Mihai Eminescu – l-am îndrăgit, dar nu în şcoală
Când auzeam de Mihai Eminescu mă enervam şi mă gândeam la comentariile de zeci de pagini la poeziile lui pe care trebuia să le-nvăţ. Oricum din poezia lui nu înţelegeam prea multe, decât rima şi ritmul ei, cum să înţeleg acele lungi şi plictisitoare comentarii. În primul rând ne-au pus profesorii să-i învăţăm poeziile lui şi comentariile altora asupra lor, fără să ne spună cu ce ne ajută în viaţă, la ce-mi foloseşte mie acum să ştiu, sau mai târziu? Întrebarea era cumva retorică, pentru bacalaureat normal.
Nici profesorii nu păreau prea încântaţi când îl predau pe Eminescu, era totul o rutină….nimic atragător, plictiseală…. Şi uite aşa am început să leg de Eminescu numai amintiri neplăcute, chin, şi muncă, fără niciun rezultat. Totul se întâmpla pănâ-n liceu.
Acum un an şi câteva luni stând la servici fără prea multă treabă am intrat pe un site de poezii şi am început să citesc câteva scrise de Mihai Eminescu. Cred că era prima oară când îi citeam poeziile liber, neconstrâns, şi cu mare drag. Citeam, citeam….şi nu-mi venea să cred ce frumoase sunt. Din când în când mai citeam câte o poezie şi de alt autor să văd daca problema e la mine, dacă nu ştiam eu ce înseamnă poezia sau Eminescu e un geniu. Versurile lui Eminescu erau printre versurile celorlalţi aşa cum sunt cuvintele din scrierile sfinţilor pe lângă cuvintele oamenilor de rând, a celor căldicei sau departe de Dumnezeu.
Pot să spun astăzi cu putere că Mihai Eminescu a avut un mare har de la Dumnezeu, că frumuseţea poeziilor lui nu poate veni decât de la Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorul de viaţă, că poezia e o armonie a cuvintelor, e o înţelegere tainică de a da un singur mesaj, de a transmite un singur duh, o singură stare…
(Claudiu)
Georgiana
ianuarie 15, 2009 @ 3:59 pm
Aceeasi experienta am avut-o si eu! De abia acum, cand am terminat scoala, am ajuns sa apreciez adevarata valoare a poetului Mihai Eminescu! De fapt, abia acum am invatat sa imi las sufletul sa se bucure de frumusetea poeziei in general. In copilarie, din cauza presiunii de la scoala,obisnuiam sa consider poezia foarte plictisitoare.
Balan Claudiu
ianuarie 15, 2009 @ 4:53 pm
Asta zic si eu ca si poezia mi se parea plictisitoare, nu numai Eminescu…
flinutz
ianuarie 15, 2009 @ 7:16 pm
Depinde (si) de parinti…
ionutz
ianuarie 16, 2009 @ 12:31 am
Mie nu mi se par plictisitoare poeziile in schimb ma enervez la scoala cand dna profesoara de romana ma pune intr-un fel sa am opinia ei si nu a mea asupra unei poezii sau alte specii!:-)
l3cussa
martie 9, 2009 @ 3:59 pm
place poieziile a lui MIHAI EMINESC
l3cussa
martie 9, 2009 @ 4:02 pm
SE VEDE K AVEA TALENT
dani
martie 25, 2009 @ 5:24 pm
eu am 17 ani si desi nu indragesc cititul, nu pot spune ca-l detest. In schimb imi place ca intamplarea povestita sa aiba o logica si un fir narativ, fapt ce nu il gasesc in poezii…
MunteanUK
martie 25, 2009 @ 5:53 pm
ma tem ca George Bacovia avea mare dreptate scriind „Liceu, cimitir al tineretii mele” – in loc sa ne invete sa iubim poeti, personaje istorice si alte adevarate valori ale Romaniei si universale, sistemul de invatamant nu ne-a starnit decat o iritare permanenta, intre care foarte mutla lume s-a contaminat de o ‘alergie la Eminescu’. pe nedrept, evident!
mai grav, multora scoala le-a provocat un bolnavicios dispret fata de lectura, care nu ne aduce nimic bun. eu am fost un caz fericit: chiar daca nu-mi placea sa citesc ‘pentru scoala’, am citit mult ‘altceva’ decat ne cerea scoala si pot spune ca mi-a folosit enorm. de-abia pe alte cai am ajuns sa pretuiesc unele lucruri din ‘programele scolare’.
desi as avea si multe multumiri de adus dascalilor (sa nu-i uitam niciodata, in ciuda imperfectiunilor lor!), slava Domnului ca am scapat de scoala! cu mult mai drag citesc acum ceva decat atunci si doresc oricui sa descopere bucuria lecturii!
Claudiu
martie 25, 2009 @ 5:55 pm
e tare frumos sa alegi tu ce vrei sa citesti si ce ti se pare tie interesant in loc sa aleaga altul pentru tine (scoala si profesorul)
florinm
martie 25, 2009 @ 6:03 pm
Dani, incearca „Copii eram noi amandoi”, „Luceafarul”, „Ce e amorul?” etc.
Iti dau mai jos, un exemplu.
Sonetul II
Sunt ani la mijloc si-mca multi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlniram,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari si mâna rece.
O, vina iar! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
Si cânturi noua smulge tu din lira-mi.
Tu nici nu stii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linisteste,
Ca rasarirea stelei în tacere;
Iar când te vad zâmbind copilareste,
Se stinge-atunci o viata de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creste.
Sa nu zici ca nu intelegi ca poetului ii este dor de iubita sa 🙂
Sau alta:
RUGACIUNE
Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Iulianna
iunie 14, 2010 @ 10:36 pm
EMINESCU ECONOMIST SI ANALIST POLITIC
Eminescu: un talentat poet, DAR MULT MAI MULT DECIT ATIT:
EMINESCU ANALIST POLITIC
http://www.scribd.com/doc/29240066/EMINESCU-SECRETUL-POLITIC-Radu-Mihai-Crisan ([url][/url])
EMINESCU ECONOMIST
http://www.scribd.com/doc/29241052/ECONOMISTUL-MIHAI-EMINESCU-Radu-Mihai-Crisan ([url][/url])
Aceste carti sint publicate cu CopyLIBER (au copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).
Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.
geo
iunie 18, 2010 @ 12:32 pm
Nu stiu adevarul despre Eminescu..am o intrebare..sau mai multe..A fost el ateu convins? A murit el in aceasta stare? A innebunit..insa care a fost cauza reala?
Asa cum mi l-a prezentat prof de romana m-a lasat rece..si toate comentariile care nu au nimic ortodox..nu stiu ce sa mai cred!
Badea Patricia
ianuarie 15, 2012 @ 12:02 pm
[b]”Când auzeam de Mihai Eminescu mă enervam şi mă gândeam la comentariile de zeci de pagini la poeziile lui pe care trebuia să le-nvăţ.”[/b]
Asta mi se intampla si mie acum :)) Nu te poti bucura asa cum se cuvine de frumusetea unei poezii daca stii ca trebuie sa faci comentarii luungi in care scrii oricum despre cum au vazut altii acea poezie pentru ca daca iti exprimi parerea pur personala despre acea poezie profesoara va constata negresit ca nu e bine, deci ar fi trebuit sa am si eu parerea si aceeasi viziune a filozofului X sau Y.
Si din pacate majoritatea termina liceul fara sa cunoasca cu adevarat poeziile lui Eminescu si raman cu impresia ca e plictisitor, doar pentru ca orele de la scoala sunt plictisitoare 😀
Grigore Alexandru
ianuarie 15, 2012 @ 3:38 pm
Şi mie mi se întamplă la fel, poate ca după ce termin liceul am să cunosc poeziile lui Mihai Eminescu la adevărata valoare.
Rares
ianuarie 19, 2012 @ 5:49 pm
Pentru geo: A trăit într-o bogată viaţa religioasă ortodoxă. Familia Eminescu poate să fi fost familia cu cei mai mulţi călugări din secolul XIX, iar Mihai Eminescu, nepotul, cu cei mai mulţi unchi şi mătuşi în călugărie. Bunicul sau, cântăreţ bisericesc… Raluca, mama poetului, a avut doi fraţi călugări, Calinic şi Iachint, trei surori călugăriţe, Olimpiada, Sofia şi Fevronia şi pe Xenia, nepoată de soră, tot călugăriţă. Dar Raluca, mama poetului? De asemenea cu sufletul la cele înalte. A cumpărat o bisericuţă, încât Eminescu a avut, din fragedă copilărie, o biserică a familiei, chiar pe moşia părinteasacă. Ea mai există şi azi. Mai mult, Eminescu, mergea, pe jos pâna la Mânastirea Agafton, din apropierea Botaşanilor, la mătuşile sale măicuţe aici.
Cu 3 luni inainte de a fi asasinat (da, a fost asasinat) Alexandru Vlahuta l-a vizitat la spital, unde , din multele strofe recitate din cap, Vlahuta a retinut doar urmatoarele:
„Atâta foc, atâta aur,
Ş’atâtea lucruri sfinte
Peste’ntunericul vieţei
Ai revărsat Părinte”…
Oricine iti va argumenta ca Eminescu e ateu va aduce ca proba un vers din poezia „Imparat si proletar”, insignifianta pe langa cantitatea de poezii in spiritul ortodoxiei. Pentru mai multe detalii cred ca doamna Gianina Piciorus are multe scrise despre Eminescu si ortodoxie.
sdaniel
februarie 3, 2012 @ 8:54 pm
[quote name=”Rares”]Pentru geo:
Oricine iti va argumenta ca Eminescu e ateu va aduce ca proba un vers din poezia „Imparat si proletar”, insignifianta pe langa cantitatea de poezii in spiritul ortodoxiei. [/quote]
Habar nu am daca a fost ateu sau nu Eminescu. Realitatea este ca a folosit si religia si ateismul ca un „demers poetic” incat este greu de intuit adevarata lui convingere.
Un indiciu ca Eminescu a fost mai mult ateu decat credincios ar fi o scrisoare trimisa iubitei sale. In scrisori nu mai e vorba de demers poetic.
din scrisorle lui Eminescu catre Veronica Micle
„August 1882
Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înşine putem crede şi pe noi înşine ne putem întemeia. Eu zic: crede în mine şi nu vei fi amăgită, afară doar dac-oi muri. Te sărut şi te rog, linişteşte-te, căci starea ta mă doare mai mult decât mizeriile mele proprii. Al tău”
Si ca sa raspund la comentariul d-voastra, Imparat si Proletar nu este singura care este critica religia. Sunt destul de multe. Cele mai agresive sunt „Mortua Est”, „EU NU CRED NICI IN IEHOVA” si „Cugetarile sarmanului Dyonis”
Cateva pasaje din Mortua Est:
La ce? Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu sa fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trait-ai anume ca astfel sa mori?
De e sens într-asta, e-ntors si ateu,
Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu.
Sau din „EU NU CRED NICI IN IEHOVA”
Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viaţa, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt şi unul şi-altul,
Ana
februarie 3, 2012 @ 10:48 pm
In comunism Eminescu ni se preda la scoala. In acele vremuri fiecare dintre noi stia sa spuna o poezie. De altfel cand venea cineva in vizita la parinti, cei mai mici din casa erau intrebati ce poezii stiu si erau pusi sa recite. Cine nu a invatat macar o strofa dintr-o poezie de Eminescu?
Generatia mea nu l-a filtrat pe Eminescu prin credinta lui, ci prin ceea ce simteam noi din poeziile lui. [b]Il simt pe Eminescu un poet crestin, un adevarat ortodox.[/b] Minciunile vehiculate la adresa unui ortodox de talia poetului nostru national, indurereaza, dar nu ne poate schimba starea noastra sufleteasca.
Sa ne iubim ce-i al nostru.
Ana
februarie 3, 2012 @ 11:00 pm
@sDaniel
iata continuarea la acea poezie cu Iehova:
Visuri sunt şi unul ş-altul,
Şi totuna mi-este mie
[b]De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte
– Pentru om frânturi de limbă -[/b]
În zadar gândeşti, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.
Ana
februarie 3, 2012 @ 11:14 pm
@sdaniel
Mortua Est, este o poezie provocare pentru orice ortodox. E vorba despre moartea iubitei si de trecerea ei in vesnicie. Versul [i]”Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu.[/i]”, nu e o expresie atee daca ne gandim ca el vorbeste despre un trup fara suflet.
Aici si mai detaliat:
[i]Vad sufletu-ti candid prin spatiu cum trece;
Privesc apoi lutul ramas… alb si rece,
Cu haina lui lunga culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ti ramas înca viu[/i]
sdaniel
februarie 4, 2012 @ 3:51 pm
@Ana
Probabil interpretam diferit versurile poetului. Mie aceste versuri si poezii mi se par clar indreptate impotriva unor concepte ortodoxe pe care el le analizeaza rational si le respinge. In fine, repet prima mea fraza a primului comentariu.
„Habar nu am daca a fost ateu sau nu Eminescu.”