Minunile din fiecare zi…

Nimic în viaţă nu este întâmplător. Dumnezeu le rânduieşte pe toate după voia Sa şi spre folosul nostru, aşa încât nici un pas al vieţii nu este lipsit de importanţă. M-am convins de acest lucru după ce am început să cred în minuni. Nu pentru că până atunci nu credeam, pur şi simplu credeam superficial, mă uimeam auzind despre ele, dar nu le vedeam că facând parte din viaţa mea proprie.

Totuşi viaţa mi-a demonstrat contrariul…

Cu timpul, când m-am apropiat de Dumnezeu, El, din marea Sa bunătate revărsa în fiecare zi din viaţa mea o sumedenie de lucruri minunate fără ca măcar să-L rog, fără ca măcar să-i cer aşa ceva. Dar El îmi dăruia minuni la care nu mă aşteptam. şi uimitor este că mă ciocneam de ele în fiecare zi, fără excepţie.

Viaţa mea luase o cu totul altă întorsătură, am incepul să-L simt mereu pe Dumnezeu şi pe Maica Sa în preajma mea, mereu, absolut mereu mă ajutau când îi chemăm. Mai târziu, am prins mai multă îndrăzneală şi şi am început să mă las din ce în ce mai mult în voia Sa, cerându-I să-mi rânduiască paşii pe calea cea bună. Pur şi simplu nu au fost alcătuite cuvinte care să poate descrie pacea adâncă care s-a sălăşluit în sufletul meu, şi de câtă dulceaţă era în inima mea în acele clipe de dumnezeiasca bucurie!

Nu a trecut multă vreme şi am început să-I cer anumite lucruri pe care înainte le credeam, într-o anumită măsură, imposibile. Şi, într-adevăr, nici o rugă, nici o cerere nu mi-a fost trecută cu vederea. Fie că ceream un lucru pământesc, fie că sufletesc, îl primeam întotdeauna, îndată. Era destul să chem cu credinţa numele Domnului, şi minunea se întâmplă. Nu credeam că eram capabilă de anumite lucruri, mă vedeam neputincioasă în faţa lor, dar mila Celui Preaînalt mi-a venit în ajutor.

Un loc aparte în sufletul meu ocupa minunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Care alergam mereu când eram în strâmtoare. Acestea sunt de nedescris. Foarte multe şi preaminunate au fost (şi continuă a fi) pentru a le putea include în câteva cuvinte. M-am gândit că la un moment dat să scriu o carte despre această. Dar cert e că Ea, din dragostea Sa cea necuprinsa, m-a scăpat şi din deznădejde, şi din necaz, şi din neputinţa, până chiar şi de la moarte, de nenumărate ori.

Câteva cuvinte înecate în lacrimi spuse înaintea sfintei Sale Icoane m-au făcut să primesc ajutorul Ei atât de dorit de mine, dar atât de nemeritat! Ştiu cu siguranţă că mulţi, foarte mulţi sunt cei care au simţit ajutorul Împărătesei Noastre Celei Bune în multe din clipele vieţii lor.

Astăzi m-am obişnuit cu minunile, cu”imposibilul” ce poate deveni, în orice clipă, realitate. Căci „la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”. Nu încetez a mă uimi de nemăsurată Lui milostivire ce se revarsa neîncetat şi necondiţionat în viaţa noastră,a zidirii mâinilor Sale.

De multe ori arunc o privire în trecut şi privesc viaţa mea cu alţi ochi. Parcă mi s-a deschis mintea şi acum înţeleg de ce a fost aşa şi nu altfel. Iar multe „simple întâmplări” azi le văd că pe ceva cu totul deosebit, care au adus o schimbare în viaţa mea. M-am convins astfel de un lucru: minunile au fost, sunt şi vor fi atâta timp cât avem credinţă, supunere şi dragoste faţă de Dumnezeu, Ziditorul nostru.

Viaţa fiecărui om e plină până la refuz de minuni, dar pentru a le simţi trebuie să vedem în toate voia lui Dumnezeu, puterea Lui nemăsurată cu care lucrează în viaţa noastră,spre mântuirea noastră.

Să luăm aminte la tot ce se întâmplă, pentru că în întâmplările miraculoase îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, Care e întotdeauna prezent în viaţa noastră. Căci El este Viaţa noastră…”