Să nu facem milostenie din cele dobândite necinstit
Cu milostenia şi cu credinţa se curăţă păcatele. Iar milostenie socotesc nu pe cea adunată din silnicia şi din jaful altuia, că aceea nu este milostenie, ci cruzime şi neomenie. Că ce folos este a dezbrăca pe unul şi a îmbrăca pe altul? Chiar şi toată averea altuia de vom da, de nici un câştig nu ne este nouă. Şi dovadă este Zaheu care, atunci când îşi făcea rugăciunea la Dumnezeu, a zis: „Voi întoarce împătrit celor ce i-am năpăstuit”. Iar noi, de mii de ori năpăstuind şi apucând, socotim că ne rugăm lui Dumnezeu; dar, oare, nu-L mâniem pe El, încă şi mai mult?
Că, spune-mi mie, dacă ai fi adus la altar un cal mort, trăgându-l din răspântiile drumului, oare nu toţi te-ar fi gonit pe tine, că pe un spurcat şi un ieşit din minte? Deci, de ce nu te-aş mustra? Că, dacă este adunătură din jafuri, nu este numai precum calul cel mort, ci cu mult mai rău.
Şi tu acelaşi lucru faci, când, prin cuvintele tale, făgăduieşti lui Dumnezeu că te vei depărta de rele, iar, prin obiceiurile cele rele, ajutorezi din jafuri pe cei ce n-au şi, aşa, îţi aduci jertfa ta la altar. Dar acum, nu este numai această singură greşeală, ci şi una mai cumplită decât aceea, că necinsteşti, adică, sufletele sfinţilor. Că altarul, masa aceasta, este de piatră sau de lemn, şi se sfinţeşte şi se curăţeşte, iar acele suflete pe Însuşi Hristos îl poartă şi tu îndrăzneşti a trimitea acolo, în ele, o necurăţie că aceasta.
Dar el îmi răspunde, că nu dă ajutor din avuţia aceea, ci din altă avere curată. De râs sunt aceste cuvinte şi glume. Oare nu ştii că dacă intru averea ta cea multă va cădea şi averea nedreaptă, aceasta pe toată o necinsteşte. Precum şi într-un izvor curat cineva aruncând gunoaie, tot izvorul îl face necurat, aşa şi lăcomia, intrând în bogăţie o strică pe ea. Pentru că, iată, s-a zis: „Din această pricină mai bine este a nu milui”. De vreme ce şi Cain mai bine era să nu fi adus jertfă nicidecum, decât aducând jertfă proastă, să mânie pe Dumnezeu.
Iar cel ce ajută, din cele străine, cum nu-l va mânia pe Domnul? Că zice Dumnezeu: „Jefuirea altuia este jefuirea Mea, iar nu din averea ta. Acela este stăpânul averii aceleia, chiar dacă de mii de ori o vei ţine tu pe ea. Eu ţi-am poruncit, zice Domnul, să nu jefuieşti, iar tu cu jafuri Mă cinsteşti”. Şi oare nu-ţi va zice ţie: „Tu gândeşti fărădelegea, că Eu sunt asemenea ţie. Mustra-te-voi şi-ţi voi pune înaintea feţii tale păcatele tale”. Să ne depărtăm deci, de cele nedrepte şi cele drepte să le facem, pentru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Autor: Sfântul Ioan Gură de Aur
Sursa: Proloage, volumul I, ziua 12 noiembrie, „Întru aceastã zi, cuvânt al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenie.”
sharbinsk
noiembrie 12, 2013 @ 3:21 pm
Probabil, că aici se poate face o paralelă și cu cazul Becali, care a „miluit” din afaceri păguboase pentru stat, sau din banii veniți în club de la forurile străine pt performanțe naționale câștigate-furate, cu jocuri de culise, în dauna altora.
Și câștigurile la ruletă, barbut, poker, făcute pe sărăcirea altora, se încadrează cam tot la surse incompatibile cu milostivirea.
La fel și diferiți „afaceriști” care înțeleg să spele bani prin intermediul bisericii doar pt că nu e impozitabilă aducând ocara și asupra bisericii.
Nu spun că e rău faptul că cineva face milostenie, ci că trebuie îndreptată întâi situația celor păgubiți pt ca jertfa să fie curățită, iar banii milostiviți trebuiesc obținuți pe căi licite.
Aviz amatorilor care-l văd drept model pe G.B…
sdaniel
noiembrie 12, 2013 @ 5:17 pm
Perfect de acord cu tine Sharbinsk. Numai ca, inclusiv pe acest site, a fost dat ca model Gigi Becali pentru diverse lucruri, cum ar fi faptul ca a pus crucea pe autocarul Stelei. Intr-adevar, Becali a facut si gesturi crestinesti dar a dat cateva monede din marile furturi pe care le-a facut.
Nu pot sa uit cand s-au dus cativa calugari de pe muntele Athos la el in celula sa il ajute si sa se roage pentru el sa fie eliberat din penitenciar (a doua zi se judeca un recurs). Si, intr-adevar, dupa cateva ore de rugaciune a calugarilor, a doua zi, instanta i-a mai adaugat 6 luni de puscarie. :))))))
sdaniel
noiembrie 12, 2013 @ 7:23 pm
La putin timp dupa ce am citit acest articol am observat unul similar in Gandul
http://www.gandul.info/puterea-gandului/cum-sa-l-mituiesti-pe-dumnezeu-11670864
De fapt aceasta idee provine de la noul papa…redau un pasaj din articol:
„Ieri, dimineaţă, la Vatican, la Sfânta Liturghie, Papa Francisc a revenit asupra ideii, luminând-o dintr-un alt unghi: nu poţi fi binefăcător al Bisericii cu bani furaţi de la Stat. Cine crede că, făcând danii – oricât de generoase – îşi cumpără iertarea păcatelor, se înşeală: ”Unii spun: . Însă cu mâna cealaltă fură, fură de la Stat. De la săraci fură. E nedrept, duc o viaţă dublă. Cei care comit astfel de lucruri scandaloase ar merita – (o spune Isus, n-o spun eu) – să-şi lege de gât o piatră de moară şi să se arunce în mare. În cazul lor, Isus nu vorbeşte despre iertare”. Ei nu păcătuiesc, ei scandalizează. Care e diferenţa? ”Diferenţa este că acela care păcătuieşte, iar mai apoi se căieşte şi se roagă să fie iertat, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se smereşte şi cere mântuirea de la Isus. Dar cel care scandalizează, coruptul, nu se căieşte. Continuă să păcătuiască, prefăcându-se că este creştin. Trăieşte, de fapt, o viaţă dublă (…). Iar acolo unde este impostură nu există Duhul lui Dumnezeu”.
Faptul că Papa Francisc identifică dintre toţi păcătoşii pe corupţi e încă unul dintre demersurile sale menite să şocheze şi să pună pe gânduri. Privind în istoria bisericească universală, din cele mai vechi timpuri până astăzi, cercetând tablourile votive – o mulţime de personaje, mai mult sau mai puţin prestigioase, au sperat că-L pot mitui pe Dumnezeu.
Cu ce se singularizează corupţii între ceilalţi păcătoşi? Explică Sfântul Părinte: „Şi noi trebuie să ne considerăm păcătoşi – cu toţii! Toţi suntem păcătoşi! Dar să nu fim corupţi, căci cel corupt se află într-o stare de autosuficienţă, el nu cunoaşte umilinţa. Celor corupţi, Isus le spune că vor să apară frumoşi în exterior, asemenea mormintelor văruite (în Evanghelia după Matei, Hristos îi mustră pe farisei, cu apelativul ”morminte văruite”, n.m.), însă pe dinăuntru sunt plini de necurăţenie şi nelegiuire. Un creştin care se laudă că este creştin, însă nu are o viaţă creştinească, se numără printre aceşti corupţi… Cât de mult rău fac ei Bisericii! (…) Toţi cunoaştem câte unul dintre aceştia – creştini corupţi, preoţi corupţi (…). Să-i cerem Domnului harul de a ne recunoaşte păcătoşi şi de a nu ajunge să fim corupţi”.
sharbinsk
noiembrie 12, 2013 @ 9:50 pm
Din ce-mi spui, Papa începe printr-o raportare concretă la sensul intrinsec al cuvântului corupt- cu referire la cei care au păgubit statul și au aruncat niște firfirei bisericii din prea-prinosul lor.
Iar, apoi extrapolează definiția de corupt și la persoanele fățarnice prin declarații, nimerind mai mult sensul metaforic al cuvântului, care suportă mai multe aplicații, pentru a da cu ceață subliminală.
A doua parte a discursului, servește ca funcție de învăluire a mesajului, pt că așa orice păcătos e corupt moral, dar, termenul- corupt e asociat în ziua de azi cu infracțiuni economice și trafic de putere.
Cel mai probabil că țintește voalat în mafia italiană și în procedeul Robin-Hood, cappi locali fiind și ei niște „mărinimoși” cu Biserica din banii obținuți pe spatele altora.
[b]
Papa având și prerogative diplomatice, e posibil ca această predică să aibă mai mult iz politic, menită să șabloneze cetățenii pentru colabora cu fiscul și a plăti impozite,pt că nu-i așa, banii neimpozitați sunt și evazionați-deci neeligibili pt milostenie.[/b]
Așadar, să nu ne iluzionăm și aici [b]Papa e un politically correct, predica lui fiind diferită în consistență de cea a lui Ioan Gură de Aur[/b], care vorbea într-o epocă în care banii negrii nu puteau fi urmăriți pe fir, deci, din pură dragoste pentru adevăr urmărind demascarea nelegiurii ascunsă în intenții bune.
Era mult mai ușor în epoca lui Ioan Gură de Aur să dosești bani negrii, și tocmai critica acestei practici, greu de depistat, dă valoarea unui demers sincer.
Pe când în cazul papei, circuitul banilor negrii poate fi urmărit, pe fir, de la sursă până-n vistieria Vaticanului,
Și cine va trebui să facă muncă de securist pe la autoritățile italiene,cu declarații despre condițiile în care au intrat banii, pentru a scăpa de acuzația de complicitate sub forma tăinuirii ?
Cel mai probabil papa nu vrea complicații, cel puțin nu la Vatican, schema mergea când era el cardinal prin America Latină, unde traficanții erau statul.
sharbinsk
noiembrie 12, 2013 @ 10:05 pm
[quote]Nu pot sa uit cand s-au dus cativa calugari de pe muntele Athos la el in celula sa il ajute si sa se roage pentru el sa fie eliberat din penitenciar (a doua zi se judeca un recurs). Si, intr-adevar, dupa cateva ore de rugaciune a calugarilor, a doua zi, instanta i-a mai adaugat 6 luni de puscarie. :))))))[/quote]
Aici există și cealaltă fațetă a monedei, adică lui Becali să-i fi folosit aflarea veștii cu prelungirea de 6 luni, [b]acum și nu spre finalul pedepsei după „n” amânări,[/b] când probabil că i-ar fi picat mai rău vestea știindu-se aproape de eliberare.
Și sub aspectul întinderii pedepsei a scăpat ieftin.
Cam câți ani credeți că lua un infractor care a generat prejudicii de ordinul milioanelor USD, în Statele Unite, de exemplu?
Așa, dacă interpretăm strict lumește, Becali era să fie bătut la slujba ținută de călugării atohniți când deținutul care a comandat furtul mașinii lui Becali, a încercat să se răzbune pe el.
Ori, Becali e un răsfățat față de alți deținuți,prin condițiile pe care le are, deci, sub aspectul ăsta rugăciunile i-au cam fost ascultate, că putea da de un sistem muult mai strict și de comandanți care să o facă pe nebunii.
Plus că steluța iese pe profit cam de 3 ani, după meciuri europene câștigate la limită, când putea foarte bine să rateze calificările.
sharbinsk
noiembrie 12, 2013 @ 10:30 pm
[quote]Numai ca, inclusiv pe acest site, a fost dat ca model Gigi Becali pentru diverse lucruri, cum ar fi faptul ca a pus crucea pe autocarul Stelei.
[/quote]
Sincer n-am văzut acel articol și m-am referit la laurii atribuiți de mentalul colectiv al societății românești, lui Becali pt [b]milostenia[/b](tema discuției) făcută.
Gesturile lui sunt contradictorii, și cuprind o paletă amplă- de la fredonări de tropare până la explozii de agresivitate verbală, împotriva dușmanilor din fotbal, justițe („mi se rupe p… de DNA”) și politică.
Ca să nu mai zic de unele sfaturi hedoniste, era o emisiune în care se lăuda că a încuiat o jurnalistă în aceeași cameră cu Gică Hagi pt a o obliga să aibă relații sexuale cu el.
Sau cum îl lăuda pe Nikolici că e deștept, că nu se lasă stors non-stop de una, cum face M.Costea, după un scandal în care montenegreanul a fost prins cu prostituate de lux.
De aceea să fim precauți când vorbim despre el ca model.
[i]Acum să nu fiu înțeles greșit, Becali față de un miliardar scârțar, care n-ar da nici 3 lei pt unu care moare în fața lui, e la ani lumină.
Inimă are.[/i]
Dar, chiar și așa milostenia lui trebuie să se încadreze în indicațiile date de Sfântul Ioan Gură de Aur pt a lua cununa luptătorilor care se nevoiesc după legea cea dreaptă și pt a servi drept model.
Claudiu Balan
noiembrie 13, 2013 @ 6:47 am
Eu cred că firesc ar fi să-i lăsăm lui Dumnezeu judecata pentru faptele lui Gigi Becali. Nu știm ce este în sufletul lui, și viața lui încă nu s-a terminat.
Dumnezeu face tot posibilul ca omul să se mântuiască. Îi oferă toate ocaziile. Sunt sigur că și temnița este una dintre aceste ocazii.
Cât privește rugăciunile acelor călugări de a-l scoate pe Gigi Becali, să nu uităm că Dumnezeu nu este un tonomat în care bagi fisa și iese dorința, ci Hristos Domnul este Persoană, și dacă rugăciunile noastre coincid cu voia Lui atunci El le va împlini, dacă nu coincid, atunci nu le va împlini.
Noi ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne descopere voia Sa.
sharbinsk
noiembrie 13, 2013 @ 9:23 am
[quote]Eu cred că firesc ar fi să-i lăsăm lui Dumnezeu judecata pentru faptele lui Gigi Becali. Nu știm ce este în sufletul lui, și viața lui încă nu s-a terminat[/quote]
Da, probabil că temnița e ca un cuptor de foc în care se va căli, iar, suferința generată de lipsa celor dragi, îl va curăți.
Exemplele date erau pt a justifica faptul că nu e un model, nu pt a-l prefigura ca pe cel mai mare rău.
Probabil că va fi muult mai discret după eliberare și în limbaj, și în fapte, iar milosteniile lui vor fi secrete.