Minuni ale sfinților în viețile tinerilor (1)
De foarte multe ori rămânem uimiţi, surprinşi într-un mod cu totul aparte atunci când auzim despre o minune petrecută în viaţa unei persoane mai mult sau mai puţin cunoscute. Acest material reuneşte mărturii lunare ale tinerilor contemporani despre minuni ale Sfinţilor săvârşite în zilele noastre. Din pricina lipsei de credinţă, mulţi oameni ignoră rugăciunile adresate Sfinţilor crezând că aceştia nu vor asculta nicicând cererile lor zilnice. Dar de cele mai multe ori, nici nu apucăm bine să strigăm numele unui Sfânt, căci iată că Acesta a şi venit în întimpinarea noastră dăruindu-ne vindecare şi ajutor în diferite trebuinţe. Îmi doresc din tot sufletul ca acest sondaj lunar să îi ghideze pe toţi cititorii aflaţi în mari încercări sufleteşti iar aceştia să alerge prin rugăciune către Sfinţii Bisericii noastre Ortodoxe. De asemenea, îmi puteţi trimite mărturiile voastre pentru ca şi alte persoane să cunoască bunătatea şi dragostea Sfinţilor care v-au ajutat de-a lungul timpului. Am să încep cu o minune săvârşită de un sfânt drag mie descoperit recent, Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie.
Georgiana T., Brăila: Pe Sfântul Atanasie l-am cunoscut în primăvara anului 2010, în apropierea praznicului Său (…). Îmi amintesc că parohia la care merg de obicei a organizat un scurt pelerinaj la Galaţi, pentru închinarea la Sfintele Sale Moaşte. Până atunci nu auzisem de Sfânt, cu atât mai puţin, nu ştiam că acesta a fost proclamat în anul 2009, pentru a fi cinstit de Biserica Ortodoxă Română. M-am dus totuşi, chiar dacă mă aştepta un examen destul de greu peste câteva zile, dar îmi doream din tot sufletul să-l „cunosc” pe acest minunat dascăl al Dunării de Jos. Am ajuns la Catedrala din Galaţi exact în timpul Sfintei Liturghii. Îmi amintesc că eram foarte emoţionată şi nerăbdătoare să ajung la racla cu Sfintele Sale Moaşte, aşezată pe un baldachin în acel moment. Înainte mă mai închinasem la Sfintele Moaşte ale mai multor Sfinţi, dar neştiind ce să le cer cu exactitate, mă rugam doar pentru lucruri trecătoare, care efectiv nu-mi foloseau sufletului şi cu atât mai puţin mântuirii. Când am ajuns în faţa Sfântului, nu-mi doream decât ceea ce îmi era spre folosul mântuirii şi a dobândirii Vieţii celei Veşnice. M-am rugat pentru asta mai întâi de toate apoi pentru examenul ce urma să vină. Nu ştiu cât mi-a ascultat Sfântul Atanasie prima cerere dar a doua cu siguranţă a ascultat-o şi mai mult de atât, a şi împlinit-o! Peste examen am trecut cu bine, nici nu mă aşteptam având în vedere faptul că nu mă pregătisem îndeajuns, însă Sfântul m-a ajutat şi am obţinut o notă foarte mare. Iată că Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie nu s-a dovedit a fi doar un doctor fără de plată al tuturor credincioşilor bolnavi, ci şi un sprijin la învăţătură şi un luminător al tinerilor! Tot în aceeaşi zi, pe când eram în curtea Catedralei Arhiepiscopale, am aflat că mama se simţea foarte rău; era slăbită şi avea dureri mari. Ea nu a putut să mă însoţească la Sfintele Moaşte aşa că a decis să rămână acasă. De îndată ce am auzit că se simţea din ce în ce mai rău, m-am rugat iarăşi Sfântului pentru a-i veni în ajutor şi pentru a-i alina suferinţa. Seara, când am ajuns acasă, ea se simţea foarte bine şi a mărturisit cum cineva, nevăzut” parcă îi luase toată durerea cu „mâna”. Atunci i-am adus slavă marelui Sfânt Atanasie căci mi-a ascultat rugăciunea nevrednică!
Sfântul nu a făcut minuni doar cu mine, ci şi cu persoanele dragi din jurul meu. Vă îndemn să îl chemaţi în rugăciune pe acest Propovăduitor al lui Hristos, să îi aduceţi laudă şi cinste, căci întotdeauna Sfântul vine în ajutorul tuturor celor care-i cântă cu inima plină de dragoste:, Bucură-te Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcătorule de minuni!” (mărturia o puteţi citi integral pe http://voisuntetiluminalumii.blogspot.ro) „
Ioana-Irina C., studentă în Salonic, Grecia: Nu pot descrie în cuvinte minunile petrecute în viaţa mea, mai ales cele săvârşite în ultima vreme. Voi enumera aici câţiva Sfinţi care mi-au ascultat rugăciunile de fiecare dată şi nu m-au trecut nicicând cu vederea.
Sfântul Ierarh Nectarie m-a ajutat la numeroase examene să obţin nota 10, în condiţia în care ceilalţi colegi au picat. De atunci mă rog lui neîncetat pentru lumânare şi folos la învăţătură, dar şi pentru alte probleme sau frământări sufleteşti cotidiene. Un alt Sfânt drag mie şi totodată ocrotitor, este Sfântul Alexandru din Svir. M-a ajutat pe parcursul anilor de studiu atât în ţară, cât şi aici, în Grecia. Viaţa sa minunată o găsiţi aici.
De asemenea, Sfântul Luca al Crimeei, un „prieten” extraordinar care a săvârşit în viaţa mea o minune negrăită! Rămăsesem fără bani în Grecia şi-mi doream din tot sufletul să ajung la racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon, din Corfu. Dar cum nu aveam bani suficienţi, deja îmi imaginam că nu voi ajunge niciodată acolo. Însă, deşi nu ştiam mai nimic despre Sfântul Luca al Crimeei, mi-am pus în gând să fac Acatistul şi să-l rog să mă ajute într-un fel încât să ajung în Corfu cât mai repede. După câteva ore primesc un telefon neaşteptat. O prietenă din Spania m-a sunat să mă anunţe că mi-a pus pe card 300 de euro. Vă daţi seama că bucuria trăită în acel moment a fost de nedescris! Nici astăzi nu ştiu cum să-i mulţumesc şi cum să-L slăvesc pe acest minunat Sfânt al Ortodoxiei, Sfântul Luca al Crimeei!
Un alt Sfânt care m-a ajutat enorm este Sfântul Dionisie din Olimp. Îmi doream să ajung la Sfintele Sale Moaşte însă acolo nu se fac cazări, e vârf de munte. Nu poţi avea acces oricând şi oricum. Începusem să renunţ la idee oarecum. La un moment dat, un prieten din Grecia îmi propune să mergem într-o zi în Olimp, la Sfântul Dionisie. I-am spus că nu prea avem cum dar mi-a mărturisit că stareţul de acolo era de fapt părintele lui duhovnic. Nu mi-a venit să cred! A fost incredibil. Am ajuns cu uşurinţă apoi în Olimp iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să-i mulţumesc Sfântului pentru minunea săvârşită şi pentru ajutorul primit.
Boldor Gheorghe Laurian, student la Teologie în Sibiu, România: Acum patru ani, în timpul orei de istorie mi s-a făcut rău. Nu am băgat de seamă, dar la scurtă vreme am leşinat. Îmi amintesc că a fost agitaţie mare; colegii şi profesorul m-au dus la spitalul orăşenesc apoi la cel municipal. Ştiu că leşinasem de vreo 17 ori în tot acest timp apoi intrasem în comă. În cele din urmă am ajuns la Timişoara iar acolo am stat internat două săptămâni aflând că va trebui să mă supun unei operaţii pe creier.. Înainte să mă trezesc am avut un vis, o vedenie chiar, în care Cineva îmi spunea că trebuie să merg la Catedrală de urgenţă căci acolo voi primi vindecare. Am fugit din spital deoarece doctorii nu vroiau să plec; am ajuns acolo, m-am rugat, şi deşi aveam 99 de pungi de aer pe creier şi un chist imens, bunul Dumnezeu m-a întărit fără ca eu să mă aştept la o posibilă minune şi totodată vindecare. Am început să plâng la Icoana Maicii Domnului, la Icoana Mântuitorului apoi la racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş. Când am ajuns la spital, nu a mai trebuit să fiu operat. Chistul se retrăsese. Doctorii, familia, prietenii… toţi au fost uimiţi! Sunt sigur că Sfântul Iosif a săvârşit această minune! După câteva zile am ieşit din spital iar în prezent pot spune că starea mea de sănătate este una foarte bună. Slavă lui Dumnezeu pentru toate şi laudă Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş! Fără Acesta nu aş fi reuşit să mă vindec.
Elena Răţulea, studentă, Spania, Barcelona: Pe când eram în ţară, treceam printr-o perioadă foarte ciudată a vieţii mele; o perioadă plină de ispite şi de frământări spirituale. Îmi doream din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi trimită şi mie pe cineva, un băiat care să mă ajute şi totodată să-mi dăruiască o iubire curată, o prietenie adevărată. Toate prietenele mele îşi întâlniseră fără prea mult efort „sufletul pereche” iar eu mă întrebam ce am făcut de nu merit o persoană pe care Dumnezeu să mi-o dăruiască. Am ajuns, nu întâmplător, la Icoana Sfintei Fecioarei Maria de la Nicula. Auzisem că Mânăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord şi m-am decis să merg împreună cu familia acolo. M-am rugat fierbinte la Icoana Fecioarei Maria ca să-mi trimită pe cineva, un prieten credincios, cuminte, pe care să-l iubesc şi care să mă iubească sincer. La scurt timp, Măicuţa Domnului mi-a arătat că rugăciunea mea nu a fost trecută cu vederea, şi iată că mi-a trimis pe cineva aşa cum mi-am dorit, ba din contră, un tânăr viitor preot. Suntem şi în ziua de azi împreună şi Îi mulţumesc neîncetat Măicuţei şi Sfintei Treimi pentru ajutorul dat. Cu această ocazie, îi sfătuiesc pe toţi tinerii credincioşi să ajungă cât mai repede la Mânăstirea Ni cula, la Icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria. Cu siguranţă vă va ajuta!
Iulia Maria, Alba Iulia, România: Aş vrea să vă scriu despre o minune săvârşită de o Sfântă dragă mie, şi anume Sfânta Cuvioasă Parascheva. Deşi nu am ajuns încă la Sfintele Sale Moaşte aflate în Iaşi, Sfânta nu a întârziat să mă ajute şi să-mi asculte nevrednica rugăciune. La începutul anului şcolar, mă descurcam destul de greu la o anumită materie deoarece doamna profesoară mi se părea prea dificilă, complicată. Nu înţelegeam mai nimic la ora dânsei şi o etichetam total greşit. Am început, alături de o bună prietenă, să citesc Acatistul Sfintei Cuvioasei Parascheva. La scurt timp, doamna profesoară s-a schimbat complet! De fapt Sfânta m-a ajutat să văd şi o altă latură a respectivei profesoare. A început să predea cu totul diferit, să fie mai apropiată de proprii elevi, să ne ajute să luăm note mai bune. De atunci mă rog neîncetat Sfintei Parascheva să mă ajute la învăţătură şi nu numai; să-mi fie ocrotitoare şi o bună sfătuitoare, exact cum scrie în Acatistul ei preaminunat!
(Sondaj realizat de Georgiana)
Neicu Mihai-Ionut
iunie 21, 2012 @ 8:35 am
Georgiana , la ce biserica mergi?
nicoleta
iunie 21, 2012 @ 5:44 pm
Si pe mine m-au ajutat Sfintii …si de multe ori nu mi-am dat seama…dar totusi uneori am simtit.
Tin minte ca intr-un an de ziua mea (de ziua Sfantului Nicolae) eram tare suparata.Si de suparare ,dupa slujba,m-am dus la biblioteca sa-mi fac o lucrare de seminar.Mi-am inchis telefonul ca sa nu mai vorbesc cu nimeni.,caci fiind ziua mea ma sunau multi si primeam multe mesaje.Era o tristete in inima mea atat de apasatoare….si teoretic stiam ca nu e bine sa fiu asa….mai ales de ziua mea…cand eu se cuvenea sa raspund tutror cu drag si zambetul pe buze….dar eram trista si nu puteam nimic face sa schimb asta…dar stiind ca nu e bine asa ,am inceput sa ma rog la Sf.Nicolae :”Sfinte Nicolae,stiu ca nu e bine ca sunt asa,te rog sa ma ajuti sa ies din starea asta”.Si am repetat rugaciunea asta de cateva ori in gand.La un moment dat a intrat in sala d e lectura o foarte apropiata prietena si colega a mea.Ea a venit la mine.Dar eu am rugat-o sa ma lase in pace.Si ea,a mai stat putin….si a plecat.Dar eu din cand in cand mai spunea rugaciunea catre Sfantul Nicolae.Cand s-a inchis biblioteca am plecat,si in drum spre casa m-a sunat o alta prietena si m-a intrebat daca nu vreau sa ne intalnim….dar eu nu am vrut…eram tot cu inima teapana d e mahnire….la scurt timp mi-am dat seama ca Sf.Nicolae prin prietenele mele vroia sa ma scoata din tristete…
Alta data,era de 5 decembrie.A fost o zi plina : servici… apoi vecernie cu litia pentru Sfantul meu ocrotitor.Am ajuns acasa tarziu si eram asa obosita,dar vroiam sa fac o prajitura de post pentru ziua mea.Tin minte ca nimeni din casa ,in acea zi , nu a fost sa cumpere ulei,caci s e terminase.Trebuia sa merg eu,dar era inchis peste tot….tin minte ca parca era 10 noaptea.Dar nu vroiam sa renunt la prajitura….si l-am rugat pe Sfantul sa ma ajute s a fac prajitura.Si imediat mi-a venit ideea sa pun ulei d e la Sf.Maslu….dar nu era destul….si mi-am zis ca voi pune margarina in loc d e ulei.M-am apucat e prajitura…si deodata,mama care trebaluia prin casa,si-a amintit deodata ca aveam niste ulei prin balcon….si numai ce vad ca scoate vre-o 2 sticle.Mi-am dat seama ca aici e lucrarea Sfantului.Si tot in seara aceea ,tin minte ca aveam nevoie de zahar.Nu aveam zahar deajuns …tot pentru o alta prajitura.Si tin minte ca am cautat si-mi ziceam „trebuie sa fie pe undeva”…nu l-am gasit in accea nopate…dar a 2 a zi am intrebat-o pe mama si ea a scos din camara o sacosa pe jumatate umpluta cu zahar. 🙂
Tot Sf.Nicolae m-a ajutat sa-mi gasesc servici.Toata vara am cautat prin ziar si pe unde am putut…dar nimic.Mama ma presa sa-mi gasesc neaparat….apoi in octotmbrie incepea facultatea si trebuia sa platesc taxa.Si eu vazand ca nu si nu gasesc…m-am gandit sa-l rog pe Sfantul….si l-am rugat….cu cuvintele mele…si la scurta vreme am gasit….si inca ce servici…un servici la care merg cu mare drag….si cu program flexibil (si eu care imi faceam griji din cauza asta).
Sf.Parascheva m-a ajutat in drumul vietii….caci d e multe ori m-am tarat prin noroi….dar cu rugaciunile ei , ma ajuta sa-mi dau seama ca gresesc si ca nu se cuvine sa raman in nori.
Sf.Matrona,m-a ajutat la un examen,(si nu numai)…dar despre asta este un articole pe acest site.
Georgiana Ionela Tofoleanu
iunie 22, 2012 @ 6:48 am
Cin, eşti de acord să public mărturiile tale despre Sf. Ierarh Nicolae în viitorul sondaj?
nicoleta
iulie 16, 2012 @ 5:31 pm
[quote name=”Georgiana”]Cin, eşti de acord să public mărturiile tale despre Sf. Ierarh Nicolae în viitorul sondaj?[/quote]
Georgiana ,abia acum vad intrebarea.Da, sunt deacord si sa fie spre slava lui Dumnezeu care lucreaza prin Sfintii sai.
Ana-Maria Voinea
iunie 22, 2012 @ 10:00 am
Am facut o promisiune cu ceva timp in urma si nu am onorat-o inca. Asa ca atunci cand am vazut acest articol a trebuit sa scriu si eu, doar promisesem cuiva, nu?
Primul sfant care si-a pus amprenta in viata mea este Sf.Dimitrie Basarabov. Ne cunoastem din facultate. El a fost cel care mi-a vindecat sufletul ranit de pacate si deznadejde si mi-a facut un foarte frumos cadou: pe sotul meu. A fost mereu langa noi, ne-a ajutat la greu si, drept multumire, baietelul nostru ii poarta numele, asa il avem mereu langa noi pe ocrotitorul nostru drag.
Cel de-al doilea sfant care ne sare mereu in ajutor in orice necaz si la orice ora, cel caruia i-am promis ca voi spune si altora ce a facut pentru noi, este Sf. Efrem, noul mucenic de la Nea Makri, din Grecia. Minunile lui sunt relativ noi pentru mine, iar ajutorul… neconditionat. Ultimul ajutor pe care ni l-a dat a fost pentru cei 2 copii ai mei. De 3 zile vomitau intr-una, cu diaree, lipsa poftei de mancare, dureri de burta. Nu stiam ce sa le mai dam. Am fost la medic, am schimbat mai multe feluri de medicamente, apoi apelat si la leacurile ‘babesti’ si degeaba. Intamplator(sau nu) am deschis cartea cu minunile sfantului la relatarea unui credincios din Romania care a primit ajutor de la sfant intr-o situatie asemanatoare. Atunci m-am rugat cu mai multe ravna si eu, si la nici jumatate de ora cel mic dormea linistit iar fetita, cea mare, a cerut de mancare apoi s-a culcat si ea. De atunci vomitatul a incetat si intr-o zi si-au revenit complet.
Nu mai pomenesc toate micile ajutoare primite zi de zi, cum ar fi banii veniti pe neasteptate cand aveam mai mare nevoie sau locul de munca gasit de sotul meu dupa 2 luni de cautari in zadar (a ajutat si Sf. Nicolae aici).
Ar mai fi un loc unde am intrat bolnava de lombosciatica si am iesit vindecata dupa 4 ore: la Busteni, la Manastirea Caraiman, in casa Maicutei Domnului.
Badea Patricia
iunie 22, 2012 @ 12:56 pm
Ma alatur si eu celor care au marturist despre ajutorul sfintilor in viata lor.
Un sfant tare drag mie, poate chiar cel mai drag, este Sfantul Nectarie. L-am descoperit pe Sfantul Nectarie cam acum un an si jumatate cand am fost intr-o zi de toamna cu cativa colegi si profesori la seminarul teologic din Bucuresti pentru un proiect si o prezentare. Si cand ne-am dus, am trecut si pe la manastirea Radu-Voda care este chiar langa seminar.Tocmai fusese hramul manastirii- Sarbatoarea Sf Nectarie. Eu pana atunci nu stiam de existanta acestei manastiri si nici de faptul ca acolo se afla racla cu moastele Sf Nectarie. Cred ca Dumnezeu a randuit sa merg in acea zi acolo. Apoi o vreme nu m-am mai gandit la asta dar de vara trecuta am inceput sa merg mai des pe acolo si sa ma rog mai des la moastele Sfantului Nectarie. L-am rugat sa ma ajute sa-mi gasesc un duhovnic si l-am gasit 🙂 pe atunci am trecut printr-o perioada destul de grea, cu multe ispite si tot de la Sfantul Nectarie a venit ajutorul, cand credeam ca nu mai este nici o speranta. Intr-o zi ma durea gatul si era o durere destul de neplacuta. Mi-am dat cu putin ulei din candela care arde neincetat langa moastele lui si in cateva zile mi-a trecut. Si sunt sigura ca m-a ajutat in multe alte momente cand poate eu nici nu ma gandeam ca primesc ajutor de la el.
Si Sfantul Nicolae m-a ajutat. Dupa ce am citit mai multe marturii pe blogul „Ajutor la examene” am decis sa citesc si eu acatistul Sfantului Nicoale pentru ajutor la invatatura. Dar nu il aveam. Tot in acea zi trebuia sa ma intalnesc cu o fata ca sa-i dau ceva si atat de mare mi-a fost uimirea cand am vazut ca mi-a adus acatistul Sfantului Nicolae. Nu ma asteptam sa intre in posesia mea chiar asa de repede. Iar dupa ce l-am citit chiar am invatat mai usor( desi recunosc ca am momente si cand nu ma pot concentra deloc)
Georgiana Ionela Tofoleanu
iunie 22, 2012 @ 4:03 pm
Doamne ajută! Patricia, eşti de acord să public în viitorul sondaj mărturia ta?
Badea Patricia
iunie 22, 2012 @ 5:23 pm
Buna Georgiana. Da, sigur ca sunt de acord. Doamne ajuta!
Elena
iunie 23, 2012 @ 8:17 am
Vreau si eu sa spun ceva aici, in categoria cu minuni.
Acum vreo 2 ani, mergeam cu inca 4 colege spre facultate. Pe la mijlocul drumului insa, am intalnit doua fete care radeau foarte tare si nu stiu de ce dar s-au luat de noi. Vorbeau urat si au inceput sa ne urmareasca. Celelalte colege mergeau 2 cate 2 si erau in fata mea, iar eu ramasesem in spatele lor. Cele doua fete, ranjite o sa le spun, erau in spatele meu si radeau de mine, ca ia uite ce frica imi e de ele. Eu ma gandeam ca daca arunca cu ceva pe mine ( aveau 2 pahare cu cafea), daca ma scuipa, daca, daca. Si atunci am zis: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul. Doamne ajuta!” si am inceput sa cant un Psalm. Ma gandeam ca asta e, ma spal acasa. Atunci fetele ranjite s-au pus in fata mea si au zis: ‘tu stai in spate’ si au aruncat cafeaua pe colegele mele. Au mai spus cateva lucruri si din fericire ne-au lasat in pace. De atunci ma gandesc ca asta e o minune si ii multumesc lui Dumnezeu si Sfintilor Lui ca nu s-a intamplat nimic mai grav si ca a avut grija de mine si de colege care desi au fost stropite cu cafea, nu au patit nimic mai grav.
De atunci am vrut sa impartasesc asta cu cineva si in afara de familie nu am avut cui sa spun.
Doamne ajuta!
Georgiana Ionela Tofoleanu
iulie 17, 2012 @ 2:43 pm
Cin, viitorul sondaj va fi pentru luna august. Am nevoie de numele tău complet şi judeţul (altfel sondajul nu va fi credibil). Mulţumesc.
Stefan Viorel Cristian
decembrie 19, 2013 @ 9:35 am
Multe minuni s-au intamplat in viata mea, dar am sa vorbesc doar despre una. Acea minune a fost icoana Maicii Domnului cu Iisus tinut in brate, o icoana la care ma rugam des si eu si mama mea, o icoana ce pare sa-mi fi transmis un semn, un mesaj. Era tinuta in bucatarie sub o candela pe care o mai aprindeam in zile de sarbatoare si mai ales Duminica. Pe la inceputul clasei a 7-a i-am vazut pe parintii mei ducandu-se in bucatarie putin cam speriati si nelamuriti, ba chiar nu ma lasau sa vad despre ce e vorba iar mama citea o rugaciune si stropea cu aghiasma acea icoana. Cu timpul am aflat ca au gasit pe ea ulei dar care nu stiau de unde sa fi fost (pretindeau ca ar fi curs din candela in urma unui eventual cutremur avut loc seara dar pe care noi nu l-am fi simtit). Lucrul cel mai interesant a fost ca acea icoana inramata si acoperita cu sticla (o bucata de geam de marimea icoanei ) s-a patat enorm cu acel ulei (nu stiu cum a trecut uleiul prin acel geam)iar la ochiul lui Iisus exista o mica pata ce-ti lasa impresia ca e o lacrima a Lui. Vreau sa va spun ca la cateva luni dupa aceasta inatamplare a cazut asupra mea o “boala” numita epilepsie care in primii 2 ani a fost groaznica: stari de “déjà vu”, panica, voma, pierderea vederii pentru cateva zeci de secunde apoi vedeam stelute, iar noaptea in somn imi pierdeam cunostinta, tremuram si-mi muscam limba. In incercarea de a trata aceasta boala am fost la un medic neurolog, bine cunoscut in tara, domnul Radu Rogozea, unde mi-am facut pe o perioada de cateva luni 3 electro-encefalograme iar toate rezultatele au iesit diferit: 1-partea dreapta a creerului mai activa decat partea stanga, 2-partea stanga a creerului mai activa decat partea dreapta, 3- creerul functiona normal. Aceste rezultate l-au tulburat pe medic, l-au enervat si mi-a zis (de fata cu mama) “tu esti blestemat!”. Acea boala a durat 11 ani, timp in care starile s-au mai ameliorat putin, cele de zi au trecut dar cele de noapte nu. Printr-o hotarare de-a mea m-am lasat de tratamentul medical tinut in primii 5 ani si care parea sa nu aiba rezultate doar ca ma facea sa ma simt un drogat consumand atatea pastille zi de zi. Dupa acei ani, intr-o zi de sarbatoare a Maicii Domnului, icoana facatoare de minuni adusa de la Letca Noua a fost adusa in Giurgiu la catedrala episcopala acolo unde eram si eu prezent. Dar cu cateva minute inainte de a fi adusa imi aduc aminte ca mi-am indreptat privirea spre biserica si de atunci nu stiu ce s-a mai intamplat cu mine, doar ca m-am trezit in bratele a doua doamne alaturi de o asistenta venita cu ambulanta gata sa ma ia. Am putut merge pana in masina pe picioarele mele, am spus acelei asistente care sa fie cauza lesinului si am declarat pe propia-mi raspundere ca nu necesit interventii medicale si ca membrii ambulantei si-au facut treaba cum trebuie si ca nu am ce le reprosa. Astfel m-am intors in catedrala, acolo unde se afla icoana facatoare de minuni si cu lacrimi m-am rugat Maicii Domnului dupa care am plecat pe jos acasa fara sa mai am probleme, doar ca cei prezenti in preajma mea se uitau la mine putin mirati si speriati fiindu-le probabil teama sa nu mi se faca iar rau. Boala tot a mai ramas cativa ani pe mine, cu toate ca datea semne sa se amelioreze.Mai acum ceva vreme cand prin indemnul duhovnicului meu am inceput sa citesc seara de seara Paraclisul (intai) al Maicii Domnului (in speranta ca ma va ajuta sa-mi gasesc si eu iubirea) si am observant ca durata de timp dintre crizele de seara (de aprox.o luna) aproape ca s-a triplat, nici in clipa de fata nu mai am problema in ciuda numeroaselor zile pline de stres si de raceala. Ma voi ruga in continuare Maicii Domnului ca acesta sa fie sfarsitul necazului (al epilepsiei) multumindu-i din toata inima pentru darul oferit.