Skip to content

6 Comentarii

  1. Laura Stifter
    octombrie 16, 2011 @ 2:26 pm

    Da, foarte profunde cuvinte! Felicitări şipentru acest articol, Georgiana!

    „Însetat-a sufletul meu după Dumnezeul Cel viu” – exclamă, sub înrâurirea Duhului Sfânt, Psalmistul. În acelaşi sens, Sfântul Apostol Petru întreabă retoric: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice”.

    Minunat este că… şi Hristos însetează după dragostea noastră… Această idee mi-a rămas în suflet, după ce am citit vol. 1 din „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi” – de Sf. Nicolae Velimirovici.

    Doamne ajută!

    Reply

  2. Cristina
    octombrie 20, 2011 @ 4:42 pm

    Georgiana,

    Am intrat din intamplare pe acest site, si sincera sa fiu am ramas foarte placut surprinsa! Multumesc pt cuvinte acestea pline de duh, care le ai impartasit si cu mine…
    [b]M-am regasit in articolul tau… si pot spune cu voce tare [b]mi-e sete[/b]mai cu seama ca sunt departe de „casa” Intr-o tara catolica… unde desi sunt inconjurata de atatea persoane de multe ori ma simt singura!
    Privesc in jurul meu si imi dau seama ca ceea ce ma mistuie pe mine, pe ceilalti ii lasa reci…

    Reply

  3. Laura Stifter
    octombrie 20, 2011 @ 5:03 pm

    Cristinela,
    Doamne ajută!

    ÎNtr-adevăr, Georgiana este o persoană minunată… şi site-ul estedeosebit de interesant! Aici vei avea şansa de a comunica despre credinţă cu persoane deosebite, cu o viaţă spirituală profundă. Eu intru pe site doar de un an şi… deja am legat câteva frumoase relaţii de prietenie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să-i şi cunosc pe câţiva dintre prietenii de aici şi pot spune doar atât: Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dăruit bucuria de a-i întâlni! 🙂 Sunt tineri foarte credincioşi şi inteligenţi (o elevă olimpică, un absolvent al Facultăţii de Istorie, o studentă la Conservator, un student la Teologie şi alţi câţiva). În afară de aceştia, sunt convinsă că mai intră pe site şi mulţi alţi tineri serioşi şi credincioşi, pe care încă nu i-am cunoscut.

    Eşti departe de ţară şi sunt sigură că-ţi este foarte greu… dar Dumnezeu va fi cu tine oriunde!

    Să-ţi ajute Mântuitorul nostru să rămâi credincioasă şi însetată de dragostea divină, chiar dacă mulţi nu te înţeleg! Vei cunoaşte şi creştini adevăraţi, care-ţi vor înţelege şi-ţi vor împărtăşi convingerile şi preocupările duhovniceşti. Să nu deznădăjduieşti în această privinţă!

    Dumnezeu să fie cu tine!

    Reply

  4. Georgiana Ionela Tofoleanu
    octombrie 20, 2011 @ 5:37 pm

    Mulţumesc Laura şi implicit Cristinela pentru cuvintele frumoase. Nu eu sunt cea minunată, ci site-ul şi totodată oamenii care au muncit la el multe zile pentru a-l crea. Ce pot să-ţi spun Cristinela…este să ai răbdare şi să te rogi. Să nu îl iei ca sfat ci doar ca pe un simplu gând prietenesc. Şi eu am fost plecată o vreme în străinătate, într-o ţară catolică şi cunosc foarte bine ,,sentimentul”…Cum a spus Laura, trebuie să nu deznădăjduieşti sau să disperi; în timpul acestei vieţi vei avea parte de multe încercări dureroase dar [i]la capătul drumului te aşteaptă Dumnezeu[/i] (Sfântul Augustin).
    O seară binecuvântată !

    Reply

  5. Cristina
    octombrie 20, 2011 @ 10:36 pm

    Dragele mele,

    Ce pot sa spun decat MULTUMESC! va multumesc voua ca v-ati deschis sufletul si ati impartasit cu mine si cu toti cei ce intra pe acest site trairiile voastre si nu numai, si bineinteles Bunului si Sfantului Dumnezeu pt infinitaa Lui Mila si bunatate!
    Ce sa spun… sunt de 10 ani aproape plecata din Romania, am plecat cand aveam 15 ani. Eram o adolescenta cu multe planuri… in vara aceea trebuia sa plec in tabara pt ca terminasem foarte bine anul si dintr-o data aproape intr-o clipita m-am trezit intr-o alta tara, unde trebuia sa incep din nou…
    Dar asa cum ai spus tu Laura oriunde am fi Dumnezeu este cu noi, si nu ma lasat! Cu ajutorul lui am terminat liceul, am dat BAC-ul, am intrat la facultate, am terminat o facultate si acum sunt in anul 3 la o alta facultate. Toate cu ajutorul Lui fara de care eu nimic nu as fi facut si nimic nu as fi!

    Acum pot sa spun ca avem biserica si aici, cand am intrat pt prima data in biserica nu puteam sa ma opresc din plans, as fi urlat, simteam ca am sufletul prea mic si ar trebui sa il mai mare sa poata intra mai multa fericire si bucurie… am crescut de mititica aproape de biserica, practic in curtea manastirii Cernica, imi amintesc cu mult drag de parintele Argatu.
    Cand sa deschis biserica aici chiar am simtit ca au cantat ingerasii in sufletul meu 🙂

    Cum v-am spus desi sunt inconjurata de multe persoane la facultate si nu numai, sunt multe momntele in care ma simt singura… si atunci cand privesc in jurul meu vad cum fiecare e in ale lui cu ale lui… si ce fac eu in acele momnte?!Strig cu toata puterea sufletului meu la Dumnezeu, imi amintesc ca inaninte de Tabor a fost Golgota, imi reamintesc” dreptul de va cadea de 7 ori in zi, sa se ridice, caci tot drept se va numi” cine a spus ca lupta va fi usoara? cine?? Daca Mantuitorul insusi a suferit atat eu cine sunt sa nu sufar?

    Domnul sa va binecuvinteze si sa ne ajute 😉

    Reply

  6. Georgiana Ionela Tofoleanu
    octombrie 21, 2011 @ 1:25 pm

    La fel şi pe tine, Cristinela! Bucurii şi pace!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *