Vă invităm să vizionați un documentar foarte interesant despre viața marele poet Mihai Eminescu. Domnul Andrei Gheoghe reușește foarte bine să puncteze esențialul.
@Andrei N-as fi asa sigur de aceste viziuni rationale si seculare. Unu la mana este ca scopul operei lui Eminescu (al poeziei) este de a crea/transmite sentimente (frumusete) prin cuvinte, si de a face cititorul (sau o latura sensibila a sa pe care o Eminescu o scoate din intuneric) sa se regaseasca cumva in versurile sale. In acest scop, Eminescu foloseste istoria, religia, filosofia etc. in cadrul unui DEMERS POETIC. Asa ajungi sa descoperi in unele poezii idei crestine si in altele unele rational/seculare. Poezia lui Eminescu este o arta, o arta extrem de complexa si completa, care te plimba prin tot palierul de emotii, sentimente si viziuni. Niciodata nu stii care este cea a autorului. Si daca imi permiteti o deductie pur personala, nici nu cred ca Eminescu avea o viziune clara a lui. De ce cred asta. Din ce am observat la cam toate marile genii, ceea ce ii diferentiaza de restul lumii este ca isi pun mii de intrebari in continuu si pun in discutie absolut existenta a orice (asa s-a nascut si celebrul „gandesc deci exist”). Ca atare, nici opinia lor nu e aceeasi pe parcursul vietii. Geniile nu s-au nascut in puf si confort, nu poti sa fii geniu daca nu te chinuie un foc launtric. Eu sunt un tip mediocru, pentru mine exista multe lucruri de care sunt sigur, pentru genii nimic nu e sigur (cum poti sa CREEZI ceva cand esti sigur de tot ce te inconjoara?) Da, se poate spune ca Eminescu era un vizionar, cum reusea sa „vada” acele lucruri e un mare mister. Sa luam spre exemplu Big Bangul, acesta a fost descris pentru prima data in 1927 de un preot belgian Lemaitre, dar vor trece zeci de ani pana teoria va fi completata si dovedita cumva (inca sunt multe necunoscute). In 1881 absolut nimeni nu avea idee de Big Bang, de primul punct minuscul (singularitate) care apare din nimic si explodeaza/se extinde si se transforma treptat in stele, galaxii samd.. Iata ce scrie Eminescu in 1881: La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns… Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!… Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!… Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii… De-atunci negura eternă se desface în făşii, De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii… Nu mai vorbesc de sfarsitul universului, teorii stiintifice care au parut mult dupa 1950. Una dintre acestea, iat-o descrisa poetic de Eminescu in 1881: Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi, Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ’ Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace…
Am vazut si documentarul….foarte bun. Avand in vedere ca suntem in 15 ianuarie, scuzati-mi lipsa de modestie si publicati-mi acest mesaj de final de zi:
Andrei Calin
ianuarie 15, 2015 @ 1:14 pm
Eminescu este cu adevarat un erou national!
Il apreciez pentru viziunile lui rationale si seculare!
sdaniel
ianuarie 15, 2015 @ 8:49 pm
@Andrei
N-as fi asa sigur de aceste viziuni rationale si seculare.
Unu la mana este ca scopul operei lui Eminescu (al poeziei) este de a crea/transmite sentimente (frumusete) prin cuvinte, si de a face cititorul (sau o latura sensibila a sa pe care o Eminescu o scoate din intuneric) sa se regaseasca cumva in versurile sale.
In acest scop, Eminescu foloseste istoria, religia, filosofia etc. in cadrul unui DEMERS POETIC.
Asa ajungi sa descoperi in unele poezii idei crestine si in altele unele rational/seculare. Poezia lui Eminescu este o arta, o arta extrem de complexa si completa, care te plimba prin tot palierul de emotii, sentimente si viziuni. Niciodata nu stii care este cea a autorului.
Si daca imi permiteti o deductie pur personala, nici nu cred ca Eminescu avea o viziune clara a lui.
De ce cred asta. Din ce am observat la cam toate marile genii, ceea ce ii diferentiaza de restul lumii este ca isi pun mii de intrebari in continuu si pun in discutie absolut existenta a orice (asa s-a nascut si celebrul „gandesc deci exist”). Ca atare, nici opinia lor nu e aceeasi pe parcursul vietii. Geniile nu s-au nascut in puf si confort, nu poti sa fii geniu daca nu te chinuie un foc launtric. Eu sunt un tip mediocru, pentru mine exista multe lucruri de care sunt sigur, pentru genii nimic nu e sigur (cum poti sa CREEZI ceva cand esti sigur de tot ce te inconjoara?)
Da, se poate spune ca Eminescu era un vizionar, cum reusea sa „vada” acele lucruri e un mare mister. Sa luam spre exemplu Big Bangul, acesta a fost descris pentru prima data in 1927 de un preot belgian Lemaitre, dar vor trece zeci de ani pana teoria va fi completata si dovedita cumva (inca sunt multe necunoscute). In 1881 absolut nimeni nu avea idee de Big Bang, de primul punct minuscul (singularitate) care apare din nimic si explodeaza/se extinde si se transforma treptat in stele, galaxii samd..
Iata ce scrie Eminescu in 1881:
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…
Nu mai vorbesc de sfarsitul universului, teorii stiintifice care au parut mult dupa 1950. Una dintre acestea, iat-o descrisa poetic de Eminescu in 1881:
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ’
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace…
sdaniel
ianuarie 15, 2015 @ 9:40 pm
Am vazut si documentarul….foarte bun. Avand in vedere ca suntem in 15 ianuarie, scuzati-mi lipsa de modestie si publicati-mi acest mesaj de final de zi:
[i][b]Je suis[/b][/i] [b]EMINESCU[/b]!!!