Cu milă este judecata, la cel ce a făcut milă

Povestit-a oarecare din părinţi, că era un dregător, care, trimis cu o solie împărătească, a găsit pe cale un mort, sărac, zăcând gol. Şi făcându-i-se milă, a zis slugii sale: „ia calul şi mergi puţin mai înainte.“. Iar acela, pogorându-se, s-a dezbrăcat de una din hainele sale şi a pus-o peste acel mort şi s-a dus. Apoi, după puţină vreme, trimis fiind tot cu o solie şi ieşind afară din cetate, a căzut de pe cal şi i s-a frânt piciorul. Şi, ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, şi doctorii îl căutau pe el. Iar, după ce au trecut cinci zile, i s-a înnegrit piciorul lui.

Şi, aceasta văzând, doctorii au hotărât să-i taie piciorul a doua zi, ca să nu-i putrezească şi trupul. De aceasta aflând şi dregătorul, foarte se intrista şi plângea de acea primejdie; şi de mâhnire, nici nu putea să doamnă, ci şi noaptea stătea treaz.

Deci, luminând candela, a văzut, la miezul nopţii, că un om se pogora pe fereastra cea de sus şi a venit la dânsul; şi stând lângă dânsul, i-a zis: „De ce plângi, şi de ce te necăjeşti?“. Iar el a răspuns: „Cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul şi mâine vin doctorii să-1 taie?“. Iar el a zis: „Arată-mi piciorul tău.“. Şi, arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat şi, i-a zis: „Scoală şi umblăl“ iar dregătorul a zis: „Nu pot că este frânt!“.

Iar el a zis către dânsul: „Sprijineşte-te de mine.“. Şi, sprijinmdu-se, s-a sculat şi a mers sănătos. Apoi, a zis cel ce s-a arătat: „lată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihneşte-te şi nu te mai necăji.“. Apoi, şi pentru milostenie i-a povestit câteva cuvinte, zicând că a spus Domnul: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Şi, cu milă este judecata, la cel ce a făcut milă.“. Şi altele ca acestea.

Apoi a zis: „Mântuieşte-te!“ Şi dregătorul a zis: „Te duci?“. Zis-a lui acela: ,,Ce mai voieşti, dacă te-ai vindecat?“. Şi, iarăşi, a zis dregătorul: „Pentru Dumnezeu, spune cine eşti?“.

Răspuns-a cel ce s~a arătat: „Caută la mine.“. Şi, după ce a privit, acela a zis: „Cunosti haina aceasta pe care o port?”. Şi iarăşi dregătorul a zis: „Da, a mea este.”. Şi iarăşi a zis acela: „Eu sunt acela pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum şi mi-ai dat haina ta. Şi m-a trimis Dumnezeu ca să te vindec. Deci, mulţumeşte totdeauna lui Dumnezeu.”. Şi, aceasta zicând a ieşit iarăşi pe fereastră aceea prin care a intrat. Şi dregătorul nu a încetat, mulţumind lui Dumnezeu, să dea din destul săracilor, din cele ce avea.

(Proloagele, vol I, pag. 351)