Mihai: „Cel mai simplu mod de a atrage tinerii în parohie este rugăciunea şi modelul de viaţă în Hristos „

Fac parte dintr-o parohie mică, îmbătrânită! Acum doi ani şi jumătate am auzit la radio în Joia Mare un fragment din Prohodul Domnului (ţin să menţionez că până atunci mergeam la biserică doar de Paşte, mă aflam într-o stare de nesimţire, de necunoaştere faţă de Dumnezeu) care m-a atras enorm de mult şi totodată a aprins în mine dorinţa de a merge la biserică pentru a-l asculta. După o aşteptare nerăbdătoare de o zi ajung la Denia din Vinerea Mare unde „mă trezesc” în mâini cu o carte mare, neagră, destul de grea (Antologhion), pusă de părintele slujitor din parohia mea. Această carte era deschisă chiar la Prhodul Domnului, iar părintele m-a îndemnat să cânt alături de el, de cântăreţ şi de alţi trei băieţi pe de o parte şi alături de grupul de femei şi de fete pe de altă parte (alternativ câte o strofă). Şi astfel pentru prima dată în viaţa mea l-am şi ascultat, dar l-am şi cântat.

A fost ceva deosebit, am fost cuprins de o stare „de vis”. La sfârşitul Deniei părintele a anunţat programul liturgic pentru zilele ce urmau. Ceva nou şi ciudat se întâmpla în mine, un îndemn s-a strecurat în inima mea care îmi spunea:”Hai şi mâine la Sfânta Înviere, dar hai şi poimâine la Utrenie şi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, dar mai vino şi la Vecernia din prima zi de Înviere„; şi tot aşa cineva mă chema şi mă îndemna să merg la fiecare sfântă sluijbă, până ce am facut din acest lucru o obişnuinţă.

Astfel că, nu după mult timp părintele m-a chemat în strană unde era un singur căntăreţ destul de în vârstă ca să ajut la citit, eu neavand voce. Eu – ce să fac? – timid şi emotiv, sunt încercat de un dublu sentiment de stânjenire şi ruşine. În mintea mea „se băteau” două gânduri: „Cum să merg eu în strană? Dar cum să nu răspund la chemarea părintelui?” Şi astfel, de atunci încoace citesc în strană, fapt pe care îl datorez şi lui „buni”, o batrână care a fost femeie de servici la grădiniţa la care am fost eu, pe care nu am uitat-o niciodată prin grija cu care ne ajuta să ne îm(des-)bracăm şi să ne în(des-)călţăm; care m-a recomandat părintelui ca fiind un băiat etichetat „cuminte”.

Între timp părintele, care a devenit duhovnicul meu, s-a mutat la o altă parohie, iar în loc a venit un părinte care deşi la cei 27 de ani ai săi are deja 5 ani ca slujitor al bisericii şi trei copilaşi frumosi. Am cunoscut astfel doi părinţi vrednici, care au lucrat si lucrează prin îndemnurile, învăţăturile şi rugăciunile lor în inima mea. Părintele care s-a mutat a rămas duhovnicul meu, iar de noul părinte m-am ataşat foarte repede prin discuţiile şi învăţăturile pe care mi le oferă frecvent.

Cred cu tărie că cel mai simplu şi natural mod de a atrage preoţii pe tineri în parohie este rugăciunea şi modelul de viaţă în Hristos pe care îl oferă întregii parohii, căci doar Dumnezeu prin aleşii săi poate atrage şi mântui oile pierdute şi fii risipitori ai bisericii.

Pentru mine, Dumnezeu aşa a lucrat!

(Mihai Gogonea)