Descrierea unui ateu semianalfabet (stiti cine): „geniul carpatin”, „savant de renume mondial”, „fiul poporului”, „cel mai iubit roman”, „tata al natiunii” etc. Descrierea de mai sus (a rugaciunilor): „” cat de minunate de frumoase”, „cata intelepciune”, „cata sublima iubire”, „minunat moment al umanitatii”, „atat de minunata randuiala”. Ambele descrieri sunt la fel de jenante!
De ce consideri Daniel că ambele descrieri sunt la fel de jenante? Cumva slujbele Bisericii se află pe același palier cu Tovarășul Ceaușescu? Sau cuvintele ”măreție”, ”minunat”, ”înțelepciune”, ”sublim”… nu se cuvin nimănui și niciunde? Să înțelegem că aceste cuvinte au fost inventate fără să aibe corespondent în realitate?
Daniel, nu cred că e locul aici să-ți verși frustrările. Toate acele apelative i se cuvin lui Dumnezeu, și slujbele Bisericii sunt revărsări din Harul Său, din energia Sa…. prin urmare laudele aduse slujbelor sunt laude aduse lui Dumnezeu.
Totuși să știi că Dumnezeu n-are nevoie să fie lăudat, dar cei care-L lauda recunosc că El este Unicul izvor al Binelui… si prin asta fac cunoscut numele Lui printre cei care nu-L cunosc.
Cred si eu ca relatia cu Dumnezeu nu e un concurs de cine e cel mai laudativ la adresa Lui. Relatia cu El este personala pentru fiecare dintre noi. Cred ca acest concept de „rugaciune” este de asemenea unul personal. Nu consider ca e nevoie sa invat rugaciuni scrise de altii. Nici macar nu vreau sa le citesc daramite sa le mai si laud. Pot si eu sa imi concep dorintele adresate Domnului in functie de nevoile / interesele mele (in general legate de o lume mai „umana”). Mai mult, sunt convins ca El nu va pocni din degete si gata dorinta e indeplinita. Trebuie sa particip si eu in a face aceasta lume mai buna, prin mesajele pe care le transmit celor cu care interactionez, prin activitatile mele, prin educatia pe care o transmit. Sfatul meu este sa nu mai puneti lumea sa pupe icoane, sa spuna rugaciuni si sa le vindeti produse religioase. Icoanele si rugaciunile se poarta in constiinta fiecaruia. Mult mai important este cat de crestineste se comporta omul in societate, nu ce face in Biserica. De aceea consider ca astfel de osanale pentru rugaciuni scrise de oameni si transmise altor oameni sa le memoreze nu sunt benefice. Daca vrei sa il lauzi pe Domnul, i-o spui Lui si gata. Exact cum spuneti si voi „Dumnezeu n-are nevoie să fie lăudat”. Atunci de sa o facem? Poate doar pentru a castiga concursul „Cine il lauda mai tare pe Dumnezeu in public”. 🙂
Claudiu. Cred ca am mai spus o data. Eu sunt impacat cu mine, nu am frustrari. Recunosc ca am si eu problemele mele, dar ele chiar nu au legatura cu religia.
„Mult mai important este cat de crestineste se comporta omul in societate, nu ce face in Biserica.” – păi nu din biserică au plecat învățăturile despre comportamentul creștin…?
Nu-ți impune nimeni să spui rugăciuni spuse de alții, dar unii oameni le invață pt că pur și simplu nu se simt în stare să lege frumos câteva cuvinte astfel încât să îi transmită Domnului un mesaj frumos.
Nu vrei să spui rugăciuni scrise de alții? Nu le spune. Nu vrei să pupi icoane? Nu le pupa. Îți impune cineva ceva…?
Daniel, ai prea multe pareri personale, fara cred, sa te fi adancit in citirea Sfintilor Parinti, sa vezi cum au trait, cum s-au rugat, deci cum au ajuns sfinti. Si sper ca le recunosti sfintenia. Dar ca sa ajungi sa te bucuri in rugaciunile lor de o mare frumusete, trebuie sa te smeresti putin si, citez pe Lucian Blaga, care poate ti-e mai usor de inteles: [b]”Sapa frate, sapa, sapa/ Pana dai de stele-n apa”[/b]
Asa este cum se spune mai sus. Rugaciunile si slujbele bisericii sunt foarte frumoase si pline de Duh Sfant. Dar tot la fel de frumos si de curat poate fi si un suflet care nu stie atatea rugaciuni si nici nu se roaga atat, ci doar sa roaga din inima si cu credinta. Cat de minunat poate fi un om care isi duce crucea fara sa se planga, rugandu-se asa cum stie el, ajutand cum poate, citind ce rugaciuni apuca si cand apuca, dar cu nadejde ca Dumezeu e cu el. Sunt de acord ca trebuie sa citim cartile despre sfintii parinti. Numai ca si eu am citit o carte cu ceva invataturi ale acestora ( nu o sa spun numele , dar e roman si f cunoscut) si am pus-o departe pt ca e ceva prea mult de mine. Daca acest parinte ar fi trait in viata de zi cu zi, atunci nu ar fi scris ceea ce scrie acolo, ci adaptat la lumea din ziua de azi ( cu familii, copii, necazuri, boli). Nu niste lucruri prea greu de indeplinit de un om obisnuit cu familie si greutati.
Am cunoscut o persoana cu ceva ani in urma, care nu stia nici sa scrie nici sa citeasca.Dar se ruga cu cuvintele ei si stia rugaciunile obisnuite pe care le spunea dimineata si seara.Dar si-a invata copii asa cum trebuie si erau f credinciosi.Si Dumezeu cati copii i-a dat atatia a avut. Credeti ca era mai prejos decat unul care spune multe rugaciuni? Dar , chiar indraznesc sa spun oare o fi mai prejos cumva decat Sfantul de care am vorbit mai sus? Nu cred , dupa cum am vazut care i-a fost viata, si ce greutati a avut. Deci nu rugaciunile conteaza ci sufletul care se roaga si poate intra in comuniune cu Dumezeu.Acela va fi rasplatit cum se cuvine.
Parintele Ieronim spunea ca atunci cand moare mama ,o fiica nu iei cartea de rugaciuni ca sa te duci si sa plangi la mormantul ei . Tot El a mai spus ca in momentul in care ne rugam sa nu ne ridicam de la rugaciune daca nu am avut macar o lacrima ,deoarece asta vine din impietrirea inimii si daca avem lacrimi asta se datoreaza iubirii lui Dumnezeu .Caci mai bine sunt primite lacrimile unui suflet sincer inainte lui Dumnezeu decat sa rostim mii de cuvinte desarte asemenea fariseilor .Dumnezeu nu se uita la vorbele noastre ci la sufletul caruia le rosteste si modul in care le rosteste .Domnul se uita doar la inima pacatosului .Nu trebuie sa deznadajduim daca avem inima impietrita din cauza pacatelor ,fiindca Domnul cand vede ca ne pare rau si sufletul nostru tanjeste dupa El dupa ceva timp de rugaciune se va milostivi de de noi ,iar sufletul nostru va fi invaluit de dragostea Sa cea Sfanta .Intradevar rugaciunile Bisericii au un mare folos asupra sufletelor noastre ,fiindca daca nu erau acei calugari care se mai roaga prin manastiri si preoti care savarsesc Sf Liturghie ,probabil noi acuma nu am mai fi ,deoarece ei mai tin lumea in ppicioare cu sfintele lor rugaciuni.
1. „Cred si eu ca relatia cu Dumnezeu nu e un concurs de cine e cel mai laudativ la adresa Lui. Relatia cu El este personala pentru fiecare dintre noi.”
Dumnezeu nu ne ce cere să-L lăudăm ca să se umfle El în pene, ci își dorește ca fiecare om din lumea această să conștientizeze că orice reușită din viața noastră, orice lucru bun, vine de la El. Dar știi de ce?
Hai să-ți dau un exemplu:
Dacă eu încep să mă laud prietenilor mei că prin puterile mele mi-am făcut o prietenă, ne-am îndrăgostit și apoi ne-am căsătorit, unii din ei o să deznădăjduiască și o să se supere, gândindu-se că poate ei nu au aceeași putere, frumusețe, carismă, farmec, etc. Dar dacă eu le spun că m-am rugat la Dumnezeu și El mi-a scos în cale fata potrivită, o să le dau și lor nădejde să-și rezolve problema, arătându-le că nu a stat în puterile mele să rezolv un lucru așa de măreț cum este întemeierea unei familii… și pot merge și ei să-L roage pe Dumnezeu și să le ofere același lucru. În acest caz lauda pe care eu i-am adus-o lui Dumnezeu n-a fost pentru a-L peria, ci pentru a-i ajuta și pe alți oameni să apeleze la Dumnezeu ca la Tatăl lor.
Cu precizarea că voi pune pe seama lui Dumnezeu succesurile mele doar dacă eu cu adevărat mi-am pus nădejdea în El, nu mințind și simulând credința și nădejdea.
2 „Cred ca acest concept de „rugaciune” este de asemenea unul personal”.
Daniel, Dumnezeul nostru este Treime de Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este un singur Dumnezeu dar 3 persoane. Deci Dumnezeul nostru nu e ființă atotputernică plictisită de propria-i existență ci este comuniune de Persoane, adică o familie. Tatăl îl iubește pe Fiul așa cum îl iubește pe Duhul Sfânt, iar Fiul îl iubește pe Duhul Sfânt cu aceeași iubire pe care i-o arată Tatălui, la fel Duhul Sfânt iubește și pe Tatăl și pe Fiul asemenea.
Ce vreau să-ți spun este că această comuniune și iubire intra-trinitară (din sânul Sfintei Treimi) a proiectat-o Dumnezeu și în lumea pe care a creat-o. De aceea l-a făcut pe Adam și apoi imediat pe Eva, zicând: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18).
Apoi din Adam și Eva s-au născut copii și uite așa neamul omenesc s-a extins… formând o mare familie.
Cât privește rugăciunea, e bine ca omul să se roage și singur, dar îl vom simți pe Dumnezeu mai prezent atunci când ne rugăm mai mulți împreună. Iată ce spune Domnul Hristos:
„Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20)
Dumnezeu lucrează în lume prin apostoli, episcopi, preoți și diaconi. Lor le-a dat acest har de a dezlega păcatele oamenilor, de a-i povățui sufletește și de a transforma pâinea și vinul în Trupul și Sângele Lui. Prin urmare Dumnezeu vrea să facă bine lumii prin Biserica Sa, pentru că acolo își revarsă El bogăția Harului vindecând pe oameni.
În Biserică ne adunăm toți ca într-o mare familie, invitați la masă de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, împreună cu Maica Domnului și toți sfinții.
Rugăciunea comună este mult mai puternică. Rugăciunile pe care le citesc preoții și episcopii la Sfânta Liturghie și la toate celelalte Sfintei Taine, cuprind mari taine ale lui Dumnezeu și înțelesuri adânci pe care noi oamenii nu le-am fi înțeles singuri.
E bine să te rogi singur. E bine să te rogi acasă cu cuvintele tale. Dar la Biserică ne rugăm cu cuvintele sfinților, pentru că doar așa învățăm ce ne este de folos să cerem lui Dumnezeu, cum să-i mulțumim, cum să-L Lăudăm și multe altele.
3. „Mai mult, sunt convins ca El nu va pocni din degete si gata dorinta e indeplinita. „
Ca dorința ta să fie o împlinească Dumnezeu trebuie să se întâmple următoarele:
– să ceri ceva folositor ție și oamenilor din întreaga lume. – să ai credință și să nu te îndoiești – să te mai rogi împreună cu altcineva, dacă vrei ca Dumnezeu să-ți împlinească rugăciunea mai repede.
4. „Sfatul meu este sa nu mai puneti lumea sa pupe icoane, sa spuna rugaciuni si sa le vindeti produse religioase. Icoanele si rugaciunile se poarta in constiinta fiecaruia.”
Daniel, așa cum vezi noi pe acest site nu vindem nimic, nu publicităm nimic pentru bani, ci totul e gratuit, și fără a avea scopuri ascunse… fără a promova afaceri care să facă bani.
Noi îi încurajăm pe oameni să sărute icoanele, așa cum își sărută poza celor dragi, pentru că nu se închină la idoli, ci se închină Persoanei care este pictată în acea icoană. Dacă icoanele n-ar exista atunci am uita foarte repede de Dumnezeu la cât de slabi suntem. Faptul că zilnic dau ochii cu Hristos Dumnezeu în icoana din casa mea, îmi amintește să fiu bun, să nu judec, să nu mă mândresc, să nu mă înalț cu mintea, să nu defrânez, să fiu cinstit, și multe altele.
5. „Mult mai important este cat de crestineste se comporta omul in societate, nu ce face in Biserica.”
Omul nu se va putea purta creștinește în societate dacă nu se va ancora în viața Bisericii, pentru că de acolo izvorăște Viața Adevărată, de acolo primim putere de la Dumnezeu să stăm ancorați puternic în bine.
La sfârșit, Daniel, te îndemn să citești mai mult ca să afli mai multe despre Biserica Ortodoxă, și despre Dumnezeu, Sfânta Treime.
sdaniel
decembrie 7, 2012 @ 8:36 am
Descrierea unui ateu semianalfabet (stiti cine): „geniul carpatin”, „savant de renume mondial”, „fiul poporului”, „cel mai iubit roman”, „tata al natiunii” etc.
Descrierea de mai sus (a rugaciunilor): „” cat de minunate de frumoase”, „cata intelepciune”, „cata sublima iubire”, „minunat moment al umanitatii”, „atat de minunata randuiala”.
Ambele descrieri sunt la fel de jenante!
Dan Tudorache
decembrie 7, 2012 @ 9:13 am
De ce consideri Daniel că ambele descrieri sunt la fel de jenante? Cumva slujbele Bisericii se află pe același palier cu Tovarășul Ceaușescu? Sau cuvintele ”măreție”, ”minunat”, ”înțelepciune”, ”sublim”… nu se cuvin nimănui și niciunde? Să înțelegem că aceste cuvinte au fost inventate fără să aibe corespondent în realitate?
Claudiu Balan
decembrie 7, 2012 @ 9:18 am
Daniel, nu cred că e locul aici să-ți verși frustrările.
Toate acele apelative i se cuvin lui Dumnezeu, și slujbele Bisericii sunt revărsări din Harul Său, din energia Sa…. prin urmare laudele aduse slujbelor sunt laude aduse lui Dumnezeu.
Totuși să știi că Dumnezeu n-are nevoie să fie lăudat, dar cei care-L lauda recunosc că El este Unicul izvor al Binelui… si prin asta fac cunoscut numele Lui printre cei care nu-L cunosc.
sdaniel
decembrie 7, 2012 @ 11:50 am
Cred si eu ca relatia cu Dumnezeu nu e un concurs de cine e cel mai laudativ la adresa Lui. Relatia cu El este personala pentru fiecare dintre noi.
Cred ca acest concept de „rugaciune” este de asemenea unul personal. Nu consider ca e nevoie sa invat rugaciuni scrise de altii. Nici macar nu vreau sa le citesc daramite sa le mai si laud. Pot si eu sa imi concep dorintele adresate Domnului in functie de nevoile / interesele mele (in general legate de o lume mai „umana”). Mai mult, sunt convins ca El nu va pocni din degete si gata dorinta e indeplinita. Trebuie sa particip si eu in a face aceasta lume mai buna, prin mesajele pe care le transmit celor cu care interactionez, prin activitatile mele, prin educatia pe care o transmit.
Sfatul meu este sa nu mai puneti lumea sa pupe icoane, sa spuna rugaciuni si sa le vindeti produse religioase. Icoanele si rugaciunile se poarta in constiinta fiecaruia. Mult mai important este cat de crestineste se comporta omul in societate, nu ce face in Biserica.
De aceea consider ca astfel de osanale pentru rugaciuni scrise de oameni si transmise altor oameni sa le memoreze nu sunt benefice.
Daca vrei sa il lauzi pe Domnul, i-o spui Lui si gata.
Exact cum spuneti si voi „Dumnezeu n-are nevoie să fie lăudat”. Atunci de sa o facem? Poate doar pentru a castiga concursul „Cine il lauda mai tare pe Dumnezeu in public”. 🙂
sdaniel
decembrie 7, 2012 @ 11:53 am
Claudiu.
Cred ca am mai spus o data. Eu sunt impacat cu mine, nu am frustrari. Recunosc ca am si eu problemele mele, dar ele chiar nu au legatura cu religia.
SB
decembrie 7, 2012 @ 12:55 pm
@sdaniel
„Mult mai important este cat de crestineste se comporta omul in societate, nu ce face in Biserica.”
– păi nu din biserică au plecat învățăturile despre comportamentul creștin…?
Nu-ți impune nimeni să spui rugăciuni spuse de alții, dar unii oameni le invață pt că pur și simplu nu se simt în stare să lege frumos câteva cuvinte astfel încât să îi transmită Domnului un mesaj frumos.
Nu vrei să spui rugăciuni scrise de alții? Nu le spune. Nu vrei să pupi icoane? Nu le pupa. Îți impune cineva ceva…?
Ludmila Doina
decembrie 7, 2012 @ 1:18 pm
Daniel, ai prea multe pareri personale, fara cred, sa te fi adancit in citirea Sfintilor Parinti, sa vezi cum au trait, cum s-au rugat, deci cum au ajuns sfinti. Si sper ca le recunosti sfintenia.
Dar ca sa ajungi sa te bucuri in rugaciunile lor de o mare frumusete, trebuie sa te smeresti putin si, citez pe Lucian Blaga, care poate ti-e mai usor de inteles: [b]”Sapa frate, sapa, sapa/ Pana dai de stele-n apa”[/b]
Boitos
decembrie 7, 2012 @ 2:18 pm
Asa este cum se spune mai sus.
Rugaciunile si slujbele bisericii sunt foarte frumoase si pline de Duh Sfant.
Dar tot la fel de frumos si de curat poate fi si un suflet care nu stie atatea rugaciuni si nici nu se roaga atat, ci doar sa roaga din inima si cu credinta.
Cat de minunat poate fi un om care isi duce crucea fara sa se planga, rugandu-se asa cum stie el, ajutand cum poate, citind ce rugaciuni apuca si cand apuca, dar cu nadejde ca Dumezeu e cu el.
Sunt de acord ca trebuie sa citim cartile despre sfintii parinti.
Numai ca si eu am citit o carte cu ceva invataturi ale acestora ( nu o sa spun numele , dar e roman si f cunoscut) si am pus-o departe pt ca e ceva prea mult de mine.
Daca acest parinte ar fi trait in viata de zi cu zi, atunci nu ar fi scris ceea ce scrie acolo, ci adaptat la lumea din ziua de azi ( cu familii, copii, necazuri, boli).
Nu niste lucruri prea greu de indeplinit de un om obisnuit cu familie si greutati.
Boitos
decembrie 7, 2012 @ 2:24 pm
Am cunoscut o persoana cu ceva ani in urma, care nu stia nici sa scrie nici sa citeasca.Dar se ruga cu cuvintele ei si stia rugaciunile obisnuite pe care le spunea dimineata si seara.Dar si-a invata copii asa cum trebuie si erau f credinciosi.Si Dumezeu cati copii i-a dat atatia a avut.
Credeti ca era mai prejos decat unul care spune multe rugaciuni?
Dar , chiar indraznesc sa spun oare o fi mai prejos cumva decat Sfantul de care am vorbit mai sus?
Nu cred , dupa cum am vazut care i-a fost viata, si ce greutati a avut.
Deci nu rugaciunile conteaza ci sufletul care se roaga si poate intra in comuniune cu Dumezeu.Acela va fi rasplatit cum se cuvine.
Diana
decembrie 7, 2012 @ 3:50 pm
Parintele Ieronim spunea ca atunci cand moare mama ,o fiica nu iei cartea de rugaciuni ca sa te duci si sa plangi la mormantul ei . Tot El a mai spus ca in momentul in care ne rugam sa nu ne ridicam de la rugaciune daca nu am avut macar o lacrima ,deoarece asta vine din impietrirea inimii si daca avem lacrimi asta se datoreaza iubirii lui Dumnezeu .Caci mai bine sunt primite lacrimile unui suflet sincer inainte lui Dumnezeu decat sa rostim mii de cuvinte desarte asemenea fariseilor .Dumnezeu nu se uita la vorbele noastre ci la sufletul caruia le rosteste si modul in care le rosteste .Domnul se uita doar la inima pacatosului .Nu trebuie sa deznadajduim daca avem inima impietrita din cauza pacatelor ,fiindca Domnul cand vede ca ne pare rau si sufletul nostru tanjeste dupa El dupa ceva timp de rugaciune se va milostivi de de noi ,iar sufletul nostru va fi invaluit de dragostea Sa cea Sfanta .Intradevar rugaciunile Bisericii au un mare folos asupra sufletelor noastre ,fiindca daca nu erau acei calugari care se mai roaga prin manastiri si preoti care savarsesc Sf Liturghie ,probabil noi acuma nu am mai fi ,deoarece ei mai tin lumea in ppicioare cu sfintele lor rugaciuni.
Claudiu Balan
decembrie 7, 2012 @ 6:13 pm
Daniel voi încerca să-ți răspund punctual:
1. „Cred si eu ca relatia cu Dumnezeu nu e un concurs de cine e cel mai laudativ la adresa Lui. Relatia cu El este personala pentru fiecare dintre noi.”
Dumnezeu nu ne ce cere să-L lăudăm ca să se umfle El în pene, ci își dorește ca fiecare om din lumea această să conștientizeze că orice reușită din viața noastră, orice lucru bun, vine de la El. Dar știi de ce?
Hai să-ți dau un exemplu:
Dacă eu încep să mă laud prietenilor mei că prin puterile mele mi-am făcut o prietenă, ne-am îndrăgostit și apoi ne-am căsătorit, unii din ei o să deznădăjduiască și o să se supere, gândindu-se că poate ei nu au aceeași putere, frumusețe, carismă, farmec, etc. Dar dacă eu le spun că m-am rugat la Dumnezeu și El mi-a scos în cale fata potrivită, o să le dau și lor nădejde să-și rezolve problema, arătându-le că nu a stat în puterile mele să rezolv un lucru așa de măreț cum este întemeierea unei familii… și pot merge și ei să-L roage pe Dumnezeu și să le ofere același lucru. În acest caz lauda pe care eu i-am adus-o lui Dumnezeu n-a fost pentru a-L peria, ci pentru a-i ajuta și pe alți oameni să apeleze la Dumnezeu ca la Tatăl lor.
Cu precizarea că voi pune pe seama lui Dumnezeu succesurile mele doar dacă eu cu adevărat mi-am pus nădejdea în El, nu mințind și simulând credința și nădejdea.
2 „Cred ca acest concept de „rugaciune” este de asemenea unul personal”.
Daniel, Dumnezeul nostru este Treime de Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este un singur Dumnezeu dar 3 persoane. Deci Dumnezeul nostru nu e ființă atotputernică plictisită de propria-i existență ci este comuniune de Persoane, adică o familie. Tatăl îl iubește pe Fiul așa cum îl iubește pe Duhul Sfânt, iar Fiul îl iubește pe Duhul Sfânt cu aceeași iubire pe care i-o arată Tatălui, la fel Duhul Sfânt iubește și pe Tatăl și pe Fiul asemenea.
Ce vreau să-ți spun este că această comuniune și iubire intra-trinitară (din sânul Sfintei Treimi) a proiectat-o Dumnezeu și în lumea pe care a creat-o. De aceea l-a făcut pe Adam și apoi imediat pe Eva, zicând: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18).
Apoi din Adam și Eva s-au născut copii și uite așa neamul omenesc s-a extins… formând o mare familie.
Cât privește rugăciunea, e bine ca omul să se roage și singur, dar îl vom simți pe Dumnezeu mai prezent atunci când ne rugăm mai mulți împreună. Iată ce spune Domnul Hristos:
„Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20)
Dumnezeu lucrează în lume prin apostoli, episcopi, preoți și diaconi. Lor le-a dat acest har de a dezlega păcatele oamenilor, de a-i povățui sufletește și de a transforma pâinea și vinul în Trupul și Sângele Lui. Prin urmare Dumnezeu vrea să facă bine lumii prin Biserica Sa, pentru că acolo își revarsă El bogăția Harului vindecând pe oameni.
În Biserică ne adunăm toți ca într-o mare familie, invitați la masă de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, împreună cu Maica Domnului și toți sfinții.
Rugăciunea comună este mult mai puternică. Rugăciunile pe care le citesc preoții și episcopii la Sfânta Liturghie și la toate celelalte Sfintei Taine, cuprind mari taine ale lui Dumnezeu și înțelesuri adânci pe care noi oamenii nu le-am fi înțeles singuri.
E bine să te rogi singur. E bine să te rogi acasă cu cuvintele tale. Dar la Biserică ne rugăm cu cuvintele sfinților, pentru că doar așa învățăm ce ne este de folos să cerem lui Dumnezeu, cum să-i mulțumim, cum să-L Lăudăm și multe altele.
3. „Mai mult, sunt convins ca El nu va pocni din degete si gata dorinta e indeplinita. „
Ca dorința ta să fie o împlinească Dumnezeu trebuie să se întâmple următoarele:
– să ceri ceva folositor ție și oamenilor din întreaga lume.
– să ai credință și să nu te îndoiești
– să te mai rogi împreună cu altcineva, dacă vrei ca Dumnezeu să-ți împlinească rugăciunea mai repede.
4. „Sfatul meu este sa nu mai puneti lumea sa pupe icoane, sa spuna rugaciuni si sa le vindeti produse religioase. Icoanele si rugaciunile se poarta in constiinta fiecaruia.”
Daniel, așa cum vezi noi pe acest site nu vindem nimic, nu publicităm nimic pentru bani, ci totul e gratuit, și fără a avea scopuri ascunse… fără a promova afaceri care să facă bani.
Noi îi încurajăm pe oameni să sărute icoanele, așa cum își sărută poza celor dragi, pentru că nu se închină la idoli, ci se închină Persoanei care este pictată în acea icoană. Dacă icoanele n-ar exista atunci am uita foarte repede de Dumnezeu la cât de slabi suntem. Faptul că zilnic dau ochii cu Hristos Dumnezeu în icoana din casa mea, îmi amintește să fiu bun, să nu judec, să nu mă mândresc, să nu mă înalț cu mintea, să nu defrânez, să fiu cinstit, și multe altele.
5. „Mult mai important este cat de crestineste se comporta omul in societate, nu ce face in Biserica.”
Omul nu se va putea purta creștinește în societate dacă nu se va ancora în viața Bisericii, pentru că de acolo izvorăște Viața Adevărată, de acolo primim putere de la Dumnezeu să stăm ancorați puternic în bine.
La sfârșit, Daniel, te îndemn să citești mai mult ca să afli mai multe despre Biserica Ortodoxă, și despre Dumnezeu, Sfânta Treime.
Doamne ajută!