Minte, natură și matematică: o întâlnire miraculoasă. Interviu cu dl. Solomon Marcus, matematician și membru al Academiei Române
Vă invităm să vizionați emisiunea „Lumina Celui nevăzut” de la Trinitas TV în care părintele diacon Sorin Adrian Mihalache l-a invitat pe domnul Solomon Marcus, matematician de etnie evreiască, membru al Academiei Române. Este un dialog fascinant, în care se descoperă măreția creației lui Dumnezeu.
(Visited 32 times, 1 visits today)
Carol
februarie 2, 2014 @ 6:21 pm
V-ați gțndit foarte bine să puneți acest interviu.
Mi-e niciodată nu mi-a plăcut matematica, dar îmi plac și apreciez matematicienii și pe cei care se descurcă cu tainele acestor științe exacte, care merită respectul tuturora.
De mic am fugit de matematică, de teme în special, pe care le vedeam ca pe un chin care nu mă lasau la joacă și-mi distrugeau copilăria. În loc să te joci când e frumos afară, zi de zi teme, în weeck teme foarte multe, în vacanțe teme peste teme, zeci de exerviții pe zi, care mă scoteau serios din minți. Alți colegi care erau împăcați cu soarta lor și făceam împreună temele erau mai veseli, eu eram terorizat la teme.Trebuia mereu să fiu împins de la spate pentru că nu aveam practic nici un chef. Matematica a însemnat o teroare psihică pentru mine și la liceu, pe lângă fizică și chimie, de care slavă Domnului într-a zecea am scăpat.
Zeci de ori pe operații gen 12yz = 12zy, sau ceva de genul, cu inversiunea, un lucru simplu, pe care l-am înțeles doar citind Război și pace de Tolstoi, care arăta cum, 1 milion de soldați care veniseră după jaf și tot răul se întorcea contra lor, era egală o armată mult mai puțin numerică, dar cu un moral ridicat care avea puterea de aprtea lor ! Asta era toată matematica pe care profesorii nu au reușit să mă facă să o înțeleg, deși m-au chinuit teribil. Bine intenționați, dar prost structurată materia.
Ma tărziu, cam prin clasa a 12 și mai ales când am terminat școala și puteam învăța în voie ce doream eu, nu ce prevedea programa, am început să regret că nu am putut învăța mai mult matematică și fizică, fiind înclinat spre istorie mai mult, limba română și geografie.
Acum citind și ascultând așa oameni precum Sorin Mihalache, care nu e prima dată când ascult un interviu sau o conferință de a lui, văd altfel lucrurile și lovindu-mă involuntar și chiar plăcut în studiile mele de matematică, fără să vreau îmi dau seamă de lucruri pe care nu le învățam la șscoală pentru că nu aveam stare și eram continuu tulburat, acum liniștit caut mai în detaliu chiar și elemente de fizică sau chimie pentru a înțelege fenomene care trebuie să le înteleg, sau spre care curiozitatea mă împinge să le cunosc li nu am stare până nu le dau de cap.
Carol
februarie 2, 2014 @ 6:33 pm
Matematica este o metaforă a lumii înconjurătoare, asta este cert, iar înțelegând asta duhovnicește, vezi și minunea creației, iar în mintea ta vezi din ce în ce mai mult dumnezeirea și pe toată lucrarea Lui peste tot, în cele mai mici detalii.
De la documentare precum cele cu memoria apei, tunelele subterane făcute de furnici, capacitatea umană de a stoca informații mult mai mare decât toate cărțile de pe lumea asta, ne demonstrează că Dumnezeu a fost un matematician desăvîrșit din toate punctele de vedere, pe care nu îl pot ajunge toate mințile luminate la un loc nici 0,0001, pentru că toți suntem parte din El și de el am fost craeți, nu paote craeție să fie mai deșteaptă decât Craetrul.
De asemeni, terminând școala postliceală sanitară, devenind asistent medical, cunoscând anatomia umană în cele mai mici detalii, îmi arată câtă nevoie e să cunoști astfel de calcule, care să îți creeze sinaxele neuronale ce te vor ajuta pe parcurs să te dezvolți intelectual și te poți maturiza din toate punctele de vedere.
Pr Steinhardt spunea că amtematica, calculele, contabilii, sunt elemente drăcești, e ceva pur materialist. Viziunile teosofice sunt pline de cifre și numerotații, zicea el, dar cele creștine sunt altfel, duhul sfinților apostoli e total furat, când au o viziune, când se revarsă duhul asupra lor uită complet de toate, diferite de cele teosofice pline de calcule și cifre, astre, ș.a.m.d. Am și eu, se pare un aliat de partea mea care îmi dă dreătate.
Iar pr Steinhardt nu a fost niciun un om cu minte obscură sau un habotnic care refuza știința, el făcea trimitere chiar și la cibernetică, că arată voia lui Dumnezeu.
Ana
februarie 2, 2014 @ 8:06 pm
Carol, ai punctat atat de frumos si mai ales ca ai amintit si de parintele Steinhardt. Eu citindu-te mi-am amintit de parintele Gheorghe Calciu care fiind in inchisoarea comunista si avand o tabla neagra pe dorsala a patului, s-a apucat sa lucreze matematica incepand de la un punct. Poate si citit deja asta. Mie mi-a dat mult de gandit cuvintele parintelui si cum isi folosea el mintea acolo in inchisoare, pentru a se putea tine intr-o stare psihica buna.
Un profesor cu adevarat bun, are elevi iubitori de matematica. Deci in ce ne priveste pe noi, nu putem sa spunem ca nu ne-a placut matematica, ci ca nu am avut profesori buni.
Laura Stifter
februarie 3, 2014 @ 5:36 pm
Excepţional interviu, fascinant!
De fapt, de ce oare nu mă mir că aţi publicat din nou un material atât de interesant? 🙂
Dl prof. acad. Solomon Marcus a fost invitat la liceul unde am învăţat C. N. Gh. Lazăr, când eu eram în clasa a XI-a. Ne-a fascinat, îmi amintesc! Ne-a vorbit atât de frumos despre matematică, despre importanţa studiilor interdisciplinare şi despre multe alte aspecte interesante – unele dintre acestea mi s-au şters din amintire, din păcate… Mi-a rămas în inimă entuziasmul deosebit al domnului profesor şi, nu în ultimul rând, ideea că „un om tânăr e cineva capabil să se gândească mai mult la viitor decât la trecut”. 🙂
Pentru Carol: şi eu am avut, în anii de şcoală, dificultăţi în înţelegerea matematicii… şi pentru că ceea ce nu înţelegem ne pare a fi neimportant (ce naivitate!), credeam şi eu pe atunci, cu superficialitatea specifică vârstei copilăriei, că matematica este o disciplină importantă doar pentru cei cărora le place. 🙂 Acum regret că n-am încercat să-mi exersez mai mult gândirea matematică; mi-ar fi folosit, cu siguranţă, inclusiv la Filosofie. Şi nu, nu mi s-a întâmplat asta din cauza vreunui profesor, aşa cum spunea Ana!
Aştept cu bucurie, Claudiu şi Dan, să ne mai uimiţi cu astfel de interviuri, emisiuni şi conferinţe pe teme teologice, filosofice şi ştiinţifice, aşa cum ne-aţi obişnuit. 🙂
Doamne ajută!
P. S. Să ştiţi că am răspândit postarea asta pe toate grupurile posibile de studenţi teologi şi filosofi. 🙂
Laura Stifter
februarie 3, 2014 @ 5:39 pm
Eliade relata, în „Romanul adolescentului miop”, cum l-a terorizat matematica în perioada liceului (a rămas şi corijent, la un moment dat) şi, după anii de şcoală, s-a apucat s-o studieze temeinic.
Ce să-i faci?… Aşa sunt spiritele geniale: nonconformiste şi aventuriere. 🙂