Mi-e ruşine că sunt virgin(ă)

55

prumbelul-alb-simbolul-puritatii

Îmi aduc aminte cu drag cum Părintele Stăniloae spunea că limba noastra e aşa frumoasă şi aşa bogată, încât cele dumnezeieşti sunt numite cu alţi termeni decât cele lumeşti. Astfel când aducem vorba de cele dumnezeieşti vorbim de chipul sfinţilor şi nu de faţa lor, vorbim de împărtăşirea cu sfintele taine şi nu de administrarea lor, vorbim de nădejde în loc de speranţă, de prunc în loc de copil, de veşminte şi nu de haine, de iubire în loc de dragoste.

Părintele spunea frumos că în occident se foloseşte termenul „virgo” (virgină) pentru numele Maicii Domnului, un termen carnal, care trimite în primul rând la trup şi câtuşi de puţin la suflet. Pe când în limba română Maica Domnului este numită cu numele de „fecioară”, un termen care te duce cu gândul nu numai la o stare de curăţie trupească ci în primul rând la una sufletească, la un suflet fără patimi, încă neatins de stricăciunea neascultării de Dumnezeu. Termenul de fecioară arată inocenţa şi frumuseţea sufletului unei fete, gândurile ei fără prihană, intenţiile ei fără răutate, viaţa ei neatinsă de păcat.

Ştiu pe cineva pe care o cheamă Mariana şi a avut un moment în viaţa ei când s-a supărat că n-o cheama Maria aşa cum o cheamă pe Maica Domnului, căci tare i-ar fi plăcut să poarte numele Născătoarei de Dumnezeu.

Ţi-e ruşine că eşti fecioară ? Ar trebuie să te bucuri căci porţi numele Fecioarei dumnezeişti, care prin fecioria ei a ajuns mai sus decât toţi îngerii, mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Prin fecioria ei Maica Domnului a luminat toate cerurile şi s-a făcut mai de cinste decât toate puterile cereşti. Paradoxal prin feciorie a intrat Pruncul în lume. Paradoxal prin „întristarea” (înfrânarea de la plăcere) fecioriei avem acces la cele mai mari bucurii.

Ţi-e ruşine că eşti virgin(a) ? Gândeşte-te că actul sexual ca mod de exprimare a iubirii este doar o slăbiciune a firii, o treaptă spre omul desăvârşit. Eşti asemenea cu Hristos şi cu cei mai mari sfinţi ai Lui. Bucură-te! Te asemeni cu Ioan cel cu gura de Aur, cu Vasile lauda cea mai de preţ a bisericii, cu Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul…

Am fost şi eu la fel ca tine. Aveam 16 ani şi mă uitam în jurul meu şi vedeam cum vorbesc prietenii, mă gândeam cum alţii au prietenă şi fac de toate, iar mie mi-era ruşine căci nu eram ca ei. Mă gândeam oare cât o să mai stau aşa, pănă când? Mi-era ruşine să recunosc că sunt feciorelnic.

Au trecut anii, m-am căsătorit şi vă spun sincer că n-am pierdut nimic. Nu-mi pare rău că n-am făcut dragoste înainte de căsătorie ci mă bucur enorm că m-a scăpat Domnul de asta. Dragostea înaintea căsătoriei e un păcat şi păcatul te incarcă cu consecinţele lui, care vor apărea mai devreme sau mai târziu. De multe ori se-ntâmplă ca distracţiile de la tinereţe să-şi arate efectele exact când ţi-e mai drag: în viitoarea ta familie. Fii înţelept şi fă-ţi vara sanie şi iarna car căci dacă nu te pregăteşti de acum pentru viaţă, ţi-o strici singur din tinereţe. Găteşte-ţi tinereţea cu frumuseţea fecioriei şi nu cu numărul partnerilor care te-au mânjit.

Hristos Domnul vorbea aşa frumos în predica Sa de pe munte despre creştinii adevăraţi, le aducea aminte ce importanţă mare au ei în lume. Da! Voi cei feciorelnici sunteţi lumina lumii, sunteţi sarea pământului !

Voi ce nemânjiţi de păcat, voi prietenii lui Hristos, voi arătaţi lumii că viaţa nu este numai mâncare şi băutură, distracţie şi sex ci e mult mai mult decât atât. Voi prin starea voastră curată îi ruşinaţi pe cei fără ruşine. Voi ce feciorelnici sunteţi ca o casă pe vârful muntelui în văzul tuturor.

Nu vă întristaţi că n-aveţi cu cine să faceţi dragoste, ci bucuraţi-vă ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, ca unii ce sunteţi privelegiaţi şi mângâiaţi de harul cel sfânt al Lui. O să vină vremea când o să-I mulţumiţi cu lacrimi pentru asta !

Fecioria încununează doar pe aceia care o împodobesc cu buna cuviință, cu smerenie, cu faptele bune, cu milostenie, cu credința în Dumnezeu. Sunt și tineri sau tinere cărora fecioria le este o povară, le crează complexe, și abia așteptă să scape de ea. Pentru unii ca aceștia fecioria nu este o bucurie ci un continuu chin… o rușine.

La un moment dat un tânăr a venit la Mântuitorul Hristos să-l întrebe ce trebuie să facă să moștenească împărăția cerurilor, iar Domnul îi răspunde zicând:

„Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.

Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu!” (Matei 10, 19-23)

Ca să fii desăvârșit trebuie să lași totul, să-ți iei crucea și să-i urmezi lui Hristos. Așa fac călugării din mănăstiri, care în momentul când sunt tunși în monahism primesc trei voturi: sărăcia, fecioria și ascultarea.

Calea monahală este o cale mai înaltă decât cea a familiei, deși ambele duc în același loc, către Dumnezeu. Totuși cei care lasă tot și merg să-și trăiască viața în mănăstire aleg o cale mai aspră, fără să mai fie legați cu nimic din cele trupești. Unul din acest trei voturi este fecioria, prin care monahul făgăduiește că nu va cădea în desfrânare până la sfârșitul vieții.

După învăţătura Sfinţilor Părinţi, fecioria nu se referă doar la nestricăciunea şi curăţenia trupească. Sfântul Vasile cel Mare spunea: “Nici femeie am cunoscut, nici feciorelnic sunt”, deşi a fost un mare ascet al Bisericii. În înţelesul patristic, fecioria se apropie mai mult de curăţia fiinţei umane care se oferă pe sine în întregime lui Dumnezeu, trup şi suflet. Fecioria nu este doar curăţia trupului, ci şi curăţia sufletului şi a minţii sau a inimii. Este o „întreagă-înţelepciune”.

Fecioria este un dar al lui Dumnezeu (Matei 19, 10-12) oferit omului care are credinţă multă şi o dragoste de a sluji Domnului mai tare decât moartea (1 Cor. 7, 32-40). Îmbrăţişarea fecioriei este un sfat la sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 7, 25), acceptat de bună voie (1 Cor. 7, 1-10), şi ca să fie o virtute trebuie păzit numai şi numai în numele Domnului (Luca 2, 37; 1 Cor. 6,19; 7,32; Apoc. 14,4).

Indiferent că fecioria voastră e o stare temporară până la căsătorie, sau că este o stare permanentă până la sfârșitul vieții, să nu vă rușinați cu fecioria, fiind una din virtuțile cele mai frumoase oferite de Dumnezeu omului.

Biserica o cinstește pe Maica Domnului ca fiind pururea Fecioară, atât înainte de naștere, în timpul nașterii, cât și după naștere. Iată de ce în icoanele în care este pictată Maica Domnului veți vedea trei steluțe: la fruntea ei și la cei doi umeri. Acestea simbolizează pururea fecioria Maicii Domnului dar și lucrarea Sfintei Treimi asupra ei ca persoană: Tatăl a binevoit întruparea Fiului, Fiul S-a întrupat și S-a făcut om pentru a noastră mântuire, iar Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maica Domnului făcând posibilă întruparea.

Dacă Biserica de 2000 de ani laudă în toate slujbele ei Fecioria Născătoarei de Dumnezeu, cum oare te rușinezi tu cu o virtute așa de mare? Ce sfânt a adus atâtea bucurii în lume așa cum a făcut-o Maica Domnului? Ce om a făcut atâtea minuni? Cine este mamă a lui Dumnezeu?

Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

Dacă te rușinezi cu fecioria, ce bine crezi că pot aduce păcatul, concupiscența, plăcerea, perversiunile, și toate urâciunile desfrânării?

Fecioria este o premiză a lepădării de păcat, a dezpătimirii și a apropierii de Dumnezeu. Fecioria este o virtute prin care poți moșteni Împărăția!

„Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.” (Matei 10, 16)

 

(Claudiu Balan)

(Visited 86 times, 1 visits today)