Mijloace concrete de intervenţie a lui Dumnezeu în lume

Una dintre pietrele de moară care stau în calea credinţei oamenilor în Dumnezeu este întrebarea: „Dacă Dumnezeu este bun de ce există atât de mult rău în lume. De ce permite Dumnezeu ca unii oameni să facă rău altora? De ce nu intervine?”

Dumnezeu a creat lumea şi aşa cum este normal veghează asupra ei pâna la sfârşitul veacurilor:

„Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el.” (Deut 10:14)

“Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.” (Ps 8:1)

Dumnezeu intervine în viaţa oamenilor secundă de secundă ajutându-ne să ne înţelegem între noi şi limitând efectele negative ale faptelor noastre. Psalmistul David inspirat de Duhul Sfânt spune:

„De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.” (Ps 127:1-2)

Iar Hristos Domnul ne deschide ochii pentru a înţelege mai bine în ce lume trăim:

„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.”

Fără Dumnezeu nu putem face nimic, nici să existăm, nici să respirăm, nici să vorbim, nici să muncim, nici să gândim, nimic… absolut nimic. Sfântul Apostol Pavel ne întăreşte acest lucru zicând:

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.” (1Co 15:10)

Da! noi oamenii suntem liberi să facem ceea ce vrem, dar libertatea noastră nu îngrădeşte libertatea lui Dumnezeu. Eu sunt liber să aleg să fac rău celor din jur, dar şi Dumnezeu are la îndemână toate mijloacele pentru a-l apăra pe celălalt de răul meu, aşa cum poate un frate vrea să-l lovească pe celălalt iar tatăl intervine între ei pentru a-i linişti şi împăca.

E normal ca preşedintele unei ţări să ia decizii şi să influenţeze în mod direct viaţa poporului, chiar şi viaţa celor care nu l-au votat. Este normal ca parlamentul ţării, guvernul, primarul, prefectul şi toţi cei care ne conduc să ne influenţeze viaţa luând decizii pentru binele întregii societăţi, chiar dacă unii nu îi agrează. Trăim într-o societate liberă, dar libertatea noastră nu constrânge libertatea de intervenţie a instutiţiilor ţării. Se întâmplă ca deciziile instituţiilor statului să-mi îngrădească liberatea, dar orice aş face sunt obligat să mă supun, pentru că se presupune că acele decizii urmăresc binele majorităţii şi nu doar avantajul de moment al unora.

Suntem liberi, dar nu în mod absolut. Trăind în societate suntem obligaţi să ne supunem unor reguli, şi asta doar pentru a nu ne face rău unii altora.

Aşa este şi în relaţia noastră cu Dumnezeu, noi suntem liberi să facem ceea ce vrem dar El poate interveni în viaţa noastră în mod direct, prin decizii care urmăresc şi binele celor din jur. Aşa cum suntem obligaţi să ne supunem legilor statului în care trăim, deşi sunt şi unele pe care nu le agreem, aşa suntem obligaţi să ne supunem şi deciziilor pe care le ia Dumnezeu pentru fiecare în parte şi pentru toţi laolaltă.

Dar spre deosebire de deciziile instituţiilor statului, deciziile lui Dumnezeu sunt mereu pline de iubire, milă, iertare şi îngăduinţă. El ne-a arătat că este mereu solidar cu slăbiciunile noastre şi este gata să ne sară în ajutor în fiecare secundă. Preşedintele ţării nu s-a făcut cerşetor pentru a trăi pe strădă 33 de ani şi pentru a le arăta cetăţenilor ţării că îi iubeşte, dar Dumnezeul cerului şi al pământului, Cel neîncăput, nevăzut, nemărginit, neînchipuit, S-a pogorât din cer şi S-a smerit făcându-se om, ca să ne arate cât de mult ne iubeşte.

Chiar dacă unii cred sau nu în Dumnezeu, chiar dacă unii sunt sau nu deacord cu El, totuşi toţi suntem obligaţi să ne supunem tuturor deciziilor şi intervenţiilor lui în lume. Dumnezeu înfluenţează oamenii, neîngrădindu-le libertatea, prin mijloace externe, interne şi supranaturale.

Iată care sunt mijloacele externe:

• Prin felul în care a creat universul. Simplu fapt că trăim într-un sistem gândit şi creat de Dumnezeu ne obligă să ne supunem legilor şi funcţionalităţii acestui sistem. Astfel Dumnezeu ne înfluenţează viaţa prin mireasma dulce al florilor, prin măreţia munţilor, prin întidinderea minunată a apelor, prin proprietăţile fizice şi chimice ale florei şi faunei, prin comportamentul animalelor, prin mişcare soarelui şi a celorlalte planete, prin luminia lunii, prin relieful fiecărei petec de pământ, etc. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii
  

• Prin ceilalţi oameni din jurul nostru. Dumnezeu a hotărât ca oamenii să trăiască împreună, în comunităţi, pentru a învăţa să se iubească. Nefiind singuri pe acest pământ, suntem obligaţi să luam decizii diferite în fiecare moment, adaptându-ne la comportamentul celor din jur.

• Prin starea meteorologică de pe tot globul, prin schimbarea vremii (ploi, ninsori, frig, căldură, vânt, vreme senină, vreme mohorâtă, ceaţă, etc.). Viaţa noastră de zi cu zi este influenţată de stare vremii, şi aici nu mă refer la stările morale pe care le induce vremea. Când este frig şi plouă, oamenii stau mai mult în case, se întâlnesc unii pe la alţii, merg mai mult prin magazine, citesc, etc. Când este soare şi frumos ies prin parcuri, pleacă în excursii, au un chef de viaţă mai mare, în general stau mai mult în aer liber, toate alegerile lor luând în considerare acest aspect. Astfel având la îndemână acest instrument al vremii, Dumnezeu poate să ne influenţeze planurile, oricând. Poate cineva şi-a pus in gând ca mâine să meargă nu ştiu unde, dar vremea urâtă şi traficul îngreunat la obligat să rămână acasă.

• Prin cataclisme naturale (cutremure, furtuni, erupţii vulcanice, secetă, inundaţiile, etc.) Cutremurul din Japonia influenţează nu doar viaţa poporului japonez ci şi viaţa oamenilor de altă naţionalitate care se află în Japonia, şi inclusiv viaţa familiilor din ţara lor de origine. Cutremul va influenţa puternic şi viaţa economică a pieţii mondiale, trasporturile internaţionale, relaţiile diplomatice, şi indirect percepţia despre lume a tuturor celor care au aflat din mass-media de acest cutremur. Erupţiile vulcanice din Islanda au dat peste cap anul trecut sute de mii de oameni, perturbând foarte puternic traficul aerian. Eu însumi şi familia mea am fost nevoiţi să rămânem încă o săptămâna în Spania, pentru că avionul nostru a fost anulat. Secetele şi indundaţiile au dat peste cap viaţa multor oamenii de pe întreg globul, dealungul istoriei omenirii.

Omul fiind creat de Dumnezeu are harul Duhului Sfânt în el încâ de la apariţia embrionului în pântecele mamei. Aşa cum spunea şi Sfântul Apostol Pavel mai sus, prezenţa Duhul Sfânt în noi ne înfluenţează psihologic şi sentimental într-un mod foarte complex.

Iată care sunt mijloacele interne prin care ne influenţează:

• Conştiinţa. Este vocea lui Dumnezeu în om, instrumentul care ne atenţionează mereu dacă facem bine sau rău. Prin ea Hristos îi cheamă pe păcătoşi la pocăinţă, şi-i atenţionează pe toţi cei care plănuiesc să păcătuiască.

• Stărea de bine după ce facem o faptă bună şi starea de disconfort psihologic după ce facem răul. Prin aceste două stări pe care Duhul Sfânt ni le dă prin prezenţa sau absenţa Lui, vom fi influenţaţi în deciziile noastre dealungul întregii vieţii.

• Inspiraţia. Degeabă mă chinui, nu voi ajunge niciodată să scriu poezii aşa cum o făcea Eminescu sau psalmi aşa cum i-a scris David. Toate înţelepciunea şi ştiinţa lumii (fizică, matematică, chimie, biologie, teologie, filozofie, astronomie, pictură, sculptură, muzică, etc.) sunt descoperite de Dumnezeu unor anumiţi oameni şi în anumite timpuri, influenţând asftel viaţă societăţii în care trăiesc. Inspiraţia nu se rezumă doar la marile descoperiri ci şi la toate ideile bune care ne vin în munca noastră de zi cu zi, la şcoală, la servici, sau în relaţia cu oamenii.

• Ajutorul pentru acţiunile pe care le întreprinde omul. Fără Dumnezeu nu putem face nimic, şi asta o spune chiar El. Astfel Domnul are la îndemână acest puternic instrument: să ne ajute sau nu în acţiunile noastre. Cât de chinuitor este să faci ceva şi să nu-ţi iasă! Cât de greu ţi se pare. Şi cât de simplu şi natural faci un lucru când Dumnezeu îţi oferă ajutorul.

• Sănătatea trupului. Trupul, cel mai complex mecanism existent pe planetă, este lăcaş al Duhul Sfânt. Dumnezeu este viaţa noastră la propriu, aşa cum zice Sf. Ioan de Kronstadt,  şi dacă îşi harul de la noi devenim slabi şi neputincioşi, iar bolile năpădesc asupra noastră.

Instrumentele de care am vorbit mai sus sunt parte din natural, din felul în care a construit Dumnezeu lumea, dar El are putere de a interveni în viaţa noastră în mod supranatural, prin minuni. De la început şi până astăzi, omenirea a văzut mii şi sute de mii de minuni, prin care Domnul s-a făcut cunoscut oamenilor, rezolvând probleme ce păreau de nerezolvat.

Cu siguranţă mai există şi alte instrumente prin care Dumnezeu intervine în lume şi pe care din neştiinţă nu le-am menţionat mai sus.

Da, astăzi există mult rău în lume, dar gândiţi-vă ce ar fi dacă Dumnezeu n-ar interveni deloc. Domnul intervine în mod foarte înţelept atât cât e necesar, lăsându-i pe oameni să fie conştienţă că răul pe care-l trăiesc este o consecinţă directă a păcatelor din suflet şi a alegerilor lor greşite.

Deşi am detaliat separat mijloacele concrete prin care Dumnezeu intervine în lume, totuşi ele mereu sunt folosite împreună, într-un mod pe care nu-l vom înţelege niciodată, pentru că este mult prea complex şi detaliat.

Încurcate sunt căile Domnului dar minunat este planul Lui de mântuire a lumii !

(Claudiu)