„Moda” ortodoxă
În general, felul în care te îmbraci este considerat o problemă personală. Mulţi spun: e treaba mea cum mă îmbrac! În realitate, atunci când trăim în societate felul în care ne îmbrăcăm nu ne priveşte doar pe noi, pentru că el îi afectează şi pe cei din jurul nostru. Câtă importanţă trebuie să acorde creştinul felului în care se îmbracă?
Comunicăm şi ne transformăm prin ceea ce purtăm Rolul îmbrăcămintei a fost studiat foarte mult de-a lungul timpului, iar în ultima vreme s-a creat o adevărată filozofie de folosire a stilului vestimentar mai ales în domeniul profesional, multe companii având reguli stricte în acest sens. S-a constatat că înfăţişarea exterioară descoperă nu doar nivelul social, economic sau educaţional, ci vorbeşte şi despre caracterul persoanei. De aceea stilul vestimentar poate fi folosit pentru a transmite ceva anume. În plus, felul în care ne îmbrăcăm nu îi influenţează doar pe cei cu care ne întâlnim, ci şi pe noi înşine, pentru că într-o mare măsură devenim ceea ce purtăm, adică felul în care ne îmbrăcăm ne influenţează comportamentul.
Hainele poartă întotdeauna un mesaj Vestimentaţia este deci o problemă serioasă, chiar dacă mulţi consideră că important este „ce avem în suflet, nu exteriorul”. Această atitudine duce la extreme: – fie de exemplu ne îmbrăcăm strălucitor, arătând o grijă excesivă pentru trup şi podoabe, considerând că putem fi curaţi şi smeriţi în ciuda acestora, – fie ne îmbrăcăm neglijent şi chiar murdar, ceea ce arată o lipsă de respect pentru ceilalţi şi pentru trupul pe care ni l-a dat Dumnezeu. De ce ne îmbrăcăm într-un anume fel? „Conştient sau inconştient, spune William Thourlby – un recunoscut consilier în îmbrăcăminte, hainele pe care le purtăm descoperă nişte lucruri pe care vrem ca lumea să le creadă despre noi înşine.” Ne îmbrăcăm deci pentru alţii mai mult decât pentru noi înşine. Unii se îmbracă pentru a-şi arăta hainele frumoase, alţii se îmbracă extrem de simplu pentru că vor să convingă lumea despre smerenia lor. Şi unii şi alţii suferă de mândrie. Apoi, dacă problemele noastre sufleteşti ne determină să căutăm cu orice preţ acceptarea societăţii, ne vom îmbrăca cum ne dictează aceasta, pentru a plăcea şi a fi acceptaţi de ceilalţi. Uităm cu totul ce ne spune Dumnezeu despre aspectul exterior.
Criteriile vestimentare ale creştinului Din sfaturile pe care le găsim în Scriptură sau în scrierile Sfinţilor Părinţi, putem sintetiza că înfăţişarea noastră trebuie să fie îngrijită, ordonată, potrivită, astfel încât nimeni să nu fie tulburat de ea. Criteriile după care ar trebui să se orienteze creştinul în alegerea îmbrăcămintei sunt:
- 1. modest
Modestia înseamnă lipsa opulenţei, a exagerărilor, a grijii excesive pentru anumite aspecte (bijuterii, cosmetice, coafuri, accesorii etc.).
- 2. decent
Acest aspect se referă în mod special la femeie, din cauza puterii pe care o are aceasta de a influenţa prin vizual. Cum poate o femeie creştină să arate respect faţă de Dumnezeu, faţă de oameni şi faţă de sine prin îmbrăcămintea sa? Îmbrăcându-se cu decenţă, cu sensibilitate, fără a cauza ruşine sau stânjeneală lui Dumnezeu sau oamenilor care o privesc. Intervin aici două probleme:
- – în dorinţa de a câştiga atenţia şi iubirea bărbatului, femeia crede că îmbrăcându-se după cerinţele modei, impresionând cu fizicul ei, va reuşi acest lucru. Uită că nu face decât să se auto-transforme într-un obiect; foarte râvnit, ce-i drept, dar aruncat după utilizare.
- Îmbrăcarea după modă ne aruncă de multe ori în abisuri periculoase, pentru că moda are o filozofie perversă. Mary Quant, designerul care a inventat fusta mini, spunea că scopul ei ca şi creatoare de modă este de „a îmbrăca pe femei astfel încât bărbaţii să fie provocaţi să le strângă în braţe”. La întrebarea „Care este scopul modei?”, răspunsul ei a fost prompt: „sexul”. Să ţinem deci cont, înainte de a reduce din lungimea fustelor şi de a coborî talia pantalonilor, că scopul modei este de a-şi vinde produsele prin exploatarea puternică a pornirilor biologice, prin expunerea unor haine care hrănesc mândria şi apetitul sexual.
- – de multe ori adolescentele şi tinerele nu cunosc îndeajuns psihologia masculină şi faptul că bărbatul, spre diferenţă de femeie, este excitat prin simţul văzului. De aceea hainele mulate, ca să nu mai vorbim de cele care lasă descoperită o mare parte a corpului, sunt o adevărată provocare pentru el şi are nevoie de o mare tărie sufletească pentru a nu fi tulburat. Iar Hristos ne spune clar: „oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” Sigur că nu suntem vinovate pentru mizeria mintală de care poate suferi un bărbat, însă să nu uităm nici că suntem răspunzătoare pentru adulterele cauzate de ceea ce purtăm şi cât arătăm.
Cele două criterii nu exclud deci curăţia, îngrijirea şi eleganţa (în sensul ei de bun gust şi graţie). Femeia creştină este chemată să se îmbrace modest nu pentru a fi mai puţin atractivă, ci pentru a păstra şi proteja ceva ce este fragil şi care poate fi uşor pierdut: intimitatea destinată soţului ei. A te îmbrăca modest şi decent înseamnă că hainele vor acoperi în mod suficient corpul, astfel ca alţii să nu fie stânjeniţi sau ispitiţi.
O problemă de convingere Deşi aspectul exterior este extrem de important, trebuie să avem grijă să nu cădem în altă capcană, aceea de a aplica celorlalţi cu forţa anumite criterii. Sunt mulţi care încearcă să corecteze mereu viaţa altora atacând ceea ce ei consideră că sunt obiceiuri rele. Să nu uităm că în drumul nostru pe Cale ne aflăm pe diferite trepte de înţelegere. Iar schimbarea stilului vestimentar este o consecinţă a convertirii sufletului de către iubirea lui Dumnezeu, nicidecum o cauză sau un început. Dacă ne dorim să fim creştini nu doar cu numele, şi să trăim fiecare clipă în prezenţa lui Dumnezeu, înfăţişarea exterioară va fi un martor tăcut şi fidel al identităţii noastre creştine. Ea va transmite lumii că noi trăim pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi nu pe noi înşine.
(Natalia Corlean – Apostolat in tara fagarasului)
RDF
mai 27, 2010 @ 3:47 pm
Foarte frumos si adevarat articol! Va felicit!!! E drept ca in zilele de azi multa lume acorda prea mare importanta trupului, nedandu-si seama ca trupul nu e al lor, ci e un Dar primit de la Dumnezeu…Nu vad sau nu vreau sa vad ce rost are ca noi, fetele, sa ne „impodobim” mai ceva ca pomul de Craciun…E drept ca si eu purtam margele si bratari, mai schimbam si cerceii, dar ai mei mereu ma intrebau de ce port acele „plasticuri”(desi majoritatea erau de lemn)…:-)) De cand mi s-a dat a-L descoperi pe Hristos si de cand L-am primit in inima mea, am reusit sa renunt cu usurinta la podoabele cele de prisos…Ma bucur mult! Iar purtarea valului in Biserica m-a ajutat a renunta si la importanta mare pentru felul in care „imi sta parul”! Ma bucur si dau slava lui Dumnezeu in veci.Amin!
Laura-optimista
mai 27, 2010 @ 5:48 pm
„Moda este o formă de urâţenie atât de intolerabilă, încât trebuie să o schimbăm la fiecare şase luni.” 🙂
„Unii caută-n oglindă de-şi buclează al său păr/Alţii caută în lume şi în vreme adevăr”(Mihai Eminescu)
Doamne-ajută!
Valentin
mai 27, 2010 @ 6:10 pm
Ce frumos scrie aici autoarea: „Femeia creştină este chemată să se îmbrace modest nu pentru a fi mai puţin atractivă, ci pentru a păstra şi proteja ceva ce este fragil şi care poate fi uşor pierdut: intimitatea destinată soţului ei”!
somebody
mai 27, 2010 @ 10:44 pm
Minunat articol! Dovada vie a faptului ca femeia crestina, in ceea ce priveste imbracamintea, poate intruni toate aceste calitati la un loc: frumusete,decenta,simplitate si bun gust…
Apocalyps
mai 27, 2010 @ 11:36 pm
Îi mulțumesc autoarei acestui articol.M-a impresionat atât de mult,încât mi s-a completat înțelegerea,despre vestimentația creștină,și care este rolul părții femenine in aceste circumstanțe.Sînt in plină totalitate cu aceste afirmații.Însă cu părere de rău,nu prea văd pe cineva să urmeze această conduită.
Dan
mai 28, 2010 @ 8:48 am
Cine are urechi de auzit Apocalyps, aceia urmeaza. Stai linistit ca sunt astfel de fete…numai ca ele nu-si fac reclama cu asta 🙂
Cristian Stavriu
mai 28, 2010 @ 8:55 am
Un articol superb, echilibrat si plin de invatatura curata!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Cristian Stavriu
mai 28, 2010 @ 9:43 am
Doamne ajuta!
Imi permit sa va dau un sfat!
Incercati sa nu mai folositi diacritice (ș și ț) in titlul unui articol.
Link-ul apare asa: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2010/05/%e2%80%9emoda%e2%80%9d-ortodoxa/#more-17072 si ar trebuie sa arate asa:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2010/05/moda-ortodoxa/
Titlul are si el rolul lui chiar si in link, mai ales cand este trimis ca recomandare mai departe cat si la cautare pe google.
Dupa ce scrieti titlul fara diacriticile (ș și ț) salvati si abia apoi modificati si puneti diacriticile. Literele ă, â, î nu influenteaza titlul si sunt luate ca atare si nu afecteaza titlul din link pe cand celelalte da.
Si eu la inceput faceam asa si un „meseriaș” mi-a atras atentia asupra acestui lucru.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
admin
mai 28, 2010 @ 1:06 pm
Multumim de precizare Cristi. Observasem si noi ca era ceva in neregula dar nu stiam exact de la ce era. Acum stim ce avem de facut.
Monica
mai 29, 2010 @ 11:05 am
Te felicit pentru articol.
Nu am gasit, pana acum, pe site-urile ortodoxe o expunere atat de simpla, clara si lipsita de aerul habotnic caracteristic noua, a valorilor noastre aplicate intr-o problema care poate parea superficiala, insa nu este.
Suntem ceea ce imbracam, mancam si privim.
Fratii nostri de alte confesiuni dau mare importanta unor aspecte precum acestea si e foarte bine! Caci ei stiu ca un om neingrijit sau, dimpotriva, impopotonat – nu poate fi credibil atunci cand vorbeste despre valori morale inalte sau criterii de viata.
Inca o data te felicit!
Monica
Madalina
ianuarie 6, 2011 @ 8:00 pm
Femeia crestina trebuie sa se imbrace modest la fel si barbatul crestin . Toti trebuie sa ne imbracam decent fara sa exageram ,nimic mai mult
Admin
ianuarie 7, 2011 @ 7:16 am
Da Madalina, in cateva cuvinte ai cuprins tot esentialul acestei mult disputate probleme. Ce simplu este de facut…si cat de mult complicam lucrurile in practica.
Sophia Veronica
martie 23, 2011 @ 4:30 pm
Intrebare
Poate voi parea nesimtita, dar … ce ne facem vara? Pozele atasate prezinta haine care cu greu ar putea fi purtate la 35 de grade. Acum, nu spun ca trebuie sa umblam cu buricul la vedere si cu o fusta de-o palma, dar ar fi fost frumos ca autoarea sa selecteze si haine pentru vara. Acelea prezentate mai sus se incadreaza in categoria toamna/primavara … Este doar o parere. Si as mai avea o precizare: nu toate femeile pot purta asemenea haine, pentru ca par imbatranite. Mie, personal, hainele acestea mi se par sobre: prea mult negru (vezi stanga sus, a doua de la stanga la dreapta), apoi peste tot maneci lungi (totusi, vara ce facem?!)… Sa ne gandim si la fizionomia femeii. Eu, de exemplu, as parea cu 10 ani mai matura daca as purta asemenea haine. Ori eu am 17 ani … Sunt adolescenta si vreau sa ma bucur de aceasta perioada fiind copil, nu adult timpuriu (caci din pacate, vestimentatia contribuie la acest aspect!) Culorile iarasi … Dumnezeule, putin mai vii!!! Nu ma refer aici la a fi o sorcova, dar totusi …
Ideea articolului este buna, dar mult prea generalizat. Numai cateva criterii, 2-3 poze, nu sunt de ajuns pentru a ne educa … Mi-ar fi placut sa fie un pic mai nuantat si impartit pe categorii, caci acum sunt pusa intr-o mare incurcatura!
Lili
aprilie 11, 2011 @ 2:35 pm
Atat de simplu,frumos,real articolul acesta.Am observat mai nou ca oamenii,in special fetele atunci cand isi cumpara o haina nu si-o cumpara pt ca le place lor ci pentru ca "este la moda",nu le intereseaza ca haina nu e frumoasa,sau nu e decenta,sau pur si simplu nu li se potriveste,le intereseaza ca "este la moda".Oare de ce incercam atat de mult sa placem lumii,de ce trebuie sa tinem cont atat de mult de parerea lumii cand ar trebui sa tinem cont de ce ne spune sufletul si constiinta?Si mie mi s-a spus des "apai tu nu te imbraci asa cum trebuie","nu pui accent pe haine,pe moda,trebuie sa iesi in evidenta" "trebuie sa-ti schimbi hainele",pt ca majoritatea hainelor mele sunt destul de simple,adica fara decoltee,nu mulate de sa nu pot respira(asa cum e mai nou moda),mie chiar mi-a zis cineva "eu nu te-as putea vedea pe tocuri inalte niciodata" si da,asa este,de acest lucru mi-am dat si eu seama pt ca pur si simplu nu este stilul meu,parca atunci cand incerc sa par "la moda" parca nu-s eu.;-))E adevarat ca vara la un tricou sau la o bluza cand merg undeva mai pun cate-o bratara sau cate-un medalion,dar si acestea in principiu le port pt ca imi amintesc de persoana de la care le-am primit,nu am niciunul cumparat de mine si cam toate le-am primite de la persoanee dragi,rude, prieteni,etc,chiar mi se zicea intr-o perioada "apai tu si cand porti ceva la gat sau o bratara nici nu se observa asa de mici sunt toate",eu pot spune ca am o mica obsesie pentru decenta si bunul gust, intotdeauna am mers pe ideea(poate e gresita) ca bunul gust si decenta nu au cum sa se "inteleaga" cu grandoarea si cu opulenta.Este trist ca acum orice purtam trebuie sa fie cat mai ostentativ doar de dragul lumii.
gabriela
aprilie 27, 2011 @ 11:00 am
Este o "arta" in a iti alege hainele, in asa fel sa nu par nici dezordonat, nici impunator, nici extravangant, nici prea tanar, nici prea matur, nici tot timpul in doliu. Asadar tine de fiecare pana la urma. Cum esti pe interior, asa arati si in exterior. Omul e masura tuturor lucrurilor..
Esential este sa nu smintesti. Pentru ca la o femeie poti starni invidia, iar la barbati dorinta de a te avea. Nici unul, nici altul nu sunt sentimente crestine.
Admin
aprilie 27, 2011 @ 11:50 am
Bine punctat Gabriela.