori mi-e lene să mă trezesc să mă duc la servici, dar mă trezesc uşor când trebuie să plec într-o călătorie. Mi-e lene să fac mătănii şi îmi e mai uşor să mă aşez în genunchi în pat şi să-mi cer iertare. Mi-e lene să fac ce trebuie, dar fac uşor ceea ce vreau.
Oare de ce lenea se leagă doar de ce-i bun ? De ce nu mi-e lene să fac păcatul? De ce nu mi-e lene să mănânc mult?, să vorbesc aiurea, să mă mândresc, să judec, să bârfesc ? E clar că lenea e de la trup şi de la diavol. Lenea e o ispită…
Olivier Clement spunea că: „Trandavia înseamna uitarea, adica neputinţa de a se uimi, de a se minuna, sau pur şi simplu de a vedea… de a nu mă mai opri, cuprins de emoţie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru ele pentru că totul mi se cuvine. Când nu-mi pasă că totul este înradacinat în taină şi că taina locuieşte în mine. Când uit de Dumnezeu şi de creaţia Lui. Când nu mai ştiu să mă accept ca o creatură cu destin veşnic. Când uit de moarte şi de ceea ce i-ar putea urma.”
Lenea e amorţire în păcat. Lenea este plictiseală iar leacul plictiselii este noutatea.
Când mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură, o citesc în limba engleză sau ascult Noul Testament audio. Când mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, mă duc în altă cameră şi mă rog în alt decor. Dacă mi-e lene să citesc din cărţi mă duc şi-mi aleg ce cartea vreau eu din bibliotecă şi-o răsfoiesc. Când mi-e lene să mă trezesc dimineaţa sar repede din pat ca să nu apuce lenea să mă prindă şi mai tare. Dacă mi-e lene să fac mătănii fac închinăciuni.
Când mi-e lene cer ajutorul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu şi noutatea e tămăia care alungă diavolul trândăviei.
Împărăţia cerurilor este bucurie veşnică, dar o bucurie într-o continuă noutate, într-o permanentă revelare a lui Dumnezeu faţă de noi. Harul lui Dumnezeu este mereu nou pentru noi.
Suferinţa e o mare noutate pentru noi! Cum să sufăr şi eu ca Hristos? Hristos a suferit pe cruce, eu sufăr foamea ca să scăp de lăcomia pântecelui, sufăr vorba urâtă ca să scăp de mândrie, sufăr frigul că să mi-aduc aminte de cei săraci, sufăr tăcerea ca să scap de vorba multă….
„Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi”
(Claudiu)
Mihaela Pana
martie 11, 2009 @ 9:43 pm
DA! Ne e lene sa facem binele pentru ca ne iubim prea mult pe noi insine! dar sa ne gandim si sa ne convingem cat mai des ca a face tot ce e ziditor tine de viata si de moarte, nu de altceva! Murim incet incet, pe nesimtite altfel!!!
Si eu am zimtit chiar in postul asta glasul tainic al ispitei: „Poti sa sari peste cateva rugaciuni in seara asta! Esti obosita…”etc, dar cu un efort de vointa am mers mai departe si mi-am dat seama ca totul era INSELARE! Putem mult mai mult decat credem, daca trecem de momentul critic!
Doamne, ajuta! Mult spor tuturor in tot lucrul cel bun!
admin
martie 11, 2009 @ 9:47 pm
Ai dreptate Mihaela, putem mult mai mult decat credem. Poate Dumnezeu sa nea da putere sa ne rugam pana dimineata ore-n sir…dar noi nici nu prea cerem…ne e lene sa si cerem sau poate nu credem ca tb sa cerem si lucruri mici.
adriana
martie 12, 2009 @ 8:33 am
Dumnezeu ne da toata forta…principal este ca noi sa dorim sa o primim…Doamne ajuta!
,MONICA
martie 17, 2009 @ 6:45 pm
DAR DACA PUR SI SIMPLU NU POTI FI CA IISUS?
MunteanUK
martie 17, 2009 @ 11:46 pm
DAR DACA PUR SI SIMPLU NU POTI FI CA IISUS? – nici nu trebuie SA POTI sa fii ca El, si nici El Insusi, nici Biserica nu cere nimanui asa ceva, ‘sa poata’!
intotdeauna El este Cel Care POATE in locul nostru… noua nu ni se cere decat SA VREM a fi ca El. nimic mai simplu (dar in acelasi timp nimic mai dificil) decat A VREA din toata inima!
toti cei care s-au mantuit nu au facut-o pentru ca ‘au putut ceva’ – caci tot Harul prin care si-au purtat nevointele, au indurat umilintele, ba chiar au facut minuni, le-au fost ‘daruite’ de Domnul, n-au venit din ‘meritul’ lor – ci pentru ca AU VRUT CU ADEVARAT ACEASTA!
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa ne lumineze, incat SA VREM din tot sufletul cu totii! de ‘tot restul’ se va ingriji Dumnezeu, Care doreste mantuirea fiecaruia!
Dan to MunteanuUK
martie 18, 2009 @ 11:05 am
Imi place foarte mult cum ai pus in evidenta dispozitiile nosatre sufletesti A VREA si A PUTEA. Cu adevarat nu trebuie decat sa vrem, pentru ca inainte de a putea trebuie sa vrem. Stie Domnul prea bine ca nu putem sa facem nimic bun fara El, pentru ca ne-a si spus asta, si ne-am si convins cand am incercat sa schimbam ceva rau din viata noastra. Dar numai sa vrem din toata inima. Intr-adevar este paradoxal: nimic mai simplu si in acelasi timp nimic mai greu.
MunteanUK
martie 18, 2009 @ 2:09 pm
draga Dan,
stii de ce cred eu ca, adesea, nu suntem in stare SA VREM? pt ca, in loc sa ‘simtim’ si sa ‘credem’, sa ne ‘traim’ credinta, noi o ‘gandim’ prea mult. suntem excesiv de contaminat de duhul rationalist al lumii in care traim, despicam firul in patru, cautam dovezi, avem o perspectiva prea rationalista, pea lumesc asupra a orice!
potrivit acestui fel de gandire (poate ‘educat’, ‘elevat’, ‘rafinat’, blah-blah, insa in mod clar neortodox!) noua ni se pare imposibil sa mai ridicam din pacat, sa facem ceva bun. credem prea mult in noi insine si, vazand ca noi singuri nu suntem in stare de nimic bun, uitam ca pentru Hristos TOTUL ESTE POSIBIL!
de aceea sunt posturile si Tainele Bisericii, sa ne ajute sa-L ‘simtim’ pe Hristos, sa-L credem si, astfel, sa VREM din toata inima mantuirea! sa nu ne mai gadim la nesfarsit ‘cum de se poate’ una ca asta, sa ne mantuim, ci sa CREDEM cu adevarat ca DOMNUL POATE ORICE!
insa nici sa nu cadem in deznadejde cand constatam ce slabi suntem si ca ‘nu vrem destul’. sa ne recunoastem mereu aceasta slabiciune, dar sa luptam cu ea. lupta impotriva vointei noastre indaratnice poate tine o viata intreaga, dar Mantuitorul nostru, Preasfanta Nascatoare si Sfintii lui Dumnezeu nu ne vor lasa singuri!
Dan
martie 18, 2009 @ 4:00 pm
Asa este.
felicitas
martie 18, 2009 @ 4:49 pm
MunteanuUK, ce ai scris tu m-a incurajat foarte, foarte mult, (si cred ca nu numai pe mine) ai vorbit exact pe limba mea, adica scurt, clar si la obiect. Eu cred ca ai vorbit din inima, altfel nu ar fi avut cuvintele tale atata putere. O intrebare: Te-ai gandit ca dat fiind vremurile in care traim cu totii am fost nevoiti sa ne adaptam lumii dar nu a urma cele ale lumii, ci pe Mantuitorul, si deci duhul acesta rationalist a trebuit sa se rasfranga asupra noastra? Nici eu nu stiu cum e mai bine, ma gandeam la cum traiau crestinii in primele secole ale Bisericii Crestine, la faptul ca se impartaseau saptamanal, poate chiar zilnic unii, la faptul ca se ajutau reciproc, ca tineau la acest cult al faptelor de milostenie, la agapele pe care le faceau in Biserica, si altele pe care nu le mai insir, adica ma refer la duhul arzator, la inima lor in care traia cu adevarat Mantuitorul Hristos astfel incat erau capabili sa-si si dea si sangele pentru El in perioada persecutiilor romane. Deci cum este mai bine, cum traiau crestinii primelor secole intr-un duh arzator, capabil in orice moment de jertfa sau cum suntem noi crestinii zilelor de astazi care avem de infruntat o mucenicie mai ascunsa, mai indirecta, un atac mai perfid din partea celui rau (vezi pasapoartele biometrice, toate mesajele anticrestine promovate de mass-media, si toate celelalte etc.) care si-a schimbat putin tactica, dar scopul e acelasi. Esti de acord cu ceea ce se spune redau aproximativ ideea principala: Ca unde s-a inmultit faradelegea, acolo a prisosit si harul.
MunteanUK
martie 18, 2009 @ 5:30 pm
@ felicitas
de cate ori se intampla ca, inclusiv pacatosi ca mine, sa avem ‘cuvant cu putere multa’, nu sta nicidecum ‘meritul’ nostru in aceasta, ci Domnul ne-a ajutat sa fim de folos semenilor!
e o mare taina lucrarea Domnului prin orice facem si spunea odinioara Pr Rafail Noica ce minuni au putut face cuvintele sale (simple, neticluite anume) ori ale altor Parinti de la Man. Sf Ioan Botezatorul din Essex prin lucrarea lui Dumnezeu. ei (duhovnicii) doar ca i-au ascultat pe oameni ingreunati de pacate, doar ca le-au zis cateva vorbe (ce le-a pus Domnul in inima), iar schimbarea in bine in viata respectivilor a aparut aproape miraculos!
de nenumarate ori, si pe mine m-a ajutat un cuvant, un gand, un zamnbet al cuiva, din viata sau din mediul virtual al net-ului si desigur ca trebuie sa-i multumesc aceluia, insa intai si intai lui Dumnezeu! El lucreaza neincetat in chip minunat!
si, de fiecare data cand vedem ca – asa pacatosi cum suntem – am putut aduce o intarire de credinta, o speranta, un zambet cuiva, sa nu ne incredem in ‘iscusinta’ proprie, in vreun ‘talent’, vreun ‘har’ etc, ci sa ne fie inca o dovada ca Dumnezeu ne iubeste si lucreaza spre binele semenilor oricand!
oare nu ni s-a intamplat tututor sa vrem sa facem ceva bine, sa vrem sa bucuram pe cineva, sa facem o surpriza si ‘sa nu ne iasa’ cu niciun chip? in schimb, adesea fara sa stim, un gest sau cuvintel de-al nostru a contat in bine pt cineva!
cu atat mai mult, sa ne cutremuram de ce mare putere/influenta are orice facem si spunem asupra semenilor nostri cand pacatuim! ce adesea ranim fara sa stim, cum smintim, judecam, intristam… iar faptul ca ‘n-am stiut/n-am vrut’ nu ar trebui sa ne fie o scuza!
Silvia
septembrie 3, 2009 @ 7:01 pm
Foarte tare titlul. inca nu am citit articolul, dar in titlu ma regasesc de multe ori 😐
geo
iulie 22, 2010 @ 2:01 pm
Cei trei uriasi( pacatele): 1.trandavia 2.uitarea 3.nepasarea..acestia sunt inaintemergatorii tuturor relelor……… 🙁 🙁 🙁
maria
ianuarie 27, 2011 @ 6:56 pm
Raceala ,lipsa trezviei atentiei vine din uitare sau acedie cum se mai numeste despre care Sfinti Parinti si Sf Vasile cel Mare au numit-o "caracatita sufletului".
Sf Isihie Sinaitul:"precum apa stinge focul asa si uitarea stinge lucrarea cea buna din minte".
"Canonul cel mare al Sf Andrei Criteanu" troparul I cantarea a9-a :"Mintea s-a ranit,trupul s-a trandavit,duhul boleste,cuvantul a slabit,viata s-a omorat,sfarsitul este langa usi.Pentru aceasta,ticalosul meu suflet,ce vei face cand va veni Judecatorul sa cerceteze ale tale?"
si un vers care mi-a placut mult la Mihai Eminescu :"multe flori sunt,dar putin rod in lume o sa poarte.Toate bat la poarta vietii ,dar se scutur multe moarte…"
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa nu ne "scuturam si noi"inainte ca Mirele sa ne deschida poarta vietii!
Ramona
august 23, 2012 @ 1:06 pm
Multumesc pt articol,f frumos ai subliniat efectele lenii..sa ne ajute Dumnezeu pe toti cei stapaniti de ea sa scapam!
GeoAlena
octombrie 6, 2012 @ 1:17 pm
simply i dont care